Translate

miercuri, 22 februarie 2017




                    Subiecte referitoare la Adunare
                                 - VIII -


          Paul Fuzier


          10          Prezenta Domnului in strangerile laolalta in jurul                       Lui


                    10.1  Trei strangeri ale ucenicilor in jurul Domnului

          Apreciem noi la adevarata valoare privilegiul oferit celor "doi sau trei" adunati in jurul Domnului? Si, pe de alta parte, sub pretextul ca ne aflam sub libertatea harului, nu pierdem noi din vedere anumite invataturi ale Cuvantului referitoare la strangerile laolalta? In general, daca este vorba de o strangere in sine, de inchinare, de rugaciune, libertatea harului, libertatea Duhului nu poate sa ne conduca la necunoasterea invataturii Cuvantului cu privire la aceste diferite exercitii ale vietii de adunare.
          Pasajele din Luca 22:14-23, Ioan 20:19-23 si 24-29 ne vorbesc despre trei strangeri in jurul Domnului. Cu siguranta, ele au caractere foarte diferite, prima are loc inaintea implinirii lucrarii de la cruce, celelalte doua dupa invierea Domnului. In prima, Domnul institue memorialul mortii Sale; in a doua El arata ucenicilor Sai mainile si coasta Sa, marturie a lucrarii Sale implinite; in final, in a treia, il invita pe Toma, care a fost absent cu opt zile mai inainte, atunci cand a avut loc intalnirea din Ioan 20:19 la 23, sa puna degetul sau in semnul cuielor si mana sa in coasta Sa.


                    10.2  A fi absent cand Domnul aduna

          La prima din aceste trei strangeri niciunul din cei doisprezece nu a lipsit: "Si, cand a venit ceasul, El a stat la masa, si apostolii impreuna cu El" (Lc. 22:14). Iuda, era si el acolo, desi a trebuit sa iasa inainte ca Domnul sa institue cina, la care nu putea sa participe cel care avea sa-L vanda. La a doua, unde nu era posibil ca Iuda sa se afle, Toma este absent. El a suferit o pierdere, Domnul ii va spune in cursul celei dea treia din aceste strangeri, unde, de aceasta data, el a venit: a crezut pentru ca a vazut, dar "ferice de cei care n-au vazut si au crezut" (Ioan 20:29). - Un credincios care lipseste de la strangerea laolalta sufera deci o pierdere, fie ca este constient sau nu. Nu vorbim, bineinteles, de situatii cand cu adevarat nu este posibil; Domnul, care ingaduie ca unul sau altul din ai Sai sa nu poata lua parte la strangere, le va oferi ceea ce El stie ca le este necesar, indemnuri si incurajari, dupa starea si nevoile lor. In afara de aceste situatii, a lipsi de la strangerile laolalta este o pierdere pentru sine si, ceea ce este mult mai serios, este o lipsa de respect fata de Cel care doreste sa-i adune pe ai Sai in jurul Lui.
          Fara indoiala ca a fost un absent la strangerea din Ioan 20:19 la 23 (sa nu pierdem din vedere ca relatarea are o insemnatate profetica, ceea ce, intr-un anumit sens, poate explica de ce Toma nu a fost acolo, fara a-l absolvi totusi de responsabilitatea sa personala), dar, in niciuna din cele trei - dupa cum este important de subliniat - nu vedem ca ar fi un singur intarziat. "Cand a venit ceasul", cei doisprezece erau acolo; la fel in Ioan 20:19 si 26, ucenicii fiind adunati, Isus vine apoi in mijlocul lor. Din nou, poate sa fie circumstante speciale, pe care Domnul le cunoaste si apreciaza, in stare sa legitimeze un intarziat la ora de intalnire, dar, in afara de aceste cazuri exceptionale, nu este o lipsa de respect fata de Domnul de a ajunge dupa ora fixata pentru strangere? Ne purtam fata de Domnul asa cum n-am indrazni s-o facem, in aceasta lume, fata de cineva caruia trebuie sa-i aratam respect si care ne-a stabilit o ora pentru intalnire? Aceasta nepasare este intotdeauna vinovata, dar in special poate fi atunci cand venim la strangerea pentru inchinare: noi mergem acolo pentru a-L onora pe Domnul, dar Il vom onora mai intai aflandu-ne acolo la ora fixata. A intarzia, nu este aceasta necuviincios, deci o lipsa de dragoste fata de Domnul, caci dragostea "nu se poarta necuviincios", la fel ca si fata de fratii si surorile noastre? A intarzia deranjeaza mai mult sau mai putin, producand uneori o anumita dezordine, ori "Dumnezeu nu este al dezordinii" (1 Cor. 13:5 ; 14:33). - Nu este aici niciun legalism; este o lege a dragostei pe care o inima alipita de Domnul o va tine fara greutate si chiar cu bucurie.


                    10.3 A incepe prin rugaciune si a gusta prezenta Domnului

          Este potrivit, pe de alta parte, ca strangerile sa fie precedate de un moment de liniste care inalta sufletele, de un moment de rugaciune interioara permitand fiecaruia sa realizeze cu adevarat ca "usile sunt inchise" si conducandu-ne astfel la a simti si a gusta efectiv prezenta Domnului de la inceputul strangerii. Caci, vom atinge aici punctul esential: noi spunem ca suntem "adunati in Numele Domnului" si ca El este acolo, in mijlocul nostru, dupa Matei 18:20, dar sa ne intrebam in ce masura suntem deplin constienti de aceasta. Da, Domnul este acolo, intotdeauna credincios promisiunii Sale, atunci cand suntem adunati "in Numele Sau". Chiar daca nu-L putem vedea decat cu ochii credintei nu schimba cu nimic faptul ca El este personal in mijlocul nostru. Daca am avea mai mult acest sentiment, am indrazni noi sa intarziem, atunci cand "vine" ceasul? Si daca aceasta ni s-a intamplat totusi, ce umilinta si ce intristare a fetei, in timp ce, probabil, socotim o intarziere ca un lucru destul de banal si fara importanta prea mare, cu usurinta de scuzat!


                    10.4  Rezultatele realizarii prezentei Domnului

          Sentimentul prezentei personale a Domnului in adunare - Dumnezeu doreste sa-l simtim de fiecare data mai profund - va marca in primul rand intrarea noastra in localul de strangere si apoi, imbracamintea noastra, atitudinea noastra, slujba noastra. Cat ar fi de ridicat, nivelul strangerilor, si ce marturie pentru sufletele necredincioase care au venit sa asiste! Nu vor exclama ele: "Dumnezeu este cu adevarat intre voi" (1 Cor. 14:25). Ce putere de evanghelizare intr-o astfel de strangere, oricare ar fi caracterul ei! Nu atat in cuvinte, cat in fapte. Si ce bucurie putem trai in acea meditatie sfanta, bucurandu-ne de prezenta Domnului, de El Insusi, realizand o adevarata dependenta de Duhul! Mai presus de toate, ce glorie pentru Dumnezeu si Tatal nostru, ce glorie pentru Cel care doreste sa fie centru de strange pentru rascumparatii Sai, cei pentru care El si-a dat viata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze