temelia si adevarul

              Mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi

                                                                         Cartea Ezra
                                                                      - X -


     Arend Remmers


     5.6     Cap. 4:17-22 - Raspunsul lui Artaxerxes

          "Imparatul a trimis un raspuns comandantului Rehum, carturarului Simsai si celorlalti tovarasi ai lor, care locuiau in Samaria si in celelalte locuri de dincoace de rau: Pace si asa mai departe... Scrisoarea pe care ne-ati trimis-o a fost citita lamurit inaintea mea. Si am dat porunca si s-a cautat si s-a gasit ca aceasta cetate din vechime s-a ridicat impotriva imparatilor si ca s-au starnit in ea razvratire si tulburare. Si au fost imparati puternici peste Ierusalim, care au stapanit peste tot tinutul de dincoace de rau; si li s-au platit tribut, taxa si vama. Deci dati porunca sa opreasca pe acesti oameni si cetatea aceasta sa nu fie construita pana nu se va da porunca din partea mea. Si luati seama sa nu va abateti de la aceasta: de ce sa creasca raul spre paguba imparatilor?" (4:17-22).

     Raspunsul imparatului este adresat celor pe care scrisoarea de acuzare ii numeste ca expeditori ai ei, adica, guvernatorul (cancelarul) Rehum si secretarul sau Simsai. Razvratirile iudeilor, mentionate de acuzatori, impotriva puterilor stapanitoare sunt verificate si s-au gasit confirmate. Si chiar s-au intors in trecut pentru a face cercetari care au stabilit ca "au fost imparati puternici peste Ierusalim, care au stapanit peste tot tinutul de dincoace de rau; si li s-au platit tribut, taxa si vama". Aceasta a fost in special cazul lui Solomon (2 Cr. 9:26).

     Imparatul Persiei avea o mare incredere in guvernatorul sau (cancelarul), si nu a facut mai multe cercetari cu privire la veridicitatea acuzatiei. El a devenit astfel complicele vrajmasilor poporului lui Dumnezeu, este adevarat ca fara sa stie sau sa vada.

     El a lasat totusi o portita de scapare diplomatica, spunand : "... pana nu se va da porunca din partea mea". Nu era foarte sigur in aceasta problema? A invatat el ceva despre singurul si adevaratul Dumnezeu, si cu privire la inchinarea adusa Lui prin iudeii credinciosi carora Dumnezeu le-a deschis calea pana la slujirea imparatilor Babilonului si Persiei ? Nu stim. Dar aceasta presupunere nu este exclusa. Sa ne gandim numai la Daniel si la cei trei prieteni ai sai, si la imparateasa Estera, si la carturarul Ezra si la Neemia! Ei s-au bucurat de o mare incredere inaintea imparatilor Babilonului.

     In incheiere, imparatul le cere acuzatorilor : "Si luati seama sa nu va abateti de la aceasta: de ce sa creasca raul spre paguba imparatilor?" Aceste cuvinte contin un avertisment clar pentru vrajmasii poporului lui Dumnezeu de a nu fi prea siguri pe ei. Dumnezeu vegheaza asupra poporului Sau, chiar daca - dupa cum vom vedea - el nu se comporta cum ar trebui sau dupa cum El ar astepta. Ochii Sai sunt indreptati cu o grija divina asupra poporului Sau pamantesc. Si astazi este inca la fel.

     5.7     Cap. 4:23-24 - Incetarea constructiei templului

          "Atunci cand s-a citit copia scrisorii imparatului Artaxerxes, inaintea lui Rehum si a carturarului Simsai si a tovarasilor lor, s-au suit in graba la Ierusalim, la iudei, si i-au facut sa inceteze, prin forta si cu putere. Atunci lucrarea casei lui Dumnezeu care este in Ierusalim a incetat si s-a oprit pana in anul al doilea al imparatiei lui Darius, imparatul Persiei" (4:23-24).

     Abia a fost citita "copia scrisorii imparatului Artaxerxes" (o alta copie si originalul ramaneau de obicei la curtea imparatului) de catre cei mai inalti functionari administrativi din Samaria, ca imediat acestia au plecat in graba la Ierusalim. Ei au calatorit, in mod evident, insotiti de oameni inarmati care au putut sa-si impuna "puterea" lor prin "forta".

     Ce trebuia sa faca iudeii acum? Nu le mai ramane de facut decat sa urmeze ordinele superiorilor. Cu paisprezece ani in urma lucrarea de restaurare a locuintei lui Dumnezeu pe pamant incepuse prin bucurie, lauda si multumiri, si iata ca acum incetase. Iudeii au putut in acest timp sa-L laude pe Dumnezeu, zicand: "Pentru ca este bun, pentru ca bunatatea Lui ramane pentru totdeauna fata de Israel" (3:11). Aceasta bunatate a lui Dumnezeu nu a incetat pentru ei. Caci cuvintele din Proverbe 3:11, 12 nu sunt valabile numai pentru acel timp ci si pentru astazi : "Fiul meu, nu dispretui, disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja cand esti mustrat de El; pentru ca Domnul il disciplineaza pe acela pe care-l iubeste si biciuieste pe orice fiu pe care-l primeste" (Ev. 12:5, 6).

     In realitate, nu aceasta interzicere era cauza pentru care constructia templului nu mai era pe primul plan; ci au existat si alte motive care au condus la a neglija din ce in ce mai mult, si in final sa abandoneze. Este ceea ce invatam, inainte de toate, din cartea profetului Hagai care, impreuna cu Zaharia, prin oracolele profetice din partea lui Dumnezeu, au incurajat poporul sa reia constructia.

     5:8     Cat timp a durat incetarea constructiei ?

     Perioada de timp dintre inceputul constructiei templului din anul al doilea de la intoarcerea ramasitei (536 i. I.C.) si finalizarea ei in anul al saselea al imparatului Darius (516 i. I.C.) a fost de aproximativ 20 de ani (3:8 ; 6:15). Cu toate acestea, cat timp a fost intrerupta lucrarea, si pentru ce motive?

     Asupra acestui timp sunt diferite puncte de vedere. Principalul motiv al acestor diferente se invarte in jurul ordinii istorice relatata de v. 6-23 din acest cap. 4.

     Dupa cum am vazut, multi comentatori considera Ezra 4:6-23 ca o adaugare din timpul lui Neemia deoarece, in scrisoarea lui Artaxerxes, este vorba despre constructia cetatii si a zidurilor sale (4:12-13). Datorita faptului ca in cartea Ezra este vorba de constructia templului, unii cred ca aceasta scrisoare falsifica ordinea, caci imparatul Artaxerxes mentionat nu a imparatit decat mult mai tarziu dupa gandirea lor (464-424 i. I.C.). Urmand acest punct de vedere, se ajunge la o durata de aproape 9 pana la 15 ani, numai daca se ia in considerare inceputul incetarii constructiei templului la sfarsitul domniei imparatului Cirus, sau mai devreme. Totusi, acest punct de vedere ignora mai multe fapte.

     1. Ceea ce impotrivitorii pretindeau in scrisoarea lor cu privire la cetate si la zidul ei, ca ar fi in curs de reconstructie, era o minciuna constienta. A protesta impotriva constructiei templului ar fi fost complet inutil, caci a fost poruncit de catre imparatul Persiei, Cirus (Ezra 1:2). Decretul respectiv cu toate detaliile lui era inca disponibil in timpul imparatului Darius (adica zece ani mai tarziu ; 6:1-5). Faptul ca scrisoarea citata aici la v. 11-16 este caracterizata de ura impotriva poporului lui Dumnezeu, nu are nicio valoare in prezentarea adevarului. Cu toate acestea, imparatul Persiei accepta aceasta scrisoare caci, de departe, el nu putea, in mod natural, decat sa ia aminte la ce au scris acuzatorii rai.

     2. In cartea Neemia, nu este nicaieri vorba de scrisoarea vrajmasilor catre imparatul Persiei. Ar fi dificil de gasit acolo o situatie unde sa se poate insera aceste doua scrisori.

     3. Ca guvernator al Samariei, cartea Neemia nu mentioneaza decat pe Sanbalat, in timp ce aici este vorba despre Rehum (v. 8 ; Neem. 3:24). Ceilalti conducatori vrajmasi aveau alte nume decat cei din Ezra 4.

     4. Am vazut deja faptul ca aici numele imparatilor persani mentionati Assuerus si Artaxerxes (Ahasveros si Artasasta) nu corespund cu imparatii care au urmat lui Darius cel Mare (522-485 i. I.C.).

     Cei care considera cele doua scrisori ca insertii sau interpolari nu au alta alegere decat sa socoteasca inceputul incetarii (rezidirii templului, n.t.) in timpul lui Cirus. Ei raporteaza "atunci-ul" din v. 24 la "zilele lui Cirus" din v. 5.

     Dar chiar daca scrisoarea s-ar vedea incadrata corect, raman inca trei posibilitati pentru durata incetarii constructiei templului.

     - Prima posibilitate : constructia ar fi fost abandonata in timpul imparatului Cirus (559-529 i. I.C.) din cauza atacurilor aratate la v. 5 ; in acest caz incetarea lucrarii ar fi durat cel putin 9 ani si cel mult 16 ani (536 ar fi anul de inceput al constructiei templului, si reluarea ar fi avut loc in anul al doilea al lui Darius, adica in anul 520 ; 4:24). Dar in acest caz scrisorile catre Assuerus si Artaxerxes nu ar mai fi fost necesare, si chiar nu ar fi avut niciun sens. Mai mult, restul v. 5 ar fi greu de inteles : daca lucrarea a incetat prin porunca lui Cirus, de ce vrajmasii ar mai fi tocmit sfatuitori impotriva iudeilor multi ani mai tarziu ?

     - A doua posibilitate : constructia ar fi fost abandonata din cauza scrisorii catre Assuerus (529-523 i. I.C.), "la inceputul imparatiei sale" ; atunci incetarea lucrarii ar fi durat 8 ani (v. 6). Daca aceasta scrisoare cu acuzatiile ei impotriva locuitorilor lui Iuda si ai Ierusalimului ar fi reusit, atunci a doua scrisoare, cea catre Artaxerxes, ar fi fost inutila. De aceea trebuie admis ca prima scrisoare nefiind satisfacatoare sau ca ea nu a primit raspuns, si de aceea, sub domnia succesorului sau Artaxerxes, a fost intreprinsa o noua tentativa a vrajmasilor prin a doua scrisoare.

     - A treia posibilitate : constructia templului a fost intrerupta doar in baza scrisorii catre Artaxerxes (523-522 i. I.C.) ; atunci incetarea lucrarii a durat aproape 2 ani (7-23). Aceasta inseamna ca vrajmasii nu au avut castig de cauza timp de mai multi ani si ca iudeii au continuat mereu sa construiasca, in special de la 536 la 523/22 i. I.C. Aceasta este, de asemenea, in concordanta cu v. 5. Atunci, durata totala de constructie a templului, inclusiv ultimi ani de la 520 la 516 (6:15), se ridica la aproape 17 - 18 ani. Solomon a avut nevoie de sapte ani pentru a construi templu (1 Imp. 6:38), stiind ca tatal sau David a pregatit deja multe lucruri, si ca Solomon insusi avea la dispozitie 180000 de lucratori (1 Imp. 5:27-29), in timp ce la templul lui Zorobabel totalitatea ramasitei nu se ridica decat la 42360 de persoane. Pentru constructia templului lui Irod, de dimensiuni gigantice, a trebuit 46 de ani (Ioan 2:20). Din acest punct de vedere, o durata de constructie de maxim 18 ani este destul de realista, in timp ce imprejurarile erau dificile, atat referitor la materiale cat si la mana de lucru.

     Atacurile vrajmase din exterior nu au fost singurul motiv de intarziere a lucrarii. In Ezra 5:1, 2, slujba profetilor Hagai si Zaharia ne arata. In timp ce Zaharia insista mai mult asupra viitorului glorios si asupra lui Mesia, Hagai vorbeste clar si categoric de situatia ramasitei din acel timp. Cuvintele sale dau o imagine despre starea poporului si ne arata ca nu doar imprejurarile exterioare, ca impotrivirea si interdictia de construire data de catre imparat, au fost cele care au dus la incetarea lucrarii. Nu, era indiferenta oamenilor fata de interesele lui Dumnezeu, si preocuparea intensa cu bunurile pe care le aveau. In ambele carti ale acestor profeti, impotrivirea exterioara chiar nu este mentionata, ci mai degraba starea poporului.

     Cei care faceau parte din mica ramasita se intorsesera intr-o tara devastata. A se preocupa cu constructia propriilor lor case era natural - dar nu spiritual ! Dupa un inceput bun, descris in cap. 3, interesul lor pentru casa lui Dumnezeu probabil ca nu a intarziat sa inceteze sa mai fie pe primul plan ; aceasta casa era devastata, dar ei erau interesati mai mult de propriile lor case pentru a le dota cu tot confortul. Nu au recunoscut mana lui Dumnezeu in disciplina, atunci cand aveau recolte slabe, si ca toata activitatea lor axata pe bunurile lor proprii era fara succes. Aceasta interventie a lui Dumnezeu a fost fara rezultat.

     De aceea Dumnezeu le-a trimis mesagerii Sai, profetii. Ei au facut poporul sa se intoarca, si astfel a reinceput constructia templului.