SERILE EVANGHELIILOR
Benjamin Rossel
"Si in timpul serii va fi lumina" (Zah. 14:7). Acest cuvant se va realiza in mod deplin atunci cand Hristos va imparati in Sion, dar deja in Evanghelii el si-a gasit o aplicatie repetata. Daca noaptea isi intinde valul sau de intuneric, straluceste o lumina, care emana din persoana adorabila a lui Isus. Intuneric si lumina, seara si dimineata, la fel ca si alte elemente fizice ale creatiei, imbraca, in Cuvant, o semnificatie spirituala, legata intim de primul sens, literal.
Studiind diferitele seri din Evanghelii, se distinge de fiecare data trei elemente :
a) seara in sine aduce intuneric,
b) o imprejurare dificila legata de ea,
c) in final, prezenta luminoasa a lui Isus care face ca ai Sai sa primeasca mangaierile de care inima Lui este plina.
Vom cerceta imprejurarile, in numar de noua, care au avut loc seara, si vom avea grija de fiecare data la modul in care autorii inspirati incadreaza relatarea lor in timp.
1 Prima imprejurare : boala
Matei 8:16 "Si, cand s-a facut seara... "
Marcu 1:32 "Si, cand s-a facut seara, cand a apus soarele... "
Luca 4:40 "Si, apunand soarele... "
Prima seara mentionata in Evanghelii are loc in Galileea. Iudeii dispretuiau aceasta regiune si pe locuitorii ei, conform cu Ioan 7:52, printre altele. Intr-adevar, fariseii ii raspund lui Nicodim, care nu voia ca Isus sa fie judecat "daca nu a auzit intai de la El si nu a cunoscut ce face... :Si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca nici un profet nu s-a ridicat din Galileea". Nazaret, Cana (locul unde Domnul a facut prima minune), Capernaum, alte cetati si sate din aceasta regiune a Palestinei au primit vizita binefacatoare a Domnului, atent intotdeauna la saracii turmei. Omul smerit a venit in ajutorul celor slabi, bolnavi, demonizati : "toti cei care erau bolnavi", zice Scriptura. Prezenta Lui la Capernaum, la inceputul lucrarii Sale, in ceasul cand lumina zilei incepea sa dispara, este semnificativa. Intunericul, dispretul, boala, iata elementele de inima in care Isus este asezat de la inceput pentru a face sa raspandeasca lumina, dragoste, vindecare. Aceasta seara de la Capernaum, seara de boala fizica sau morala, este potrivita pentru a incuraja pe bolnavi. Cand zilele trec una dupa alta, cand lipsa de activitate (datorita bolii, n.t.) se prelungeste, cand suferinta produce o dorinta arzatoare dupa usurare, imaginea lui Isus, singura persoana capabila de o simpatie totala, la Capernaum, la momentul inserarii, nu a adus ea inviorare, inviorare pe care prietenii, oricat de devotati ar fi ei, nu ar putea s-o ofere in acelasi fel?
In pasajul nostru, Isus a vindecat; la Betania (Ioan 11), El ingaduie ca boala care l-a atins pe prietenul Sau Lazar sa provoace moartea. In cele doua imprejurari, inima lui Isus este aceeasi pentru ai Sai. Ceea ce a facut in zilele intruparii Sale, face si astazi inca.
2 A doua imprejurare : cea dintai furtuna
Marcu 4:35 "Si, in ziua aceea, cand s-a facut seara... " (aceeasi imprejurare in Mt. 8:18 si 23-27 ; Luca 8:22-25).
In general, seara aduce momentul de odihna. Domnul, Omul desavarsit, avea nevoie sa doarma; activitatii Sale neobosite ii era necesara acest scurt ragaz. Ce conta pentru El furtuna puternica de vant si valurile furioase, El era Creatorul tuturor lucrurilor. Dimpotriva, ce se poate spune despre ucenici, cu care ne asemanam atat de mult ? Desi Isus era cu ei in corabie, si le-a zis : "Sa trecem dincolo!" (si cum n-ar ajunge ei la locul indicat daca El le-a spus destul de clar ?), ei pun la indoiala grija si puterea Sa. Aceasta este, cu siguranta, noaptea furtunii, dar si cea a necredintei.
Se face adesea o aplicatie practica din acest episod: trecerea marii reprezinta calatoria vietii cu tot ce implica ea: intuneric, vant si valuri ; sfarsitul acestei treceri, dincolo, pe malul celalalt, va fi cu siguranta atins, caci nu suntem singuri: Isus, in ciuda temerilor si a indoielilor noastre, este impreuna cu noi in corabie, veghind asupra noastra, chiar daca uneori Ii zicem, datorita necredintei noastre: "Invatatorului, nu-Ti pasa ca pierim?"
3 A treia imprejurare : multimea flamanda
Matei 14:15 "Iar cand s-a facut seara..."
Marcu 6:35 "Si, ceasul fiind deja tarziu..."
Luca 9:12 "Si ziua a inceput sa se plece spre seara..."
Nu ni s-a intamplat si noua, in momentul cand ar fi trebuit sa oferim o hrana potrivita pentru nevoile sufletelor, sa experimentam incapacitatea noastra de-o maniera acuta gandindu-ne la cuvantul Domnului : "Dati-le voi sa manance" ? Poate chiar, in timp ce Domnul este cuprins de mila la vederea starii nenorocite a omului, am simtit noi uscaciunea unui loc pustiu, care, intr-un anumit fel, reflectata starea inimilor noastre ? Ei bine, este seara esecurilor nostre in toate privintele, dar prezenta lui Isus transforma totul. Nu doar priveste spre cer, nedand nicio atentie locului fara resurse, si binecuvanteaza, ci chiar frange painile, dandu-le ucenicilor si ucenicii multimilor. El vrea ca ai Sai, complet dependenti de El Insusi, sa fie cei care satura pe infometati. El doreste sa-i asocieze pe ucenicii Sai lucrarii Sale de dragoste. Si chiar era necesar ca acestia sa stea aproape de El pentru a putea recurge la puterea Lui. Intr-adevar, El a putut in orice moment sa implineasca cuvintele din Psalmul 132:15 : "Voi binecuvanta din belsug hrana sa, voi satura cu paine pe saracii sai".
4 A patra imprejurare : a doua furtuna
Matei 14:23-25 "... si, cand s-a facut seara... Dar, la a patra straja din noapte..."
Marcu 6:47-48 "Si, cand s-a facut seara... ...pe la a patra straja din noapte..."
Ioan 6:16 "Dar, cand s-a facut seara..."
Matei, Marcu si Ioan fac o legatura foarte puternica intre cele doua seri, cea a inmultirii painilor si cea a furtunii. Ucenicii au fost martori ai puterii Domnului cand a saturat multimile, si totusi, cand valurile sunt dezlantuite, ei nu-L recunosc. Greutatile vietii, luptele uneori obositoare pot sa ne faca sa uitam, chiar daca am primit semne clare a bunatatii Sale, ca Isus conduce totul, ca El este Stapanul fiecarei imprejurari din viata noastra. Numai dupa eliberare ucenicii Il recunosc pe Domnul. Este posibil ca acest fapt sa aiba o dubla semnificatie. Pe de-o parte, multi credinciosi au recunoscut mana Domnului nu pe parcursul incercarii in sine, ci mai tarziu. Suferinta a fost mai intai ca un voal, iar dupa aceea o experienta binecuvantata. Pe de alta parte, cand vom ajunge in casa Tatalui (locul spre care noi mergem, ca sa folosim expresia din Ioan 6:21), vom vedea, intr-o lumina deplina, cum Domnul a condus toate detaliile vietii noastre, care pareau atat de tainice pentru noi.
Intre cele doua relatari, despre inmultirea painilor si furtuna, Isus ia o pozitie binecuvantata pentru ai Sai. "Si, cand s-a facut seara, era singur acolo", pe munte, locul apropierii de Dumnezeu. Indeplinidu-si slujba Sa preoteasca, se ruga pentru cei care luptau impotriva valurilor. Fie ca realizam sau nu, atunci cand drumul crestinului devine intunecos, Domnul, care este acum in cer, se roaga pentru el de-o maniera desavarsita in legatura cu nevoile rascumparatului Sau.
Mai mult, El Insusi stabileste durata incercarii, Matei si Marcu vorbesc de a patra straja - intre ceasurile trei si sase dimineata - Ioan de douazeci si cinci sau treizeci de stadii, aproximativ cinci kilometri.
Incheiem aceste meditatii despre seara furtunii prin versetele 29 si 30 din Psalmul 107 : "El opreste furtuna, schimband-o in liniste, si valurile se potolesc (lit. "tac"). Si ei se bucura ca s-au linistit si El ii conduce in portul pe care-l doreau".
5 A cincea imprejurare : iesirea din Ierusalim
Marcu 11:11 "...ceasul fiind deja tarziu..." (vezi si v. 19)
Serile care au precedat moartea Domnului sunt miscatoare de privit. Este vorba, fara nicio indoiala, de Lucratorul desavarsit care a incheiat ziua Sa de munca. Iov se exprima in acesti termeni cu privire la om : "... ca un lucrator platit, la sfarsitul zilei" (Iov 14:6). Dar seara din Marcu 11:11 nu este doar seara lucrarii binecuvantate a Domnului. Este, de asemenea, intunericul moral care se intinde peste poporul care L-a lepadat pe Mesia al sau. "Acesta este ceasul vostru si puterea intunericului" (Luca 22:53). Dar daca noaptea a invaluit Ierusalimul si pe locuitorii lui, ce lumina stralucea in Betania unde Fiul lui Dumnezeu era primit ! Era in timpul uneia din aceste ultime seri cand Maria a varsat nardul curat pe picioarele lui Isus.
Versetul 11 din Marcu 11 are ceva izbitor : Domnul intrand in Ierusalim si in templu; apoi plimbandu-Si privirile Sale in toate partile : nimic care sa raspunda dragostei si sfinteniei Sale... Venise seara lepadarii Sale, El iese, si Betania apare pentru Mantuitorul obosit ca un refugiu de pace, un popas binefacator.
6 A sasea imprejurare : tradarea lui Iuda
Matei 26:20 "Si, cand s-a facut seara..." (la fel si in Marcu 14:17).
Aceasta este ultima seara din viata Mantuitorului. Camera a fost pregatita pentru ca Pastele sa poata fi sarbatorit. "El a stat la masa cu cei doisprezece" (Mt. 26:20). O comuniune foarte dulce este exprimata intre Invatatorul si ucenicii Sai, si totusi, de la inceputul mesei, Isus aminteste de tradarea lui Iuda. In momentul cans s-a facut seara, tristetea a cuprins inimile, Domnul este tulburat in duhul Sau. Lunga istorie a relatiilor dintre El Insusi si ucenicul Sau, insensibil la dragostea Sa, va cunoaste deznodamantul sau. Iuda primind bucatica, iese indata. "Si era noapte" (Ioan 13:30). Aceste trei cuvinte sunt atat de expresive incat nu este nevoie de a descrie in niciun alt fel puterea intunericului moral asupra unui suflet.
Dupa plecarea tradatorului, Isus poate sa-Si reverse sentimentele inimii Sale si sa instituie cina. Ce dulceata in aceste discutii si in masa de dragoste in ciuda intunericului de afara !
7 A saptea imprejurare : ingroparea
Matei 27:57 "Si, cand s-a facut seara... "
Marcu 15:42 "Si, cand se facuse deja seara..."
Luca 23:54 "Si era ziua Pregatirii si se insera spre sabat."
Domnul a fost rastignit intr-o vineri, zi pe care iudeii o numeau "ziua Pregatirii". Se insera spre sabat. Din acest moment era, intr-adevar, inceputul sabatului. De unde si expresia din Luca "se insera spre sabat (fr. : "amurgul, asfintitul, sabatului), care tradus in mod literal ar insemna : "sabatul incepe sa straluceasca", aluzie poate la steaua de seara sau la lampile care luminau pentru a celebra aceasta solemnitate. Daca Matei si Marcu fac mentiunea despre o seara care venise, in momentul cand trupul lui Isus a fost coborat de pe cruce, apoi fiind depus in mormantul nou, Luca nu vorbeste decat despre lumina atunci cand incadreaza acest eveniment in timp. Moartea Domnului, in aparenta o infrangere, este in realitate o stralucita biruinta a luminii asupra intunericului. Nu doar ca Jertfa sfanta nu a cunoscut putrezirea, dar, in prima zi a saptamanii, a inviat in toata stralucirea gloriei Sale.
Cand se facuse seara, micul grup care punea trupul Mantuitorului in mormant inca nu cunostea lumina care emana dintr-o astfel de inmormantare : consecintele imense si binecuvantate ale mortii Domnului.
Legea interzicea ca sa fie lasat un condamnat pe cruce pe timpul noptii (Deut. 21:22-23). Trebuia ca Fiul sa cunoasca, in conditiile stabilete de Dumnezeu Insusi, onorurile inmormantarii. Ne amintim ca titlurile lui Iosif din Arimateea corespund caracteristicilor fiecarei Evanghelii : Imparatul lui Israel este inmormantat de un om bogat (Mt. 27:57) ; desavarsitul Slujitor, de un consilier onorabil (Mc. 15:43) ; Omul fara pacat, de un om bun si drept (Luca 23:50) ; Fiul etern al lui Dumnezeu, de un ucenic al lui Isus (Ioan 19:38).
Pentru crestinii aflati in doliu, seara mortii nu poate fi decat tranzitorie. Intr-adevar, trupul credinciosului, ca si al Domnului, prezinta o diferenta fundamentala de cel al celui necredincios. El este locuinta Duhului Sfant si, din cauza acestui fapt, "Cel care L-a inviat pe Hristos dintre morti va face vii si trupurile voastre muritoare, datorita Duhului Sau care locuieste in voi" (Rom. 8:11).
8 A opta imprejurare : mersul spre Emaus in tristete
Luca 24:29 "...este spre seara si ziua s-a plecat..."
Luca foloseste doua expresii (una am intalnit-o deja in cap. 9:12) pentru a insista asupra ideii unei zile care se sfarseste : este spre seara si ziua s-a plecat. Aceasta este seara sperantelor dezamagite, a tristetii. Ce intrebare delicata este adresata acestor doi ucenici : "Sunteti tristi ?" (24:17). Cum cunoaste Domnul starea inimilor fara ca sa-I fie data nicio explicatie ! El nu-i lasa pe ai Sai in intunericul serii singuri pe drum. "El mergea impreuna cu ei" (v. 15). El nu-i lasa mult in nestiinta si singuratate atunci cand se intorc acasa la ei. "Si a intrat ca sa ramana impreuna cu ei" (v. 29). Si daca momentul de seara ne sugereaza nu doar tristetea ucenicilor, dar si greutatea lor de a discerne insemnatatea evenimentelor care s-au derulat la Ierusalim, ochii tinuti (v. 16) sunt deschisi (v. 31), si neintelegerea Scripturilor cu privire la Mesia (v. 21) este schimbata intr-o inteligenta clara a gandurilor lui Dumnezeu (v. 32). Intunericul noptii este inlocuit, inca odata, de lumina pe care o raspandeste Divinul tovaras de drum.
A merge cu Isus, a discuta cu El, a ramane si a manca cu El (gandul serii care se pleaca este legat aici, la fel ca la Paste, de cel al unei mese care exprima comuniune) este partea fericita a celui rascumparat.
Viata este intunecata
Uneori in ochii mei ?
Tu imprastii orce umbra,
O, Mantuitor glorios !
9 A noua imprejurare : prima intalnire dupa inviere, in teama.
Ioan 20:9 "Fiind deci seara, in ziua aceea, cea dintai a saptamanii..."
Ucenicii au primit de la Maria Magdalena certitudinea "ca L-a vazut pe Domnul si ca El i-a spus acestea" (20:18). Chiar faptul ca Isus a inviat si ca a trimis o pe pacatoasa iertata cu un mesaj minunat nu a fost suficient pentru a indeparta teama lor. Dimpotriva, aceasta prima intalnire dupa cruce, are loc seara ; usile erau incuiate. Umbra se intinde peste cetate si in inimi, dar Isus apare, ocupa locul central ("in mijlocul lor") si schimba teama in bucurie, in doua moduri : printr-un cuvant repetat de doua ori "Pace voua !" si printr-un gest "le-a aratat mainile si coasta Sa".
In strangerile adunarii - intr-adevar, realizarea practica a pasajului nostru o gasim in Matei 18:20 - pot fi umbre, uneori destul de profunde. Dar auzind glasul lui Isus, vazand ranile Sale, promisiunea iubirii Sale imense, toate acestea aduc o lumina incomparabila. Secretul bucuriei in prezenta Domnului nu sta in imprejurarile inconjuratoare. Doar auzirea cuvintelor pe care El ni le adreseaza, doar contemplarea Persoanei Sale pot face din noi ucenici "care se bucura".
Ajungand la sfarsitul acestei examinari rapide a serilor din Evanghelii, observam ca cele noua imprejurari alcatuiesc trei grupe distincte. Vindecarea bolnavilor, prima furtuna, multimea infometata, a doua furtuna alcatuiesc in final prima grupa, care ne descopera grija Bunului Pastor pentru oile Sale. A doua ne prezinta iesirea din Ierusalim, tradarea lui Iuda, inmormantarea : lepadarea Domnului de catre poporul Sau si chiar de catre un ucenic, moartea Lui rusinoasa dar si inmormantarea Sa marcata de o onoare incomparabila. In final, a treia grupa scoate in evidenta prezenta binefacatoare a Celui inviat in umblarea alor Sai si in strangerea lor.
Daca, in glorioasa Imparatie milenara, "in timpul serii va fi lumina" (Zah. 14:7), in starea eterna, " nu va mai fi noapte, si nici nevoie de lampa si de lumina de soare, pentru ca Domnul Dumnezeu va lumina peste ei si vor imparati in vecii vecilor" (Apoc. 22:5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu