Meditatii asupra cartii a doua Imparati
- V -
Henri Rossier
Capitolul 2:13-25 - Elisei sau Hristos in Duhul
Aici vedem cum se contureaza, de o maniera destul de clara, chipul, ca tip sau imagine, al profetului Elisei, caci deja am mentionat, la inceputul acestui capitol, caracterul sau tipic. Daca Ilie, in ultima zi a lucrarii sale aici jos, Il reprezinta pe Hristos ca martor profetic in Israel, ce reprezinta deci acest Elisei care ii era atat de apropiat, insotind marturia sa, trecand raul mortii impreuna cu el, si primind, dupa inaltarea sa, o dubla masura a duhului sau ? Pentru a fi inteles mai bine, vom incepe printr-o scurta privire profetica.
In timpul lucrarii lui Mesia aici jos, cativa ucenici, alcatuiesc o slaba ramasita iudaica, credincioasa, despartita din punct de vedere moral de popor, staruind pana la capat in a-L urma pe Isus, Unsul Domnului si Trimisul lui Dumnezeu, marele profet al lui Israel. Acesta, respins de popor, ii asociaza cu Sine in rezultatele mortii si invierii Sale. Nu vorbim de locul pe care ei il au in Biserica. Aceasta din urma nu intra in scena relatarilor din Vechiul Testament, si ar putea, cel mult, asa cum am spus mai sus, sa fie vazuta aici ca ascunsa tainic in persoana lui Ilie - Hristos, urcand la cer. Vorbim aici, despre ucenicii iudei, in fruntea carora erau cei doisprezece, alcatuind atunci adevarata ramasita a lui Israel. Astfel, ei au primit de la El o dubla masura din Duhul Sau, sub forma de minuni si lucrari de putere, si fiind in stare sa faca, in mijlocul poporului, "lucrari mai mari" decat El. Vedem ca, la Cincizecime, s-a implinit, din punct de vedere iudaic, lucrurile vestite de profetul Ioel : Voi turna din Duhul Meu peste robii Mei si peste roabele Mele, si vor profetii... Fiii vostri si fiicele voastre vor profetii...Fara indoiala, chiar in acel moment, puterea de sus nu era limitata, potrivit lui Ioel, la copiii lui Israel, caci Dumnezeu spune : "Voi turna din Duhul Meu peste orice faptura" (Fapte 2:17-19) "Daca ma vei vedea", spune Ilie, "cand voi fi rapit de la tine..." Aceasta ramasita, potrivit profetului Ioel, citata in Fapte 2, nu a ajuns, la acel moment, la scopul sau final si la deplina sa desfasurare. Ea era, in sensul cel mai stric al cuvantului, reprezentata de cei doisprezece apostoli. Iudeii au respins marturia lor, lipsindu-se astfel de timpurile de inviorare vestite de profet, si Dumnezeu S-a folosit de necredinta poporului si de impotrivirea fata de Duhul Sfant, pentru alcatuirea Bisericii, sotia Celui de-al doilea Adam, os din oasele Sale, si carne din carnea Sa.
Dar paranteza Bisericii se va inchide, si se vor deschide timpurile profetice. Ramasita lui Israel, despre care ne-a vorbit constant profetii si Psalmii, va reintra in scena cu dubla masura de duh profetic al lui Ilie, unindu-se, ca sa zicem asa, cu ucenicii iudei, care L-au insotit pe Domnul in lucrarea Sa. Retineti bine, ca nu este vorba, pentru ei, ca pentru Elisei, ca duhul lui Ilie sa fie peste ei, fie in puteri miraculoase, fie in intelepciune profetica, si nici in ei, asa cum este pentru crestin.
Prin aceasta scurta expunere, nu pretindem nicidecum sa-l prezentam pe Elisei profetul ca o imagine a ramasitei. Aceasta ar fi o intelegere nepotrivita cu privire la importanta rolului sau. Fara indoiala, Duhul poate sa se foloseasca de anumite vase, potrivite pentru scopul Sau, asa cum S-a folosit de Elisei dupa inaltarea lui Ilie, dar oricare ar putea fi vasul, lucrul important este ceea ce contine. Elisei, avea duhul lui Ilie, pe care l-a primit cu o masura dubla de putere si de har, pentru binecuvantarea si strangerea credinciosilor care alcatuiau ramasita. Era Hristos in Duh, Duhul profetic al lui Hristos se folosea de instrumente, fara indoiala, dar revenind la sfarsitul timpului la fiii profetilor mai intai, adica la ramasita propriu zis, apoi spre cei care vor crede in Israel atunci cand apostazia a atins punctul culminant. Elisei facea minuni in beneficiul acestei ramasite, dar in mijlocul unui popor orbit de o impotrivire totala. Prin urmare, copiii imparatiei pe care Hristos o va intemeia pe pamant, vor fi despartiti de aceasta stare finala de impotrivire. Este suficient sa spun ca daca Ioan Botezatorul ar fi fost primit, el ar fi fost Ilie care trebuia sa vina ; ca, in viitor, Ilie va reveni si va restabili toate lucrurile, ca vor fi doi martori (simbolizati prin trupurile celor doi martori) la Ierusalim, lucrand prin duhul profetic si prin puterea lui Ilie si a lui Moise.
Marturia incredintata lui Elisei are, asa dupa cum am aratat, un dublu caracter, corespunzator darului dublu al mantalei lui Ilie (1 Imp.19:19 ; 2 Imp.2:13) ; un caracter de judecata, asemeni celui pe care stapanul sau, profetul legii, l-a exercitat aici jos, judecata pe care Hristos Insusi n-o va exercita decat la sfarsitul timpului de har al Evangheliei - si un caracter de har fata de toti cei care vor fi credinciosi in Israel, pentru a readuce la acesti martori pe cei care vor fi miscati de marturia lor, si pentru convertirea natiunilor.
Elisei a trecut Iordanul prima data pe uscat, insotit de stapanul sau, atunci cand acesta a lovit apele cu mantaua sa, obligand raul mortii sa se supuna inaintea puterii sale. Ramanad singur, Elisei face la fel. "A stat pe malul Iordanului. Si a luat mantaua lui Ilie care cazuse de pe el si a lovit apele si a zis: Unde este Dumnezeul lui Ilie ? Si a lovit si el apele si ele s-au despartit intr-o parte si-n alta. Si Elisei a trecut" (v.13-14). Asa este intotdeaua si cu Hristos despre care marturiseste Duhul. Elisei face experienta unei puteri in numele lui Ilie asupra mortii ; nu propria sa putere. El reia istoria lui Israel din locul pe unde Ilie a trecut, nu la inceput (Ghilgal), ci la sfarsitul lucrarii sale. Israel a trecut altadata Iordanul, in carne, pentru a merge inaintea unui faliment sigur. Ilie l-a trecut, pentru a urca la cer, si a retrimite apoi pe Elisei in tara promisiunilor cu mantaua sa de profet si cu o dubla masura din duhul sau. Elisei a trecut raul in virtutea trecerii lui Ilie, in numele lui Ilie, si cu mantaua lui Ilie. "Si el", reprezentantul sau prin Duhul (al lui Ilie), "a lovit apele". Moartea este neputincioasa inaintea puterii Duhului de viata din Elisei. Prin Duhul, biruitorul mortii, Elisei reincepe istoria noului Israel. Acesta nu mai este un popor in carne care intra in Canaan pentru a fi in final lepadat ; acum este un om nou, revenind la popor in puterea Duhului lui Hristos biruitorul mortii, un om nou care vine sa aduca pentru fiii profetilor, apoi pentru popor, si mai tarziu pentru natiuni (Naaman), roadele acestei biruinte eliberatoare. Fiii profetilor au recunoscut aceasta putere.
La fel va fi la sfarsitul timpului. Duhul profetic va reveni in Israel cu o putere cu totul noua. Acesta va aduce, fara indoiala, in puterea lui Ilie, razbunarea impotriva vrajmasilor poporului, ca cei doi martori din Apocalipsa. Dar aici este vorba de har mai mult decat de judecata ; marturia va fi in har pentru binecuvantarea celor credinciosi si strangerea in intregime a ramasitei. Fiii profetilor, luminati treptat, recunosc aceasta putere si se strang in jurul ei. Istoria adevaratului Israel, avand ca punct de plecare in Hristos, va putea fi reluata spre gloria lui Dumnezeu.
Fiii profetilor il vad pe Elisei (v.15). Ei erau la Ierihon, locul blestemului. Ei nu cunosc inca inaltarea lui Ilie, asa cum ramasita profetica de la sfarsit nu va cunoaste, in primul rand, invierea si inaltarea lui Hristos. Toma, in Evanghelia dupa Ioan, reprezinta in imagine, aceasta ramasita. Are nevoie, prin vedere, pentru a se convinge de invierea Domnului sau. La fel, fiii profetilor, mai intai necredinciosi ca si Toma, vor sa-l caute pe Ilie. Ei ar vrea sa-l gaseasca pe pamant pe cel care a fost rapit la cer. Poate ca aveau sentimente bune ; in orice caz, aceasta cautare dovedea inca odata atasamentul lor fata de Ilie si ignoranta lor. Hristosul va reveni pentru poporul Sau, dar Diavolul este cel care va zice : "Iata-L aici, sau iata-L acolo", in timp ce El este inca in cer. De asemenea, Elisei, prin duhul profetic trimis de Hristos, zice : "Nu-i trimiteti", dar el are mult respect pentru ignoranta lor, caci, a doua oara, Elisei zice : "Trimiteti" (v.16-17). Trebuia ca ei sa fie convinsi ca sperantele lor, atat de legate de vechea ordine de lucruri in Israel, erau desarte. Cincizeci de oameni au cautat trei zile si nu au gasit nimic. Nu se poate ca Mesia sa mai fie gasit aici jos. El este viu, dupa ce, diferit de Ilie, a trecut prin moarte, pentru a fi primul-nascut dintre morti, ceea ce Ilie nu putea fi. Acesti oameni au venit la Elisei. Acestia nu erau vechii profeti, nici o ramasita profetica de la sfarsit, ci erau primii ucenici, care L-au vazut pe Hristros urcand la cer. Va fi o marturie legata de a lor, primita ca o masura dubla din Duhul Sau. Fiii profetilor, in pofida bunelor intentii ale inimii lor, nu actionau calauziti de Duhul.
In timpul acestor cautari, cand fiii profetilor aveau sa fie convinsi in duhurile lor, Elisei locuia la Ierihon, in locul blestemului (v.18), dar el era o binecuvantare pentru oamenii din cetate, caci el nu avea in vedere doar pe profeti. In timp ce lucrarea are loc in inimile acestora din urma, este loc atunci pentru o binecuvantare mult mai mare. Poporul se adreseaza lui Elisei. Ierihonul rezidit pe locul judecatii si impotriva gandurilor lui Dumnezeu, era bun prin asezarea sa. Nu era alegerea Ierihonului de a fi o cetate rea, caci, la intrarea poporului in Canaan, aceasta cetate vrajmasa a devenit locul puterii divine si al biruintei. Ce era rau, era ceea ce oamenii au facut, o cetate impotriva gandurilor lui Dumnezeu, o adevarata jignire fata de voia Sa. Astfel, rezultatul neascultarii lui Hiel era ca sursa alimentarii cu apa era rea si ei trebuiau sa moara. Mai mult, pamantul era uscat ; nu putea sa dea niciun rod.
Pentru ca o sursa de viata sa poata tasni, trebuia adusa sare intr-un vas nou ; o adevarata punere de-o parte pentru Dumnezeu, avand o natura noua. Doar ea putea remedia consecintele stricaciunii adusa prin pacatul si neascultarea poporului, caci Cuvantul nu vorbeste de aceste ape rele decat dupa neascultarea lui Hiel (1 Imp.16:34). Doar ramasita profetica (sarea intr-un vas nou) va putea indeplini aceasta slujba, caci, ca si cei doisprezece care erau in jurul Domnului, ea va avea la sfarsitul timpului, acest adevarat caracter de copiii ai imparatiei (Mat.5:13).
Acestea sunt cele doua roade ale intoarcerii intr-o masura dubla a Duhului profetic : cei din popor care erau profeti devin martori ai faptului ca Mesia nu mai este in aceasta lume si ca El a fost inaltat la cer. Poporul se adreseaza reprezentantului lui Hristos aici pe pamant, si primeste binecuvantarea printr-un adevarat duh de sfintenie caracteristic omului nou ( vezi caracterul ramasitei de la sfarsit, din Psalmi) si turnata acolo unde mai inainte era o sursa de moarte si de uscaciune.
Cuvantul isi are rolul sau in aceasta lucrare, caci binecuvantarea este data prin cuvantul profetic : "dupa cuvantul lui Elisei, pe care-l spusese". Elisei spune, - ce har pentru acesti oameni impovarati sub consecintele blestemului divin : "Am vindecat apele acestea ; nu va mai fi din ele nici moarte, nici nerodire" (v.21). Acesta va fi rezultatul definitiv al marturiei Duhului Sfant pentru Israel la sfarsitul timpului. Binecuvantarea spirituala va inlocui orice povara, sub greutatea careia o parte din acest sarman popor, sub domnia Apostatului, va fi apasata. Aceasta reprezinta marele adevar capital reprezentat in imagine prin locuirea lui Elisei la Ierihon.
Dar nu trebuie trecut sub tacere un alt fapt (v.23-24). Elisei s-a urcat la Betel. Niste copii, reprezentand poporul fara discernamant, batjocoritor si necredincios, au iesit din Betel in momentul cand profetul mergea sa-L intalneasca pe Dumnezeu in casa Sa, in locul promisiunilor Sale neschimbatoare. Ce anomalie ! copii creati pentru lauda, batjocoresc pe omul lui Dumnezeu ; varsta, caracterizata dupa gandul lui Dumnezeu, prin increderea si respectul pentru cei care se aflau mai presus de ei, il batjocoreste pe profet ! In loc sa-L recunoasca pe Dumnezeul promisiunilor, ei il batjocoreau si il dispretuiau pe slujitorul Sau. "Suie-te, chelule !" ii strigau ei, pentru ca el purta asupra lui semnele slabiciuni, ale batranetii (ca si ramasita din Psalmi) (Ps.71:9,18) si ale dispretului. Si totusi legea declara un astfel de om curat si neintinat (Lev.13:40-41). Cei de la care Dumnezeu se astepta la o credinta simpla, il resping pe reprezentantul si martorul lui Mesia, identificat cu ramasita slaba si apasata, si glumesc pe seama infatisarii sale. De asemenea, se pare ca ei si-au batut joc si de Ilie, stapanul sau. "Suie-te, chelule !" ziceau ei. Nu credeau in rapirea lui Ilie. O astfel de nebunie nu este potrivita pentru copii ! Unde este promisiunea venirii Lui ? Lumea nu este la fel si astazi ? Aceste batjocuri sunt mult mai grave cand ele se adreseaza Duhului lui Hristos, venit in har, si nu in judecata, precum Ilie. Elisei s-a intors, caci el avea inaintea sa promisiunile si nu judecata, "si i-a blestemat in Numele Domnului". Ei au devenit prada unei puteri de neinduplecat si crude care i-a prins si i-a sfasiat.
"Si de acolo a mers la muntele Carmel; si de acolo s-a intors in Samaria" (v.25). Poporul apostat nu ar fi vrut la Betel, dar ramasita profetica, dupa ce redescopera promisiunile facute lui Hristos, se retrage pe Carmel. Ajunge intr-o "campie roditoare" pentru a se bucura de pace si de comuniune cu Dumnezeul Sau. Acolo s-a urcat Ilie dupa judecata preotilor lui Baal, acolo se urca si Elisei dupa blestemul celor batjocoritori. Carmelul era pentru Ilie locul mijlocirii ; de acolo, o ploaie de binecuvantari benefice s-a revarsat peste Israel. "Duhul", zice Isaia, "va fi turnat de sus peste noi", si pustia va deveni o campie roditoare ( un Carmel)..."si judecata va locui in pustiu si dreptatea va locui in campia roditoare. Si lucrarea dreptatii va fi pace; si rodul dreptatii, liniste si siguranta pentru totdeauna. Si poporul Meu va trai intr-o locuinta a pacii si in camine linistite si in locuri de odihna fara grija" (Isaia 32:15-19). Ajungem deci aici la finalul lucrurilor prezentate in imagini, la binecuvantarea milenara.
Intoarcerea lui Elisei la Samaria il aduce, intr-o anumita masura, pe profet in mijlocul evenimentelor istorice.
Incheind acest capitol important, rezumam in cateva cuvinte lucrarea, terminata acum, a lui Ilie, si cea a lui Elisei din acest pasaj.
Ilie, marele profet al legii, Ii relateaza lui Dumnezeu, la Horeb, ca aceasta lege a fost incalcata. El ii judeca pe profetii lui Baal, ii judeca pe Ahab si pe Izabela, il judeca pe Ahazia si pe trimisii sai prin focul venit din cer ; el desemneaza pe Hazael si pe Iehu ca executori ai judecatii. El nu este in aceasta o imagine a lui Hristos, deoarece Hristos va exercita judecata decat dupa timpul de har. El este, din contra, o imagine a lui Ioan Botezatorul, cel mai mare dintre profetii vechiului legamant (Mal.4:5 ; Mat.11:14 ; Luca 1:17 ; Mat. 17:10-12).
Ilie, profetul respins, se indrepta spre natiuni (vaduva din Sarepta), inviind pe mortii lor, si trimite ploaia binecuvantarilor peste Israel. El reprezinta, in aceasta calitate, slujba harului implinita de Domnul.
Ilie reface drumul lui Israel, ca fiind el insusi adevaratul Israel, dobandind promisiunile, luand in har locul pe care poporul l-a parasit prin necredinciosia sa (Ierihonul), trece biruitor raul mortii, si este rapit la cer. Acesta este drumul lui Hristos, slujitorul si profetul lui Israel.
Elisei, mai intai imaginea ramasitei, slujitorul lui Hristos profetul, asa cum El a umblat pe pamant, urmandu-L pana la capat, in toata umblarea Sa de sfintenie si vazandu-L urcand la cer.
Elisei, Duhul profetic al lui Hristos in ramasita, primind o masura dubla din Duhul lui Hristos urcat la cer, reface drumul lui Hristos, cu exceptia Ghilgalului, circumcizia lui Hristos avand loc la Iordan, in moarte. Drumul sau este inainte de toate un drum de har si de restaurare pentru locuitorii cetatii blestemate, cu exceptia judecatii batjocoritorilor de la sfarsit care fac parte din poporul apostat. Fiii profetilor sunt ramasita profetica, elementul sanatos, dar ignorant, al poporului, inainte ca Elisei sa revina la ei cu o masura dubla din duhul lui Ilie. In final, Elisei locuieste in pace in campiile roditoare (Carmel) ale binecuvantarilor milenare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu