Mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi
Cartea Ezra
- IX -
Arend Remmers
5.3 Imparatii Assuerus si Artaxerxes din Ezra 4:6, 7 ; despre cine este vorba ?
Dupa un pucnt de vedere larg raspandit, versetele de la 6 la 23 (4:6-23) ar fi adaugate ulterior in timpul lui Neemia. Faptul ca, in scrisoarea vrajmasilor de la v. 12 la 13, este vorba de construirea cetatii Ierusalimului si a zidurilor sale, se pretinde ca imparatii Assuerus (v. 6 ; Ahasveros) si Artasasta (v. 7 ; Artaxerxes) nu puteau fi decat imparati cu acelasi nume care au trait in sec. 5 i. I.C. Un Assuerus apare destul de clar in cartea Estera, dar nu in cartea Neemia. Este vorba despre imparatul Persiei cunoscut in istorie ca Xerxes I (485-464 i. I.C.). Imparatul Artaxerxes care a domnit dupa el (Artaxerxes I ; 464-424 i. I.C.), este mentionat, de asemenea, in cartea Ezra (7:1 etc.) ca si in in cea a lui Neemia (2:1 etc.). Dar acesti imparati nu sunt cei despre care vorbeste pasajul care este inaintea noastra.
Aceasta explicatie este o ocazie de a atrage atentia asupra faptului ca intre imparatul Persiei Cirus (559-529 i. I.C. ; 1:1) si Darius I (522-485 i. I.C. ; 4:24), au domnit alti doi imparati. Despre acestia este vorba aici. Primul este numit Assuerus la v. 6 (sau Ahasveros, care este forma ebraica a numelui persan Xerxes); acesta era fiul lui Cirus, cunoscut sub numele de Cambises II (529-523 i. I.C.). Artaxerxes, mentionat la v. 7 (in ebraica Artasasta ; numele persan Artaxerxes; 522 i. I.C.) este Smerdis, unul din fiii lui Cirus, care nu a avut puterea decat putin timp, si care a fost indepartat de Darius I (522-485 i. I.C.). Multi istorici recunosc, totusi, ca Smerdis ar fi fost ucis mai inainte de catre Cambises, si ca un vrajitor numit Gaumata / Bardiya a vrut sa ia puterea sub numele de Smerdis. Motivul acestor puncte de vedere divergente provine din lipsa de claritate a relatarilor istorice.
Cu toate acestea, nu trebuie sa uitam ca si Daniel, de asemenea, a profetit despre "trei imparati" care trebuia sa imparateasca peste Persia dupa Cirus : "Si acum iti voi face cunoscut adevarul. Iata inca trei imparati se vor ridica in Persia si al patrulea se va imbogati cu mari bogatii, mai mult decat toti; si, dupa ce se va intari prin bogatiile lui, ii va ridica pe toti impotriva imparatiei Greciei (sau, "Iavan")" (Dan. 11:2). Acest pasaj se refera la imparatii numiti in Ezra 4 sub numele de Assuerus, Artaxerxes si Darius I. Al patrulea este Assuerus sau Xerxes I, care a dus razboi impotriva Greciei, dar care a fost infrant pana aproape sa fie nimicit in batalia de la Salamina, din anul 480 i. I.C.
Nu este niciun motiv de a ignora pe cei doi imparati care au guvernat in spatiul de timp de aproximativ 7 ani, intre Cirus si Darius, si de a transfera numele lui Assuerus si Artaxerxes (v. 6 si 7) asupra omonimilor lor (pers. care au acelasi nume ; tiz; n.t.) de mai tarziu, din timpul lui Neemia si a constructiei zidului.
Daca Dumnezeu, in Cuvantul Sau, a schimbat numele lui Cambises in Assuerus (Ahasveros) si a lui Smerdis in Artaxerxes (Artasasta), nu este ceva neobisnuit si nici imposibil. Nu sunt multe persoane in Scriptura care au purtat doua nume? Este suficient sa ne gandim la Iacov / Israel, Ietro / Rehuel, Ghedeon / Ierubaal si Simon / Petru. Alaturi de aceste nume care erau utilizate uneori unul sau altul, au existat schimbari de nume ca Avram / Avraam sau Saul / Pavel, care au caracterizat o parte speciala din viata celui care a purtat acest nume. Oricum ar fi, Cambises si Smerdis se poate sa fi purtat numele de Assuerus si de Artaxerxes.
Mai trebuie adaugat ca Assuerus (Ahasveros) inseamna "imparat" sau "mare print", si Artaxerxes (Artasasta) inseamna "mare imparat" sau "fiul marelui imparat". Este posibil ca sa nu fie vorba chiar de nume personale, ci de titluri care nu ar fi utilizate decat in Cuvantul lui Dumnezeu (cum este cazul lui Assuerus din Dan. 9:1 care pana aici ramane neidetificat). Exemple de astfel de nume-titluri sunt Agag ("inaltat, puternic, print") ca titlu pentru imparatii lui Amalec ; Abimelec ("tatal meu este imparat") ca titlu pentru imparatii filisteni. Astfel, imparatul din Gat este numit Achis in 1 Samuel 21:11, si Abimelec in Psalmul 34. In Noul Testament, August din Luca 2:1 este atat un nume dar si titlul al imparatilor romani (de la 31 i. I.C. la 14 d. I.C.) ; cel care este numit Augustus in Fapte 25:21, 25 este imparatul Nero (54-68 d. I.C.). Titlul de Augustus ("superior") a fost adaugat ulterior la numele imparatilor.
In ciuda tuturor faptelor care au fost mentionate, s-a raspandit ideea ca v. 6-23 ar fi o adaugare prin care sunt relatate evenimente care au avut loc mult mai tarziu. Textul biblic este pus astfel la indoiala intr-un mod autoritar si fara o explicatie plauzibila, pe baza unor supozitii arbitrare. In meditatia din aceasta sectiune, vom vedea, totusi, detalii noi care arata ca, inclusiv in ceea ce priveste continutul, totul se refera la timpul de constructie a templului si nu la reconstructia cetatii Ierusalim.
5.4 Cap. 4:6, 7 - Acuzatii
5.4.1 Cap. 4:6
"Si, sub stapanirea lui Ahasveros, la inceputul imparatiei sale, au scris o invinuire impotriva locuitorilor lui Iuda si ai Ierusalimului".
Acum vrajmasii recurg la a cincia faza impotriva lucrarii lui Dumnezeu. In timpul imparatiei lui Cirus, ei nu au putut conta pe sprijinul guvernului. Imparatul insusi a dat porunca de construire a templului. Dar de indata ce fiul sau Assuerus (Cambises II) a ajuns imparat, impotrivitorii i-au adresat o scrisoare acuzatoare impotriva iudeilor, "la inceputul imparatiei sale", adica in anul 529 / 528 i. I.C.
Impotrivirea fata de constructia templului a luat o noua forma. Ce mai inalta autoritate din imparatie a fost implicata, si i s-a cerut sa ia o pozitie impotriva iudeilor. Cu privire la continutul scrisorii, ne este aratat doar ca ea continea o "invinuire impotriva locuitorilor lui Iuda si ai Ierusalimului". Nu ne este spus nimic referitor la reactia imparatului la aceasta acuzare.
In versetele urmatoare este mentionata o a doua scrisoare adresata, de aceasta data, imparatului Artaxerxes (Smerdis). Pentru aceasta a doua scrisoare, vedem doar un singur motiv : Scrisoarea catre Assuerus nu a produs efectul asteptat de catre vrajmasi. Sau chiar nu a raspuns, sau raspunsul nu a corespuns asteptarilor si cerintelor acuzatorilor.
5.4.2 Cap. 4:7
"Si, in zilele lui Artaxerxes, Bislam, Mitread, Tabeel si ceilalti tovarasi ai lor au scris lui Artaxerxes, imparatul Persiei; si scrisoarea era scrisa in aramaica si tradusa in aramaica".
Prima scrisoare ramanand fara raspuns, o a doua scrisoare a fost redactata in timpul scurtei perioade de guvernare a lui Artaxerxes (Smerdis), si aceasta scrisoare este transcrisa in detaliu, la fel ca si raspunsul ei (4:7-22). Atunci cand vrajmasul nu-si atinge scopurile sale prin viclenie, el incearca prin forta. El si instrumentele sale se prezinta uneori ca un inger de lumina, sau ca un leu care racneste (2 Cor. 11:14 ; 1 Pet. 5:8). Aici vedem leul care racneste. Puterea imparatiei Persiei este pusa in actiune pentru a porunci micii ramasite slabe a poporului lui Dumnezeu de a inceta lucrarile sale, in ciuda dorintei sale de a-I sluji lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, promotorii scrisorii de acuzare sunt oameni necunoscuti, dar ne sunt date numele lor. Bislam (Ben Schelam, "fiul pacii"), Mitread ( "dat duhului soarelui") si Tabeel ("bun la nimic" sau "Dumnezeu este bun") erau probabil vrajmasi samariteni. Pozitia si rangurile lor nu ne sunt date. Fara indoiala, era vorba de personalitati cunoscute si influente. In plus, este adaugat "ceilalti tovarasi ai lor", ale caror nume nu ne sunt mentionate. Scrisoarea nu era scrisa numai in aramaica, ci si tradusa in aramaica. Ca document oficial, ea trebuia sa fie citita si inteleasa fara dificultate la curtea persana. Aproape de timpul de sfarsit al Vechiului Testament, aramaica a fost timp de secole limba diplomatica a asirienilor, caldeenilor si persanilor (2 Imp. 18:26 ; Dan. 2:4).
5.5 Cap. 4:8-16 - Acuzatii aduse inaintea lui Artaxerxes
5.5.1 Cap. 4:8
"Comandantul (*) Rehum si carturarul (**) Simsai au scris impotriva Ierusalimului, catre imparatul Artaxerxes, o scrisoare in felul acesta".
(*) Biblia fr."cancelar" ; Biblia Cornilescu "dregator", n.t.
(**) Biblia fr. "secretar" ; Biblia Cornilescu "logofat", n.t.
Dupa nume, autorii samariteni ai scrisorii, reprezentanti oficiali ai imparatiei Persiei in provincia Samaria, sunt desemnati acum cei care au intocmit cu adevarat scrisoarea. Rehum ("preaiubit") era cancelar sau guvernator, Simsai ("insorit") era secretar, adica un functionat de rang inalt in serviciul cancelarului. Ei nu erau neaparat persani. Zorobabel, el insusi, care a fost randuit de catre Cirus guvernator al Iudeii, era iudeu (Hag. 1:1). Scopul scrisorii este trasat in linii mari, in primul rand numai in cuvinte "impotriva Ierusalimului".
Faptul ca nu doar textul scrisorii a fost redactat in aramaica, dar, de asemenea, si restul textului de la 4:8 la 6:18 (la fel si 7:12-26), este un efect al stapanirii persane. Limba aramaica arata destul de clar ca poporul lui Dumnezeu nu mai era separat sub guvernarea lui Dumnezeu si supus Lui, si independent de puterile lumii, ci ca altii stapaneau peste el.
5.5.2 Cap. 4:9-11
"Atunci comandantul Rehum si carturarul Simsai si ceilalti tovarasi ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam si celelalte natiuni pe care le-a deportat marele si alesul Osnapar si le-a asezat in cetatea Samariei si in restul tinutului de dincoace de rau si asa mai departe... Aceasta este copia scrisorii, pe care au trimis-o imparatului Artaxerxes: Robii tai, oameni de dincoace de rau, si asa mai departe... ".
Ceilalti tovarasi ai lor, mentionati aici impreuna cu Rehum si cu Simsai, faceau parte din popoarele deportate in Samaria din teritoriile lor de catre imparatul Asiriei Osnapar (Assurbanipal 669-631 i. I.C.). Punand in legatura cu v. 2, se poate concluziona ca procesul de reinstalare a altor popoare de catre asirieni, dupa deportarea celor zece semintii din anul 722 i. I.C., a durat mai multe zeci de ani, de la Sanherib pana in timpul lui Osnapar, la mijlocul sec. VII. Printre popoarele deportate, erau diniti (numiti doar aici), arfarsatakiti (numiti doar aici), tarpeliti (numiti doar aici), afarsaciti (poate persi), arkeviti (din cetatea Erec sau Uruk), babilonieni, susankiti (veniti din Susa), dehavieni (numiti doar aici) si elamiti si celelalte popoare. Assurbanipal a anexat la imparatia sa Babel si Elam in anul 648 i. I.C., in urma unei batalii impotriva fratelui sau Samassumukin, imparatul Babilonului.
Toate popoarele care au fost sau nu mentionate, nu locuiau doar in Samaria, dar si in alte regiuni din vest, adica din punctul de vedere persan, "de cealalta parte a fluviului" (de dincoace) Eufrat. Aceste popoare s-au simtit amenintate de intoarcerea micului grup de iudei in Iuda si Ierusalim, si de dorinta lor de reconstruire a casei lui Dumnezeu; este ceea ce i-a facut sa scrie aceasta scrisoare catre imparat pentru a-i cere sa-i faca pe iudei sa inceteze. Ei s-au infatisat in mare umilinta ca robii imparatului "de dincoace (*) de rau" (v. 11).
(*) "De dincoace de rau" de la v. 10 si la v. 11 este acelasi cuvant in textul original si desemneaza in cartea Ezra regiunile din vestul Eufratului. In functie de punctul de vedere al fiecarui observator, unele versiuni au tradus diferit spunand : de dincoace de rau sau de dincolo (de cealalta parte) de rau.
5.5.3 Cap. 4:12
"Sa fie cunoscut imparatului ca iudeii care s-au suit de la tine la noi au venit la Ierusalim; ei construiesc cetatea cea razvratita si rea si termina zidurile si repara temeliile".
Misiunea imparatului Cirus al Persiei, incredintata iudeilor, era formulata in felul urmator: "Oricine dintre voi care este din poporul Sau, Dumnezeul sau sa fie cu el si sa se suie la Ierusalim, care este in Iuda, si sa construiasca acolo casa Domnului Dumnezeului lui Israel (El este Dumnezeu), care este la Ierusalim" (1:3). Nu gasim nimic aici despre acest decret imparatesc. Dimpotriva, intoarcerea iudeilor este aproape prezentata ca si cum s-ar fi "suit" de la ei insisi de la Babilon "la noi", samaritenii. Totusi, samaritenii erau asezati in teritoriul imparatiei din nord. Deci, regiunea Samariei nu se afla deloc in imediata vecinatate a Ierusalimului, care este pe teritoriul lui Iuda, ci ea se gasea la aproximativ 100 km spre nord. Deja o impresie falsa este provocata de aceasta prezentare.
Apoi, descrierea lucrarii ramasitei este pura falsitate si calomnie. Cirus a incredintat misiunea de construire a templului in anul 536 i. I.C. (1:2-4). Consimtamantul imparatului Artaxerxes pentru construirea zidului Ierusalimului nu a fost obtinut de catre Neemia decat in anul 445 i. I.C. Prezenta scrisoare dateaza aproape de anul 522 i. I.C., in urma cu aproape 80 de ani. Misiunea acestor primi ani era construirea templului, asa cum arata primele trei capitole din cartea Ezra. Desigur, iudeii a trebuit sa-si faca case, dar nu putea fi inca chestiunea de o reconstructie a cetatii, "cetatea cea razvratita si rea", si a zidurilor sale. Mentionarea reconstructiei zidului cetatii si a temeliilor sale era un repros facut iudeilor fara nicio baza. Imparatul, care se afla departe, trebuia sa traga concluzia falsa ca la Ierusalim era pe cale sa ia fiinta un cuib de rezistenta impotriva stapanirii persane. Este adevarat ca, in expresia "cetatea razvratita si rea" era un sambure de adevar, dupa cum vom vedea inca. - De cate ori, in decurul timpului, s-a cautat sa se nimiceasca lucrarea si adevarul lui Dumnezeu prin calomnie! Deja, prima ispitire a lui Satan (Gen. 3) a continut o prezentare falsa a Cuvantului lui Dumnezeu. Si a reusit. Dar adevarul lui Dumnezeu va iesi intotdeauna invingator! Este ceea ce se intampla aici, si vom experimenta si noi la fel daca urmam si slujim cu credinciosie pe Domnul nostru, chiar daca trebuie sa marturisim ca am falimentat in multe privinte
5.5.4 Cap. 4:13
"Deci sa fie cunoscut imparatului ca, daca se va construi cetatea aceasta si se vor termina zidurile, nu vor mai da tribut, taxa si vama si la urma va fi spre paguba imparatilor".
Acest tablou al unui viitor sumbru, zugravit puternicului imparat al Persiei, se baza pe informatia in mod constient falsa despre constructia cetatii si a zidurilor sale. Reconstructia Ierusalimului ca cetate fortificata trebuia sa creeze impresia ca locuitorii se vor ridica impotriva stapanirii persane si ca vor inceta sa mai plateasca impozite sau taxe obligatorii. Rezultatul ar aduce grave prejudicii pentru natiunea stapanitoare.
5.5.5 Cap. 4:14-16
"Si, pentru ca noi folosim sarea palatului si nu este potrivit pentru noi sa vedem paguba imparatului, de aceea am trimis si am adus la cunostinta imparatului, ca sa se caute in cartea cronicilor parintilor tai: si vei gasi in cartea cronicilor si vei sti ca cetatea aceasta este o cetate razvratita si care a adus paguba imparatilor si provinciilor si ca s-au razvratit in ea din timpuri vechi: de aceea a fost distrusa aceasta cetate. Facem cunoscut imparatului ca, daca se va construi aceasta cetate si se vor termina zidurile ei, prin aceasta nu vei avea parte dincoace de rau".
In scrisoare, secretarul il asigura pe imparat de loialitatea sa. "A folosi (manca) sarea palatului" echivala cu "a pastra cu credinciosie un legamant" (comp. "legamatul de sare" din Num. 18:19 ; 2 Cr. 13:5). Scrisoarea se incheie printr-un repros in plus adus impotriva locuitorilor Ierusalimului acuzati de a fi oameni "razvratiti". Din nefericire aceasta corespunde realitatii. Ezechia s-a ridicat impotriva imparatului Asiriei, Ioiachim si Zedechia impotriva imparatului Babilonului (2 Imp. 18:7 ; 24:1, 20). Prin aceasta ei au dat celor din jurul lor un motiv de a huli (vezi 1 Tim. 5:14) ! Daca Dumnezeu in harul Sau iarta toate pacatele care Ii sunt marturisite, vrajmasul nu uita niciodata greselile noastre si stie sa le foloseasca impotriva noastra la timpul sau.
Pentru a incheia, acuzatia falsa cu privire la reconstructia cetatii Ierusalimului este intarita cu toata insistenta. Vrajmasii amintesc motivul distrugerii Ierusalimului de catre Nebucadnetar si-l atentioneaza pe Artaxerxes, intr-un mod putin arogant, cu amenintari referitoare la consecintele reconstruirii cetatii si a zidurilor sale. Din punctul lor de vedere, lucrul acesta se va sfarsi prin pierderea tuturor teritoriilor persane de la apus de Eufrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu