Scrisoarea catre Laodiceea
(Apoc. 3:14 - 22)
- I -
Crestinatatea in ultima ei faza
Christian Briem
Daca Domnul, inainte de a-i incredinta lui Ioan mesajele destinate celor sapte adunari, vorbeste de taina celor sapte stele si de cele sapte sfesnice de aur (Apoc.1:20), aceasta ne da o indicatie clara asupra faptului ca aceste scrisori au o intindere care depaseste aplicatia lor istorica actuala fata de momentul cand au fost scrise. Caci in aplicatia directa fata de adunarile care existau atunci, nu era nimic tainic. De fapt, aceste scrisori nu ne ofera doar o privire de ansamblu foarte instructiva asupra starii in care se gaseau atunci diversele adunari din Asia (provincia romana Asia), dar ele ne dau o descriere profetica a intregii stari a crestinatati marturisitoare in sapte perioade succesive - suprapunandu-se, de asemene, in parte.
1- Scrisoarea catre Efes (2:2-7) ; "cetatea placerilor" ; unii au dat semnificatia de "aspect deplin") ne da o imagine a Bisericii - sau adunarii - in perioada ultimului apostol si in anii care au urmat plecarii sale, pana in anul 167. Aspectele pozitive sunt despartirea de rau si mentinerea ordinii divine. Aspectul negativ este abandonarea dragostei dintai, prospetimea celor mai bune afectiuni pentru Domnul Isus.
2 - La Smirna (2:8-11 ; "mir, smirna, parfum"), avem tabloul Bisericii in suferinta. Este perioada in care crestinii au fost persecutati pana la moarte de romani ; ea se intinde din anul 167 pana in 313. Satan a incercat sa nimiceasca tanara Biserica printr-o persecutie pana la moarte. Dar sangele martirilor era, asa cum a fost intotdeauna, samanta Bisericii. Acestei adunari, Domnul nu are sa-i faca niciun repros.
3 - Pergam (2:12-17) ; " citadela, cetate, centru", (poate fi, de asemenea, "multa casatorie") ne arata cum Biserica, sub imparatul Constantin cel Mare, a devenit o Biserica de stat. Dupa incetarea persecutiilor ( in anul 313), ea este, ca sa spunem asa, casatorita cu lumea. Astfel, Satan locuia in mijlocul lor. Obiceiurile si sarbatorile pagane au devenit sarbatori crestine. Elementele crestine si pagane sau amestecat. Totusi, Domnul poate inca aproba faptul ca aceasta adunare tine cu tarie Numele Sau si credinta crestina.
4 - A patra perioada din istoria Bsericii responsabile ne este prezentata prin adunare din Tiatira (2:18-29 ; "purtatoare de jertfa" ( "jertfa permanenta"). Vedem aici descrierea Bisericii din perioada Evului Mediu, de la anul 600 aproximativ. Domnul poate recunoaste dragoste si staruinta in lucrare, dar trebuie sa mustre aspru curvia spirituala ( amestecul cu lumea) si idolatria. In aceasta scrisoare El vorbeste pentru prima data de venirea Sa - indicand faptul ca aceasta stare va fi prezenta pana la intoarcerea Sa. De asemenea pentru prima data, o ramasita se distinge de masa de crestini marturisitori ( "celorlalti care sunteti in Tiatira"). Aceasta ramasita este singura recunoscuta de Domnul. In pozitia sa, acest grup de credinciosi este considerat de Domnul ca fiind adevarata Biserica din acel timp. Exista acolo un principiu divin, pe care Scriptura il aplica in toate timpurile, atunci cand majoritatea devin necredinciosi.
5- La Sardes (3:1-6 ; "ramasita") avem starea protestantismului in timpurile care au urmat dupa Reforma, adica de la sfarsitul secolului 16 aproximativ. Caracterul dominant al acestei perioade este absenta vietii spirituale in ciuda mentinerii adevarurilor doctrinare. Si aici, adevaratii credinciosi sunt priviti ca o ramasita. Nu era decat un mic numar, la Sardes, la care Domnul putea recunoaste ca ei nu s-au intinat cu raul. Ei arata o adevarata umblare crestina. Dar in ansamblul, crestinii marturisitori vor fi tratati ca si lumea, atunci cand la aparitia Sa, Domnul va veni peste ei, pentru judecata, ca un hot.
6 - Filadelfia ( 3:7-13 ; "dragoste de frati") prezinta o perioada binecuvantata de trezire in sanul crestinatatii. Ea a inceput in prima jumatate a secolului 19. A fost caracterizata printr-o mare credinciosie si dragoste pentru Domnul si pentru Cuvantul Sau. Multe adevaruri din Scriptura care, in secolele precedente, fiind date uitarii datorita necredinciosiei omului, au fost redescoperite prin harul lui Dumnezeu, si raspandite in lumea intreaga cu o energie extraordinara. Dragostea frateasca ( semnificatia numelui Filadelfia) a fost baza comuniunii lor practice. In contrast cu "cei care locuiesc pe pamant", asupra carora Domnul va face sa vina "ceasul incercarii", cei din Filadelfia au inteles ca ei sunt straini pe pamant. Caci au "pazit cuvantul rabdarii Sale", asteptand intoarcerea Sa pentru a-i lua la El. Nu le face niciun repros ; din contra, le da - si aceasta pentru prima data - siguranta intoarcerii Sale apropiate : "Eu vin curand". El arata prin aceasta doua lucruri : primul, ca prin intoarcerea Sa ii va elibera de ceasul incercarii (*) care va veni peste tot pamantul, si doi, ca in sanul crestinatatii marturisitoare, Filadelfia si starea ei spirituala va ramane pana ce El va veni ca "steaua de dimineata".
(*) Acesta semnifica judecatile pregatitoare plecand din Apocalipsa 6. Ceasul incercarii care va veni peste intregul pamant, nu trebuie confundat cu necazul cel mare care va atinge in special pe Israel si Ierusalimul.
7 - Aceste caractere pe care Domnul le apreciaza atat de mult, nu se regasesc decat la o ramasita, in timp ce marturia crestina in ansamblul ei va urma un alt drum : ceea ce reiese clar din ultimul mesaj, cel adresat catre Laodiceea (3:1-22 ; "drepturile poporului"). Caracteristicile principale ale acestei perioade, care a inceput in secolul 19 si care dureaza si astazi, sunt o stare caldicica, indiferenta, materialismul, rationalismul si satisfacerea de sine. Tot ceea ce este cu adevarat crestin si divin lipseste. Privind la ultima faza a Bisericii responsabile pe pamant, Domnul nu are nimic ce sa aprobe. El nu mai vorbeste despre venirea Sa, dar anunta ca va varsa din gura Sa aceasta marturie fara viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu