Subiecte referitoare la Adunare
- III -
Paul Fuzier
4 Prezenta Domnului in adunare : cateva consecinte practice
4.1 Privilegiul de a fi adunati in jurul Domnului
In ciuda slabiciunii care ne caracterizeaza, noi realizam binecuvantarea asigurata pentru cei care se strang in Numele Domnului (Ps. 133). Dumnezeu lucreaza fata de noi nu dupa ceea ce suntem, ci potrivit cu ceea ce este El, un Dumnezeu credincios si indurator care Ii place sa binecuvanteze. Suntem mult mai recunoscatori pentru tot ceea ce Domnul ne da sa savuram atunci cand El ne aduna in jurul Lui. Dar, de asemenea, sa ne smerim gandind la ceea ce pierdem atunci cand nu ne bucuram indeajuns de prezenta Sa in mijlocul nostru. A realiza prezenta Sa, asa cum ar trebui s-o facem, aceasta ne va conduce la:
- a nu parasi strangerea noastra laolalta (Ev. 10:25);
- a cauta sa fim intr-o stare morala potrivita, care sa ne permita sa ne bucuram de El, mai presus de orice altceva.
Deoarece sunt asigurate binecuvantari pretioase in locul unde Domnul se afla, cum se poate ca un rascumparat al lui Hristos sa lipseasca de la o singura strangere (in afara de cazuri de forta majora), lipsindu-se astfel pe sine insusi de ceea ce Domnul ar dori sa-i ofere? Uneori trebuie sa se faca un efort, sacrificii pentru a participa la o strangere, dar oricat de mari ar fi eforturile si sacrificiile pot ele sa se compare cu ceea ce ofera prezenta Domnului realizata in adunare? Daca ne-am bucura mai mult de aceasta prezenta si de tot ce ofera, bucurie si pace, ar mai lipsi cineva de la vreo strangere, in afara celor care sunt retinuti de circumstante absolut necesare?
4.2 Gravitatea absentelor datorita neglijentei
In adunare sunt sfinti, ceea ce este pentru noi, dar mai ales pentru Domnul, lucrul cel mai important. Gandim noi suficient la aceasta? In mijlocul a doi sau trei adunati in Numele Sau, a promis ca va fi prezent, si El ramane credincios promisiunii Sale. El este acolo, si unii din rascumparatii Sai nu vin... Nu este aceasta o lipsa de respect fata de Persoana Sa, nu resimte El la fel si astazi, ca atunci cand era pe pamant (conf. Luca 7:44-45); Mat. 11:2-6)? Acela care-Si cunoaste oile pe fiecare pe nume, stie destul de bine care dintre ele nu au venit, ramanand deoparte, atunci cand El ar dori sa le hraneasca pe toate din pasunile Sale grase. Si ce va zice de cele care au lasat fara raspuns invitatia atat de miscatoare din prima zi a saptamanii: "Sa faceti aceasta in amintirea Mea"? Dar mai ales, adunarile de rugaciune ar fi ele la fel de neglijate in atatea locuri, daca am realiza prezenta Domnului in mijlocul nostru asa cum ar trebui s-o facem? Nevoile noastre sunt atat de mari, numeroase si apasatoare, incat s-ar putea sa fim descurajati daca n-am simti aceasta prezenta. Si nu ne simtim noi condusi sa venim in adunare, in prezenta Domnului, pentru a striga la El, singurul care poate sa ne ajute? Noi suspinam de multe ori nemultumiti, si uitam ca marea resursa in greutati este rugaciunea, rugaciunea personala, dar, de asemenea, rugaciunea in adunare. "Nu aveti pentru ca nu cereti" (Iac. 4:2). Cate binecuvantari ne-ar fi oferite daca am avea destula dorinta si staruinta pentru a cere!
4.3 Starea potrivita pentru a ne bucura de prezenta Domnului
Este adevarat ca daca neglijam deseori prezenta la adunare, aceasta se intampla deoarece noi nu realizam decat intr-o slaba masura prezenta Domnului.
4.3.1 Iacov
Iacov nu s-a bucurat deloc de prezenta Domnului, atunci cand a venit pentru prima data la Betel (Gen. 28:10-22). "Cat de infricosator este locul acesta!" zice el. El nu era intr-o stare potrivita pentru a-i cunoaste adevarata valoare, si citirea cap. 27 ne ajuta sa intelegem sentimentul pe care el l-a trait. A trebuit ca Dumnezeu sa-l aduca acolo, dupa multe experiente, si ca sa-l faca sa guste prezenta Sa in acest loc pe care la numit "casa lui Dumnezeu", unde a "vorbit cu El" ( Gen. 35:1-15).
Dupa ce a auzit porunca divina: "Suie-te la Betel", Iacov a inteles acum ca este necesara curatirea pentru a intra in locul unde locuieste Dumnezeu Insusi, si unde El chiar doreste sa savureze comuniunea Sa. Nu uitam noi adesea judecata de noi insine care trebuie sa preceada ascultarea de cuvantul divin: "Suie-te la Betel"? Nu se intampla ca noi sa ne ducem la locul de strangere din simplu obicei, fara un exercitiu launtric, si fara a judeca in noi tot ceea ce este de judecat? De asemenea, in timp ce ar trebui sa ne adunam pentru folosul nostru, deseori ne strangem pentru paguba noastra, atunci cand nu are loc judecata de sine (1 Cor. 11:17, 34). Judecata de sine este indispensabila daca vrem sa fim fericiti si binecuvantati din plin in adunare, unde putem savura prezenta Domnului si dulceata comuniunii Sale.
Dar trebuia ca Iacov s-o inmormanteze pe Debora, doica Rebecai, sub stejarul din Alon-Bacut. Putem scoate de aici doua aplicatii diferite.
Prima este in legatura cu judecata de noi insine: nu este suficient de a judeca raul, el trebuie nimicit de la radacina. Rebeca l-a pus pe Iacov sa-l insele pe Isaac, tatal sau, primul pas pe calea ratacirii pe care avea sa mearga. Si chiar doica Rebecai este cea care este luata! Trebuie mers pana acolo in ce priveste judecata raului din noi.
4.3.2 Rolul darurilor : ne fac sa ne bucuram de prezenta Domnului
A doua aplicatie este aceasta: daca privim aceasta scena dintr-o alta latura, Rebeca este o imagine a Bisericii si se poate vedea in Debora, cea care a hranit-o, care a mers impreuna cu ea si Eliezer pe tot parcursul calatoriei, pana la intalnirea cu Isaac (Gen. 24:59), o imagine a darurilor (conf. 1 Tes. 2:7). Sa apreciem si mai mult darurile care sunt date in vederea zidirii, dorind staruitor darurile spirituale, dar mai ales de a profeti, pentru a zidi adunarea (1 Cor. 14). Poate fi totusi un pericol serios daca darurile sunt cautate de-o asa maniera incat aceasta sa lipseasca sufletele noastre de binecuvantarea suprema: prezenta Domnului. Ce cautam noi in adunare? Prezenta Domnului sau darurile pentru ele insele? Nu se intampla ca cineva se duce la strangere deoarece un frate este in trecere prin localitate, cand altfel nu s-ar fi dus daca era vorba de o strangere a adunarii pentru rugaciune sau studiu din Cuvant? Nu se da astfel un loc de intaietate darului, pierzandu-se din vedere faptul ca Domnul este totdeauna acolo, atunci cand adunarea este stransa?
Este inca un har ca Domnul ne face sa ne simtim slabiciunea noastra? Dar remediul este acesta: sa realizam cu adevarat in sufletele noastre, prezenta in mijlocul nostru a Celui care nu-Si uita promisiunea Sa. Daca, in strangerile laolalta, ochii nostri ar fi atintiti doar asupra Lui, cat de hraniti am fi, mangaiati si incurajati! Binecuvantarea s-ar revarsa peste noi "pana acolo incat nu ar mai fi niciun loc". Duhul Sfant va lucra cu putere in adunare si va da tot ceea ce este necesar pentru zidirea, indemnarea si mangaierea sfintilor.
Darurile trebuie sa contribuie sa ne faca a ne bucura de prezenta Domnului. Dar daca le cautam pentru ele insele, astfel incat sa pierdem din vedere prezenta Celui care este in mijlocul nostru, darurile ar putea sa fie retrase.
4.3.3 Carnea (*) care iese in evidenta
(*) Firea veche, natura umana pacatoasa (n.t)
Se poate intampla, din nefericire! ca exercitarea darurilor sa nu fie decat lucrarea carnii sub aspectul sau cel mai periculos: carnea religoasa. Atunci cand este asa, nu se intampla aceasta deoarece prezenta Domnului nu a fost realizata, nu de catre cei care asculta, ci de catre cei care vorbesc? Din acest prim caz de slabiciune decurge al doilea: lipsa dependentei de Duhul. Si atunci carnea iese in evidenta. A vorbi "ca si cuvinte ale lui Dumnezeu" (1 Pet. 4:11), aceasta implica sentimentul prezentei Domnului. Acest sentiment ne pastreaza intr-o teama sfanta, ne face sa tremuram inainte de a deschide gura si ne tine intr-o dependenta potrivita. Daca, dimpotriva, pierdem din vedere ca Domnul este acolo, ne vom manifesta astfel incat poate ar trebui sa tacem, sau vom trece dincolo de calauzirea Duhului, rostind "zece mii de cuvinte" care vor obosi adunarea, in loc de "cinci", care ar putea sa o zideasca. Am putea fi de folos de multe ori daca am sti sa ne limitam la ceea ce ne-a fost dat, in loc sa tinem un discurs lung care oboseste ascultatorii si face sa se piarda zidirea care ar fi fost adusa de cele "cinci cuvinte". Sau, a ne angaja in interpretari subtile si indraznete care denatureaza de obicei sensul pasajului studiat, rapindu-i Cuvantului toata savoarea sa. Duhul este atunci intristat, poate stins, astfel ca cel care avea ceva de spus pentru zidirea adunarii sa n-o poate face. Vom indrazni sa facem asa, daca avem sentimentul ca Domnul este in mijlocul nostru?
Fie ca noi sa realizam in practica adevarul atat de cunoscut din Matei 18:20. Vom fi paziti atunci de a parasi strangerea noastra laolalta, si vom veni intr-o stare morala care se potriveste prezentei Domnului, bucurandu-ne cu adevarat de aceasta prezenta mai presus de orice altceva - si va fi viata si prosperitate in adunari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu