temelia si adevarul

                                         

                                                                Marturia

                                                    - VII - 

          Henri Rossier

          Ultimul adevar, despre care Domnul Insusi a dat marturie, este cel cu privire la revenirea Sa ( Ioan 14).  Aici, aceasta marturie in mod special ( dar nu exclusiv) este incredintata Adunarii. Ei ii spune : " vestiti moartea Domnului, pana vine El" ( 1Cor.11:26). Este scris ca " Duhul si Mireasa spun, Vino!" (Apoc.22:17). Venirea lui Hristos este incununarea lucrarii Sale; cu siguranta, aceasta parte a marturiei nu poate fi trecuta sub tacere. Trebuie ca multimea celor pe care I-a mantuit, sa fie in aceeasi gloria ca a Lui; titlul Sau de Mantuitor nu v-a fi manifestat in toata plinatatea, decat atunci cand El v-a invia pe sfintii Sai adormiti si v-a transforma pe sfintii Sai cei vii in asemanarea trupului Sau glorios, pentru a-I avea impreuna pe toti cu El in propria Sa glorie ( Filip.3:20-21).

          Remarcam acum un fapt deosebit de important, ca o consecinta a marturiei date de Dumnezeu referitor la moartea, invierea, glorificarea si revenirea Domnului Isus. Marturia aceasta, atunci cand este data de ucenici, ii desparte in mod categoric de lume pentru a se strange impreuna. Aceasta a fost valabil cu ucenicii in mod individual. Posedarea unei vieti noi conduce la unitate in despartire fata de lume (Ioan 17:11,14). Cu atat mai mult cand este vorba de Adunare.

          Adunarea reprezinta, asa cum am vazut, un singur Trup. Acest Trup era reprezentat in fiecare localitate de totalitatea credinciosilor din acea localitate. Ei marturiseau aceasta unitate atunci cand erau stransi impreuna la Masa Domnului. Unul si acelasi Duh insufletea madularele Trupului si impartea daruri dupa cum Ii placea. Unitatea in care erau asezati ii facea sa umble despartiti complet fata de lume. Lumea nu avea nimic in comun cu ei. Religia lumii nu-i preocupa. Aveau o strangere la care lumea nu avea nimic de-a face, o masa la care niciun neconvertit nu putea sa participe, un Duh care era in fiecare dintre ei si in mijlocul lor. Aveau o speranta care-i facea sa iasa din lume, adunandu-se impreuna pentru a-L astepta pe Domnul din cer si sa fie rapiti impreuna in nori la revenirea Sa.

          Biserica, Adunarea, era deci purtatoarea marturiei lui Dumnezeu, martorul lucrarii Fiului Sau. Pentru aceasta ea este numita "stalp si temelie a adevarului" (1Tim.3:15). Marturia lui Dumnezeu este numita "adevarul", pentru ca el cuprinde toate gandurile lui Dumnezeu cu privire la Fiul Sau. Cuvantul lui Dumnezeu ne prezinta trei obiecte ca fiind adevarul : Fiul, Cuvantul si Duhul Sfant (Ioan 14:6; 17:17; 1Ioan 5:7). De fapt, aceste trei sunt una. Fiul, Cuvantul devenit carne, expresia desavarsita a tuturor gandurilor lui Dumnezeu, ne este revelat prin Duhul Sfant trimis din cer, si aceasta revelatie o gasim in cuvantul scris inspirat, care exprima in mod divin tot ceea ce este Hristos, persoana si lucrarea sa.

          Aceasta marturie, a fost data la inceputul existentei Bisericii. Fiecare adunare locala a dat-o. Toate epistolele mentioneza aceasta. Epistola catre Romani ne prezinta omul cel vechi si sfarsitul sau, si de asemenea omul cel nou. Gasim in epistola catre Efeseni adevaruri care privesc Adunarea; in cea catre Corinteni, ordinea in Adunare cu rolul Duhului Sfant, lucrarea, si locul care-l ocupa Cina; in cele catre Tesalonicieni, venirea Domnului. Aceste lucruri facand parte din tainele revelate apostolului Pavel, si prin el tuturor copiilor lui Dumnezeu.