Mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi
Cartea Ezra
- XII -
Arend Remmers
6.3 Cap. 5:6-17 - Plangerea scrisa
6.3.1 Cap. 5:6-7
"Iata copia scrisorii pe care Tatnai, guvernatorul de dincoace de rau, si Setar-Boznai si tovarasii sai afarsacitii, care erau dincoace de rau, au trimis-o imparatului Darius. Ei i-au trimis scrisoarea si in ea era scris asa: Catre imparatul Darius; toata pacea!".
Versetul 6 arata ca Ezra a putut sa se bazeze pe documente existente pentru redactarea cartii sale. Evident, el avea inainte o copie a scrisorii pe care impotrivitorii au trimis-o imparatului Darius.
In contrast cu scrisoarea reprodusa la cap. 4 v. 8-16, acum este vorba mai degraba de un "raport" despre starea constructiei templului (5:8). Desi nu a fost scris cu intentii bune, totusi el nu continea nicio acuzatie directa impotriva iudeilor. Se pastra atat de bine amintirea raspunsului imparatului Artaxerxes, incat se considera ca un raport privind continuare lucrarii ar fi suficient pentru o noua porunca de incetarea constructiei.
6.3.2 Cap. 5:8
"Sa fie cunoscut imparatului ca noi am mers in provincia lui Iuda, la casa Dumnezeului celui mare, care se construieste cu pietre mari, si se pune lemn in pereti si lucrarea aceasta continua cu perseverenta si prospera in mana lor".
Redactorii acestui raport scris au dat mai intai o scurta prezentare asupra starii constructiei. Ei stiau, de asemenea, ca si acuzatorii de mai inainte, ca nu era vorba de reconstructia cetatii si a zidurilor sale. De aceea ei pun inainte "casa Dumnezeului celui mare", templul. Acesti pagani au vorbit cu o anumita reverenta despre "Dumnezeul cel mare". Poate au auzit ca Dumnezeu a fost recunoscut de catre Cirus, primul lor imparat, si au tinut minte (1:2-4).
Dumnezeu mai avea inca un loc de intaietate, El care din timpul lui Solomon Isi avea casa Lui la Ierusalim, in locul ales de El (Deut. 12:5-12 ; 1 Imp. 11:36). Desi a fost in intregime distrusa, locul a ramas casa lui Dumnezeu, dupa cum am vazut la cap. 3 v. 8. In timp ce templul era rezidit, chiar si adversarii au trebuit sa-l numeasca "casa Dumnezeului celui mare", desi el nu fusese inca terminat. Dumnezeu Insusi numea templul rezidit "casa Mea", si cu privire la viitor El va spune: "gloria de la urma a casei acesteia (adica cea din timpul Imparatiei milenare) va fi mai mare decat cea dintai" (Hag. 1:9 ; 2:9). Domnul Isus numeste "casa Tatalui Meu" templul marit in mod uimitor si imfrumusetat de catre imparatul Irod (Ioan 2:16). De-a lungul tuturor veacurilor, nu a existat decat un singur templu la Ierusalim, care va fi restabilit in viitor (Ez. 40).
La fel este si cu Adunarea, casa si templul lui Dumnezeu din timpul prezent. Hristos a zidit-o pe El Insusi, stanca eterna; El a zidit-o, adaugandu-i pe fiecare credincios ca o piatra vie, si-i va uni cu El in glorie, astfel,ca ei sa fie pentru eternitate "locuinta (sau cortul) lui Dumnezeu cu oamenii" (Mt. 16:18 ; 1 Pet. 2:5 ; Apoc. 21:3) ! Oamenii pot zidi ceea ce este al lor, sa modifice sau sa distruga - cu toate acestea, chiar hadesul ("Locuinta mortilor", trad. rom., n.t.) nu poate birui Adunarea lui Dumnezeu si a lui Hristos! Dumnezeu sa fie laudat pentru eternitate, precum si Fiul Sau Isus "Hristos (care) a iubit Adunarea si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin spalarea cu apa, prin Cuvant, ca sa-Si prezinte lui Insusi Adunarea glorioasa, neavand pata sau zbarcitura sau ceva de felul acesta, ci sa fie sfanta si fara cusur" (Efes. 5:25-27).
Raportul guvernatorului Tatnai stabileste in primul rand materialele cu care era construit templul. Zidurile erau alcatuite din "pietre mari" (in mod corect pietre care se rostogoleau, probabil pietre mari care erau aduse prin rostogolire pana la locul constructiei). Lemnele (sau : grinzile) erau, inainte de toate, pentru tavane si pardoseli (3:7).
Aceasta scrisoare marturisea ca "lucrarea aceasta continua cu perseverenta si prospera in mainile lor". Adversarii se vedeau obligati sa descrie continuarea lucrarii in termeni facultativi, aproape aprobatori. Nu vedem noi aici rezultatul slujbei profetice a lui Hagai si Zaharia (8:1, 2) ? Duhul Sfant a vorbit prin acesti barbati constiintelor si inimilor iudeilor si conducatorilor lor. Primul rezultat a fost o ravna reinnoita pentru lucrarea casei lui Dumnezeu. Si in al doile rand, Dumnezeu nu le-a refuzat succesul, caci i-a facut sa prospere. Cele doua lucruri sunt in contrast cu acuzatiile pe care Hagai a trebuit sa le formuleze in primul capitol al cartii sale. Cuvintele lui solemne au avut efect.
6.3.3 Cap. 5:9-10
"Atunci noi am intrebat pe batranii aceia si le-am spus asa: Cine va dat porunca sa construiti aceasta casa si sa terminati acest zid? I-am intrebat si de numele lor, ca sa-ti spunem, ca sa scriem numele oamenilor care sunt in fruntea lor".
Apoi este raportat un interogatoriu al batranilor lui Iuda. Intrebarea mentionata deja in v. 3 cu privire la originea poruncii de zidirea a templului, este repetata cuvant cu cuvant. Dar acum este cerut numele "conducatorilor", adica al celor responsabili cu zidirea. In copia scrisorii numele nu sunt totusi reproduse.
Aici vedem din nou mana cea buna a lui Dumnezeu peste ai Sai. Desi scriitorul scrisorii nu are nicio intentie prietenoasa, totusi, nu se gaseste nicio acuzatie directa impotriva iudeilor.
6.3.4 Cap. 5:11
"Si ne-au dat raspuns, zicand: Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor si al pamantului si reconstruim casa care s-a construit acum multi ani; si un mare imparat al lui Israel a construit-o si a terminat-o".
Acum este data copia raspunsului batranilor lui Iuda. Mai intai ei se desemneaza ca : slujitorii Dumnezeului cerurilor si al pamantului". Ei se vad ca slujitori ai lui Dumnezeu. Parintii lor s-au inchinat altor dumnezei si pentru aceasta au fost dusi in robie la Babilon. Dar acum, o ramasita mica voia sa slujeasca din nou cu credinciosie pe adevaratul Dumnezeu.
Ei Il numeau "Dumnezeul cerurilor si al pamantului". Prin aceasta ei aratau ca El este unicul Dumnezeu. Toate popoarele pagane aveau fiecare proprii lor dumnezei, fie tara lor fie poporul lor, - dumnezei pe care i-au facut ei insisi (2 Imp. 18:34 ; Ps. 96:5). El singur este Creatorul si Stapanul lumii, si El este mai presus de toate. De aceea Melchisedec L-a numit deja "Domnul Dumnezeul Preainalt, Stapanul cerurilor si al pamantului" (Gen. 14:22), si asa la numit si Avraam (Gen. 24:3). In Noul Testament, Pavel zice despre El : "Dumnezeul care a facut lumea si toate cele care sunt in ea, El fiind Domn al cerului si al pamantului" (Fapte 17:24). In cele din urma, Domnul Isus Il numeste pe Tatal Sau "Domn al cerului si al pamantului" (Mt. 11:25). Templul lui Solomon a fost distrus din cauza necredinciosiei poporului lui Dumnezeu. Dar "un templu sfant in Domnul ... o locuinta a lui Dumnezeu in Duh" (Efes. 2:21, 22), nu poate niciodata sa fie nimicit de nicio putere din lume. Domnul Isus Insusi este Cel care are grija de el !
6.3.5 Cap. 5:12
"Dar, dupa ce parintii nostri L-au maniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat in mana lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, caldeeanul, si el a distrus casa aceasta si a deportat poporul la Babilon".
Deja Solomon incepuse sa slujeasca dumnezeilor straini si prin aceasta la provocat la manie pe Dumnezeu (1 Imp. 11:1-4 ; Deut. 4:25 ; Jud. 2:12). Urmasi sai, in cea mai mare parte, i-au urmat pe acest drum. Idolatria a crescut din ce in ce mai mult pana cand, in final, nu a mai fost niciun remediu (2 Cr. 36:14-16). Motivul principal al exilarii lui Iuda a rezultat din idolatria lor.
Acum, Dumnezeu nu mai este numit ca in v. 11 "Dumnezeul cerurilor si al pamantului", ci "Dumnezeul cerurilor". Aceasta schimbare este semnificativa. Batranii care Il numesc asa sunt constienti de faptul ca Dumnezeu S-a indepartat de poporul Sau pamantesc din cauza idolatriei lor, si ca El a transmis stapanirea natiunilor. El Insusi S-a retras, ca sa zicem asa, in cer (1:2). In cartile din timpul exilului, asa este El numit adesea.
A fost o judecata a lui Dumnezeu in disciplina care a condus pe Iuda in robia Babilonului in anii 605 la 586 i. I.C. El i-a dat "in mana lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, caldeeanul". Cu acest imparat a inceput pentru pamant, din punct de vedere profetic, "timpul natiunilor" (Luca 21:24) care nu se va incheia decat cu nimicirea celui de-al patrulea imperiu la aparitia lui Hristos. Nebucadnetar a fost randuit de Dumnezeu "capul de aur" al primului din cele patru imperii (Dan. 2:38) (*). El a distrus templul de la Ierusalim, ducand o parte din vasele sfinte ca prada de razboi la Babilon, si a dus in captivitate majoritatea poporului (captivitatea babiloniana).
(*) Dupa afirmatiile Cuvantului lui Dumnezeu, lumea este guvernata de patru imperii de la distrugerea templului pana la aparitia lui Hristos : Babilonul, Mezii si Persii, Grecia, apoi Roma. Acest lucru este descoperit in special in cartea Daniel (Dan. 2 si 7 ; 5:28 ; 8:20, 21 ; 11:30 ; Luca 2:1 ; Apoc. 17:7-14 si multe alte pasaje). Imperiul roman care a stapanit de la prima aparitie a lui Hristos, va renaste inainte de a doua aparitie a lui Hristos, si atunci va fi nimicit de El.
Cu toate acestea, in indurarea Lui fara margini, Dumnezeu a limitat la 70 de ani timpul robiei babiloniene, si a facut-o vestind mai dinainte prin profetul Ieremia (2 Cr. 36:21 ; Ier. 25). Acum, acest timp trecuse mai bine de zece ani.
6.3.6 Cap. 5:13-15
"Dar, in anul intai al lui Cirus, imparatul Babilonului, Cirus, imparatul, a dat porunca sa se construiasca aceasta casa a lui Dumnezeu. Si chiar vasele de aur si de argint ale casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din templul care era in Ierusalim si le adusese in templul din Babilon, pe acelea imparatul Cirus le-a scos din templul din Babilon si au fost date unuia cu numele Sesbatar, pe care-l pusese guvernator; si i-a zis: Ia aceste vase, mergi, du-le in templul care este in Ierusalim si sa fie construita casa lui Dumnezeu pe locul ei".
Imparatia babiloniana a caldeenilor a fost invinsa in anul 539 i. I.C. de catre Mezi si Persi. Cirus, primul imparat al celui de-al doilea mare imperiu (559-529 i.I.C.) era deja in al douazecile an al domniei sale. Aici, mentiunea de "anul intai al lui Cirus" nu era nicidecum primul an al domniei sale, ci primul sau an ca "imparatul Babilonului". El era si a ramas "imparatul Persiei" (1:1), dar, la fel, acum era "imparatul Babilonului". (*)
(*) In mod asemanator Artaxerxes este numit "imparatul Persiei" in Ezra 7:1, si "imparatul Babilonului" in Neemia 13:6. In Ezra 6:22, Darius este la fel numit "imparatul Asiriei" (comp. 1 Imp. 22:52 si 2 Imp. 1:3). Ambele, Babilonul cat si Asiria, faceau parte din teritoriile stapanite de imparatii Persiei care puteau deci sa-si ia astfel de titluri corespunzatoare.
Dupa relatarea iudeilor din aceasta scrisoare, Cirus "a dat porunca sa se construiasca aceasta casa a lui Dumnezeu" in primul an dupa ce a cucerit Babilonul. Aceasta corespunde exact cu relatarea istorica din Ezra 1:2-4 (5:13). La fel este valabil si pentru "vasele de aur si de argint ale casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din templul care era in Ierusalim si le adusese in templul din Babilon" (1:7-11 ; 5:14). In final, Sesbatar este numit inca odata, cu adaugarea ca el a fost facut guvernator. Acest om este desemnat in cap. 1:8 ca "print al lui Iuda" (sau, "capetenie") si este identificat cu guvernatorul Zorobabel (2:2 ; Hag. 1:1). Diferenta din v. 2 (5:2) este folosirea numelui sau caldeean Sesbatar, caci este vorba de un schimb de scrisori oficiale cu palatul imperial. Expresia "cu numele" (unuia) ar putea indica faptul ca acesta era, de fapt, un nume strain (5:14).
Apoi sunt mentionate returnarea vaselor din templul din Ierusalim si misiunea de zidirea templului. Totul corespunde exact cu faptele mentionate in cap. 1 (5:15). Chiar precizarea "pe locul ei" nu este omisa. Am vazut cat a fost de important ca sa fie asa in ochii lui Dumnezeu cat si pentru iudei.
6.3.7 Cap. 5:16
"Atunci acel Sesbatar a venit, a pus temelia casei lui Dumnezeu care este in Ierusalim si de atunci pana acum ea se construieste si nu s-a terminat".
Pozitia pe care au luat-o iudeii in scrisoare se incheie prin punerea "temeliei casei lui Dumnezeu caree este in Ierusalim", precum si activitatea de zidire care nu se terminase inca in acel moment. Intreruperea constructiei in urma scrisorii imparatului Artaxerxes (4:17-24) nu este mentionata. Felul expresiei "de atunci pana acum ea se construieste" nu o exclude nicidecum.
6.3.8 Cap. 5:17
"Si acum, daca i se pare bine imparatului, sa se caute in casa visteriei imparatului, care este acolo, in Babilon, daca este asa, ca sa dat porunca de catre imparatul Cirus sa se construiasca aceasta casa a lui Dumnezeu in Ierusalim; si sa binevoiasca imparatul sa ne trimita voia sa asupra acestui lucru".
Dupa expunerea detaliata a situatiei si a justificarii iudeilor de continuarea constructiei templului, Tatnai si tovarasii sai au cerut acum imparatului Babilonului sa caute in arhivele palatului imperial. In mod evident, ei sperau ca edictul imparatului Cirus de rezidire a templului nu mai exista sau nu poate fi gasit. Cu o aparenta obiectivitate si rabdare, ei cer ca sa li se comunice procedura de urmat in aceasta situatie.
Legile mezilor si persilor nu puteau fi modificate. Ceea ce a fost stabilit odata, ramanea valabil (Dan. 6:16). Noua tentativa de a impiedica constructia casei lui Dumnezeu trebuia deci sa esueze. Iudeii stiau ca exista o porunca a imparatului Persiei pentru construirea templului (cap. 1). De aceea se incredeau acum cu o credinta tare in Dumnezeul lor. Slujba celor doi profeti, Hagai si Zaharia, a contribuit in buna parte. - Cat de bine este si pentru noi sa ne incredem in Dumnezeu si Tatal nostru si in Cuvantul Sau !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu