temelia si adevarul

                                      Scrisoarea catre Laodiceea 
                                                                Apocalipsa 3:14-22
                                                                           - IV -

                                           Crestinatatea in ultima ei faza


               Christian Briem



          "Pentru ca spui : Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic..." (Apoc. 3:17)

          Indiferentei fata de Persoana si interesele lui Hristos i se adauga un alt rau : etalarea bogatiei sale. Bogatie in lucruri spirituale si in cele materiale, bogatie in influenta si in inteligenta, bogatie in onoare si functii, bogatie in invatatura si in educatie, bogatie in activitati caritabile si sociale, bogatie in competente tehnice si in discernamant pentru a putea distinge daca o parte sau alta din Biblie este cu adevarat sau nu Cuvantul lui Dumnezeu. Din cele mentionate mai sus, nu este dificil sa dam o multime de exemple care preocupa lumea crestina actuala. Ma limitez doar sa le enumerez ; vedem toate aceste zilnic in jurul nostru, daca avem ochi pentru a le vedea. As vrea sa pun inca odata intrebarea : A existat vreodata un timp marcat mai mult de aceste lucruri ca al nostru ? Crestinatate este bogata, s-a imbogatit si nu are nevoie de nimic. Nu are nicio dorinta pentru lucrurile divine ; nu are nimic a face cu mantuirea si cu Mantuitorul.

          Neutralitatea fata de Hristos si de adevar, asociata cu automultimirea de a avea tot ceea ce este important, iata starea Laodiceei. Evanghelia harului lui Dumnezeu este inlocuita cu un fel de evanghelie sociala si de amabilitate umana. De fapt Hristos a fost inlocuit cu omul natural. Acesta este lucrul cel mai ingrozitor, si este baza a toate.

          Oamenii pot fi inselati prin aspectul exterior, dar nu Domnul. Cu ochii Sai ca o flacara de foc El vede in profunzime.

          "Pentru ca spui : Sunt bogat, m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic, si nu stii ca tu esti cel nenorocit si de plans si sarac si orb si gol" (Apoc.3:17).

          Cat de importante sunt cuvintele "si nu stii "! La pretentie si automultumire se alatura ignoranta, insensibilitatea fata de propria sa stare si de propria situatie. Cat de multi, in crestinatate, se lauda cu bogatiile in sensul aratat aici si gandesc ca pot obtine tot ce este vrednic de efort ! Si totusi, in ochii lui Dumnezeu, sunt saraci, si orbi , si goi. Gandesc ca nu au nevoie de lucrarea rascumparatoare a lui Hristos, si in realitate nu au nimic din ceea ce este al lui Dumnezeu si din ceea ce este trainic inaintea Lui. Se marturiseste a fi crestin, dar viata divina lipseste, si ceea ce este mai grav, ei nu sunt constienti de aceasta.

          Este vreunul dintre cititorii mei care face parte din acesti crestini, care au numele ca traiesc, dar in realitate sunt morti spiritual ? (Apoc.3:1). Atunci il rog din inima : sa asculte sfatul Domnului Isus, nu sfatul meu, ci sfatul Domnului Insusi. Inca este ziua harului ; puteti veni inca la El si sa cumparati de la El "fara bani si fara plata" (Isaia 55:1) ceea ce va face cu adevarat bogati si fericiti.

          " Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa fii bogat, si haine albe, ca sa fii imbracat si sa nu se arate rusinea goliciunii tale, si alifie pentru ochi, sa-ti ungi ochii, ca sa vezi " ( Apoc.3:18).

          Ce har deosebit din partea Domnului sa faca inca o astfel de oferta, in ciuda indiferentei care se manifesta in Laodiceea ! Exista trei lucruri pe care El sfatuieste sa fie cumparate de la El : aur, haine albe si alifie pentru ochi.

          Aceasta oferta a Domnului, arata foarte clar ca Laodiceea ( marturia crestina in ultima ei faza) nu poseda nimic din aceste lucruri. Este adevarat ca existau acolo crediciosi, si Domnul se adreseaza lor in versetele care urmeaza. Am sa revin in ultimul capitol din aceasta lucrare, cand voi prezenta consecintele care decurg din toate acestea. Dar marturia crestina asa cum se prezinta astazi este caracterizata prin lipsa acestor trei lucruri : aur, haine albe si alifie pentru ochi.

          In ce-L priveste pe Domnul, El sta afara, la usa, in afara acestui sistem, si bate, dar nu la usa Laodiceei ci la fiecare credincios intr-un mod personal, care poate inca se mai afla asociat la aceasta stare. Dar am sa revin la sfarsitul aceste lucrari.

          Aurul curatit prin foc este un simbol despre ceea ce deja ne-am ocupat ; el vorbeste de dreptatea divina, o dreptate care, incercata in focul judecatii divine la Golgota, este socotita pentru toti cei care sunt din credinta in Isus ( Rom. 3:26). Cuvantul lui Dumnezeu spune cu privire la ei : " Iar din El, voi sunteti in Hristos Isus, care a fost facut pentru noi intelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintenie si rascumparare " ( 1Cor.1:30). Cat de multi astazi, in crestinatate, ca si in timpul Laodiceei, care nu poseda acest aur al dreptatii divine si care, din acest punct de vedere esential, sunt saraci ! Si cati se bazeaza pe propria lor dreptate, pe propriile lor eforturi ! Dar inaintea lui Dumnezeu acestea nu sunt decat o haina murdara ( Isaia 64:6). Pavel nu mai voia sa aiba aceasta dreptate proprie, dupa ce a gasit, prin credinta, " dreptatea care este de la Dumnezeu " ( Filip. 3:9).

          Hainele albe sunt o imagine a dreptatii practice in cel credincios. Gasim acest gand pe scurt in scrisoarea catre Sardes (3:4). In capitolul 19, ne este spus destul de clar : " pentru ca inul subtire sunt faptele drepte ale sfintilor " (19:8). Hainele albe trebuie sa fie vazute de oameni. Doar cel care poseda aurul dreptatii divine poate arata inaintea oamenilor hainele albe ale dreptatii practice. Aceste doua lucruri merg intotdeuna impreuna, si nu le gasim decat in Domnul Isus. In timp ce expresia in Hristos arata pozitia adevaratului credincios inaintea lui Dumnezeu, expresia Hristos in cel credincios pune accent pe revelatia ca cel credincios trebuie sa-L arate pe Hristos in lume. Daca Domnul Isus locuieste practic prin credinta in inimile noastre (Efes.3:17), atunci El va fi vazut in noi de cei din jur.

          Acestea sunt hainele albe. Crestinii marturisitori din Laodiceea nu le aveau. Puteau sa arate oarecare bunavointa pentru cei din jurul lor si, prin aceasta, cautau sa se imbrace cu propriile lor fapte. Dar Domnul spune ca, in acest mod, rusinea goliciunii lor nu poate fi acoperita.

          Le lipseste adevarata alifie pentru ochi, adica Duhul Sfant, care este numit in 1 Ioan 2:20 ungerea din partea Celui Sfant (adica de la Hristos). Doar ungerea Duhului Sfant poate indeparta orbirea omului natural si sa-i dea un adevarat discernamant spiritual. Dar cel care nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Rom.8:9).

          Duhul omului se glorifica astazi cu marile sale descoperiri, dar toate acestea seamana cu o licarire fumeganda a unui fitil uscat, care vrea sa dea ce are mai bun, dar fara ulei. Deja in parabola celor zece fecioare, Domnul Isus a aratat ca o parte din crestinatatea de nume desi are o candela (marturisirea), nu are uleiul (Duhul Sfant) (Matei 25:1-13). In momentul hotarator cand vor avea cea mai mare nevoie de lumina, candelele lor se vor stinge. Amagire dezastruoasa ! Sa ne plecam inca odata urechea la glasul plin de har al Domnului : " Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine... alifie pentru ochi, ca sa vezi "

          Inca un cuvant de atentionare pentru cei cu adevarat credinciosi. Am vazut prin ce se  caracterizeaza crestinatatea in ultima ei faza, si ca Laodiceea reprezinta starea caldicica din care lipseste tot ceea ce este din Dumnezeu. Vom vedea in curand ceea ce Domnul va face din aceasta marturie fara continut. Dar scump cititor credincios, tu si eu, suntem cu totii in pericol de a cadea, mai mult sau mai putin, in duhul Laodiceei, pe care Domnul Isus trebuie s-o mustre atat de aspru.

          Atunci cand, prin apostolul Ioan aflat in Patmos, Domnul face sa ajunga acest mesaj la adunarea din Laodiceea, cu siguranta raul nu era in deplina sa desfasurare, asa cum este astazi in "Laodiceea" in sens figurativ, crestinatatea din zilele din urma. Cu siguranta ar fi o eroare sa tragem concluzia ca nu erau credinciosi adevarati in aceasta adunare. Dar germenele oricarui rau descris, chiar duhul acestei stari, era deja prezent acolo, altfel Domnul nu ar fi vorbit in acest fel. Si in aceasta gasim o atentionare serioasa pentru noi, copiii lui Dumnezeu. Nu putem fi direct "Laodiceea" in sensul imaginii profetice, dar putem foarte bine sa imbracam trasaturile Laodiceei, si acesta este un pericol foarte grav pentru noi.

          Cine poate nega ca si printre noi, copiii lui Dumnezeu, nu poate fi, de asemenea, o atitudine caldicica si de indiferenta fata de Domnul si de interesele Sale ? Suntem noi cu adevarat eliberati de duhul multumirii de sine ? Nu se intampla si cu noi, mult prea usor, sa ne mandrim cu bogatiile spirituale pentru care parintii nostrii au luptat, nu noi insine, si ne-au fost date prin harul lui Dumnezeu ? Nu ne comportam deseori ca "oameni saraci", oameni care nu poseda mai mult decat lucrurile lumii acesteia ? Vederea noastra spirituala nu este uneori grav afectata, astfel ca nu putem vedea mai departe si ca privirea noastra nu se ridica catusi de putin deasupra lucrurilor pamantesti ?

          Sunt intrebari asupra carora cu totii trebuie sa reflectam, fiecare pentru el insusi, si sa ne asezam cu adevarat in lumina lui Dumnezeu. Sa luam aminte la cuvintele prin care se incheie scrisoarea catre Laodiceea :

          " Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul spune adunarilor " (Apoc. 3:22).

          Nu se spune " ...ceea ce Duhul spune adunarii ", ci " ...ceea ce Duhul spune adunarilor ". Aceste invataturi nu sunt doar pentru aceasta adunare intr-un mod particular, unde aceasta stare a inceput, ci ele sunt pentru intreaga Adunare din orice timp, si de asemenea pentru noi astazi. Fie ca Domnul sa ne faca sa luam aminte, si sa nu ingaduie ca duhul Laodiceei sa intre in vietile noastre, in casele noastre si in strangerile noastre.