Mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi
Cartea Ezra
- IV -
Arend Remmers
3.2 Cap. 2:3-19 - Numele familiilor (15509 persoane)
Parintii sau stramosii celor 17 familii sau rude care sunt numarati aici, in mare parte sunt necunoscuti. Zece din aceste nume de familii apar la sfarsitul ultimului capitol atunci cand sunt enumerati israelitii care au incheiat casatorii mixte cu femei din alte popoare si care s-au curatit (10:43).
3.3 Cap. 2:20-35 - Oameni din anumite locuri (8635 persoane)
Aici este vorba de cele 22 de locuri situate mai departe sau mai aproape de Ierusalim. Numarul total al membrilor familiilor si al locuitorilor din cetati si din sate care s-au intors (2:3-35) se ridica la 24144 de persoane. In numarul lor sunt socotiti numai barbatii, dupa cum reiese din expresiile de "fii" si "barbati".
3.4 Cap. 2:36-39 - Numele preotilor (4289 de persoane)
Cu cele 4289 de persoane, preotia era bine reprezentata. Slujba preoteasca era extrem de importanta pentru Israel, dar aceasta este si o caracteristica speciala a celor care, in timpul prezent, cred in Domnul Isus (vezi Ev. 13:15 ; 1 Pet. 2:5 ; Apoc. 1:5, 6). In Noul Testament toti copiii lui Dumnezeu sunt considerati ca preoti. Pe baza lucrarii ispasitoare a lui Hristos, ei au libertate deplina sa intre in locul preasfant (locul prezentei lui Dumnezeu) prin perdeaua care a fost rupta. Responsabilitatea lor principala este adorarea. Numarul mare de preoti trebuie sa fi fost o incurajare pentru ramasita care s-a intors.
3.5 Cap. 2:40-42 - Numele levitilor (341 persoane)
In contrast cu preotii, levitii (de care apartineau cantaretii si usierii) erau reprezentati in numar foarte mic: cu totul doar 341 de persoane. Responsabilitatile lor in templu s-au schimbat considerabil fata de slujba din cortul intalnirii (com. Num. 3 la 4 si 1 Cr. 25 la 26). Diferitele activitati ale cantaretilor care laudau pe Dumnezeu si ale usierilor care trebuiau sa vegheze asupra casei lui Dumnezeu au existat din timpul cand David a schimbat responsabilitatile levitilor.
Levitul Asaf, unul din parintii tuturor cantaretilor, era un descendent din Gherson, fiul lui Levi (1 Cr. 6:24-28). In timpul calatoriei prin pustie, ghersonitii aveau sarcina de a duce covoarele si perdelele de la cortul intalnirii (Num. 3:21-26). Dar, in urma hotararii lui David de a construi templul, responsabilitatile lor s-au schimbat (1 Cr. 23:26). Deja mai inainte, in intelegere cu levitii, David a introdus in inchinarea fata de Dumnezeu slujba de cantaret cu acompaniament (1 Cr. 6:16 si urmat. ; 15:16, 17). Dar Asaf era, de asemenea, un compozitor inspirat de psalmi; el a lasat in totul doisprezece psalmi in Cuvantul lui Dumnezeu (Ps. 50 si 73 la 83).
Usierii erau, de asemenea, levitii carora David le-a incredintat responsabilitati noi pentru slujirea in templu (1 Cr. 23:5). Salum, numit aici primul, era insotitorul lor (1 Cr. 9:17 si urmat.). Ei trebuiau sa vegheze asupra sfinteniei casei lui Dumnezeu. Printre ei fiii lui Core ocupau un loc important. Ei au fost, de asemenea, compozitori inspirati de psalmi (Ps. 42 ; 44 la 49 ; 84, 85, 87, 88).
Levitii corespund, in timpul prezent, slujitorilor cu darurile lor diferite ; Domnul glorificat le-a dat Adunarii (Rom. 12:4-8 ; 1 Cor. 12 ; Efes. 4:11-16). Chiar daca astazi, in principiu, toti rascumparatii sunt chemati la slujire fata de Domnul si fata de ai Sai, totusi, nu toti au aceleasi responsabilitati, la fel ca si levitii de altadata. Aceste responsabilitati care ne-au fost incredintate trebuie sa fie exercitate cu credinciosie in mijlocul adunarii, spre gloria Domnului si pentru binecuvantarea fratilor si surorilor noastre. La aceasta se adauga astazi slujba de evanghelist, pe care Israel nu o cunostea. Apoi, scopul esential al slujirii in adunarea lui Dumnezeu este de a "prezenta pe orice om desavarsit in Hristos" dupa cum spune Pavel cu privire la responsabilitatea lui in Coloseni 1:28. Aceasta era spus deja in cuvintele lui Dumnezeu atunci cand i-a chemat pe leviti: "Si sa dai pe leviti lui Aaron si fiilor lui; ei sunt daruiti lui, dati dintre fiii lui Israel" (Num. 3:9). In Aaron, marele preot, vedem o imagine a Domnului nostru, - si in fiii sai, preotii, o imagine a credinciosilor care se inchina (sau, adora; n.t.). Rezulta ca temelia importanta a unei slujiri crestine adevarate este glorificarea Domnului nostru si cerinta adorarii adusa de rascumparatii Sai.
Din nefericire, leviti nu mai erau, si la fel si numarul preotilor. Acest fapt nu contine el un avertisment pentru noi astazi de a nu abandona slujirea pentru scumpul nostru Domn si pentru ai Sai, ci a ne pleca grumazul cu bucurie si rabdare in slujba Domnului (Neemia 3:5) ?
3.6 Cap. 2:43-54 - Numele netinimilor
Numele "netinimi" inseamna "dati". Acesti oameni erau dati lui Dumnezeu pentru slujire. La origine ei nu apartineau de Israel, dar au fost crutati de judecata lui Dumnezeu asupra vrajmasilor lui Israel. Multi vad in ei pe gabaoniti (Iosua 9:21, 27), altii vad in ei pe "strainii care erau in tara lui Israel", pe care David i-a pus sa taie pietre pentru constructia templului (1 Cr. 22:2). In Ezra 8:20 este mentionat ca David si capeteniile au dat pe netinimi in slujba levitilor. Netinimii sunt considerati deci ca fiind de ajutor levitilor, ca slujitorii slujitorilor. Levitii erau daruiti de Dumnezeu pentru slujire (Num. 18:6), dar nu este spus nimic asemanator despre netinimi. In acelasi mod, pentru cele mai simple sarcini, si poate pentru cele mai putin apreciate in adunare, Domnul are nevoie de astfel de netinimi si in timpul prezent. Fiecare trebuie sa fie gata sa faca astfel de sarcini. Ne gandim deja la slujirile care sunt adesea necunoscute, ca ospitalitatea fata de vizitatori, grija pentru localul de strangere si tot ce poate sa insemnea acest lucru.
3. 7 Cap. 2:55-58 - Fiii slujitorilor lui Solomon
Faptul ca "fiii slujitorilor lui Solomon" au fost numarati la v. 58 impreuna cu netinimii arata ca ei erau, de asemenea, slujitori pentru activitati simple. Este remarcabil ca se gaseste printre ei nume feminine ca Hasoferet, Pocheret-Hatebaim. Prima semnifica "scriitor, scrib" la feminin si a doua "vanatorita de gazele". Printre fiii slujitorilor lui Solomon puteau sa fie urmasii canaanitilor pe care Solomon i-a supus muncii de robi pentru slujire (1 Imp. 9:20, 21). Cu toate ca nici netinimii, nici fiii slujitorilor lui Solomon nu faceau parte din poporul lui Dumnezeu, totusi au mers in robie impreuna cu ei, si unii dintre ei s-au intors acum impreuna cu ramasita. Ca si Rut Moabita, ei s-au simtit ca apartinand de poporul lui Dumnezeu (Rut 1:16, 17). Dupa ce a cunoscut odata harul lui Dumnezeu, ea nu mai voia sa-l lase. Si Dumnezeu a confirmat harul Sau prin recunoasterea deplina a acesteia, chiar pana la punctul de a o incorpora in arborele genealogic al lui David si al lui Hristos (Rut 4:21, 22 ; Mt. 1:5) !
Numarul netinimilor si al fiilor slujitorilor lui Solomon se ridica la 392.
3.8 Cap. 2:59-63 - Iudeii fara registru genealogic
Acum urmeaza numele catorva familii din popor si dintre preoti a caror genealogie nu a putut fi clarificata.
3.8.1 Cap. 2:59-60
"Si acestia sunt cei care s-au suit de la Tel-Melah, Tel-Harsa, Cherub-Adan, Imer; dar ei nu si-au putut arata casa parinteasca si samanta, ca ar fi din Israel: fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, sase sute cincezeci si doi".
In acest grup sunt numiti in primul rand urmasii barbatilor Delaia, Tobia si Necoda, care proveneau din diferite locuri sau regiuni babiloniene care sunt necunoscute astazi. Acestia "nu si-au putut arata casa parinteasca si samanta" si deci nu se stia daca ei fac parte din Israel. In totul era vorba de 652 de persoane.
3.8.2 Cap. 2:61-62
"Si dintre fiii preotilor: fiii lui Habaia, fiii lui Hacot, fiii lui Barzilai, cel care a luat de sotie pe o fiica a lui Barzilai galaaditul si se numea dupa numele lor. Acestia si-au cautat inregistrarea genealogica, dar n-au fost gasiti; de aceea au fost indepartati de preotie ca necurati".
Printre cei care nu si-au putut dovedi originea lor, erau chiar fiii preotilor. Nu cunoastem, totusi, numarul lor. Intr-un caz motivul incertitudinii este dat: a existat o confuzie. Barzilai era un om credincios si bogat din Roghelim, in Galaad, la rasarit de Iordan, care l-a primit pe David cand fugea de Absalom (2 Sam. 17:27). Una din ficele sale s-a casatorit cu un preot care a luat numele tatalui ei.
Dupa intoarcerea la Ierusalim si la casa lui Dumnezeu, confuziile existente nu mai erau ingaduite. Cata dezordine spirituala domneste astazi in crestinatate ! Cat de multi sunt cei care sunt botezati si i-au parte la Cina fara a fi nascuti din nou si fara sa stie in mod constient ca au pacatele iertate ! Multi copii ai lui Dumnezeu se gasesc in astfel de medii crestine unde dezordinea si confuzia au patruns.
"Registrul genealogic" era marturia fara ambiguitate ca faceau parte din poporul lui Dumnezeu. Este o imagine a sigurantei depline a credintei in Domnul Isus si a lucrarii Sale. A sti ca cineva este nascut din nou, din Dumnezeu, este de o importanta cruciala (2:62 ; Ioan 1:21 ; 3:3, 5) ! Acest lucru este cu atat mai mult pentru slujba de preot. Cei care afirmau ca fac parte din familia preoteasca fara a-si putea dovedi origine in registrul genealogic, trebuiau sa fie "indepartati de preotie ca necurati". Pentru a putea exercita slujba in mod practic trebuia, in mod normal, sa fie curati (Lev. 21:1 la 22:9), dar nu acesta este punctul care este tratat aici. Aici este vorba decat de a stabili apartenenta la familia preoteasca.
Aplicand pentru noi astazi, nu este nicio diferenta intre cei care fac parte "din Israel" si cei care sunt "preoti" (2:59-61). Toti cei care cred in Domnul Isus sunt mantuiti si facuti preoti: "A Aceluia care ne iubeste si ne-a spalat de pacatele noastre in sangele Sau, si ne-a facut o imparatie, preoti pentru Dumnezeul si Tatal Sau: a Lui fie gloria si puterea in vecii vecilor! Amin" (Apoc. 1:5, 6). Cerintele inalte cu privire la preoti sunt valabile si astazi pentru toti credinciosii. Cel care nu are certitudine mantuirii nu are nicio libertate sa intre in locul sfant (Ev. 10:19) ! Caci aceasta intrare se intemeiaza pe cunoasterea lucrarii lui Hristos. Cei care au crezut in El, El i-a facut in stare sa intre in locul sfant datorita jertfirii trupului Sau, lucrare implinita odata pentru totdeauna, si le-a deschis, de asemenea, prin sangele Sau, calea pana in locul preasfant (Ev. 10:10-22). Aceasta este singura temelie pentru slujba preoteasca prin care "aducem neincetat jertfa de lauda lui Dumnezeu, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui" (Ev. 13:15). Acela care nu indeplineste aceste conditii, nu poate, astazi, sa slujeasca inaintea lui Dumnezeu ca preot. Acest lucru priveste in special participarea la frangerea painii. In aceasta privinta nu poate fi nicio incertitudine sau lipsa de claritate.
3.8.3 Cap. 2:63
"Si Tirsata (titlul purtat de guvernatorul Ierusalimului in timpul imparatiei persane) le-a spus sa nu manance din lucrurile preasfinte, pana nu se va ridica un preot cu Urim si Tumim".
Interdictia este rostita nu de marele preot Iesua, ci de Zorobabel / Sesbatar, care este desemnat aici prin titlul persan de guvernator "Tirsata" (Neemia 8:9). El avea cea mai inalta autoritate administrativa. Cei care nu puteau sa dovedeasca descendenta lor preoteasca, nu trebuia sa manance din lucrurile preasfinte. Problema era de a sti cine putea sa primeasca partea din jertfele care se cuveneau preotilor (Lev. 6:7-23).
Din punctul de vedere al numarului si al mijloacelor care le aveau la dispozitie, iudeii ofereau o imagine de slabiciune. Cu toate acestea, ei nu se lasau descurajati. Nu aveau deloc sentimentul ca in aceste circumstante nu era necesar sa urmeze indicatiile Domnului. Dimpotriva, nu vedem la ei nicio indiferenta, ci multa grija. Acest fapt ne da o invatatura importanta. Noi suntem inconjurati de multi credinciosi care au primit o invatatura deficitara sau falsa. Tocmai de aceea este important sa tinem cu tarie la invatatura Cuvantului lui Dumnezeu, si sa nu ingaduim restrictii cu privire la valabilitatea lor. Intr-un timp de slabiciune, se pare ca exista o adevarata putere spirituala in a urma intocmai Cuvantul lui Dumnezeu. Acest lucru poate sa para prea strict pentru multi crestini din ziua de azi. Dar nu trebuie sa tinem ascultarea de Sfantul Cuvant al Dumnezeu dupa duritatea oamenilor;
Pentru iudeii din timpul lui Zorobabel era o speranta daca "se ridica un preot cu Urim si Tumim". Aceste oracole tainice ("lumina si desavarsire") au servit la a judeca si a discerne (Ex. 28:30 ; Num. 27:21 ; Deut. 33:8 ; 1 Sam. 28:6). Ele nu au mai existat dupa intoarcerea de la Babilon. Dar daca un preot care era disponibil era ridicat (sau, trezit), el ar fi putut sa dea o hotarare definitiva. Pentru noi, acest lucru va avea loc cu certitudine numai la venirea lui Hristos, care, ca Imparat si preot, va pune capat la toata slabiciunea si confuzia si va acoperi toate deficientele.
Astfel, astazi unii ar putea considera ca este dur de a nu permite accesul la frangerea painii a tuturor acelora care pretind a fi copii ai lui Dumnezeu. Dar daca inima cuiva este cu adevarat dreapta inaintea lui Dumnezeu - si care nu ascunde nimic - si astazi, de asemenea, El va arata, mai devreme sau mai tarziu, judecata Sa. Altadata El o facea prin preotii care se ridicau, daca era necesar, cu Urim si Tumim. Atunci, ca si astazi, aceleasi conditii sunt valabile, adica de a-si arata propriul registru genealogic si a corespunde cerintelor Cuvantului lui Dumnezeu in ce priveste curatia personala.
3.9 Rezumat - 2:64-67
3.9.1 Cap. 2:64-67
"Toata adunarea la un loc era de patruzeci si doua de mii trei sute saizeci, in afara de robii si roabele lor, care erau sapte mii trei sute treizeci si sapte. Si aveau douasute de cantareti si cantarete. Caii lor erau saptesute treizeci si sase; catarii lor, douasute patruzeci si cinci; camilele lor, patru sute treizeci si cinci; magarii lor, sase mii sapte sute douazeci".
Pentru a incheia, vedem mentionat numarul total al celor care s-au ridicat pentru a se intoarce in Iuda si la Ierusalim. Cuvantul folosit aici pentru "adunare" (in ebraica "qahal" ; JND a tradus in franceza "congregatie") nu este pur si simplu expresia unui anumit numar de oameni, ci este numele pentru totalitatea poporului lui Dumnezeu. Prima data cand se gaseste cu aceasta semnificatie de "toata multimea adunarii lui Israel" (JND in franceza: "toata congregatia multimii lui Israel) este cu ocazia pastelui, in Egipt, sarbatoarea rascumpararii (Ex. 12:6 ; JND : "... toata congregatia multimii lui Israel sa-l injunghie..."). O alta aparitie semnificativa a acestui cuvant este la marea zi a ispasirii unde marele preot facea "ispasire pentru sine si pentru casa lui si pentru toata adunarea ( JND : "congregatia") lui Israel " (Lev. 16:17). Dumnezeu si iudeii vedeau acest numar mic de persoane ca "adunarea lui Israel" (sau :congregatia). Literalmente ea nu era: cei care au ramas la Babilon nu faceau parte din ea. Dar acest grup mic de iudei credinciosi, ascultatori si devotati, reprezentau poporul in totalitatea lui. Fiecare era chemat de Dumnezeu prin imparatul Cirus, totusi, cea mai mare parte au ramas acolo. Ei nu sunt numiti aici nici macar o singura data, desi, in termeni absoluti, ei erau majoritatea. Cei 42360 care s-au intors alcatuiau "adunarea lui Israel" (sau: congregatia), ceea ce va fi confirmat din nou intr-un mod izbitor, si care misca inima, in ultimul verset din acest capitol ("tot Israelul").
Nu trebuie confundati "cantaretii" din v. 65 cu cei din v. 41 care erau dintre leviti. Originea lor este neclara. Ei, cu singuranta, nu faceau parte din poporul iudeu, nici dintre "robii si roabele lor" numiti in acelasi verset; altfel ar fi facut parte din "toata adunarea (JND: congregatia)" din v. 64. Poate ca reprezenta o ramasita din lume, de care Israel nu a putut sa se separe? Nu stim.
Din toate grupurile enumerate aici putem sa invatam ceva. Diferitele domenii de slujire sau de lucrare ale casei lui Dumnezeu trebuie sa dea fiecarui credincios, astazi, o indicatie a felului de slujire la care el sau ea sunt chemati. Nu toti sunt calificati si chemati in acelasi fel pentru orice slujba. Trebuie sa fim totdeauna constienti de acest fapt, si sa nu dorim sa facem in adunare o lucrare la care nu suntem chemati. Pavel ne arata acest lucru in 1 Corinteni 12:14-31, atunci cand compara diferitele parti ale trupului nostru cu madularele trupului lui Hristos si functiile lor. Fratii si surorile mai putin capabili nu trebuie sa se simta dati la o parte, iar fratii si surorile mai capabili nu trebuie sa dispretuiasca pe cei mai putin inzestrati. Dumnezeu a randuit fiecaruia un loc in adunare. Totusi, putem sa dorim darurile de har cele mai mari, - pe calea dragostei, dupa cum ne invata cap. 13 din 1 Corinteni!
Lectia cea mai importanta din aceasta sectiune este aceasta : Dumnezeu are o cunoastere precisa despre fiecare credincios. Aceasta trebuie sa miste inimile noastre vazand cu ce grija sunt inscrisi toti cei care s-au intors. Si, de asemenea, imprejurarile in care se aflau, adica ceea ce aveau, precum animalele lor care nu au ramas ignorate. Dumnezeu nu ia nimic din ceea ce ne este necesar. El a numarat chiar perii capului nostru (Mt. 10:30).
3.9.2 Cifrele din Ezra 2 si Neemia 7
Numarul total al celor care s-au intors este acelasi in Ezra 2 si in Neemia, si anume 42360 (Ezra 2:64 ; Neemia 7:66). Cu toate acestea, suma grupurilor in mod individual al celor care s-au intors nu se potriveste nici intre ele si nici cu numarul total : in Ezra se gasesc 29818 persoane si in Neemia 31089.
Cifrele contradictorii sunt adesea caracterizate ca greseli de copiere a listelor din Ezra si Neemia. Cu toate acestea, acest lucru trebuie trecut cu vederea datorita preciziei cu care acesti doi barbati si-au indeplinit misiunea lor. Si, inainte de toate, aceste insiruiri de numere fac parte, de asemenea, din Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu. Un motiv mai real pentru diferente ar putea proveni din faptul ca Ezra a facut inainte de plecare o lista cu cei care s-au inscris de buna voie pentru a face calatoria, in timp ce Neemia ar fi inscris pe cei care au ajuns cu adevarat in Iuda. Motivele pentru numerele mai mici din Neemia (fiii lui Arah, ai lui Zatu ; barbatii din Betel si Ai ; fiii lui Lod, ai lui Hadid si ai lui Ono ; usierii, fiii lui Delaia, Tobia si Necoda) sunt poate datorita oamenilor care au murit sau care s-au imbolnavit in timpul calatoriei, sau care au renuntat sa mai plece. Dimpotriva, cifrele mai mari de la celelate familii se poate datora celor care s-au hotarat sa plece in ultimul moment sau care s-au alaturat celorlati de-a lungul drumului, sau care s-au nascut in timpul acestei calatorii care a durat cel putin patru luni (1500 km). De asemenea, trebuie luat in considerare posibilitatea ca problema importanta a registrului genealogic (Ezra 2:59, 62) sa nu fi fost clara pentru unii. In final, este posibil sa existe si alte cauze pentru diferentele de numere care nu ne sunt cunoscute astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu