IMPARATIA LUI DUMNEZEU

           Seauve Gérard

          Imparatia lui Dumnezeu

          Cuvantul imparatie evoca o autoritate, o putere in guvernare. El desemneaza un domeniu unde se exercita puterea guvernamentala a lui Dumnezeu. Imparatia este caracterizata de autoritatea lui Dumnezeu stabilita si recunoscuta oficial pe pamant, si prin mari binecuvantari.

          Dumnezeu a asezat autoritatea Sa in mainile Fiului Omului dupa Psalmul 8:6 : "L-ai facut sa stapaneasca peste lucrarile mainilor Tale; ai pus toate sub picioarele lui" - si dupa taina voiei Sale din Efeseni 1:10, "pe care Si-a propus-o in Sine Insusi, pentru administrarea implinirii timpurilor, ca sa adune din nou, impreuna, toate in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant"

          "Multumind Tatalui, care ne-a invrednicit sa avem parte de mostenirea sfintilor in lumina, care ne-a eliberat din stapanirea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Sale, in care avem rascumpararea, iertarea pacatelor" (Col. 1:12-14). Autoritatea si guvernarea lui Dumnezeu se exercita fata de ai Sai in dragoste. Credinciosul se supune de buna voie lui Dumnezeu si Domnului, in ascultarea dragostei sau in dragostea ascultarii.

         1 - Imparatia vizibila (in exterior)

        "Si in zilele acelea a venit Ioan Botezatorul, predicand in pustiul Iudeii si spunand: Pocaiti-va, pentru ca s-a apropiat Imparatia cerurilor... Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile" (Mat. 3:1-3).

          "Si Isus strabatea toata Galileea, invatandu-i in sinagogile lor si predicand Evanghelia Imparatiei" (Mat. 4:23).

           "Isus a trimis pe cei doisprezece ucenici ai Sai sa vesteasca Imparatia lui Dumnezeu;

           "Isus a primit multimile, si le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu" (Luca 9:2, 11).

           Daca Isus Mesia ar fi fost primit, El ar fi instaurat Imparatia sub autoritatea Sa divina, stapanind peste toate natiunile si raspandind peste Israel binecuvantarile promise. Ca urmare a respingerii Sale, instaurarea in glorie a Imparatiei a fost amanata pentru mai tarziu, si ea nu va avea loc decat dupa "venirea Fiului Omului" (Mat. 24:27), cand orice ochi Il va vedea (Apoc. 1:7).  Atunci va incepe "ziua Domnului" (1 Tes. 5:2-3).

          Acum Hristos inviat "S-a asezat la dreapta Maririi in cele inalte", asteptand momentul cand Dumnezeu va pune "pe vrajmasii Sai ca asternut al picioarelor Sale" (Ev. 1:3,13). Atunci Se va ridica de pe tronul Tatalui, Se va aseza pe propriul Sau tron (Apoc. 3:21), va elibera pe cei credinciosi care L-au asteptat, si va judeca natiunile cu un "toiag de fier" (Ps. 110:5-6) ; Apoc. 19:15), "Si el va domni de la o mare la alta mare si de la rau pana la marginile pamantului" (Ps. 72:8-11).

          Domnul incurajeaza pe ucenicii Sai, dandu-le la trei dintre ei sa guste mai dinainte din aceasta binecuvantare viitoare: "Dar va spun, in adevar, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea pana nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu" (Luca 9:27). Ucenici au parte astfel de o anticipare a acestei Imparatii viitoare, la care noi nu am ajuns inca si pe care lumea nu o va cunoaste decat in virtutea judecatilor.

          2 - Imparatia invizibila, morala

         Iudeii neprimindu-L pe Isus ca Mesia, Imparatia lui Dumnezeu pe pamant nu putea sa fie instaurata. Trebuia ca Fiul Omului sa sufere mult, sa fie omorat si sa invieze. Imparatia nu poate incepe decat avand ca fundament suferintele ispasitoare ale lui Hristos.

          O noua stare de lucruri este atunci introdusa, pe care Vechiul Testament nu a revelat-o. Imparatia este asezata sub o forma tainica si tranzitorie, Imparatul fiind in cer iar ucenicii Sai pe pamant. Drepturile Imparatului nu sunt recunoscute decat de cei care L-au primit prin credinta, si ei insisi sunt straini pe pamant. Iudeii au pierdut pentru un timp privilegiile lor speciale, si mantuirea este oferita la toti iudeii si natiunilor.

Este o Imparatie unde slujitorii Imparatului respins recunosc autoritatea Sa, dar au de suferit acum rusinea si respingerea, asemenea Lui altadata. Este o Imparatie asezata pe pamant dar ale carei principii sunt ceresti, a carei guvernare este in cer. Credinta Il contempla inca de astazi pe Domnul Isus incununat cu glorie si onoare, stiind ca in curand universul Ii va fi supus. Pentru credinta totul este sigur, totul este garantat prin Leul din Iuda, care va birui, prin Mielul injunghiat care este asezat pe tronul Tatalui Sau - dar nu inca pe propriul Sau tron (Apoc. 3:21).

          Imparatia lui Dumnezeu este un domeniu in care totul trebuie sa fie in acord cu Acela care este dragoste si lumina. Caracterele acestei Imparatii sunt adevarul si dragostea; doua virtuti esentiale ale imparatiei Sale trebuie sa fie pastrate: curatia si harul Sau.

          3 - Caracterele celor care apartin Imparatiei lui Dumnezeu - Cum se intra acolo?

          "Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant" (Rom. 14:17).

          "Imparatia lui Dumnezeu nu este in cuvant, ci in putere" (1 Cor. 4:20).

          Cele doua versete ne arata ca Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie inteleasa in sens moral si spiritual.

          Hristos este intaiul-nascut dintre morti, inceputul creatiei lui Dumnezeu (Apoc. 3:14b). Dumnezeu lucreaza pe pamant prin Duhul Sfant pentru a intemeia un popor nou, scos dintr-o lume care se indreapta spre judecata. O familie cereasca nascuta ("Tatal Meu si Tatal vostru", Ioan 20:17) prin predicarea Evangheliei care descopera dreptatea lui Dumnezeu si proclama harul Sau fata de toti oamenii: "Harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire, s-a aratat tuturor oamenilor" (Tit 2:11). Acesta este timpul binecuvantat al harului, timpul chemarii Adunarii lui Dumnezeu, mireasa lui Hristos. Nadejdea devine cereasca pentru binecuvantarile ceresti.

          Doar credinta poate vedea Imparatia lui Dumnezeu in sensul ei moral, spiritual, actual, dupa cum Domnul i-a spus lui Nicodim:

          "Adevarat, adevarat iti spun: Daca cineva nu este nascut din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.

          "Adevarat, adevarat iti spun: daca cineva nu este nascut din apa si din Duh, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3:3, 5).

          Pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu este necesara nasterea din nou. Prin ea avem viata divina pe care trebuie s-o aratam si s-o traim. Astfel purtam caracterele sfinteniei si harului care trebuie sa fie vazute in Imparatia lui Dumnezeu, daca umblam in dragoste si ca niste copii ai luminii. In asteptarea intoarcerii Domnului, trebuie sa traim "intr-un chip vrednic de Dumnezeu, care ne-a chemat la Imparatia si gloria Sa" (2 Tes. 2:12).

          Parabolele Imparatiei din Matei 13 si Luca 6:20-49 ne arata ca pentru a fi ucenicii Sai, trebuie sa-L urmam pe drumul renuntarii. Dupa cum am fost mantuiti prin cruce, la fel trebuie sa umblam purtand crucea Sa, dand la o parte tot ceea ce vine din om, din carne, sau din lume. In Luca 14:25-35 Domnul cere a se renunta la afectiunile naturale daca ele incalca drepturile Sale (v. 26), a renunta la sine insusi si la placerile sale (sfarsitul v. 26 si 27), a renunta la interesele pamantesti (v. 33).

          In Imparatia lui Dumnezeu, Hristos are locul de intaietate. Recunoastem in vietile noastre drepturile Imparatului lepadat, si in consecinta suntem de asemenea si noi lepadati si in suferinta.

          4 - Imparatia lui Dumnezeu; Biserica sau Adunarea

          De la Cincizecime toti cei care cred si au viata divina fie iudei fie natiuni, alcatuiesc Adunarea lui Dumnezeu, fiind in acelasi timp ucenici ai Imparatiei. Biserica si Imparatia sunt doua lucruri diferite ( vezi pct.6), dar toti cei care fac parte din Biserica apartin Imparatiei. Astfel, caracterele morale care trebuie purtate de ucenicii Imparatiei trebuie sa fie vazute in noi, credinciosii crestini care avem viata din Dumnezeu (Efes. 4:17-19 ; 5:3-18).

          Adunarea isi are locul in Imparatie, fara ca sa fie totusi confundata cu aceasta. Crestinii sunt ucenicii (sau slujitorii) lui Hristos in Imparatie, dar ei nu sunt subiectele Imparatului.

          Imparatia vorbeste de autoritate, Adunarea vorbeste de afectiune, de unitatea intima cu Hristos.

          Biserica sau Adunarea nu este supusa Imparatului (care ramane Cap), ci ea este unita cu El. Adunarea este sotia Imparatului (Efes. 5:24-30), sotia Mielului (Apoc. 21:2,9 ; 22:17).

          Biserica sau Adunarea este de asemenea Trupul (spiritual) al lui Hristos (Efes. 1:23 ; 4:12,16 ; Col. 1:18, 24 ; 2:19...).

          Ea este asemuita cu o comoara ascunsa intr-un ogor, cu o perla de mare pret, si cu pestii cei buni care erau pusi in vase (Mat. 13:44-48). Lucrarea omului nu o poate nici intina nici corupe. Hristos a spus: "Voi zidi Adunarea Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor invinge" (Mat. 16:18).

          5 - Cum se vesteste Imparatia lui Dumnezeu ?

          "Veti primi putere, cand va veni Duhul Sfant peste voi, si veti fi martorii Mei atat in Ierusalim, cat si in toata Iudeea si Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1:8).

          Puterea Duhului Sfant, sursa puterii noastre, nu a fost diminuata, si misiunea de a fi martori ramane totdeauna aceeasi ca la inceput. Dumnezeu ne va da intelepciune ca sa vorbim la momentul potrivit si ne va conduce prin Duhul Sau: nu poate fi marturie dupa gandul lui Dumnezeu fara puterea Duhului (Fapte 1:4, 5, 8).

          5.1   In ce consta aceasta marturie ?

          - "Filip le vestea Evanghelia despre Imparatia lui Dumnezeu si Numele lui Isus Hristos" (Fapte 8:12).

          - "Apostolul Pavel le spune batranilor din Efes ca el a umblat printre ei "predicand Imparatia lui Dumnezeu", si spunandu-le ca "n-am ascuns nimic din ce va era de folos" insistand asupra "pocaintei fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos", vestindu-le "Evanghelia harului lui Dumnezeu... Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu" (Fapte 20:20 ,21, 24, 25, 27).

          - Pavel predica "Imparatia lui Dumnezeu, si invata pe oameni... cele privitoare la Domnul Isus Hristos" (Fapte 28:31). 

          5.2   Predicarea Imparatiei este inainte de toate predicarea lui Hristos

          Imparatia este centrata pe Hristos: "Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului, pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal" (Ioan 5:22, 23). "Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile" (Mat. 28:18,19).

          Predicarea Imparatiei lui Dumnezeu inseamna vestirea a ceea ce Dumnezeu Si-a propus cu privire la pamant si la cer, a carei implinire se intemeiaza pe Hristos, Persoana Sa, si lucrarea Sa ispasitoare de la cruce : "caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine Insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremilor, spre a-Si uni iaras intr-unul in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant" (Efes. 1:9,10).

          Astazi, predicarea Imparatiei lui Dumnezeu inseamna proclamarea drepturilor lui Hristos, ca Domn al tuturor (Fapte 10:36), si ca Mantuitor care S-a dat pentru toti (1 Tim. 2:6).

          Lumea intreaga este sfera acestei predicari (tarina din Mat.13:38). Este important ca drepturile lui Hristos sa fie asezate in inimi si in constiinte; astfel ca cei credinciosi sunt chemati sa umble intr-un mod potrivit pentru a-I fi placuti Lui. 

          5.3   Marturia despre Imparatia lui Dumnezeu se refera la "cele privitoare la Domnul Isus Hristos" :

          - Hristos Fiul etern al lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi din toata eternitatea, (Ioan 1:1,2 ; Col. 1:15-17 ; ...), "Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvantat pentru totdeauna! Amin" (Rom. 9:5).

          - Hristos devenit om fara a inceta sa fie Dumnezeu, este taina intruparii (Ioan 1:14 ; 2 Cor. 5:9 ; Filip. 2:6-8 ; Col. 1:19...).

          - Hristos mort pentru greselile noastre, si inviat pentru indreptatirea noastra (Rom. 4:25), "Este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Insusi pret de rascumparare pentru toti" (1 Tim. 2:5,6).

          - Hristos inaltat in glorie, asezat la dreapta Tatalui: un Om glorificat in cer (Ev. 1:3:8 ; 8:1...).

         - Hristos intemeiind Biserica prin botezul Duhului Sfant in Fapte 2:33, Biserica, trup al lui Hristos in care noi suntem madulare (Efes. 1:23 ; 1 Cor. 12:27), Biserica, sotia lui Hristos (Apoc. 21:2,9b).

          - Dumnezeu ofera in Hristos si prin Hristos mantuirea in har, oferita tuturor (Tit 2:11), dar primita de cei care cred (Rom. 3:22). Aceasta este Evanghelia harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24b).

          - Hristos proclama prin martorii Sai pe intregul pamant Evanghelia lui Hristos (Rom. 15:19 ; 1 Cor. 9:12 ; 2 Cor. 2:12 ; 9:13 ; Gal. 1:7 ; Filip. 1:27), sau Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos (2 Tes. 1:8). Isus a zis: "Eu le dau viata eterna; si nicidecum nu vor pieri niciodata si nimeni nu le va smulge din mana Mea" (Ioan 10:28).

          "Dumnezeu ne-a dat viata eterna si aceasta viata este in Fiul Sau... El este adevaratul Dumnezeu si viata eterna" (1 Ioan 5:11,20).

          Sa folosim fiecare zi care ne-a mai ramas ca sa dam marturie despre Acela care ne-a iubit atat de mult si care S-a dat pentru noi. "Un martor adevarat scapa sufletele" (Prov. 14:25).

          - Hristos Se ingrijeste de ai Sai care sunt pe pamant, de slabiciunile si neputintele noastre (Ev. 2:18 ; 4:15).

          - Hristos va veni El Insusi pentru a-i lua pe ai Sai.

          "Daca Ma voi duce si va voi pregati un loc, vin din nou si va voi lua la Mine Insusmi, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:3).

          "Domnul Insusi..., va cobori din cer; si intai vor invia cei morti in Hristos; apoi noi cei vii, care ramanem, vom fi rapiti in nori impreuna cu ei, pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh: si astfel vom fi intotdeauna impreuna cu Domnul. Astfel incurajati-va unii pe altii cu aceste cuvinte" (1 Tes. 4:16-18).

          Atunci vor inceta caracterele si binecuvantarile Imparatiei asa cum o vedem aici.

          Timpul harului va lua sfarsit, timpul actual in care "harul domneste prin dreptate spre viata eterna, prin Isus Hristos, Domnul nostru" (Rom. 5:21); usa din Matei 25:10b va fi inchisa. Evanghelia harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24b) va inceta; vor incepe judecatile din Apocalipsa 6 la 20.

          Atunci va fi vestita Evanghelia Imparatiei pamantesti: "Si am vazut un alt inger zburand in mijlocul cerului, avand o Evanghelie eterna de vestit celor care locuiesc pe pamant si oricarei natiuni si semintii si limbi si popor, spunand cu glas tare: Temeti-va de Dumnezeu si dati-I glorie, pentru ca a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui care a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor" (Apoc. 14:6,7).

          - Dupa aceste judecati si necazul cel mare, Hristos va instaura Imparatia Sa de dreptate si de pace pentru o perioada de o mie de ani. Mileniul va fi instaurat cu alte caracteristici, alte manifestari ale Imparatiei lui Dumnezeu. Dreptatea va domni (Is. 32:1 ; Ier. 23:5).

          "Ii va judeca pe cei saraci cu dreptate, si va hotari cu nepartinire pentru cei blanzi ai pamantului, si va lovi pamantul cu nuiaua gurii Lui, si-l va ucide pe cel rau cu suflarea buzelor Sale. Si dreptatea va fi braul rarunchilor Sai, iar credinciosia, braul coapselor Sale" (Is. 11:4,5). Adresandu-Se Fiului Omului (v. 2), credinciosii spun: "Tronul Tau, Dumnezeule, este in vecii vecilor; sceptrul imparatiei Tale este un sceptru de dreptate" (Ps. 45:6).

          - Hristos va judeca pe cei vii si pe cei morti.

          "Cand va veni Fiul Omului in gloria Sa, si toti ingerii cu El, atunci va sedea pe tronul gloriei Sale; si toate natiunile vor fi adunate inaintea Lui si le va desparti pe unele de altele, asa cum desparte pastorul oile de capre" (Mat. 25:31,31).

          "Si am vazut un mare tron alb, si pe Cel care sedea pe el... Si am vazut pe cei morti, mari si mici, stand inaintea tronului... Si mortii au fost judecati dupa cele scrise in carti, potrivit faptelor lor" (Apoc. 20:11,12).

          Hristos va da Imparatia lui Dumnezeu Tatal; atunci vor fi intemeiate ceruri noi si un pamant nou.

          "Atunci va fi sfarsitul, cand El va da Imparatia Celui care este Dumnezeu si Tata, cand va fi desfiintat orice stapanire si orice autoritate si putere" (1 Cor. 15:24).

          "Si am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai trecusera; si marea nu mai era" (Apoc. 21:1).

        6   Imparatia lui Dumnezeu incredintata responsabilitatii omului

          Adunarea este in afara sferei de influenta a omului. Ea este expresia interioara a Imparatiei, cunoscuta doar prin credinta, de natura divina prin lucrarea harului aici pe pamant.

              Nu este la fel cu Imparatia care este incredintata responsabilitatii omului - ca de altfel si casa lui Dumnezeu. Administrarea Imparatiei a fost incredintata slujitorilor (sau ucenicilor) in absenta Imparatului, si de fiecare data cand i s-a incredintat ceva omul a falimentat.

               1 Corinteni 3:8-17 ne arata ceea ce omul a introdus in casa lui Dumnezeu care este "zidirea lui Dumnezeu" : lemn, fan, trestie.

          In Imparatia religioasa se intra prin botez, unde autoritatea lui Hristos este recunoscuta - in exterior, cu adevarat sau nu - , ne spunem crestini, practicam credinta (sau marturisirea) crestina (in contradictie cu Islamul sau Budismul), unde este "un singur Domn, o singura credinta, un singur botez" (Efes. 4:5).

          Matei 13:24-33 descrie evolutia Imparatiei lui Dumnezeu in absenta actuala a Imparatului (ascuns in cer), sub responsabilitatea oamenilor, evolutie contrara voiei si autoritatii lui Dumnezeu.

          6.1   Neghina

          "Cel care seamana samanta buna este Fiul Omului; si ogorul este lumea; si samanta buna, acestia sunt fiii Imparatiei; iar neghina sunt fiii celui rau; si vrajmasul care a semanat-o este diavolul" (Mat.13:37,38). Satan a amestecat in crestinatate marturisirea fara viata, formala si lipsita de continut, cu samanta buna. In prezent graul si neghina cresc impreuna. Trierea va fi facuta la venirea Domnului : "Fiul Omului va trimite pe ingerii Sai si ei vor aduna din Imparatia Sa toate prilejurile de poticnire si pe cei care practica nelegiuirea si ii vor arunca in cuptorul de foc; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi sa auda" (Mat.13:41-43)

          6.2   Copacul cel mare

         In loc sa ramana la sentimentul slabiciunii sale si in dependenta de Dumnezeu, crestinatatea a devenit o mare putere pamanteasca - ceea ce reprezinta in Scriptura un copac mare (Ez.17:23,24 ; Dan.4:10-12). In loc sa caute protectia in Dumnezeu, ea insasi a devenit protectoare. Ea adaposteste pasarile, adica oameni care gasesc in ea tot ceea ce inimile lor goale doresc. Pasarile sunt adesea imaginea unei puteri satanice (Apoc.18:2) sau instrumentele sale omenesti (Ier.5:27). Istoria Bisericii responsabile a dovedit ca a fost asa de atatea ori, atunci cand crestinatatea a devenit atotputernica si ca puterea civila este la dispozitia ei; ea a hranit cu bunurile sale pe cei care s-au adapostit in ramurile ei.

          6.3   Aluatul

         Aluatul este emblema falsei doctrine, introduse in Imparatie de la inceput. Acesta a patruns in toata plamadeala, corupand invatatura divina de-o astfel de maniera, incat a facut din crestinism o religie, care le permite oamenilor sa traiasca fara sa se ingrijoreze de adevarul care ii judeca neincetat.

        Apostolul Pavel spunea deja: "dintre voi insiva se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca sa-i atraga pe ucenici dupa ei" (Fapte 20:30).

          "Oamenilor le place sa aiba o religie care li se potriveste, si marele efort al crestinatatii de astazi este de a face lucrurile lui Dumnezeu accesibile si placute omului natural" (W.T.P. Wolston).

         7   Concluzie

          "De aceea, preaiubitilor, asteptand acestea, straduiti-va sa fiti gasiti de El in pace, fara pata si fara vina. Si considerati indelunga-rabdare a Domnului nostru mantuire... Voi deci, preaiubitilor, cunoscand mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva, fiind abatuti de ratacirea celor nelegiuiti, sa cadeti din statornicia voastra, ci cresteti in har si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria si acum si in ziua eternitatii! Amin" (2 Pet. 3:14-18). 

     
        

                                                             CINE ESTE ISUS ?

                                                                                - VII -


     Georges  André


     9         Fiul preaiubit al Tatalui

     "Fiul dragostei Sale" (Col. 1:13)

     9.1   Un singur fiu preaiubit (Marcu 12:6)

     In parabole, Domnul traseaza intreaga istorie a lui Israel, necredinciosia lui, precum si prigonirile care au dus la moartea profetilor. Pentru a incheia, stapanul le trimite pe "singurul fiu preaiubit"; de asemenea ei l-au omorat si l-au scos afara din vie. Capeteniile poporului au inteles foarte bine "ca despre ei spusese parabola" (v. 12). 

     Trei expresii sunt folosite de Cuvant pentru a ne vorbi de aceasta venire a Fiului pe pamant:

     9.1.1   Iesit

     

     "Tatal Insusi va iubeste, pentru ca voi M-ati iubit si ati crezut ca Eu am iesit de la Dumnezeu. Am iesit de la Tatal si am venit in lume; din nou las lumea si Ma duc la Tatal" (Ioan 16:27-28).In cateva cuvinte Domnul Isus retraseaza tot drumul Sau, asa cum Filipeni 2:6-9 il va infatisa in alti termeni.

     Si unul si celalalt pasaj depasesc infinit de mult intelegerea noastra. Una cu Tatal, "una cu El in puterea Sa, una cu El in dragostea Sa", El a "iesit" de la Tatal ca sa vina in aceasta lume. Ucenicii au inteles prin credinta ca El a iesit de la Dumnezeu; dar Isus subliniaza ca El a venit de la Tatal. Ce vrea sa insemne aceasta expresie "iesit"? Ea aminteste ca "S-a golit pe Sine Insusi" (Filip. 2:7), unde noi nu putem intelege mai mult toata profunzimea. A iesit, S-a dezbracat, S-a "golit", devenind om. Si totusi, comuniunea Sa fericita cu Tatal era fara nicio umbra. Termenii folositi de Cuvant sensibilizeaza intr-o anumita masura inimile noastre referitor la cat L-a costat pe Domnul Isus acceptarea unei astfel de smerenii, "luand un chip de rob" pentru a veni in aceasta lume.

     Si acum, El spune, cu o infinita usurare (c.f. 14:28), "Din nou las lumea". El a implinit lucrarea pe care Tatal I-a dat-o s-o faca si acum putea sa mearga le El. Dar cat de dureros va fi drumul care-L va conduce acolo (Filip. 2:8). Totusi, "pentru bucuria pusa inaintea Lui, a rabdat crucea, dispretuind rusinea" (Ev. 12:2). Si cu ce bucurie ii spunea El Mariei: "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru".

     9.1.2   Trimis

     "In aceasta a fost aratata dragostea lui Dumnezeu fata de noi, ca Dumnezeu L-a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. In aceasta este dragostea, nu pentru ca noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru ca El ne-a iubit si L-a trimis pe Fiul Sau ca ispasire... Si noi am vazut si marturisim ca Tatal L-a trimis pe Fiul Sau ca Mantuitor al lumii" (1 Ioan 4:9,10,14).

     Nu noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci El ne-a iubit pe noi; dovada suprema a acestei dragoste este ca El L-a trimis pe Fiul Sau. De sase ori in rugaciunea Sa din Ioan 17, Domnul Isus repeta, spunand despre ucenicii Sai: "Ei au crezut ca Tu M-ai trimis". Toti cei care cred in El "prin cuvantul lor" sunt "una" in Tatal si in Fiul, "ca lumea sa creda ca Tu M-ai trimis" (v. 21).

     Orbul din nastere din Ioan 9 ne da un exemplu miscator. Isus a scuipat pe pamant, a facut tina din scuipatul Sau si a pus tina ca unguent pe ochii orbului. Aceasta tina, tarana pamantului amestecata cu saliva Sa, reprezinta umanitatea Sa. Isus din Nazaret pe care L-am intalnit strabatand cetatile si satele, si starzile din Ierusalim, era in aparenta un om ca oricare altul. Dupa cum s-a spus, El a ascuns "chipul de Dumnezeu" sub acela al unui Galilean dispretuit. Orbul nu putea vede mai mult atunci cand tina este pusa pe ochii sai. Dar el merge la scaldatoarea Siloam, care inseamna "Trimis" (v. 7). Atunci ochii sai se deschid. Credinta care, in Galileanul dispretuit, descopera pe Trimisul Tatalui, are ochii deschisi; dar acela care nu are "Cuvantul Sau ramanand in el", nu crede ca Tatal L-a trimis (Ioan 5:38). Totusi, chiar lucrarile pe care El le-a facut dau marturie despre El, ca Tatal L-a trimis (v. 60).

     9.1.3    Venit

     De asemenea El a "venit", din propria Sa decizie, desi "a venit in Numele Tatalui Sau" (Ioan 5:43).

     Punand de-o parte toate jertfele vechiului legamant, El a zis "intrand in lume" : "Iata, Eu vin... ca sa fac voia Ta, Dumnezeule... voie prin care am fost sfintiti, prin jerfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna" (Ev. 10:5-10). - "Dar Hristos a venit... cu propriul Sau sange, a intrat odata pentru totdeauna in locurile sfinte, dupa ce a obtinut o rascumparare eterna" (Ev. 9:11-12).

     Iesit de la Tatal si trimis de El, a venit in aceasta lume, "singurul Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1:18). In aceasta relatie intima, neintrerupta, "sanul Tatalui", El L-a facut cunoscut pe Dumnezeul pe care nimeni nu L-a vazut vreodata, dar care Se reveleaza acum nu doar ca Dumnezeu, ci ca Tata: "Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal... Nu crezi ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine?" (Ioan 14:9-10).

     9.2   Tatal iubeste pe Fiul

     "Tata... M-ai iubit mai inainte de intemeierea lumii" (Ioan 17:24). Dragoste mai presus de noi, in afara noastra, legatura eterna intre Tatal si Fiul inainte de orice creatie, expresia unei bucurii profunde ( Prov. 8:30), pe care doar El o poate cunoaste in plinatatea sa.

     "Tatal Il iubeste pe Fiul si Ii arata toate cate face El" (Ioan 5:20). Fiul, in dependenta desavarsita pe pamant, nu un dumnezeu separat de Tatal, ci in deplina comuniune cu El, este Obiectul dragostei Tatalui.

     "Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, pentru ca Eu Imi dau viata" (Ioan 10:17). Dragostea eterna a Tatalui care se odihneste pe Fiul umbland pe pamant, nu a incetat niciodata, ci dimpotriva mai mult a crescut, indraznesc sa spun, atunci cand Fiul Si-a dat viata. Fara indoiala "Dumnezeu L-a parasit", caci "pe Cel care nu a cunoscut pacat, L-a facut pacat pentru noi" (2 Cor. 5:21). Dar daca Dumnezeu in dreptatea Sa L-a parasit in ceasurile de intuneric cand El era "facut pacat", in darul vietii Sale intrega dragoste a lui Tatalui se odihnea peste El. 

     "Tatal iubeste pe Fiul si a dat toate in mana Lui" (Ioan 3:35). Aceasta este, dupa cum am vazut, taina voiei Sale ca "sa adune din nou, impreuna, toate in Hristos" (Efes. 1:10). Atunci cand "toate vor fi supuse sub picioarele Sale", dragostea Tatalui se va odihni pentru totdeauna peste El.

     9.3   Acesta este Fiul Meu Preiubit

     Trebuia ca dragostea Tatalui pentru Fiul sa fie facuta publica si ca ai Sai sa ia cunostinta.

     Venit din Galileea la Iordan pentru a fi botezat de Ioan, Isus ia locul, desi fara pacat in Sine Insusi, impreuna cu cei care se pocaiau. Dar Tatal nu voia ca El sa fie confundat cu oamenii pacatosi. Isus iesind din apa, cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu coboara ca un porumbel si vine peste El. Glasul Tatalui, care se aude din cer, spune: "Acesta este Fiul Meu Preaiubit, in care Imi gasesc placerea" (Mat. 3:13-17). In Marcu 1:9 El vine de la Nazaret, cetatea dispretuita. Acolo, glasul lui Dumnezeu se adreseaza Lui Insusi: "Tu esti Fiul Meu Preaiubit... ". In Luca 3:21, este Omul desavarsit in dependenta care: in timp ce Se roaga, cerul se deschide, Duhul Sfant coboara, si glasul care vine din cer spune: "Tu esti Fiul Meu Preaiubit... ".

     "Dupa sase zile" (de lucrare si slujire), Isus a luat cu Sine pe trei dintre ucenicii Sai si "i-a dus pe un munte inalt, deoparte". El S-a schimbat la fata; Moise si Ilie apare inaintea lor. Petru pune pe cei trei pe acelasi plan; dar glasul Tatalui se face auzit din norul luminos, care a condus altadata pe Israel prin pustie: "Acesta este Fiul Meu Preaiubit in care Imi gasesc placerea; de El sa ascultati!" (Mat. 17:5). Moise, legiuitorul, Ilie, profetul, amandoi disparand: "Si, ridicandu-si ochii, n-au vazut pe nimeni, decat pe Isus singur". Timpul legii trecuse; profetia se implinise, Isus singur statea inaintea celor trei ucenici, dar nu ca Imparatul si Mesia in glorie Sa, ci ca "Fiul Preaiubit al Tatalui".

     In Luca 9, scena are loc in "a opta zi", prima zi a unei noi saptamani. Moise si Ilie vorbeau "despre moartea Sa care trebuia sa se implineasca la Ierusalim". Moise, imaginea Lui, vorbea despre moartea Sa; profetii au vestit "suferintele care trebuiau sa fie partea lui Hristos". Acum totul avea sa se implineasca in acest Ierusalim care L-a respins. Cei trei ucenici "erau ingreunati de somn", dar "trezindu-se deplin, au vazut gloria Lui"! Norul i-a acoperit si ei s-au temut. Acesta era locuinta Domnului. Dar acum glasul care se aude este cel al Tatalui, si Isus s-a aflat singur cu ei.

     Ucenicii au tacut; nu au spus nimic la nimeni in acele zile despre ceea ce ei au vazut. Sunt momente in viata unui credincios care se petrec intre el si Domnul sau; nu este potrivit a le face public. Nu ne este spus nimic despre intalnirea dintre Domnul inviat si Simon care L-a tagaduit (Luc. 24:34). Va fi mai tarziu o restaurare publica, dar ceea ce s-a petrecut intre Petru si Invatatorul sau a ramas secret. Doar la sfarsitul vietii sale, batranul apostol va aminti cu emotie scena despre care Evangheliile ne dau detalii. Am fost "cu El pe muntele cel sfant", si am auzit glasul care I-a fost adresat prin gloria minunata (2 Pet. 1:17-18).

     9.4    Dragostea aratata

     Aceasta dragoste a Tatalui pentru Fiul devine masura dragostei Tatalui pentru cei rascumparati si dragostea Fiului fata de cei pentru care El a suferit atat de mult.

     Inainte de a-i parasi, Isus le spune alor Sai: "Cum M-a iubit pe Mine Tatal, v-am iubit si Eu pe voi" (Ioan 15:9). Aceasta dragoste curata, de nepatruns, de care S-a bucurat El Insusi, este aceeasi pe care El o dezvalui fata de ai Sai.

     Dar adauga in rugaciunea Sa fata de Tatal: "I-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:23). Dragostea de nedescris care se odihnea pe Fiul, este aceeasi dragoste care se odihneste pe cei rascumparati ai Domnului.

     Sa privim aceste pasaje in cadrul unui tablou. Pe varful unui munte este scris: Tatal iubeste pe Fiul. Apoi pe o culme: Cum M-a iubit pe Mine Tatal, v-am iubit si Eu pe voi. Pe o alta culme: I-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. La baza tabloului: "Cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti unii pe altii" (Ioan 13:34).

     * * *

     Cine este Isus ? - Fiul lui Dumnezeu - Fiul Omului - Mantuitorul - Hristosul - Domnul - Cel pe care toate scripturile Vechiului Testament ni-L descopera - Fiul Preaiubit al Tatalui.

     "Si aceasta este viata eterna, sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:3).

                                                            CINE ESTE ISUS ?

                                                                                - VI -


          Georges André


     8     Imaginile lui Hristos in Vechiul Testament

     In Luca 24, in timpul calatoriei spre Emaus, Isus "incepand de la Moise si de la profeti", le-a explicat celor doi ucenici, "in toate Scripturile cele despre El" (v. 27). Si in aceeasi seara, impreuna cu cei unsprezece, El le-a spus: "ca trebuie sa fie implinite toate cele scrise despre Mine in legea lui Moise si in profeti si in psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile" (v. 44-46).

     Scripturile despre care le-a vorbit Domnul era Vechiul Testament. Toate lucrurile Il privesc pe El; suntem deci destul de indreptatiti sa cautam in aceste pagini tot ceea ce poate sa-L reprezinte pe Hristos.

     8.1     Obiecte

     In primul rand, chivotul din locul prea sfant face sa ne gandim la persoana Sa. El era alcatuit din lemn si aur, care ne aminteste de umanitatea si divinitatea Sa. Continea mana, imaginea Aceluia care a coborat din cer (Ioan 6); tablele legii, care aminteste de ascultarea Sa desavarsita; toiagul lui Aaron, simbol al vietii si al invierii.

     Floarea de faina, din Levitc 2 si din alte locuri, infatiseaza viata Sa desavarsita; graul vechi al tarii pe care poporul l-a mancat cand a intrat in Canaan, Hristos in gandurile lui Dumnezeu, in timp ce azimile ne vorbesc de viata Sa fara pacat, si boabele prajite de suferintele Sale (Iosua 5:11). Snopul primelor roade adus a doua zi dupa sabat este o imagine vie a invierii Sale (Lev. 23:10-11; 1 Cor. 15:20). Bobul de grau care a cazut in pamant si care aduce multa roada ne vorbeste de moartea Sa.

     Inainte de a fi pus in chivot, toiagul lui Aaron, era un simplu baston de migdal uscat, dar, intr-o noapte a inmugurit, a facut boboci, a inflorit si a copt migdale (Num. 17:8), in timp ce toiegele celorlalte capetenii au ramas neschimbate. Puterea de viata din toiagul preotului dovedea ca Aaron era ales de Dumnezeu pentru a indeplini aceasta slujba. Domnul Isus inviat devine mare preot "potrivit puterii unei vieti nepieritoare" (Ev. 7:16).

     In pustiu stanca a fost lovita (Ex. 17:6) si ea a dat apa din belsug. La sfarsitul calatoriei, in Numeri 20:7-11, trebuia doar sa-i vorbeasca. Moise a lovit-o, in mod gresit, cu toiagul sau; si cu toate acestea, a iesit din ea apa din belsug. Cuvantul ne spune in mod special: "Ei beau dintr-o stanca spirituala care ii urma: si stanca era Hristos". Ne putem gandi ca apa care a tasnit din stanca ne vorbeste despre Duhul Sfant (Ioan 7:38-39).

     La Mara, apele erau amare. Invatat de Dumnezeu, Moise arunca in apa un lemn, care ne vorbeste de umanitatea lui Hristos, si in care de asemenea am putea vedea crucea Sa. A-L introduce in imprejurarile dificile din viata, El schimba caracterul lor, si ne invata sa le primim din mana Tatalui: oricat de amare ar fi, ele devin dulci (Ex. 15:25).

     La Ierihon, apele erau rele si pamantul neroditor. Elisei arunca in ele sare care le vindeca, sare care ne vorbeste fara indoiala de despartirea de rau si de viata sfanta a Domnului Isus (2 Imp. 2:21).

     La Ghilgal, cand mancarea este contaminata de colocinciti salbatici pentru ca nu i-au cunoscut, profetul arunca faina in oala, si "nu era nimic rau" in ea. Aceasta faina nu ne vorbeste despre umanitatea desavarsita a Domnului Isus ? Daca hrana poporului lui Dumnezeu a fost contaminata, este nevoie ca sufletele sa fie aduse la Hristos si la lucrarea Sa pentru ca ele sa fie restaurate (2 Imp. 4:41).

     Sa privim la sarpele de arama inaltat de Moise pe o prajina, la care era suficient de privit pentru a fi vindecat de muscatura serpilor (Num. 21:4-9). Am putea sa ne gandim ca un sarpe ar putea fi o imagine a Domnului Isus? Era nevoie ca El Insusi sa ne dea cheia: "Cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, asa trebuie sa fie inaltat Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata eterna" (Ioan 3:14-15). In general sarpele este imaginea diavolului. El este legat de blestemul din Geneza 3. Dar Hristos, pe cruce, "ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se blestem pentru noi (Gal. 3:13). 

     8.2     Daruri oferite

     De-a lungul Vechiului Testament, au fost aduse jertfe. Ele nu erau decat imagini, tipuri, ale jertfirii "trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna" (Ev. 10:10).

     Prima aluzie se gaseste in Geneza 3, atunci cand Domnul, dupa cadere, ii imbraca pe Adam si pe Eva cu haine din piele care au necesitat moartea unei victime.

     "Prin credinta" Abel a adus o jertfa din cele intai-nascute din turma sa si Dumnezeu a dat marturie despre darurile sale (Gen. 4:4; Ev. 11:4). In Geneza 22, este adus un berbec in locul lui Isaac, invatandu-ne adevarul substituirii. 

     In aceasta imagine deosebita, remarcam inainte de toate unitatea tatalui si a fiului care merg "amandoi impreuna" pe Moria, si care vorbeste inimii noastre.

     La Paste (Ex. 12), fiecare familie trebuia sa sacrifice un miel si sa puna sangele pe usorii usii. Mai multi miei au fost injunghiati; cu toate acestea ne este spus: "Si sa ia din sangele lui si sa puna pe amandoi usorii usii si pe pragul de sus, in casele in care-l vor manca" (Ex. 12:7). Numerosii miei care au fost adusi in multimea familiilor erau imaginea unui singur Miel al carui sange poate sa stearga pacatele.

     In Levitic 1 la 6 si in Numeri 19, avem diferite jertfe care ne vorbesc de lucrarea de la cruce. 

     Fara a ne opri la toate situatiile in care "mielul" marcheza Cuvantul, sa amintim Isaia 53, pe care-l citea famenul imparatesei Candace atunci cand se intorcea de la Ierusalim in tara sa. "Despre cine spune profetul aceasta? Despre sine, sau despre un altul? Si Filip... incepand de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus" (Fapte 8:34-35). Oaia dusa la macelarie era intr-adevar o imagine a Mantuitorului.

     Si ajungand in Noul Testament, la botezul lui Ioan de la Iordan, unde, vazandu-L pe Isus venind la el, Botezatorul spune: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!' (Ioan 1:29). De unde venea El,  acest Miel? - "Din Galileea", ne spune Matei 3:13. De la Betleem, vom zice, pentru ca acolo S-a nascut. Gandul lui Dumnezeu se dezvaluie in 1 Petru 1:19-20: "Hristos... miel fara cusur si fara pata; El a fost cunoscut dinainte, in adevar, mai inainte de intemeierea lumii".

     O alta imagine atrage din nou atentia noastra: cele doua pasari aduse pentru curatirea leprosului (Lev. 14:4-7). Sangele unei pasari este scurs intr-un vas de lut deasupra unei ape curgatoare; cealalta pasare vie, era inmuiata in sangele pasarii injunghiate, apoi era lasata libera pe camp pentru a-si lua zborul: "Isus Domnul nostru, care a fost dat pentru greselile noastre si a fost inviat pentru indreptatirea noastra" (Rom. 4:25).

     8.3     Imprejurari

     Chivotul, imaginea lui Hristos, a deschis o cale pentru trecerea Iordanului, raul mortii. In mijlocul raului, s-au asezat dousprezece pietre reprezentand cele dousprezece semintii; ele au ramas acolo, aratand prin aceasta pozitia acelora care sunt uniti cu Hristos in moartea Sa. Dar, din mijlocul Iordanului, au fost luate dousprezece pietre care au fost duse in tara si au fost asezate la Ghilgal, aratand prin aceasta imagine invierea noastra impreuna cu El (Iosua 4:1-9).

     David l-a ucis pe Goliat cu propria lui sabie (1 Sam. 17): cu propria lui arma, moartea, cel care avea puterea mortii, adica diavolul, a fost "desfiintat" (facut fara putere), de Domnul nostru (Ev. 2:14).

     Avraam si Isaac au plecat in tara Moria pentru a aduce o ardere de tot. David s-a suit pe Moria, in aria lui Ornan, zidind un altar pe care va fi adusa jertfa prin care il va indupleca pe inger sa inceteze ciuma (2 Cr. 3:1). Pe aceeasi Moria Solomon va construi templu. Nu departe de acesta se va inalta crucea.

     8.4     Personaje

     Trei oameni sunt in mod special tipuri ale Domnului Isus: Iosif, Moise si David. Toti trei au fost lepadati de fratii lor: Iosif a fost vandut la madianiti; fratii lui Moise nu au inteles ca Dumnezeu voia sa-i elibereze prin mana sa, si i-au zis: "Cine te-a pus capetenie si judecator peste noi?" (Fapte 7:23-28); fratii lui David l-au primit rau atunci cand el a venit unde era ostirea, aducandu-le provizii pe care tatal lor le pregatise (1 Sam. 17:17,28).

     Toti trei au trebuit sa treaca printr-o perioada de umilinta si suferinte: Iosif in Egipt si in temnita; Moise in Madian; David fugarit de Saul. Dar toti trei au ajuns la glorie; Iosif, al doilea in tara Egiptului; Moise, conducatorul poporului; si David, imparat. Iosif a scapat poporul de foamete si a primit titlu de Salvator al lumii; Moise l-a eliberat pe Israel din Egipt; si David a avut biruinta asupra dusmanilor.

     Dar toti trei in tineretea lor au fost pastori. Cat de mult pastorul, de-a lungul Scripturii, fie ca este vorba de Ps. 23, de Ezechiel 34, de Ioan 10, ne vorbeste de Domnul Isus, acest Bun Pastor care Si-a pus viata pentru oile Sale (Zah. 13:7).

     David este o imagine a imparatului lepadat, care isi instaureaza imparatia; Solomon este imparatul gloriei, asemenea lui Hristos in mileniu.

     Si alte personaje ne vorbesc de El: Iona, trei zile si trei nopti in pantecele pestelui, asa cum Fiul Omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului. Boaz, acela in care era puterea, a primit-o pe Rut si ea i-a fost sotia sa.

     Nu ar trebui ca sa privim cu multa atentie aceste pagini de altadata, care sunt atat de actuale atunci cand, calauziti de Duhul lui Dumnezeu, ochiul credintei descopera atatea trasaturi ale persoanei Preaiubitului nostru Domn? 

          

                                                               CINE ESTE ISUS?

                                                                                   - V -


          Georges André


     7     Domnul

     Dupa ce pune inaintea noastra smerirea lui Hristos Isus, Filipeni 2:9-11 prezinta apoi inaltarea Sa: "Dumnezeu L-a inaltat foarte sus si I-a daruit un Nume care este mai presus de orice nume, ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi... si orice limba sa marturiseasca, spre gloria lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domn".

     Titlul sau de Domn va trebui sa fie recunoscut de toate fiintele ceresti, pamantesti, si de sub pamant. Pana atunci, este deosebit de interesat sa vedem cum ne este prezentat ca Domn pe paginile Noului Testament.

     7.1     "Domnul" in Evanghelii

     Inainte de inviere gasim destul de rar cand este numit Domn. Sa retinem cateva versete din Evanghelia dupa Luca.

     Insotit de multi ucenici si de o mare multime, Isus Se apropie de Nain (7:11). In acelasi timp iese din cetate un cortegiu numeros , insotind pe o vaduva al carei unic fiu era dus sa fie inmormantat. "Si, cand a vazut-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a spus: Nu plange... Si El a spus: Tinere, tie iti spun: ridica-te... Si l-a dat mamei lui". In aceste versete se gaseste intreaga umanitate a lui Isus, plin de mila si de simpatie pentru durerea imensa a acestei vaduve. De ce nu ni se spune: "Lui Isus I s-a facut mila... ?" - El va desfasura toata puterea Sa divina pentru a-l invia pe acest tanar; Domnul este cel care a facut-o. Apoi "l-a dat mamei sale", asa cum putin mai tarziu "l-a dat tatalui sau" pe fiul eliberat de demon.

     Saptezeci de ucenici sunt chemati pentru a fi trimisi doi cate doi sa vesteasca Evanghelia. Cine i-a chemat? Nu Isus, ci "Domnul" (10:1). Este destul de clar ca doar El poate sa trimita un slujitor, si doar Lui poate sa-I dea socoteala (cf. Rom. 14:4!).

     Atunci cand este vorba sa mustre pe farisei pentru ipocrizia si asprimea lor, rostind asupra lor si a tovarasilor lor multe "vaiuri", nu este Isus cel care o face, ci "Domnul" (11:39).

     Satan i-a cerut pe ucenici ca sa-i cearna ca pe grau. Petru trebuia sa fie avertizat. "Domnul" Insusi Se roaga pentru el, restaurandu-l si dandu-i chiar slujba de a intari pe fratii sai. Atunci cand Petru Il va tagadui pentru a treia oara, nu Isus este cel care va sustine lipsa lui de credinta, ci "Domnul, intorcandu-Se, a privit la Petru. Si Petru si-a amintit cuvantul Domnului" (22:61).

     Dupa inviere este numit in mod frecvent "Domnul". Cei unsprezece i-au primit pe cei doi de la Emaus zicand: "Domnul a inviat cu adevarat" (24:34). Cand Maria din Magdala vine la ucenici ca sa le aduca mesajul pe care Isus i l-a incredintat, le spune ca "L-a vazut pe Domnul" (Ioan 20:18). Atunci cand Isus Insusi Se afla in mijlocul lor, "ucenicii s-au bucurat, vazandu-L pe Domnul" (v. 20).

     Putin dupa aceea, sapte ucenici merg sa pescuiasca. Dupa o noapte in care nu au prins nimic, ei Il vad in zorii zilei pe Isus stand pe tarm. Cand Ioan Il recunoaste, ii spune lui Petru, nu: Iata-L pe Isus, ci "Este Domnul" (21:7).

     Evanghelia desavarsitului Slujitor (Marcu) se incheie spunandu-ne: "Domnul deci, dupa ce le-a vorbit, a fost inaltat la cer... si ei... predicand pretutindeni, Domnul lucrand cu ei" (16:19-20).

     7.2     In Fapte si in Epistole

     Titlul Sau de "Domnul" este pus in evidenta. Stefan, lovit cu pietre, Ii cere Domnului Isus sa primeasca duhul sau. Domnul ii spune lui Anania sa mearga si sa-si puna mainile peste Pavel. Atunci cand ucenicul credincios se achita de aceasta misiune, el zice: "Frate Saul, Domnul m-a trimis, Isus care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai" (Fapte 7:5; 9:11-17).

     Barnaba a coborat la Antiohia unde ucenicii imprastiati vesteau Evanghelia "Domnului Isus. Si mana Domnului era cu ei". El ii "indemna pe toti, cu hotarare de inima, sa ramana cu Domnul". Si lucrarea continua, si "o mare multime a fost adaugata la Domnul".

     Cat de multe citate am putea adauga. 1 Corinteni 12:3 ne ofera secretul: "Nimeni nu poate spune: "Isus este Domn", decat prin Duhul Sfant". Se vorbeste de Hristos, de Isus din Nazaret, de Isus Hristos, dar pentru a spune cu sinceritate "Domnul Isus", nu trebuie ca El sa fie primit, mai intai ca Mantuitor, si apoi ca Domn, in inima si in viata?

     7.3     Cap peste toate lucrurile Adunarii (Efes. 1:22)

     Psalmistul a putut sa spuna, si noi o putem aplica noua insine: " Aculta, fiica, si vezi si pleaca-ti urechea; si uita pe poporul tau si casa tatalui tau; si Imparatul iti va dori frumusetea; pentru ca este domnul tau, adora-l!" (Ps. 45:10-11).Nu este prima chemare adresata celei care Ii este draga: sa-I aduca inchinare?

     Si in centrul inchinarii noastre, nu este Cina Domnului? In 1 Corinteni 11:20-32, de sapte ori intalnim expresia "Domnul" (cuprinsa in Cina "dominicala", adica "care apartine Domnului"). Invatatura lui Pavel referitor la acest subiect vine de la Domnul. Domnul Isus in noaptea in care a fost vandut, l-a instituit. Moartea Domnului este vestita de fiecare data cand se mananca painea si cand se bea paharul. Este paharul Domnului. Cine ia parte in chip nevrednic, se face vinovat "fata de trupul si sangele Domnului". Daca nu exista judecata de sine, "Domnul" pedepseste. Apostolul vorbeste inimii, amintind  de "noaptea in care a fost vandut", si de dorinta Sa profunda (Luca 22:15) : "Faceti aceasta in amintirea Mea" (v. 19). Rapundem noi cu cantarea: "sufletul nostru doreste Numele Tau si amintirea Ta" (Isaia 26:8) ?

     Apostolul subliniaza atitudinea potrivita care se impune in participarea la Cina Domnului: "Pentru ca, ori de cate ori... vestiti moartea Domnului". Nimic nu trebuie sa ne faca sa uitam, de fiecare data cand participam la Cina, ca prin aceasta vestim moartea Domnului.

     Domnul in persoana, nu ingerii, va veni sa rapeasca pe rascumparatii Sai. In cele trei versete din 1 Tesaloniceni 4:15:17, de cinci ori la rand ni se vorbeste de Domnul; El Insusi va cobori din cer pentru a-i invia pe cei morti in Hristos, va transforma pe cei vii, si facand astfel ca ei sa fie luati impreuna la intalnirea cu Domnul in vazduh pentru a fi pentru totdeauna cu El.

     Inainte de a incheia cartea sfanta , El ne repeta promisiunea Sa: "Eu vin curand",

                         Si, strigatul de dragoste si de nadejde,

                         Rapunsul celor alesi,

                         Prin Duhul Sfant spre Tine se inalta:

                         "Amin, Vino, Doamne Isuse"   (A. Gibert)

     7.4     Imparatul iudeilor

     Pentru Adunare, mireasa, El este Domnul. Pentru Israel, El este Imparatul. Este bine sa nu confundam cele doua titluri, nici in cantari, nici in rugaciunile noastre.

     Prima intrebare din Vechiul Testament adresata lui Adam care s-a ascuns dupa cadere: " Unde esti?", avea ca scop de a-i arata indepartarea in care a cazut fata de Dumnezeu.

     Prima intrebare din Noul Testament:

     "Unde este Imparatul iudeilor?" face sensibila smerenia Acelui care, ca un Copilas, a venit in mijlocul poporului Sau intr-o profunda umilinta.

     Unul din ucenicii pe care El ii va chema, Natanael, va raspunde la chemarea Sa: "Tu esti Imparatul lui Israel" (Ioan 1:49). Profetul Zaharia a vestit: "Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si calare pe magar" (Matei 25:5). La sfarsitul vietii Sale, cu cateva ore inainte, El este recunoscut astfel; este aclamat: "Osana fiul lui David; binecuvantat fie Cel care vine in Numele Domnului" (v. 9). Dar foarte repede a fost lepadat.

     Arestat si adus inaintea lui Pilat, a facut inaintea lui o "frumoasa marturisire" (1 Tim. 6:13): "Tu zici ca Eu sunt Imparat" (Ioan 18:37). Pilat, avand intentia de a-L elibera, L-a prezentat iudeilor astfel: "Iata Imparatul vostru!". Dar strigatul lor a biruit: "Rastigneste-L". Si pe cruce, pe inscriptia acuzatiei Sale scria: "Isus din Nazaret, Imparatul iudeilor".

     Totusi, intr-o zi El va domni peste poporul Sau, dupa cum a vestit profetul: "Iata, un imparat va imparati cu dreptate" aducand toate binecuvantarile care sunt legate de imparatia Lui (Isaia 32:1).

     7.5     Imparatul imparatilor si Domnul domnilor

      Statuia din visul lui Nebucadnetar reprezenta patru imparatii ale natiunilor. A fost suficienta o  "mica piatra" pentru a o sfarama si nimici. Stapanirea, gloria si imparatia au fost date atunci "Fiului Omului" a carui "stapanire este eterna, care nu va trece, si imparatia Lui nu va fi nimicita" (2:44-45 ; 7:14).

     Intr-o zi, Omul durerilor, care a purtat cununa de spini, va iesi din cer incununat cu multe cununi, purtand printre altele un Nume scris: "Imparat al imparatilor si Domn al domnilor" (Apoc. 19:11-16). El va fi Imparat si preot (Ps. 110); Imparatia Sa va fi intemeiata prin dreptate si pace: "Pentru ca El trebuie sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale" (1 Cor. 15:25). "Taina voii" lui Dumnezeu s-a implinit: toate sunt adunate din nou, impreuna (sub un cap), in Hristos, toate cele din ceruri si cele de pe pamant (Efes. 1:10). El este "randuit mostenitor a toate" (Evrei 1:2).

     7.6     Domnul meu

     Maria din Magdala plangea la disparitia Domnului ei (Ioan 20:13). Atunci cand in final crede in invierea Sa, Toma zice: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" (Ioan 20:28). Si Pavel va vorbi de "valoarea nespus de mare a cunostintei lui Hristos Isus, Domnul meu" (Filip. 3:8).

     A-L cunoaste ca Mantuitor, aceasta da pacea cu Dumnezeu, dar, de asemenea, ne cheama sa spunem intr-un mod practic despre El " Domnul meu", si a-I da toata ascultarea.

     In 1 Corinteni 6:13, trupul este "pentru Domnul"; templul Duhului Sfant nu trebuie sa fie intinat. Cat de recunoscatori trebuie sa fim ca este adaugat: "Si Domnul pentru trup". Nu este nevoie de toata puterea Sa pentru a ne pazi?

     In viata de fiecare zi, pentru ca noi suntem "lumini in Domnul" si chemati sa umblam ca niste copii ai luminii, este important sa urmarim "ce este placut Domnului" (Efes. 5:10). Exercitiu permanent in toate alegerile si imprejurarile in care ne aflam. Este vorba de a intelege "care este voia Domnului" (v. 17). In decizia cea mai importanta a vietii dupa convertire, casatoria, este esential ca ea sa se faca numai "in Domnul" (1 Cor. 7:39). Cum ar putea un credincios sa se uneasca cu un necredincios, sau chiar cu cineva cu care nu poate sa umble impreuna in aceeasi comuniune practica de fiecare zi, precum si colectiva impreuna cu ai sai cand sunt adunati?

     Referitor la slujire, Cuvantul ne spune: "slujind cu bunavointa ca Domnului"; apostolul ne ofera exemplul sau "slujind Domnului cu toata smerenia" (Efes. 6:7; Fapte 20:19).

     Pavel stia ca timpul plecarii sale sosise. Spre cine se indreptau gandurile lui? "Acum imi este pusa inainte cununa dreptatii, pe care mi-o va da Domnul, dreptul Judecator,.. Alexandru... a aratat multa rautate fata de mine; Domnul ii va rasplati dupa faptele lui... La intaia mea aparare, nimeni n-a stat cu mine... Dar Domnul a stat langa mine... Domnul ma va scapa... A Lui fie gloria" (2 Tim. 4). O singura persoana a ramas inaintea ochilor batranului apostol in temnita sa dureroasa: Domnul, El Insusi.  

                                                            CINE ESTE ISUS ?

                                                                                - IV -


          Georges André


     6     Hristos - Mesia

     Ni s-a cerut odata de catre tinerii prieteni credinciosi sa le prezentam urmatorul subiect: Daca Hristosul profetic, Hristosul istoric, Hristosul viu, este una si aceeasi Persoana ? Sa vedem deci ce spune Cuvantul.

     Cuvantul ebraic "Mesia" (uns) este dat lui "Hristos" in greaca. Este un titlu al Domnului nostru, in timp ce Isus este un nume personal. Cu toate acestea nu trebuie sa ne gandim ca El a devenit Hristosul la un moment dat al existentei Sale, cum pretind unii, ci sa recitim ceea ce ne spune Romani 9:5 : "Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvantat pentru totdeauna".

     6.1     Hristosul in profetie

Fara sa afirme in mod expres, Proverbe 8:23 ne spune referitor la intelepciune : "Din eternitate am fost unsa, de la inceput, inainte de a fi pamantul".  Cuvantul "uns" Il implica pe Hristos.

     6.1.1     "Samanta"

     Dupa cadere, Domnul Dumnezeu i-a spus sarpelui : "Vrajmasie voi pune intre tine si femeie si intre samanta ta si samanta ei; ea (samanta femeii) iti va zdrobi capul si tu ii vei zdrobi calcaiul"(Gen. 3:15). Prima promisiune clara a Celui care va veni si va avea biruinta asupra lui Satan, "zdrobindu-i capul". Diavolul ii va "zdrobi calcaiul" semintei femeii, Hristos devenit om, care va trece prin moarte, pentru a iesi biruitor, "ca prin moarte sa-l desfiinteze (sa-l faca fara putere) pe cel care are puterea mortii, adica pe diavolul"(Evrei 2:14). De-a lungul istoriei, a existat o vrajmasie intre samanta femeii si samanta diavolului. Celor care I se impotriveau, Isus le spune: "Voi aveti de tata pe diavolul"(Ioan 8:44). - "Au luat pietre ca sa arunce in El"(v. 59).

     Cu secole mai tarziu, Ingerul Domnului Se adreseaza lui Avraam dupa ce l-a oferit pe singurul sau fiu: "Te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta, ca stelele cerurilor si ca nisipul care este pe malul marii... Si in samanta ta vor fi binecuvantate toate natiunile pamantului"(Gen. 22:17-18). Intalnim trei seminte in aceste versete : o samanta cereasca : Avraam este tatal tuturor celor credinciosi (Rom. 4:16) ; o samanta pamanteasca : Israel ; in final, "samanta ta" in care vor fi binecuvantate toate natiunile pamantului, "samanta care este Hristos" (Gal. 3:16).

     El este de asemenea samanta lui David, potrivit cu 1 Cronici 17:13, citata in mod special in Evrei 1:5 cand se aplica Fiului. Desigur, profetia lui Natan il viza intr-un viitor apropiat pe Solomon; dar viziunea mergea mult mai departe, pana la Cel despre care Domnul putea spune: "Si-l voi aseza in casa Mea si in imparatia Mea pentru totdeauna si tronul lui va fi intemeiat pentru totdeauna" (1 Cr. 17:14).

     6.1.2     Unsul

     Moise a spus ca Domnul va ridica din poporul Sau un profet ca el, luat dintre fratii sai (Deut. 18:15-19). Dumnezeu va pune cuvimtele Sale in gura lui si-i va da autoritate. Si daca cineva nu-l va asculta, va trebui sa dea socoteala. Iudeii au inteles foarte bine ca era vorba despre Mesia atunci cand ii cer lui Ioan Botezatorul : Tu cine esti? El a tagaduit ca este Hristosul sau Ilie ; ei l-au intrebat : Esti profetul? (Ioan 1:21; cf. Fapte 3:22). 

     El este, de asemenea, Imparatul, potrivit cu Psalmul 2 : "Si Eu am uns pe Imparatul Meu peste Sion, muntele sfinteniei Mele. Voi vesti hotararea: Domnul Mi-a zis: Tu esti Fiul Meu; Eu astazi Te-am nascut. Cere-Mi si-Ti voi da natiunile de mostenire si marginile pamantului in stapanire" (v. 6-8).

     In Psalmul 110 Il vedem ca preot : "Domnul a jurat si nu-I va parea rau: Tu esti preot pentru totdeauna, dupa randuiala lui Melhisedec", ceea ce Evrei 2:17 vine sa ne confirme.

     In Cuvant, Profetul, Imparatul, si Preotul, trebuia sa fie "Unsul".

     6.1.3     Suferinte si glorii

     Pe drumul spre Emaus, Isus le reaminteste : "Nu trebuia sa patimeasca Hristosul acestea si sa intre in gloria Sa?" (Luca 24:26). Profetii de altadata erau uimiti, "Duhul lui Hristos, care era in ei, marturisind mai dinainte patimile care erau pentru Hristos si gloriile de dupa acestea" (1 Petru 1:11). Cate profetii nu avem referitor la suferintele Sale. Cele atat de remarcabile din Isaia 53, din psalmii 22, 69, 102, si din atatea altele. Lui Daniel, i-a fost vestit ca Mesia va fi nimicit si nu va avea nimic (9:6). Dar, putin mai inainte, in viziune, a vazut gloria acestui Fiu al Omului care a fost adus inaintea Celui Batran de zile, si I S-a dat "stapanire si glorie si o imparatie, pentru ca toate popoarele, natiunile si limbile sa-I slujeasca. Stapanirea Lui este o stapanire eterna" (7:13-14).

     Isaia a vazut gloria Sa : Robul smerit si chinuit, Omul durerilor,  va fi "inaltat si va fi ridicat si va fi foarte sus" (52:13). "Ii voi da partea Lui intre cei mari si va imparti prada cu cei puternici" (53:12).

     Ce timp binecuvantat am putea petrece cautand  "in toate Scripturile" versetele care vorbesc de suferintele si gloriile Sale!

     6.2     Hristosul istoric

     6.2.1     La nasterea Sa

     Genealogia din Matei 1 se incheie spunand ca, din Maria "S-a nascut Isus, care Se numeste Hristos". Pastorilor, ingerul le-a spus : astazi vi S-a nascut un Mantuitor "care este Hristos, Domnul". Si Simeon avea certitudinea ca Il vedea pe Hristosul Domnului. Magii au venit sa se inchine inaintea Imparatului.

     6.2.2     In timpul lucrarii Sale

     Ioan Botezatorul, vazandu-L pe Isus umbland, a spus : "Iata Mielul lui Dumnezeu". Andrei si un alt ucenic L-au urmat si au ramas cu El. Apoi Andrei l-a gasit pe fratele sau Simon, si i-a spus : "Noi L-am gasit pe Mesia (care tradus inseamna: Hristos)" (Ioan 1:41).

     Petru insusi va raspunde putin mai tarziu : "Tu esti Hristosul" (Marcu 8:29). Acesta nu era un lucru de mica importanta, caci "iudeii se invoisera deja ca, daca Il va marturisi cineva ca fiind Hristosul, acela sa fie exclus din sinagoga" (Ioan 9:22). 

     La fantana din Sihar, femeia samariteanca a spus : "Stiu ca vine Mesia, care Se numeste Hristos". Si Isus ii raspunde : "Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine" (Ioan 4:25-26).

     Patru marturii sunt date despre Domnul : a lui Ioan Botezatorul (Ioan 5:33) ; o alta marturie care este mai mare decat a lui Ioan : "Lucrarile pe care Mi le-a dat Tatal ca sa le implinesc" (v. 36) ; Tatal Insusi a dat marturie despre El (v. 37) ; in final, Isus spune : "Cecetati Scripturile... ele sunt acelea care marturisesc despre Mine" (v. 39). Acela pe care Il vesteau Scripturile, si care era acum pe pamant, era Acelasi, Hristosul.

     Inaintea sinedriului, marele preot L-a intrebat pe Isus : "Te jur pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu". - Chiar daca trebuia sa-l coste condamnarea la moarte, Isus raspunde : "Tu ai zis" (Matei 26:63-64). Pilat nu s-a inselat ; de doua ori el vorbeste de "Isus, care Se numeste Hristos". Si inaintea lui, Domnul a facut acea "frumoasa marturisire" ca El este Imparatul iudeilor, deci Mesia (Ioan 18:33, 37; 1 Tim. 6:13).

     6.2.3    Marturia apostolilor

     Intreaga carte a Faptelor este plina. In ciuda persecutiilor al caror obiect erau, apostolii "nu incetau sa invete si sa predice ca Isus este Hristosul" (5:42). Pavel nu inceta sa demonstreze "din Scripturi... ca Hristosul trebuia sa patimeasca si sa invieze dintre morti si ca Acesta este Hristosul, Isus pe care vi-L vestesc eu" (17:3). Apolo "ii infrunta cu mare putere pe iudei in public, dovedind prin Scripturi ca Isus este Hristosul" (18:18).

    Hristosul care a trait pe pamant si Si-a dat viata, nu este El Acela pe care L-au vestit profetii ?

     6.2.4    Recunoasterea

     Trebuia ca iudeii sa-L recunoasca astfel. In momentul actual Israel s-a intors partial in tara sa, si au constituit un nou stat suveran ; dar Zaharia 12 ne arata ca ei trebuie sa planga si sa se pocaiasca ca nu au recunoscut ca Isus era Hristosul. Pana atunci nu vor avea nicio binecuvantare, ci doar razboaie si pedepse. Atunci cand se vor pocai, "se va deschide un izvor casei lui David si locuitorilor Ierusalimului, pentru pacat si pentru necuratie" (Zah. 13:1). Atunci Mesia va apare pentru a elibera si a binecuvanta pe poporul Sau.

     Apostolul Ioan este deosebit de sever fata de cel care nu-L recunoaste pe Isus ca Hristosul : "Cine este mincinosul, daca nu cel care tagaduieste ca Isus este Hristosul ? Acesta este Antihristul: cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. Oricine Il tagaduieste pe Fiul nu Il are nici pe Tatal" (1 Ioan 2:22-23). Dimpotriva : "Oricine crede ca Isus este Hristosul este nascut din Dumnezeu" (5:1).

     Apostolul incheie epistola sa prin aceasta asigurare : "Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit (Hristosul istoric) si ne-a dat pricepere (sau "o inteligenta"), ca sa Il cunoastem pe Cel adevarat (lucrarea Duhului Sfant) ; si noi suntem in Cel adevarat, in Fiul Sau, Isus Hristos (invatatura epistolelor). El este adevaratul Dumnezeu si viata eterna". Si apostolul adauga : "Copilasilor, paziti-va de idoli", nu doar de idolii de piatra sau de aur, ci de toti idolii filozofici si de alt fel pe care mintea omeneasca si-i poate imagina pentru a-L inlocui pe Hristos.

     6.3     Hristosul viu

     Hristosul care a trait in aceasta lume a murit, dar de asemenea El a inviat. Este marturia repetata, in cartea Fapte, prin apostoli, si in special prin Petru. Aceasta este certitudinea afirmata de Pavel, calauzit de Duhul lui Dumnezeu, in 1 Corinteni 15 : "Iar daca Hristos nu a fost inviat, atunci, in adevar, zadarnica este si predicarea noastra si zadarnica si credinta voastra" (v. 14) - "Dar acum, Hristos a inviat din morti, cel dintai rod al celor care au adormit... in Hristos toti vor fi facuti vii... cel dintai rod, Hristos, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui".

     Exista totusi o diferenta intre slujba lui Petru si cea a lui Pavel. Petru proclama invierea ; el a trait impreuna cu Domnul Isus in timpul vietii Sale pe pamant ; a putut sa vada moartea Sa ; a fost la mormant ; L-a vazut inviat si da o marturie exacta. Pavel nu L-a cunoscut pe Isus in zilele Sale pamantesti ; nu L-a vazut inviat ; dar el L-a vazut in glorie, pe drumul Damascului, si in templul din Ierusalim" (Fapte 22:17). Pentru el, Isus, Hristosul, este viu : "Un oarecare Isus, mort, despre care Pavel spune ca este viu" (Fapte 25:19).

     Astazi, El este viu in cer, "si poate sa mantuiasca pana la desavarsire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, traind pururea ca sa mijloceasca pentru ei" (Ev. 7:25). Spiritual, credinciosul este inviat impreuna cu El (Col. 3:1). Si, de asemenea, "locuieste prin credinta in inimile noastre" (Efes. 3:17). Pavel ne asigura de acest lucru minunat : "Am fost rastignit impreuna cu Hristos"; si nu mai traiesc eu, "ci Hristos traieste in mine".

     Hristosul vestit de apostoli, a venit prima data aici pe pamant, S-a dat o singura data pentru a purta pacatele multora, si "Se va arata a doua oara, fara pacat (nu in vederea pacatului), pentru mantuirea celor care Il asteapta" (Ev. 9:28).

     Intotdeauna aceeasi Persoana. A fost vestit ; a trait ; a inviat si S-a inaltat in glorie ; Se va arata la toti cei care Il asteapta : "Isus Hristos este acelasi ieri si astazi si in veci" (Ev. 13:8). 

       

                                                            CINE ESTE ISUS ?

                                                                                - III -


          Georges André


     5     Mantuitorul

     "Tatal L-a trimis pe Fiul ca Mantuitor al lumii"(1 Ioan 4:14). Insasi Numele Isus este revelatia : Domnul Mantuitor. Ingerul le-a vestit pastorilor : "Vi S-a nascut un Mantuitor". Samaritenii din Sihar au dat marturie : "Noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Mantuitorul lumii". Si 2 Timotei 1:10 afirma intreaga realitate : "Mantuitorul nostru Isus Hristos, care a desfiintat moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea prin Evanghelie".

     5.1     Mantuirea

     "Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut"(Luca 19:10). Trebuie sa te vezi pierdut pentru a aprecia faptul de a fi salvat. A sta cu adevarat o zi, sau mai multe, inaintea sfinteniei lui Dumnezeu care nu poate sa vada raul ; a accepta ca L-am jignit de atatea orin pe acest Dumnezeu sfant, aceasta inseamna condamnarea la pierzare ; sa stim atunci ca suntem "mantuiti prin credinta ; si aceasta nu de la noi ; este darul lui Dumnezeu"(Efes. 2:8).

     Credinciosul a fost si este mantuit : "Sunteti mantuiti... ". Mantuirea sufletului nu este viitoare, ea este actuala, este permanenta : "Dumnezeu ne-a mantuit... nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Sau plan si harului care ne-a fost dat"(2 Tim.1:9).

     Dar matuirea este, de asemenea, efectiv si in prezent. Filipeni 2:12-13 ne spune : "Lucrati cu teama si tremur mantuirea voastra. Pentru ca Dumnezeu este Cel care lucreaza in voi si vointa si infaptuirea". "Lucrati", are mai de graba in acest text semnificatia de a "cultiva", dupa cum reiese, pentru sensul original al cuvantului, din mai multe manuscrise, regasite in ultimi ani. Nu este vorba de a dobandi mantuirea, ci de a "duce la bun sfarsit, lucrand", aducand roade, rezultate, care sa se arate in purtarea noastra. Doar puterea divina poate lucra in noi si vointa si infaptuirea ; dar aceasta cere, de asemenea, si din partea noastra veghere si o stare de inima si de duh potrivita, pentru a-L lasa pe Dumnezeu sa lucreze prin Duhul Sau in vietile noastre.

     In final, mantuirea completa este inca viitoare. Ea este "mai aproape de noi decat atunci cand am crezut"(Rom. 13:11). Din nou nu este vorba de a o dobandi, ci de a ne trezi din somn si a imbraca armele luminii si sa umblam cum se cuvine, ca in timpul zilei. Intr-un viitor fara indoiala destul de apropiat, Domnul Isus Hristos "va transforma trupul smereniei noastre in asemanarea cu trupul gloriei Sale"(Filip. 3:21). Acum noi avem "cele dintai roade ale Duhului", dar asteptam "infierea, rascumpararea trupului nostru"(Rom. 8:23).

     5.2     Iertarea greselilor si curatirea

     Pacatul este prezentat sub doua aspecte : cel de datorie, ca in parabole ; si cel de intinare, simbolizat prin lepra. La aspectul de datorie ii corespunde iertarea greselilor ; la aspectul de intinare, cel de curatire.

     5.2.1     Iertarea

     Vinovatul a fost iertat, el nu a suferit pedeapsa datorata vinei sale.

     Daca este vorba de o iertare omeneasca, cum este de exemplu a unui tata fata de copilul sau, vina este iertata datorita afectiunii, poate datorita slabiciunii, fara ca el sa fie pedepsit.

     Nu este asa in ce priveste iertarea divina. Trebuie ca pedeapsa sa fie executata, dar este suportata de un altul, de un substitut (inlocuitor) ; Doar atunci Dumnezeu poate ierta. Dar substitutul nu este un alt om, o jertfa omeneasca, ca in anumite religii pagane, pentru a impaca divinitatea. Dumnezeu Insusi este cel care Se ofera ca substitut in persoana Fiului Sau : "Noi toti, ca niste oi, ne-am ratacit... Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor"(Isaia 53:6).

     "Fara varsare de sange nu este iertare"(Evrei 9:22). Ca imagine a mortii lui Hristos, a curs sangele multor jerfe, de vitei si de miei. Acest sange nu putea sa indeparteze pacatele. Pentru a-i sensibiliza pe ai Sai de modul in care a fost platita datoria, Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, luand paharul, a spus ucenicilor Sai : "Acesta este sangele Meu, al noului legamant, cel care se varsa pentru multi spre iertarea pacatelor"(Matei 26:28).

     Iertarea este completa, Dumnezeu ne-a "iertat toate greselile"(Col. 2:13).

  Ce sa intamplat cu greselile celui credincios ? Lucrarea lui Hristos a platit datoria. Dumnezeu cere alor Sai sa-si recunoasca greselile : "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nedreptate"(1 Ioan 1:9). A zice ca nu avem pacat, adica natura pacatoasa, aceasta inseamna sa ne inselam pe noi insine ; a zice ca nu am pacatuit, ca nu am facut greseli, aceasta inseamna a-L face mincinos pe Dumnezeu. Dumnezeu este credincios promisiunii Sale si iarta, dar, de asemenea, El este drept fata de Hristos cand o face (iertarea).

     5.2.2    Curatirea

     Cel care era intinat trebuia sa se curateasca, sa se spele.

     1 Corinteni 6:9-10 ne prezinta lista celor zece "leprosi" care nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si cu toate acestea apostolul poate adauga : "Si asa erati unii dintre voi. Dar ati fost spalati, dar ati fost sfintiti, dar ati fost indreptatiti in Numele Domnului Isus si prin Duhul Dumnezeului nostru". Aici este vorba de o spalare initiala, o spalare completa, care ii face sa cante pe toti cei care se bucura de aceasta : "A Aceluia care ne iubeste si ne-a spalat de pacatele noastre in sangele Sau... a Lui fie gloria"(Apoc. 1:5-6).

     Aceasta spalare initiala a intregului trup nu mai trebuie repetata ; dar credinciosul, intinandu-se in umblarea sa, trebuie sa aiba picioarele spalate prin aplicarea Cuvantului (apa) si lucrarea Domnului prin Duhul Sau cel Sfant. Aceasta este invatatura lui Isus data ucenicilor Sai in Ioan 13, concluzionand ca "cine s-a scaldat (tot trupul spalat) nu are nevoie sa i se spele (cuvant folosit pentru doar o parte din corp) decat picioarele". Daca aceasta nu are loc, El ii spune lui Petru : "Nu ai parte cu Mine", adica tu nu poti sa te bucuri de comuniunea cu Domnul tau.

     5.3    Indreptatirea

     Trebuie ca pacatosul sa fie declarat drept, altfel se expune condamnarii.

     "Nu este deosebire ; pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti ("nu ajung la") de gloria lui Dumnezu" (Rom. 3:23). Trebuie sa facem "fapte" pentru ca intr-un anumit fel "plata" sa rezulte "ca ceva datorat" ? Nicidecum. "Dar celui care nu lucreaza, ci crede in Cel care-L indreptateste ("declara drept") pe cel neevlavios, credinta lui i se socoteste ca dreptate"(Rom. 4:5).

     Noi suntem "indreptatiti fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus... prin credinta in sangele Sau". Astfel Dumnezeu sa fie "drept si sa-l indreptateasca pe acela care este din credinta in Isus"(v. 26).

     5.4    Rascumpararea

     Noi eram robi ai pacatului si robi ai lui Satan. Trebuia sa fim facuti liberi.

          In original sunt folosite doua cuvinte pentru a exprima aceasta rascumparare : a cumpara un rob "de pe piata" pentru a-l elibera, sau a elibera pe baza unei rascumparari. Pe de alta parte cele doua sensuri se suprapun.

     Noi eram "vanduti pacatului"(Rom. 7:14), "inrobiti sub cunostintele elementare ale lumii"(Gal. 4:4), "sub blestemul legii"(Gal. 3:13). Dar Hristos ne-a "rascumparat din blestemul legii, facandu-Se blestem pentru noi". "Ati fost rascumparati din felul vostru desert de vietuire... cu sangele pretios al lui Hristos" (1 Petru 1:18-19). Si atunci cand inaintea tronului se va inalta cantarea cea noua, se va remarca : "Ai rascumparat pentru Dumnezeu, prin sangele Tau, din orice semintie si limba si popor si natiune"(Apoc. 5:9).

     Astfel am fost eliberati de sub puterea lui Satan si a pacatului prin pretul infinit al sangelui lui Hristos : "Hristos... cu propriul Sau sange, a intrat odata pentru totdeauna in locurile sfinte, dupa ce a obtinut o rascumparare eterna"(Evrei 9:12). 

     5.5    Ispasirea si impacarea

     Impacarea este una din binecuvantarile pe care ni le-a adus lucrarea lui Hristos ; ispasirea este partea lui Dumnezeu

     5.5.1    Impacarea

     "Voi, care odinioara erati... vrajmasi... acum dar v-a impacat in trupul carnii Lui, prin moarte"(Col. 1:21-22). Impacarea implica o schimbare completa a starii de gandire. Dumnezeu nu mai este dusmanul nostru, ci dimpotriva : "Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea... ". Noi care, in intelepciunea noastra, in modul nostru de a privi lucrurile, in felul nostru de a fi, eram impotriva lui Dumnezeu. Schimbarea profunda care, din vrajmasi, a facut din noi copii ai lui Dumnezeu, este lucrata "prin moartea Fiului Sau"(Rom. 5:10).

"Dumnezeu era in Hristos impacand lumea cu Sine". El ne-a "dat slujba impacarii" si "va rugam, pentru Hristos : Impacati-va cu Dumnezeu!" : Primiti prin credinta lucrarea "Celui care n-a cunoscut pacat" si  care a fost "facut pacat pentru noi, ca noi sa devenim dreptate a lui Dumnezeu in El"(2 Cor. 5:19-21).

     5.5.2    Ispasirea

     In marea zi a ispasirii, din Levitic 16, marele preot trebuia, printre altele, sa injunghie tapul jertfei pentru pacat, sa-i  aduca sangele dincolo de perdea, si sa stropeasca pe scaunul indurarii si inaintea scaunului indurarii. Prin aceasta, sangele era pe chivot, sub ochii celor doi heruvimi care-l acopereau. Frumoasa imagine a sangelui lui Hristos, a carei intreaga valoare este asezata inaintea lui Dumnezeu. "Rascumpararea care este in Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a randuit ca ispasire"(Rom. 3:24). Nu este vorba de a imbuna un Dumnezeu razbunator, de a calma o divinitate furioasa ; ci, prin ascultarea desavarsita si prin jertfa lui Hristos a fost posibil ca Dumnezeu sa Se manifeste prin har. Sangele de pe scaunul indurarii arata ca lucrarea a fost implinita, ca a fost dat un raspuns deplin dreptatii lui Dumnezeu. Pacatul era "acoperit" prin jertfele din Vechiul Testament, dar acestea nu puteau niciodata " sa faca desavarsiti pe cei care se apropiau". Acum pacatul a fost "indepartat". Hristos este "ispasire pentru pacatele noastre ; dar nu numai pentru a le noastre, ci si pentru ale lumii intregi"(1 Ioan 2:1; 2:2). Valoarea lucrarii Sale inaintea lui Dumnezeu este valabila pentru intreaga lume, dar numai cel care se apropie prin credinta poate beneficia.

     5.6    Viata eterna

     Noi eram morti in greselile si in pacatele noastre, dar Dumnezeu ne-a adus la viata impreuna cu Hristos si ne-a inviat impreuna (Efes. 2:5-6; Col. 2:13 si 3:1). Nasterea din nou ne-a introdus intr-o noua viata. Am devenit "partasi" la natura divina. Putem umbla in "noutatea vietii"(2 Petru 1:4; Rom. 6:4).

     Schimbarea manifestata, care a lucrat in cineva care era departe de Dumnezeu, si a fost adus la Domnul Isus, arata evidenta acestei vieti noi.

     Placerile, inclinatiile, aspectul oricarui lucru, s-au schimbat. Ceea ce avea valoare altadata acum nu mai are, caci lucrurile lui Dumnezeu au devenit o realitate.

     "Dumnezeu ne-a dat viata eterna si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine Il are pe Fiul are viata; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris acestea voua, ca sa stiti ca aveti viata eterna, voua, care credeti, in Numele Fiului lui Dumnezeu"(1 Ioan 5:11-13).

     Povara asupra lui Hristos

     Cat de putin ne dam noi seama de suferintele de nespus ale Mantuitorului nostru pentru a ne aduce la Dumnezeu : "Aducand pe multi fii la glorie, sa desavarseasca prin suferinte pe Capetenia mantuirii lor" (Evrei 2:10). 

     Profetul a vestit deja in Isaia 53, si in alte locuri : "El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui... El era strapuns pentru faradelegile noastre... Pedeapsa care ne da pacea era asupra Lui... Noi toti, ca niste oi, ne-am ratacit... Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor... va purta nelegiuirile lor... a purtat pacatul multora".

     Vorbind de suferintele Sale, Domnul Isus putea sa spuna despre Sine : "Va suferi multe". Apostolul Petru, "martor al suferintelor lui Hristos", subliniaza : "a purtat El Insusi pacatele noastre in trupul Sau pe lemn".

     "S-a adus o singura data jertfa, ca sa poarte pacatele multora"(Evrei 9:28).

                         Oh! Cum apasau pe Tine,
                         In acea noapte intunecata,
                         Parasit, tulburat si ingrozit
                         De multimea pacatelor noastre! (H. Rossier)