temelia si adevarul

             Mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi

                                                                         Cartea Ezra
                                                                      - XI -


     Arend Remmers


     6     Cap. 5 : Slujba profetica si o noua impotrivire

     Capitolul incepe cu interventia profetilor Hagai si Zaharia. Slujba lor scrisa figureaza in detaliu in cartile profetice cu aceleasi nume. Prin slujba profetica a acestor oameni ai lui Dumnezeu, poporul a prins curaj pentru lucrare. Ei au reinceput dupa aproape doi ani de intrerupere.

     Totusi, au reinceput si atacurile vrajmasilor. In timpul celor doi ani de incetare a constructiei, nu au existat ostilitati impotriva iudeilor. Dar indata ce au reinceput sa zideasca impotrivirea si-a reluat cursul. Scopul lui Satan a fost dintotdeauna sa impiedice lucrarea lui Dumnezeu. Daca ea inceteaza, el si-a atins scopul. Acolo unde se lucreaza pentru Domnul, Satan pune in aplicare hartuirea si distrugerea. Pentru a face asta, el foloseste acum pe Tatnai si pe tovarasii sai. De asemenea, ei scriu o scrisoare catre curtea Persiei unde imparatea acum imparatul Darius I. Aceasta scrisoare de calomnie ocupa cea mai mare parte din cap. 5.

     6.1     Cap. 5:1-2 - Slujba profetica a lui Hagai si Zaharia

     6.1.1     Cap. 5:1

          "Cand profetii: Hagai, profetul, si Zaharia, fiul lui Ido, au profetit iudeilor care erau in Iuda si in Ierusalim in Numele Dumnezeului lui Israel, pentru ei (sau, "care era peste ei")".

     "Hagai, (cuvant ebraic care semnifica "sarbatorile mele" sau "sarbatoare solemna") profetul, si Zaharia, ("Domnul Isi aminteste") fiul lui Ido", au intervenit instantaneu. Ambii sunt considerati profeti. Slujba lui Hagai se intinde din prima zi a lunii a sasea pana in a douazeci si patra zi a lunii a noua, in anul al doilea al imparatului Darius I, numit si "cel Mare" (522 la 485 i. I.C.). Ne gasim deci in anii 521/520 i. I.C). Slujba lui Hagai, inscrisa in Cuvantul lui Dumnezeu, este scurta si dureaza numai patru luni (Hagai 1:1 ; 2:10, 20).

     Zaharia, incepe profetiile sale in a opta luna din cel de-al doilea an al lui Darius I (aproximativ 520 i. I.C.) ; ultimul sau oracol dateaza din a patra zi a lunii a noua, din al patrulea an al imparatiei lui Darius, adica anul 519/518 i. I.C. (Zah. 1:1 ; 7:1). Nu se stie cand s-au auzit celelalte oracole din partea Domnului, nici cand le-a consemnat prin scris.

     Slujba celor doi profeti a inceput exact in anul mentionat in Ezra 4:24. Ezra nu zice nimic despre continutul profetiei lor. Pentru a sti, trebuie sa citim scrierile acestor doi profeti. Gasim unele puncte comune, dar si diferente in mesajele lor.

     In scurta sa carte, Hagai trateaza in special constructia templului. In primul sau mesaj, ei ii indeamna pe iudei sa reia constructia templului, in loc sa se ocupe de propriile lor case si de propriile lor interese. Continutul mesajului este urmatorul :

          "Asa vorbeste Domnul ostirilor, zicand: Poporul acesta spune: N-a venit timpul pentru reconstruirea casei Domnului ! Si cuvantul Domnului a fost prin Hagai, zicand: Pentru voi este timpul sa locuiti in casele voastre imbracate cu lemn, cand casa aceasta sta pustiita? Si acum asa zice Domnul ostirilor: Luati aminte la caile voastre. Ati semanat mult si adunati putin; mancati, dar nu va saturati; beti, dar nu va indestulati cu bautura; va imbracati, dar nimanui nu-i este cald. Si cine castiga un venit, castiga un venit pentru o punga sparta. Asa zice Domnul ostirilor: Luati aminte la caile voastre! Suiti-va la munte si aduceti lemn si construiti casa! Si Eu Imi voi gasi placerea in ea si voi fi glorificat, ziceDomnul. Va asteptati la mult si, iata, a fost putin; si cand l-ati adus acasa, Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul ostirilor. Din cauza casei Mele care sta pustiita, in timp ce voi alergati pentru propria lui casa. De aceea, deasupra voastra, cerurile isi opresc roua si pamantul isi opreste rodul. Si am chemat o seceta peste tara si peste munti si peste grau si peste must si peste undelemn si peste ce da pamantul si peste om si peste vite si peste toata lucrarea mainilor voastre" (Hag. 1:2-11).

     Dupa aceea, conducatorii poporului si intreg poporul au prins curaj si au reinceput sa zideasca. In al doilea mesaj (Hag. 2:3-9) ii incurajeaza pe iudei sa nu se lase coplesiti de amintirea templului distrus. Aceasta ii facuse sa planga cu voce tare pe multi dintre batrani, atunci cand s-au pus temeliile templului (Ezra 3:12). In aceasta profetie si in ultimile, Hagai vesteste poporului lui Dumnezeu timpul (in viitor) cand Dumnezeu va clatina cerurile si pamantul inainte ca "dorinta tuturor natiunilor", Mesia, Fiul lui Dumnezeu, va veni in toata gloria Sa, fata de care Zorobabel, urmasul lui David, nu este decat o imagine slaba (Hag. 2:7-9, 21-23).

     De partea sa, Zaharia nu mentioneaza decat putine detalii referitoare la constructia templului si cu privire la principalii sai responsabili, Zorobabel si Iesua. In replica, mesajele sale contin multe oracole din partea lui Dumnzeu despre poporul iudeu si despre istoria lui viitoare pana la "sfarsitul veacului", adica aparitia glorioasa a lui Hristos pentru intemeierea Imparatiei Sale.

     Ambii profeti, prin Duhul lui Dumnezeu, pun in lumina lucruri care nu ne sunt mentionate in cartea Ezra. Motivele incetarii lucrarii nu erau numai impotrivirea exterioara, ci si lenevia interioara (denuntata de Hagai) si slabiciunea (mentionata de Zaharia). Cu toate acestea, ambii profeti vestesc atat viitorul, cat si gloriile viitoare.

     Hagai indeamna poporul sa reia lucrarea. Intreruperea lucrarii constructiei casei lui Dumnezeu, mentionata de catre Ezra in urma interzicerii de catre imparatul Persiei Artaxerxes, avea in realitate un alt motiv : neglijenta fata de interesele lui Dumnezeu. Nepasarea fata de casa lui Dumnezeu este pusa in opozitie cu ravna pentru interesele personale!

     Nu exista acest pericol si astazi ? Stresul pentru timp, pentru trup, pentru minte, in viata profesionala si privata, este acceptat de multi crestini pana in punctul in care nu mai ramane nicio energie pentru cele mai importante, lucrurile Domnului si Adunarea Sa. Atunci nu trebuie sa ne miram daca uscaciunea din inimi conduce la paralizie in viata adunarii. Avem nevoie, si noi de asemenea, de indemnul solemn: "Luati aminte la caile voastre!" pe care Hagai a trebuit sa-l adreseze de mai multe ori iudeilor, potrivit cu misiunea pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu (Hag. 1:5, 7 ; 2:15, 18).

     Profetul Zaharia, al carui camp de viziune era indreptat mai mult spre viitorul poporului lui Dumnezeu, trebuia sa aiba viziunea marelui preot Iosua imbracat cu hainele sale murdare inaintea Ingerului Domnului, si a lui Satan stand alaturi de el sa i se impotriveasca (Zah. 3). Iosua reprezenta poporul lui Dumnezeu inaintea Domnului. Satan, adversarul poporului binecuvantat al lui Dumnezeu, statea alaturi pentru a i se impotrivi. Dar, Domnul Insusi are grija de marele preot si de poporul Sau. El a ales Ierusalimul. El a salvat poporul ca pe un taciune scos din foc, si Satan voia sa-l respinga! Prin harul Sau fata de Cel care nu poate si nici nu vrea sa vada raul, El face ca pacatul sa fie indepartat, si nu pacatosul. El l-a imbracat pe Iosua cu haine noi care corespundeau propriei Sale perfectiuni. Astfel, restaurarea lui Israel in viitor, lucrata in ciuda intregii impotrivi a lui Satan, va fi doar lucrarea harului lui Dumnezeu.

     Aceasta imprejurare ne vorbeste mult. Satan cauta sa impiedice prin toate mijloacele slujirea pentru Domnul si pentru casa Lui. El nu se teme sa calomnieze persoanele, in special atunci cand este vorba de conducatori spirituali sau de reprezentanti ai poporului. Din nefericire el gasete de multe ori motive de a calomnia. Slabiciunile lor, esecurile lor, pacatele lor, pot fi ocazii pe care diavolul stie sa le foloseasca ca sa para incapabili sau chiar sa-i elimine complet. Nu putem pur si simplu sa trecem peste slabicinile si pacatele noastre. Daca ne marturism greseala noastra, Domnul poate sa ne curateasca, si El o va face, si ne va duce mai departe pe cale si ne va intari (Prov. 28:13 ; 1 Ioan 1:9).

     Ambii profeti au incurajat ramasita iudeilor aratandu-le harul neschimbator al lui Dumnezeu pentru poporul Sau. Hagai le aminteste cele doua lucruri care erau la dispozitia lor de la inceputul istoriei lor ca popor al lui Dumnezeu : "Cuvantul prin care am facut legamant cu voi cand ati iesit din Egipt si Duhul Meu raman in mijlocul vostru; nu va temeti!" (Hag. 2:5). Si Zaharia le arata clar ca nu prin putere omeneasca, ci doar prin Duhul Sau se va implini ce vrea Dumnezeu: "Nu prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul ostirilor" (Zah. 4:6). Aceasta dubla mentionare a Duhului lui Dumnezeu ar trebui sa ne incurajeze la fel in timpul prezent, cand exista atata slabiciune spirituala la poporul lui Dumnezeu. Cuvantul si Duhul Sau sunt in acelasi timp regula de calauzire si sursa de putere pentru fiecare rascumparat care, fiind constient de lipsa lui de putere, va tine cu tarie la gandurile Sale cu privire la casa Sa si va voi sa le puna in practica.

     Toate acestea, si chiar mai mult, se gasesc in cartile Hagai si Zaharia. Ezra relateaza doar ca Hagai si Zaharia au transmis mesajul lor "iudeilor care erau in Iuda si in Ierusalim in Numele Dumnezeului lui Israel". Iudeii ramasi la Babilon nu au primit aceste mesaje din partea lui Dumnezeu. Ele erau destinate micii ramasite care s-a intors in Iuda si in Ierusalim, "cetatea lui Dumnezeu". Cat de incurajant este de citit ca Dumnezeu nu a parasit acest slab grup al Sau, in ciuda esecurilor lor !

     Este mentionat in mod expres ca mesajele au fost "in Numele Dumnezeului lui Israel" (5:1). Ceea ce Hagai si Zaharia au zis si au scris nu erau cuvintele omului, ci cuvintele lui Dumnezeu (1 Tes. 2:13). Adevarul unitatii poporului lui Dumnezeu este pus din nou inainte cand se zice : "Dumnezeului lui Israel". Acest Nume era "peste ei", adica peste cei doi profeti. Numai de la El a venit peste ei toata taria si toata puterea.

     6.1.2     Cap. 5:2

          "Atunci Zorobabel, fiul lui Sealtiel, si Iesua, fiul lui Iotadac, s-au ridicat si au inceput construirea casei lui Dumnezeu, care este in Ierusalim; si cu ei erau si profetii lui Dumnezeu, care ii ajutau".

     Slujba profetilor Hagai si Zaharia se adresa in primul rand celor doi conducatori ai poporului, Zorobabel si Iesua, asa cum relateaza Hagai (Hag. 1:1b). Cea mai mare responsabilitatea era pe umerii lor. Ei sunt cei care s-au ridicat si au inceput "construirea casei lui Dumnezeu, care este in Ierusalim". Dar ei nu erau singuri, ci impreuna cu ei "toata ramasita poporului au ascultat de glasul Domnului Dumnezeului lor si de cuvintele profetului Hagai" (Hag. 1:12). Faptul ca Zaharia nu a inceput slujba lui decat cu doua luni mai tarziu, aceasta arata ca Ezra ofera evenimente legate de slujba si ajutorul celor doi profeti. 

     Acesti doi oameni ai lui Dumnezeu nu doar au vorbit poporului, ci au si ajutat. Aceasta expresie se refera in primul rand la slujba lor profetica. Dar, asa cum pe muntele Carmel , Ilie a restarurat cu propriile sale maini altarul Domnului care fusese distrus (1 Imp. 18:30-32), si acesti doi oameni ai lui Dumnezeu au luat cu siguranta parte ei insisi in mod activ la constructia templului. Era un ajutor prin care ei au fost modele pentru ceilalti. Si stim ca a fi un model este cel mai bun mod de invata. Apostolul Pavel a fost un model care nu si-a pierdut din importanta sa pana astazi. El ne invita, din nou si din nou, prin Cuvantul lui Dumnezeu: "Fiti imitatorii mei, cum si eu sunt al lui Hristos" (1 Cor. 4:16 ; 11:1 ; Filip. 3:17).

     In ce priveste situatia generala, de la incetarea constructiei casei lui Dumnezeu, nimic nu s-a schimbat. Scrisoarea imparatului Artaxerxes nu a fost retrasa, si vrajmasii poporului lui Dumnezeu nu si-au schimbat pozitia. Dar prin slujba acestor profeti, iudeii au prins curaj. Sensul si scopul slujbei profetice este dat in 1 Corinteni 14:3 : "Cine profeteste vorbeste oamenilor spre zidire si incurajare si mangaiere". Este ceea ce iudeii au inteles, si au pus la inima. Ei au devenit din nou tari deoarece au ascultat mai mult de Dumnezeu decat de oameni (Fapte 5:29).

     6.2     Cap. 5:3-5 - O noua impotrivire

     6.2.1     Cap. 5:3

          "In timpul acela, Tatnai, guvernatorul de dincoace de rau, si Setar-Boznai si tovarasii lor au venit la ei si le-au zis asa: Cine v-a dat porunca sa construiti aceasta casa si sa terminati acest zid?"

     "In timpul acela" impotrivitorii si-au facut din nou aparitia; ei nu si-au facut aparitia in timpul incetarii constructiei templului, ci atunci cand a fost reluata. In tot acel timp in care iudeii, dupa cuvintele lui Hagai, erau preocupati cu propriile lor case, activitatea vrajmasului a incetat. Un crestin ocupat cu lucrurile pamantului si ale lumii nu reprezinta pentru Satan un obiectiv care merita atacat, deoarece el nu mai este un martor clar al Domnului Isus. El este ca unul care doarme printre morti (Efes. 5:14). Dar daca el este trezit de Duhul Sfant, diavolul se aseza in calea lui, intr-un fel sau in altul. Asta avem aici.

     In acel timp, imparatia Persiei era alcatuita dintr-un anumit numar de satrapii administrate de functionari de rang inalt, satrapi. Unul din acesti satrapi se numea "de dincoace de rau" (sau "de dincolo de rau"), adica la apus de Eufrat. Satrapiile erau la randul lor impartite in regiuni mai mici, avand in fruntea fiecareia un guvernator (Ezra 8:36). Zorobabel / Sesbatar, si mai tarziu Neemia erau guvernatori ai lui Iuda (Ezra 6:7 ; Neemia 5:14 ; Hag. 1:1). "Tatnai, guvernatorul de dincoace de rau" era fie un functionar la ordinele satrapului "de dincoace de rau", fie unul dintre ceilalti guvernatori ai marelui teritoriu care cuprindea printre altele Siria, Samaria si pe amoniti (vezi Neem. 2:7, 9 ; 4:2, 7).

     "Tatnai (care inseamna "dar ; invatatura"), guvernatorul de dincoace de rau, si Sesbatar-Boznai ("stea luminoasa") si tovarasii lor" au venit acum la cei care zideau. In mod evident, aveau intentia de a bloca din nou constructia. Nu stim daca acest atac avea la origine pe samariteni care obtinusera deja incetarea constructiei templului prin informatii false, sau daca Tatnai insusi le-a adresat aceasta intrebare iudeilor. In orice caz, este izbitor ca trimisii au venit acum cu o intrebare care se refera numai la constructia templului. Acuzatia falsa ca vor sa reconstruiasca cetatea si zidul ei (*) nu mai este repetata, desi ea a fost motivul de intrerupere a constructiei templului (cap. 4). Tatnai se referea la ceea ce se vede si se informa cu privire la autorizatia corespunzatoare sau despre porunca imparatului Persiei. De asemenea, reiese din v. 10 ca el a cerut numele celor responsabili cu lucrarea.

     (*) Zidul mentionat in 5:3 este zidul templului, nu al cetatii.

     6.2.2     Cap. 5:4

          "Atunci noi le-am spus astfel: Care sunt numele oamenilor care zidesc aceasta constructie?" (*).

     (*) In Biblia fr. v. 4 este enuntat astfel :"Atunci noi (adica iudeii) le-am spus numele oamenilor care zidesc aceasta constructie" (n.t.).

     Impotrivitorii iudeilor au pus doua intrebari: prima, cine a dat porunca de rezidit templul, si a doua, care sunt numele celor responsabili (5:9, 10). La v. 3 nu este mentionata decat prima intrebare, si la v. 4 nu este mentionat decat raspunsul la a doua intrebare. Exista un motiv pentru aceasta particularitate a relatarii. Impotrivitorii sunt infatisati aici ca oamenii prin care autoritatea lumii este cea mai importanta ; dimpotriva, iudeii sunt infatisati ca oameni gata sa-si asume responsabilitatea lucrarii pentru Domnul Dumnezeul lor.

   O alta particularitate a acestui verset sustine acest gand. Ezra, autorul acestei carti, nu a scris "atunci ei le-au spus", ci : "atunci noi le-am spus" (vezi (*) de mai sus). In acel moment el era inca la Babilon. Totusi, aceasta nu este o eroare de exprimare, si nici o greseala de copiere. Dupa cum arata, de mai multe ori, prima parte a cartii (cap. 1-6), Ezra a gasit la sosirea sa la Ierusalim note despre evenimentele din primii ani si a putut sa se bazeze pe ele pentru redactarea cartii sale. In acest caz el a lasat cuvantul "noi" din relatarea prezenta pentru a se asocia cu ei si pentru a arata ca conducatorii ramasitei erau constienti de responsabilitatea lor in reconstructia templului, atat inaintea lui Dumnezeu cat si inaintea lumii, si ca ei se incredeau in totul in El.

     Aici nu avem un atac direct al impotrivitorilor, ca in cap. 4. Este mai mult un atac camuflat, poate pentru ca cei care au pus intrebarea nu erau siguri pe ceea ce fac. Petru descrie o situatie asemanatoare prin urmatoarele cuvinte : "Fiti intodeauna gata pentru a da raspuns oricui va cere socoteala cu privire la speranta care este in voi, dar cu blandete si cu teama, avand o constiinta buna, pentru ca, in ceea ce vorbesc impotriva voastra ca de niste raufacatori, sa fie dati de rusine cei care defaimeaza purtarea voastra buna in Hristos" (1 Pet. 3:15, 16). In orice situatie, trebuie sa fim gata, ca copii ai lui Dumnezeu, sa dam lumii care ne inconjoara, socoteala pentru credinta si speranta noastra. Prin aceasta atitudine blanda si smerita, care trebuie sa mearga impreuna cu o constiinta buna, putem sa dam marturie despre Mantuitorul si Domnul nostru. O astfel de atitudine a fost si cea a batranilor lui Iuda.

     6.2.3     Cap. 5:5

          "Dar ochiul Dumnezeului lor era asupra batranilor iudeilor; si nu i-au lasat sa inceteze pana cand vestea nu a ajuns la Darius; si atunci au raspuns prin scrisoare despre aceasta".

     "Pentru ca ochii Domnului cutreiera tot pamantul, ca sa Se arate tare pentru cei cu inima in totul pentru El" (2 Cr. 16:9 ; Deut. 11:12 ; Ps. 33:18). Aceste cuvinte s-au probat pentru batranii iudeilor care se ocupau de lucrarea care trebuia sa serveasca spre gloria lui Dumnezeu. El le-a dat o protectie pe care oamenii nu puteau sa le-o dea, si in plus El le-a dat curaj si putere.

     Batranii au avut, de la inceputul istoriei poporului Israel, un cuvant important in toate deciziile (Ex. 3:16) si in multe alte pasaje). Initial, ei erau de fapt cei mai vechi reprezentanti ai poporului. Ulterior s-a dezvoltat o pozitie mai mult sau mai putin oficiala, apoi a continuat in primele adunari crestine, pana la sfarsit. In primele adunari dintre natiuni, batranii (gr. "presbiteros") sau supraveghetorii (gr. "episkopos") au fost alesi sau numiti in "fiecare cetate", dar numai de catre apostoli sau delegatii lor (Fapte 14:23 ; Tit 1:5, 7) (*). O continuare a acestei instituiri nu a putut sa mai aiba loc dupa plecarea apostolilor. Functia de batran a incetat sa mai existe. Dar slujba fratilor cu experienta, maturi, si, evident, mai in varsta, a trebuit sa fie continuata sub calauzirea Duhului Sfant (Fapte 20:28).

     (*) Nu se spune nimic despre o eventuala alegere a batranilor in adunarea din Ierusalim. Ei aveau deja aceasta pozitie printre iudei inainte de convertirea lor. Dupa convertire, ei si-au pastrat, in mod evident, aceasta pozitie (Fapte 11:30 ; 15:2, 4, 22 ; Iac. 5:14). Doi apostoli se numesc batrani (1 Pet. 5:1 ; 2 Ioan 1 ; 3 Ioan 1). (Si apostolul Pavel se numeste pe sine "batranul Pavel" in epistola catre Filimon v. 9, dar se refera la "batran" ca varsta nu la pozitia de "batran" intr-o adunare locala, n.t.).

     Tatnai si tovarasii sai stiau ca sunt neputinciosi fata de autoritatea imparatului Persiei. Prin ei insisi, nu aveau nicio putere pentru a-i impiedica pe iudei sa continue zidirea templului. In prealabil la ceea ce urmeaza, este spus ca nu li s-a interzis sa continue lucrarea pana la sosirea raspunsului scris de la imparatul Persiei, la cererea impotrivitorilor. Continutul scrisorii imparatului nu ne este comunicat.