temelia si adevarul

  


                                        Scrisoarea catre Laodicea 
                                                                 Apocalipsa 3:14-22
                                                                             - II -

                                          Crestinatatea in ultima ei faza


          Christian Briem

          Dupa aceasta vedere de ansamblu, ne vom ocupa acum de o maniera detaliata a scrisorii catre Laodiceea. Ea are pentru noi o semnificatie cu totul speciala, pentru ca descrie ultima faza a crestinatatii, si ca il avertizeaza pe fiecare crestin adevarat, impotriva trasaturilor care o dezaproba in ochii lui Hristos.

          "Si ingerului adunarii din Laodiceea scrie-i : "Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul creatiei lui Dumnezeu : Stiu lucrarile tale, ca nu esti nici rece nici in clocot ; as vrea sa fi fost rece sau in clocot. Astfel, pentru ca esti caldicel - si nici rece, nici in clocot - te voi varsa din gura Mea. Pentru ca spui : Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic! si nu stii ca tu esti cel nenorocit si de plans si sarac si orb si gol ; te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa fii bogat, si haine albe, ca sa fii imbracat si sa nu se arate rusinea goliciunii tale, si alifie pentru ochi, sa-ti ungi ochii, ca sa vezi" (Apoc.3:14-18).

          Pe fondul intunecat al tabloului Laodiceei, potrivit cu ceea ce deja am vazut si cu ceea ce reiese din aceste versete, modul in care Domnul se prezinta acestei adunari este de o frumusete deosebita. Mai intai El se numeste Amin. "Amin" inseamna adevarat, cu siguranta. La sfarsitul unei rugaciuni, acest cuvant are sensul de confirmare, de intarire : Asa sa fie !

          Cheia care ne permite sa intelegem acest Nume al Domnului se gaseste in 2Cor.1:20 : "Pentru ca, oricate promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, in El este da-ul si in El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi". Toate promisiunile lui Dumnezeu isi gasesc in Domnul Isus confirmarea si siguranta lor. Hristos este, ca sa spun asa, ultimul cuvant al lui Dumnezeu, Amin-ul Sau. Ce mangaiere este aceasta pentru noi, prea iubitilor ! Atunci cand adunarea a esuat in totalitate in a pastra ceea ce Dumnezeu i-a incredintat, Hristos ii i-a locul si garanteaza, ca Amin si pe baza unei rascumparari depline, implinirea toturor promisiunilor pe care Dumnezeu le-a facut alor Sai.

          Daca astazi, aproape toate valorile referitoare la Dumnezeu si la Hristosul Sau sunt schimbate si au disparut dinaintea oamenilor, nu doar orice ordine crestina, dar chiar ordinea morala este abandonata, - Domnul Isus este si ramane "Amin-ul". Sa tinem cu tarie aceasta, si meditand la ea, chiar si atunci cand aruncam o privire asupra starii spirituale a crestinatatii  si intelegem judecata hotarata pe care Domnul o va aduce asupra ei.

          Al doilea Nume cu care Domnul se prezinta aici - "Martorul credincios si adevarat" - este, de asemenea, in legatura cu ceea ce ar fi trebuit sa fie adunarea. "Veti fi martorii Mei", le-a zis Domnul inviat inainte de a se urca la cer (Fapte 1:8).  Era clar ceea ce adunarea trebuia sa fie inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor : martorii lui Hristos ; si este tocmai semnificatia simbolica de "sfesnice de aur", dupa cum am vazut. In aceasta lume intunecata, este raspandita lumina cu privire la Hristos, o lumina divina asupra Persoanei Sale minunate, asupra valorii depline a lucrarii Sale, si asupra consecintelor binecuvantate ale acestei lucrari asupra oamenilor. Intr-un mod asemanator, apostolul Pavel compara pe cei credinciosi cu o "epistola a lui Hristos" in care oamenii pot sa citeasca cine este Hristos (2Cor.3:3). Dar, vai ! cat faliment in marturia noastra, personala si colectiva in aceasta privinta !

          Si totusi, atunci cand crestinii si-au abandonat marturia lor, atunci cand adunarea  nu si-a implinit misiunea sa, Dumnezeu nu poate ramane fara martori. Caci iata Unul care este credincios, care a fost si care va fi intotdeauna : Hristos. Astfel, Domnul Isus ia in aceasta privinta locul pe care adunarea necredincioasa ar fi trebuit sa-l ocupe, si se prezinta El Insusi ca "Martorul credincios si adevarat" ( a se vedea si Apoc.1:5). In viata si in moartea Sa, a fost o marturie desavarsita a tot ceea ce este Dumnezeu. A aratat intr-o maniera minunata dragostea si sfintenia lui Dumnezeu. Chiar si acum, ca Fiul Omului glorificat in cer, continua prin Duhul Sfant aceasta slujba binecuvantata si da marturie despre orice binecuvantare si bucurie care se gasesc in El, "al doilea om" (1Cor.15:47).

          Al treilea Nume pe care Domnul Il ia - "Inceputul creatiei lui Dumnezeu" - a fost adesea gresit inteles. Hristos nu este o creatura ; El este punctul de plecare a tot ceea ce Dumnezeu a facut si va face. Hristos nu este doar implinirea gandurilor lui Dumnezeu - Amin-ul - El este de asemenea primul Sau gand, inceputul intregii Sale creatii. Hristos era deja inceputul primei creatii, si epistola catre Coloseni ne spune ca " toate lucrurile au fost facute prin El si pentru El" (Col.1:16). Dar "El este mai inainte de toate si toate se mentin prin El" (Col.1:17). Si apoi, acest pasaj mentioneaza in continuare trei glorii ale Domnului care merg dincolo de prima creatie, creatia vizibila : El este Capul trupului, al Adunarii, El este Inceputul, Cel Intai-nascut dintre cei morti (Col. 1:18).

          In capitolele precedente, ne-am ocupat cu Domnul Isus ca si Cap al trupului. Ca si Inceputul, El este Capul creatiei celei noi, aceasta noua ordine a lucrurilor spirituale care este intemeiata pe moartea si invierea lui Hristos dintre cei morti, despre care apostolul Pavel vorbeste in 2 Corinteni 5 : "Daca este cineva in Hristos, este o creatie noua ; cele vechi s-au dus ; iata, toate s-au facut noi. Si toate sunt de la Dumnezeul care ne-a impacat cu Sine prin Isus Hristos (2Cor. 5:17,18).

         Daca crestinatatea ar fi avut - ca sa spunem deschis : daca am fi tinut cu tarie pe Domnul ca si Inceputul, Capul noii creatii ( acesta este scopul principal din epistola catre Coloseni - Col.2:19), n-am fi alunecat pe aceasta panta abrupta care sfarseste in starea finala descrisa in scrisoarea catre Laodiceea. Nu este semnificativ ca adunarea din Laodiceea este mentionata doar intr-o singura carte din Noul Testament, tocmai in aceasta epistola catre Coloseni ? Si cat de semnificative sunt cuvintele apostolului : "Si, cand epistola va fi citita intre voi, faceti sa fie citita si in adunarea laodiceenilor" (Col. 4:16) ! Putem retine cu siguranta aceasta lectie : daca am fi tinut cu tarie pe Hristos, Capul, daca am fi pus la inima invatatura pe care o prezinta epistola catre Coloseni, crestinatatea n-ar fi ajuns in starea rusinoasa pe care o descrie epistola catre Laodiceea, si ceea ce vedem in fiecare zi  in jurul nostru.