Rugaciunea "Tatal nostru" - Matei 6:9-13
- II -
Bremicker E.A.
3 Folosirea rugaciunii "Tatal nostru"
In primul rand, este necesar de semnalat doua mari pericole in legatura cu aplicarea rugaciunii "Tatal nostru". Unul din ele consta in faptul de a mari foarte mult importanta sa, si a considera aceasta rugaciune ca o rugaciune oficiala ce se repeta in toate ocaziile posibile. Nu aceasta a fost in intentia Domnului. Alt pericol este cel de a cadea in extrema inversa de a respinge in totalitate rugaciunea "Tatal nostru" ca rugaciune pentru crestin. O astfel de atitudine ar fi de asemenea nepotrivita. Rugaciunea "Tatal nostru" ne vorbeste de asemenea si noua, daca o intelegem intr-un mod potrivit. Vom incerca sa intelegem gandul lui Dumnezeu.
3.1 Aceasta nu este o rugaciune publica
Punctul de plecare al invataturilor Domnului cu privire la rugaciunea "Tatal nostru" in Matei 6, este o indicatie generala in legatura cu rugaciunea publica. Domnul Isus ii atentioneaza impotriva celor care se rugau in public sau pe strazi, si care o fac sa fie vazuti de altii. Astfel de oameni sunt numiti fatarnici; rugaciunile lor nefiind placute inaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus ii indeamna atunci pe ucenicii Sai sa aiba o viata de rugaciune personala, si le zice: "Dar tu, cand te rogi, intra in camaruta ta si, dupa ce ti-ai inchis usa, roaga-te Tatalui tau care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati" (Mat. 6:6). Rugaciunile publice sunt si astazi, de asemenea, in pericolul de a nu se adresa in primul rand lui Dumnezeu, ci inaintea oamenilor. De aceea, atunci cand ne rugam in public, trebuie sa fim scurti, atat cat este posibil, si de a nu transforma rugaciunea intr-un mijloc de a tine o predica.
Ajungem acum la primul punct. Rugaciunea "Tatal nostru" este practicata pe scara larga ca o rugaciune publica in comun. Ori, Domnul introduce in mod expres indemnurile Sale prin aceste cuvinte: "intra in camaruta ta si, dupa ce ti-ai inchis usa, roaga-te...". Rugaciunea "Tatal nostru" nu a fost niciodata prevazuta pentru utilitate generala si publica. Aceasta reiese clar din context. Cu siguranta, rugaciunea este formulta la persoana intai plural ("noi"), dar explicatia este simpla: cel care se roaga se vede atasat in rugaciune de altii care il numesc de asemenea pe Dumnezeu ca "Tatal care este in ceruri". De aceea El zice: "Tatal nostru... ".
Sa retinem deci cu tarie ca rugaciunea "Tatal nostru" nu este nicidecum o rugaciune publica si generala, ci o rugaciune personala.
3.2 Nu este o rugaciune pentru cei necredinciosi
Al doilea punct este ca rugaciunea 'Tatal nostru" nu este prevazuta pentru necredinciosi. Domnul Isus Se adreseaza aici ucenicilor. Cum ar putea un necredincios sa spuna: "Tatal nostru care esti in ceruri"? Este imposibil. Un necredincios nu are nimic a face cu aceasta rugaciune. Daca vrea sa intre in legatura cu Dumnezeu, nu trebuie decat sa se indrepte spre El prin cuvintele de pocainta ale vamesului: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!" (Luca 18:13). Aceasta este o rugaciune pe care Dumnezeu o aude si o va auzi. Cat este de trist ca oamenii ar putea gandi ca pot fi placuti lui Dumnezeu repetand de multe ori rugaciunea "Tatal nostru"! Acesta nu a fost niciodata sensul acestei rugaciuni.
Sa retinem deci cu tarie ca rugaciunea "Tatal nostru" este destinata credinciosilor si nu pentru cei necredinciosi.
3.3 Nu este o rugaciune de inchinare (in comun)
Un al treilea punct este de multe ori necunoscut. Rugaciunea "Tatal nostru" nu este nicidecum expresia unei adorari comune. Nu este nicidecum chestiunea de adorare in aceasta rugaciune, nici in comun, nici personala. In multe traduceri ale Bibliei (Textus Receptus, King James, Osterwald, etc.), se gaseste la sfarsitul rugaciunii "Tatal nostru" (Mat. 6:13) o adaugare care se pare ca ar contrazice aceasta. Este vorba de o doxologie (expresie de lauda): "caci a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin!" (trad. Cornilescu, n.t.). Cu toate acestea, cercetarile facute asupra textului biblic au dovedit de o maniera incontestabila ca este vorba de o adaugare tarzie, introdusa de copisti pentru un motiv oarecare. Cele mai vechi manuscrise nu au aceasta adaugare (multe taraduceri nu cuprind aceste cuvinte: Darby, TOB, Crampon, Carez; Segond, Semeur, Thompson, Franceza actuala pastreaza aceste cuvinte, dar cu indicatia textului indoielnic). Nu se potriveste la aceasta rugaciune din punct de vedere al structurii de ansamblu. Nu, in rugaciunea "Tatal nostru" nu este vorba de adorare. Se refera la cineva care are pe inima interesele lui Dumnezeu si care vine la Tatal sau ceresc cu greutatile sale.
Sa retinem deci cu tarie ca rugaciunea "Tatal nostru" nu este data pentru a-L adora pe Dumnezeu, ci pentru a-I cere ceva.
3.4 Nu este o rugaciune oficiala
Un al patrulea punct este de a sti daca era, sau nu, intentia Domnului Isus de a transmite rugaciunea "Tatal nostru" ca o rugaciune oficiala spre a fi repetata literal in anumite ocazii. Urmatoarele argumente sunt impotriva acestei idei:
1. Cu putin timp inainte, Domnul Isus atentioneaza impotriva repetarii fara rost, asa cum fac paganii. El zice: "Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei" (Mat. 6:7-8). Era un obicei pagan de a repeta intruna aceleasi cuvinte, cu gandul ca in final idolii ii vor asculta. Desigur ca este potrivit de a aduce in rugaciune in mod regulat acelesi preocupari. Dar este esential sa se faca in mod constient, si nu pur si simplu din obicei. Nu s-a intamplat de multe ori, in momentele de rugaciune in comun unde se rosteste rugaciunea "Tatal nostru", ca avem impresia ca ne rugam fara a gandi cu adevarat la ce se cere?
2. Aceasta rugaciune este de asemenea mentionata in Luca 11. O comparare exacta a celor doua texte arata totusi cateva diferente. In Matei ea are sapre cereri, in timp ce in Luca are cinci (ele sunt in acord cu caracterul particular al acestei Evanghelii). Daca intentia lui Dumnezeu ar fi fost sa ne dea o rugaciune oficiala, cele doua texte ar fi trebuit sa fie in mod evident identice. Cum aceasta nu este cazul, ar trebui sa se ridice in mod necesar intrebarea de a sti care din aceste doua rugaciuni se repeta.
3. Saltul de la v. 13 la v. 14 este destul de remarcabil. De fapt, rugaciunea "Tatal nostru" nu se sfarseste intr-un mod normal, ci la v. 13 se gaseste a sasea si a saptea cerere, dupa care v. 14 vine si da o explicatie in legatura cu a cincea cerere (este posibil ca acesta sa fie motivul ce a condus la a completa prin adaugarea mentionata mai sus). Un astfel de salt nu este in mod evident potrivit la o rugaciune oficiala.
4. Un cititor al Noului Testament va cauta in zadar vreo aluzie la rugaciunea "Tatal nostru" in Fapte sau in epistole. Daca Domnul ar fi vrut ca noi sa ne rugam astazi rugaciunea "Tatal nostru" astfel (fara nicio modificare), ar fi fost normal sa ne asteptam la anumite aluzii sau indemnuri de a ne ruga in acest mod. Asa cum indemnul de a celebra masa de amintire a mortii Sale este repetat in epistole, si in Fapte unde se arata cum primii crestini l-au practicat. In cazul rugaciunii "Tatal nostru", nu este nicio aluzie ulterioara.
5. In plus, o rugaciune formulata dinainte ar impiedica lucrarea Duhului Sfant in noi. Ucenicii carora se adresa Domnul Isus nu aveau inca Duhul Sfant. Dar noi, noi Il avem, si El este Cel care ne conduce in rugaciunile noastre (Rom. 8:26). Nu mai este necesar sa fim invatati astazi in acelasi mod asa cum au fost ucenicii atunci (si cum va avea nevoie ramasita iudaica din zilele viitoare),pentru ca avem Duhul Sfant care locuieste in noi. El este Cel care ne conduce in rugaciune.
Pentru aceste motive, sa retinem cu tarie aceste patru puncte, pentru a sti ca rugaciune "Tatal nostru" nu a fost conceputa ca o rugaciune oficiala pentru noi.
3.5 Aplicarea rugaciunii "Tatal nostru" la noi
Dupa ce am stabilit in cele patru puncte ce nu este rugaciunea "Tatal nostru", se pune intrebarea care a fost scopul Domnului atunci cand ne-a dat aceasta rugaciune. Cum ne putem folosi noi, ca crestini, de rugaciunea "Tatal nostru? Ce vrea sa ne spuna?
Sa retinem mai intai ca rugaciunea unui credincios trebuie sa fie intotdeauna in armonie cu cunostinta pe care el o are despre Dumnezeu, si cu intinderea adevarului care i-a fost descoperit. Aceasta era deja cazul in Vechiul Testament. Credinciosii din acel timp se adresau lui Dumnezeu potrivit cu masura cunoasterii lor despre El. Aici, in Matei 6, ucenicii puteau deja sa se adreseze Tatalui, pentru ca Domnul Isus L-a descoperit. Cu toate acestea, inainte de invierea Domnului Isus, ucenicii nu aveau inca o relatie cunoscuta de copii fata de Dumnezeu. Adevarurile crestine nu le erau inca cunoscute, nici pozitia in care suntem noi astazi. Ucenicii nu aveau inca Duhul Sfant locuind in ei, pentru a le influenta viata lor de rugaciune in acest sens. Influenta Duhului Sfant asupra vietii noastre de rugaciune este ea intr-adevar atat de mare? Domnul Isus Insusi ne-a aratat-o destul de clar. El a vorbit cu ucenicii Sai, in Ioan 16. El le-a vorbit mai intai de venirea Duhului adevarului, apoi le zice: "Pana acum n-ati cerut nimic in Numele Meu: cereti si veti primi, pentru ca bucuria voastra sa fie deplina... In ziua aceea veti cere in Numele Meu; si nu va spun ca Eu Il voi ruga pe Tatal pentru voi, pentru ca Tatal Insusi va iubeste" (Ioan 16:24,26,27). Pana atunci ucenicii nu s-au rugat in Numele Domnului Isus (adica in deplin acord cu voia Domnului). Dar acum, dupa venirea Duhului Sfant, ei puteau sa se roage intr-un mod cu totul nou, pentru ca Duhul Sfant ii conducea sa se roage in Numele Domnului.
Pentru ucenici, la acel moment, rugaciunea "Tatal nostru" era o expresie de inima care corespundea in totul relatiei lor cu Dumnezeu, caci ei Il cunosteau ca "Tatal vostru care este in ceruri". In ce ne priveste, noi ne rugam lui Dumnezeu, Tatal nostru, in constienta ca putem sa-I spunem "Ava, Tata". Ori, cine este cel care ne face sa spunem aceasta? este Duhul Sfant, dupa cum citim in Romani 8:15,16: "Pentru ca voi nu ati primit un duh de robie, din nou spre frica, ci ati primit un duh de infiere, prin care strigam: "Ava, Tata!" Insusi Duhul marturiseste cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu". Relatia noastra cu Dumnezeu este deci dubla: suntem in primul rand fii, si in al doilea copii ai lui Dumnezeu. In consecinta, rugaciunile noastre trebuie sa fie la un nivel superior celui exprimat in rugaciunea "Tatal nostru". Dar aceasta inseamna ca noi sa ne bucuram in mod practic de pozitia care ne-a fost acordata.
In contrast cu iudeii de atunci si cu cei din zilele viitoare, noi avem privilegiul de a ne ruga in Numele Domnului si prin Duhul Sfant. De aceea Iuda, in epistola sa, indeamna pe cei carora li se adreseaza spunand: "Dar voi, preaiubitilor... rugandu-va prin Duhul Sfant" (Iuda 20). Pavel scrie efesenilor (6:18): "rugandu-va in orice timp in Duh, prin orice rugaciune si cerere". Rugaciunea "Tatal nostru" nu este nicidecum o rugaciune prin Duhul Sfant, si nici in Numele Domnului.
Cu toate acestea, ar fi periculos ca, plecand de la ceste fapte, sa tragem concluzia ca rugaciunea "Tatal nostru" ar fi de mica importanta si imperfecta. Dimpotriva, aceasta este o rugaciune perfecta: cum ar putea sa fie altfel deoarece Domnul Isus Insusi i-a invatat pe ucenicii Sai? Cum am indrazni noi sa avem o parere nepotrivita? Dar, rugaciunea "Tatal nostru" nu corespunde pozitiei noastre, pentru ca ea nu este inca bazata pe lucrarea implinita la cruce. Rugaciunile noastre trebuie sa aiba un alt continut, deoarece ca pacatosi rascumparati, stim acum ca mantuirea noastra se sprijineste in siguranta pe lucrarea de la Golgota implinita odata pentru totdeauna. Noi ne rugam acum potrivit pozitiei in care am fost asezati.
Aceasta vrea sa spuna ca, acum, noi nu ne putem ruga deloc rugaciunea "Tatal nostru"? Aceasta concluzie ar fi de asemenea prematura. Chiar daca aceasta rugaciune este valabila pentru iudei in aplicatia ei directa, ea ne ofera totusi subiecte de rugaciune cu care, ca crestini, noi ne putem identifica. Inca odata: orizontul nostru este mult mai vast, preocuparile noastre fac obiectul rugaciunilor care includ infinit mai mult decat ceea ce este exprimat in rugaciunea "Tatal nostru"; si totusi, aceasta rugaciune contine multe lucruri care ne sunt in totul aplicabile. Aceasta rugaciune, ca intreaga predica de pe munte, ne da indicatii importante pentru viata noastra de ucenici, si pe care trebuie sa le punem la inima.
Sa rezumam aceste puncte: In aplicatia ei directa, rugaciunea "Tatal nostru" este valabila pentru iudeii credinciosi, care L-au recunoscut pe Domnul Isus ca pe Mesia al lor, si care vor sa-I urmeze exemplu. Ei nu cunosc planurile lui Dumnezeu fata de Adunarea Sa, nu au Duhul Sfant, si nu puteau sa vada lucrarea de rascumparare ca fiind implinita. Este pentru astfel de oameni la care se adreseaza Cuvantul Domnului: "voi deci rugati-va... ". In aplicatia lor directa, aceste cuvinte sunt pentru ucenicii de atunci, dar ele vor fi de asemenea potrivite pentru ramasita iudaica din zilele viitoare. Noi crestinii, avem lucruri mult mai inalte, pentru care putem sa ne rugam si sa inaltam laude. Dar, pe de alta parte, aceasta rugaciune contine multe indicatii importante pe care putem si vrem sa le punem in practica. Nu avem nicio teama sa facem din cererile pe care le gasim in rugaciunea "Tatal nostru" si cererile noastre. Pentru aceasta trebuie totusi sa lasam camp liber Duhului Sfant care locuieste in noi. O repetare directa si literala a textului nu ar fi in acord cu pozitia noastra in Domnul Isus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu