temelia si adevarul

                  

                                  ASTEPTAREA ACTUALA A BISERICII
                         SI PROFETIILE CARE STABILESC
                              ADEVARUL CU PRIVIRE LA
                           INTOARCEREA PERSONALA A
                                   MANTUITORULUI

                                                  - VI -

     Expuneri tinute la Geneva (1840) pe parcursul a unsprezece seri de catre J.N.Darby

       A sasea seara : Daniel 7:15-18 - Cele doua caractere ale raului : Apostazia eclesiastica si apostazia civila

          Pana acum, scumpi prieteni, nu am vorbit decat de fericirea care apartine Bisericii, cu exceptia ca, in ultima seara, am trasat inaintarea pe care o va face raul pe pamant pana la sfarsit. Acest rau prezinta un dublu caracter, asupra caruia mi-am propus sa spun totusi cateva cuvinte, intrucat relatiile care exista intre puterea raului si judecatile care il asteapta, intereseaza in mod special pe copiii lui Dumnezeu. Atunci cand raul va ajunge la cea mai inalta treapta, Dumnezeu il va nimici.

          Versetele pe care le-am citit la inceput sunt interpretarea pe care ingerul a dat-o lui Daniel asupra viziunii pe care acest profet a avut-o despre fiare; si, asa cum se intampla intotdeauna in interpretarea profetiilor simbolice, ele contin mai multe caracteristici noi. Aici, de exemplu, in explicatia data lui Daniel, este adaugat tot ceea ce se va intampla sfintilor; dar, in final, ce am citit din Daniel 7:15-18, si capitolul in intregime se refera la fiara care se ridica, si se inalta impotriva Atotputernicului Dumnezeu.

          Am spus, scumpi prieteni, ca exista doua caractere ale raului care se dezvolta pe pamant: primul, este apostazia eclesiastica, si al doilea, apostazia puterii civile in ea insasi.

          In primul rand, starea de apostazie (lepadarea de credinta, n.t.) a Bisericii vazuta in responsabilitatea sa exterioara; aceasta s-a intamplat. Cat despre principiul existentei sale, va fi o manifestare mai directa, mai tarziu. Aceasta razvratire se va intampla prin a patra fiara (imperiul roman).

          Inainte de a intra direct in subiectul nostru de astazi, vreau sa fac cateva observatii despre Matei 25, asupra caruia vom reveni atunci cand vom vorbi despre natiuni; caci toate popoarele de pe pamant care vor exista pana la sfarsitul timpului, se vor supune lui Hristos, si in consecinta salvate, sau se vor razvrati, si in consecinta nimicite. Dar, pentru a indeparta indoielile referitoare la subiectul din acest capitol, trebuie sa spun cateva cuvinte. Se crede de obicei, ca judecata despre care este vorba in acest capitol este ultima judecata, judecata generala: se insala. Aceasta este judecata natiunilor care traiesc, pe acest pamant, si nu a celor morti; de asemenea, nu am vorbit despre ea atunci cand am tratat despre invierea mortilor. In acest capitol din Matei, repet, nu se pune problema invierii: este vorba despre judecata natiunilor. Vedem, in capitolele 24 si 25, judecata iudeilor, ce se va intampla cu iudeii; apoi ce se va intampla cu credinciosii; apoi, ce se va intampla cu natiunile. Este judecata celor vii, si nu a celor morti.

          Spun deci, ca este judecata celor vii. Aceasta este ceea ce  citim : El va strange toate natiunile si le va desparti cum desparte pastorul oile de capre. Ceea ce da loc sa se creada ca este vorba de judecata mortilor, este ceea ce se spune ca cei rai vor merge in pedeapsa eterna, si cei drepti, in viata eterna. Dar aceasta vrea sa spuna doar ca judecata celor vii se va incheia asa cum va fi si a celor morti. Cu siguranta, cand Dumnezeu ii va judeca pe cei vii, judecata Sa ii va trimite pe unii in pedeapsa eterna, si pe altii la viata eterna. Judecata celor vii este la fel de sigura ca si a celor morti. Noi putem vorbi in locul Sau.

          In ultima noastra seara, am vorbit in special de neghina si de apostazia eclesiastica, de inaintarea raului in legatura cu revelatia, si ce se va intampla in sfera Bisericii pe pamant. Acum vom vedea apostazia puterii civile in forma sa exterioara, si judecata care o va lovi din partea lui Dumnezeu; caci mania Sa va cadea asupra acestei puteri civile. Daca raul eclesiastic a disparut oarecum la sfarsit, in ce priveste ca puterea seculara si in forma sa exterioara, si daca raul civil se inalta, raul eclesiastic nu va ramane mai putin activ; doar ca nu va mai avea suprematia: iata diferenta. Altfel spus, nu inseamna ca puterea eclesiastica se va imbunatati; numai ca nu se va mai manifesta de aceeasi maniera, si influenta sa este cu atat mai periculoasa. Aceasta nu mai este o putere eclesiastica dispunand de un brat secular, care sta pe fiara, si care stapaneste; de asemenea, ea are un caracter mai tainic, si in consecinta mai periculos. Influenta oculta a acestei puteri va continua, dar ea este lipsita de stralucirea exterioara; caci, prin ingamfarea lor, oamenii pregatesc cale fiului pierzarii, ridicandu-se acum si aliindu-se impotriva lui Dumnezeu. 

          Desi raul eclesiastic este intotdeauna cel mai rau, totusi, asa cum am spus, apostazia civila va aparea si se va manifesta. Stiti ca orice putere civila este de la Dumnezeu; dar, asa cum Biserica si-a pierdut caracterul prin razvratire fata de Dumnezeu, la fel si guvernarea civila se afla intr-o stare de razvratire sau de apostazie atunci cand, in loc sa se supuna lui Dumnezeu, se va ridica impotriva lui Dumnezeu care i-a incredintat autoritatea.

         Duhul lui Dumnezeu fiind adevarata putere a Bisericii, iar razvratirea Bisericii va incepe atunci cand, in loc sa fie supusa lui Hristos, nu va ma asculta decat de vointa si puterea omului, increzandu-se in om, si respingand adevarul pentru a urma minciuna. Hristos este Capul; Duhul Sfant este singura putere prin care Biserica se manifesta, si, cand Biserica nu mai este condusa prin Duhul Sfant, si nu mai este, in acest sens, cu adevarat supusa lui Hristos, crestinatatea este moraliceste apostata. Ei bine, puterea civila se va afla, la sfarsitul economiei actuale, in aceeasi stare de razvratire, si trebuie amintit ca apostazia in ordinea civila este un lucru mai mult in exterior si mult mai izbitor decat in Biserica. Aceea va avea loc in sanul crestinatatii, si, se pare ca, raul eclesiastic va fi sursa si motorul principal. Aceasta este ceea ce intalnim din totdeauna. Atunci cand Absalom s-a razvratit impotriva lui David, el avea un sfatuitor, pe Ahitofel (2 Sam.15). Sursa principala a acestei razvratiri era fara indoiala Satan, dar Ahitofel era cel care a condus conspiratia impotriva imparatului. Atunci cand copiii lui Israel, Datan si Abiram, s-au razvratit impotriva lui Moise, au numit aceasta ca razvratirea lui Core levitul, cel care i-a amagit. La fel, Dumnezeu ii acuza pe preotii si profetii, din imparatia lui Iuda, pentru faradelegea poporului, deoarece sfaturile lor rele au fost urmate de puterea civila. Iata ce se va intampla in crestinatate, adica cei care ar trebui sa zideasca Biserica, sa fie intelepciunea lui Dumnezeu, sa aminteasca guvernantilor indatoririle lor fata de Dumnezeu, ei insisi se vor razvrati impotriva lui Dumnezeu, ascunzand adevarul, luand un aspect care amageste lumea, si antrenand puterea civila in aceeasi ratacire.

          Va fi o razvratire a acesteia din urma, dar puterea eclesiastica va fi sufletul.

          Ce vedem la Armaghedon? Un profet mincinos care va cadea impreuna cu fiara. De la inceput si pana la sfarsit, intotdeauna a existat o fiara, si, impreuna cu fiara, profetul mincinos; unul sau altul sunt cei care au condus spre rau; dar, la sfarsit, fiara preia controlul, putand sa actioneze mai liber si mai direct; de asemenea, fiara este aceea care la sfarsit va fi obiectul direct al judecatii. Este ceea ce ne spune capitolul sapte din Daniel.

          Din momentul cand fiara, sau puterea civila a celei de-a patra monarhii, se va razvrati impotriva lui Dumnezeu, aceasta monarhie se va afla in relatie cu iudeii, si aceasta este ceea ce ne aduce inapoi la istoria acestui popor. Stiti, scumpi prieteni, ca, atunci cand a patra fiara a aparut pe scena acestei lumi, iudeii erau la Ierusalim; stiti ca Hristos a fost prezentat ca Imparatul iudeilor celei de-a patra fiare, inaintea lui Pilat din Pont; ca El a fost respins in acest caracter de Imparat al iudeilor, pe care nu-l va pierde niciodata. La sfarsitul timpului, acelasi fapt se va intampla: iudeii, stabiliti in tara lor, fara a fi convertiti, se vor afla in relatie cu a patra fiara; vor exista sfinti printre ei, si aceasta a patra fiara, si in special cel care o va reprezenta in Palestina, se va inalta impotriva lui Dumnezeu, si va fi in opozitie directa cu drepturile lui Hristos ca Imparat al iudeilor, si atunci Hristos, venind din cer, o va nimici, pe fiara si pe Antihrist, va lua ramasita iudeilor ca pe poporul Sau pamantesc, si va pune toate natiunile sub picioarele Sale. 

          Ceea ce am spus va face sa intelegeti ca exista multe lucruri care se aplica sfintilor, adica ramasitei credincioase dintre iudei, si nu la Biserica. De exemplu, stim ca, in timpul apostaziei eclesiastice, au existat multe persecutii impotriva celor credinciosi; dar, in timpurile de la urma, atunci cand va fi vorba de prigonirea sfintilor, ea se va exercita impotriva ramasitei dintre iudei, al carei sange va fi varsat ca apa.

          Daca luam istoria fiarei de o maniera foarte generala, vedem lucrul acesta chiar din perioada lui Tiberiu Augustus si a altor imparati; daca luam fiara insasi, nu sub caracterul ei pagan, ci fiind sub influenta crestinismului falimentar din Evul Mediu, vedem ca au existat, de asemenea in aceasta perioada, persecutii impotriva sfintilor, si putem spune de asemenea ca sfintii au fost omorati. Dar, cand va veni momentul, cand puterea civila va inalta pe fata steagul razvratirii, momentul cand aceste fapte profetice se vor implini deplin, iudei vor fi aceia peste care vor cadea aceste prigoniri. Cand vine vorba despre drepturile lui Hristos ca Imparat al iudeilor, acestia sunt iudei care vor apare pe scena, pentru ca iudeii sunt poporul pamantesc al lui Dumnezeu. Dar ce se va intampla atunci cu Biserica? Ea va fi in totalitate scoasa din aceasta scena cand vor avea loc aceste ultime prigoniri.

          Inainte de a cita capitole din Scriptura care se refera la cel rau, adica la puterea civila apostata, care va inlocui puterea eclesiastica apostata, vom insista inca asupra acestui principiu, ca nu este adevarat ca razvratirea puterii eclesiastice va fi mai putin periculoasa pentru ca nu mai are suprematia. Dupa cum am remarcat deja, aceasta putere, dimpotriva, este sfatuitorul tainic al intregului rau. Singura schimbare care se va produce, va fi ca puterea eclesiastica inceteaza sa aiba, in exterior, intaietatea; si aceasta este ceea ce induce in eroare. Pentru ca ne-am uitat la ea cu ochii de carne, si pentru ca am vazut ca nu mai poate randui imparati, am crezut ca toata aceasta putere eclesiastica a disparut in totalitate. Nu am fost atenti la ceea ce copiii lui Dumnezeu trebuie sa vada in Cuvantul Sau, si anume, ca, existenta sa morala va supravietui nimicirii influentei sale politice, si ca tocmai ea va fi cea care va conduce efectiv puterea politica la razvratire fata de Dumnezeu, si in final la nimicirea sa. Nu vreau sa spun ca nu este vointa omului cea care, prin propria sa putere, va conduce fiara la pieire; eu cred ca asa este; dar, in acelasi timp. apostazia eclesiastica este aceea care isi aroga puterea lui Dumnezeu, sau care inchide usa manifestarii voii lui Dumnezeu, si prin stricaciunile si vicleniile sale, antreneaza pe locuitorii pamantului la recunoasterea si adorarea fiarei.

          Vin acum la pasajele care se refera la ceea ce am spus:

          Mai intai, la sfarsitul capitolului 7 din Daniel, unde gasim a patra fiara; apoi , Apoc.16, si in special 17, unde se gasesc doua lucruri total diferite, curva cea mare, sau Babilonul, si fiara. In cap. 17, gasim femeia imbracata cu purpura ( puterea al carei element principal este eclesiastic); ea sta pe fiara (puterea civila). Dupa aceea, "cele zece coarne... o vor uri pe curva (puterea eclesiastica) si o vor face pustie si goala si carnea ei o vor manca si pe ea o vor arde in foc; pentru ca Dumnezeu a pus in inimile lor... sa dea imparatia lor fiarei".

          Sa cercetam acum pasajele care privesc sursele raului, si in mod special cele care se refera la aceasta putere care se razvrateste impotriva lui Dumnezeu, a patra monarhie, si a vedea forma pe care o imbraca aceasta revolta.

          Capitolul 12 din Apocalipsa ne arata sursa acestei puteri: balaurul mare si rosu. Este ca si cum am fi acceptati in culisele scenei, si vedem de asemenea puterea lui Satan dorind nimicirea Celui care guverneaza toate natiunile cu un toiag de fier, adica Hristos; si, in Hristos si impreuna cu Hristos, Biserica. Aceasta este specific lui Satan, si marea lui lupta. Cuvantul lui Dumnezeu pune in contrast pe Tatal si lumea, carnea si Duhul, Satan si Fiul lui Dumnezeu; aici, este balaurul cel mare, sau Satan, care vrea sa-L devoreze pe Cel care trebuie ca guverneze natiunile cu un toiag de fier; dar ceea ce vedem este in cer (v.1). Apoi, in v.9, el este aruncat, eveniment care nu a avut inca loc.

          Aici apare o dificultate pentru unele minti. Deoarece Satan este aruncat din constiinta, ceea ce este adevarat (*), isi imagineaza ca el este aruncat din cer. Este perfect adevarat ca Satan nu are putere asupra constiintei noastre, daca am inteles valoarea sangelui lui Hristos; de asemenea este adevarat, desi constiintele noastre sunt curatite, ca Hristos mijloceste in cer, acolo unde Satan acuza pe copiii lui Dumnezeu. Vedem in Efes.6:12, duhurile rautatii sunt in locurile ceresti; va fi o batalie in cer, batalie care va avea ca rezultat nu un act de mijlocire sau de preotie, ci de putere; care se va putea duce prin ingeri, dar care va fi totdeauna o lucrare de putere. In acelasi timp, desi Satan trebuie sa fie aruncat din cer, el va fi pe pamant; dar nu este legat inca in Adanc, si roadele rautatii sale nu au ajuns inca la capat; de asemenea, coborand "cuprins de mare manie, stiind ca are putin timp"

          (*) Aceasta inseamna ca puterea sa acuzatoare este anulata prin virtutea sangelui si a lucrarii lui Isus Hristos.

          Satan, aruncat din cer pe pamant, va actiona prin intermediul imperiului roman. Apoc.13 descrie ceea ce va aparea pe scena cu privire la mijloacele prin care isi va asigura putere sa pe pamant. "Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara avand zece coarne si sapte capete"(*). Iata instrumentele pamantesti. Aceasta fiara va reuni caracterele celorlalte trei fiare.

          (*) Trebuie remarcat ca balaurul are coroanele pe capetele sale; fiara din cap.13 le are pe coarne. Nu este vorba despre fiara in toata infatisarea ei de la urma.

          Vedem aici puterea balaurului manifestata in imperiul roman, fiara cu sapte capete si zece coarne.

          "Si unul din capetele ei era injunghiat de moarte", adica una din formele de guvernamant ale imperiului roman ruinata. Dar in final rana de moarte este vindecata, si forma nimicita este restabilita. Mai mult, daca comparam caracterele si faptele cornului cel mic ale aceleeasi fiare din Daniel, vom vedea cum cornul cel mic, adica acest corn mic din Daniel "care vorbea lucruri mari", si care a nimicit trei coarne din cele zece, vom vedea ca el imprima intregul sau caracter fiarei insasi; ea devenind expresia sa morala inaintea lui Dumnezeu; de asemenea, putem spune, de exemplu, ca Napoleon era imperiul francez, deoarece el reprezenta toata puterea imperiului. Aceasta fiara va fi puterea civila, imperiul roman apostat, sau in razvratire pe fata impotriva lui Dumnezeu.

          Dar exista, de asemenea, o alta fiara (care nu este imperiul roman), care exercita puterea primei fiare inaintea ei.

          Versetele 11-14: "Si am vazut... Si ii insala pe cei care locuiesc pe pamant". Iata cateva lucruri care se aseamana puterii lui Hristos, si care mai tarziu in mijlocul iudeilor va imbraca forma crestinismului; dar, dupa intelegerea apostolului, acesta este Satan.

          Aceasta este deci a doua fiara care va insala pe locuitorii pamantului, si care va face ca ei s-o urmeze pe prima, adica puterea civila, imperiul roman.

          Si fiara a primit o lovitura de moarte. Aceasta este ceea ce  s-a intamplat in forma imperiala din vechime a imperiului roman; dar rana trebuie sa fie in totalitate vindecata. Aici vedem ca fiara isi pierde caracterul sau imperial pentru un timp, si ca rana sa este apoi vindecata, si atunci cand va fi astfel restabilita, intreg pamantul va fi uimit si o va urma.

          Deci, vom vedea din nou pe pamant fiara imperiala, si tot pamantul o va admira. Dar am vazut, de asemenea, ca a doua fiara, prin minunile mari pe care le va face, va insala pe locuitorii pamantului. Ei bine, aceasta a doua fiara va aparea, la sfarsit, nu sub caracterul unei fiare, ci al unui profet mincinos, adica intreaga sa putere seculara va fi pierduta. Aceasta nu va mai fi o fiara rapitoare si devoranta; acest caracter va fi in intregime sters, si vom vedea profetul mincinos (*), pe care il vom recunoaste in a doua fiara, avand asemanarea perfecta a caracterului sau: pe scurt, personajul care a facut lucruri pe care a doua fiara le face, dar care va apare sub aceasta noua infatisare (comp. Apoc.13:14, cu 19:20). 

          (*) Profetul mincinos nu este Mahomed. Aceasta este a doua fiara care exercita toata puterea primei fiare inaintea ei; ori, Mahomed nu a exercitat-o.

          Daca luam partea morala a evenimentelor care s-au implinit deja, stim cine a exercitat toata puterea in prezenta puterii civile; dar mai exista inca o putere de amagire, care va face tot felul minuni, si care va insala pe locuitorii pamantului.

          Vom vedea mai tarziu unde va duce toate acestea. Pana atunci, sa rezumam ceea ce am spus. Capitolul 12 ne prezinta balaurul in cer ca origine, cauza principala a intregii razvratiri; cap.13 ne arata, agentul providential vizibil, imperiul roman in aspectul sau imperial. Aceasta fiara a fost ranita de moarte, dar rana sa de moarte este vindecata, astfel ca toata lumea o admira, si o urmeaza. Adaugati aici imprejurarea din cap.19, cand a doua fiara inceteaza sa mai fie numita fiara, infatisata la sfarsit ca profetul mincinos.

          In cap.17, exista o descriere a primei fiare, care ne ofera alte particularitati referitoare la ea. Versetele 7 si 8: "Si ingerul mi-a spus: Pentru ce te miri? Eu iti voi spune taina femeii si a fiarei care o poarta, care are cele sapte capete si cele zece coarne. Fiara pe care ai vazut-o era si nu este si urmeaza sa se ridice din Adanc si sa mearga la pieire; si cei care locuiesc pe pamant, ale caror nume nu sunt scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, se vor mira vazand fiara ca era, dar nu este, si va veni (sau, va fi prezenta)".

          Ea "se va ridica din Adanc", adica va deveni in mod pozitiv puterea lui Satan la sfarsit; si aceasta este tocmai ce se va intampla atunci cand Satan, fiind aruncat din cer, eveniment care va avea loc atunci cand Biserica va fi rapita in cer, iar pe pamant Satan va fi plin de o mare manie. Atunci, sub influenta sa, fiara (imperiul roman) care era, si nu mai este, si care este prezenta, reluandu-si taria si forma sa, adica puterea civila, care in loc sa fie supusa lui Dumnezeu, va lua in intregime caracterul lui Satan, si manifestandu-se, asemenea lui si la provocarea sa, printr-o revolta deschisa impotriva puterii lui Dumnezeu.

          Pentru a intelege toate caracteristicile dupa care se poate recunoaste aceasta ultima forma de putere a fiarei, este nevoie ca acest cap imperial al imperiului roman, al optulea imparat din Apoc.17:11, sa-si faca aparitia in lume, si aceasta se va intampla pentru nimicirea sa.

          Atunci cand imperiul roman exista altadata sub forma sa pagana, nu avea zece imparati; dar, atunci cand aceasta fiara va exista din nou (sa ne amintim mereu ca este vorba de imperiul roman), zece imparati ii vor da puterea lor; acesti zece imparati nu o vor inlocui pe fiara. Mai mult, dupa ce a fost nimicita va exista iarasi, adica aceasta nu este fiara pagana, nu este istoria dinaintea Evului Mediu, cand unii imparati barbari (daca chiar am putea gasi zece) au schimbat imperiul. Dar care "va fi"; adica rana de moarte va fi vindecata, si fiara imperiala va apare.

          Cei zece imparati "ii vor da puterea lor... fiarei", adica va exista un conducator imperial, sau imparat, si cei zece imparati ii vor da puterea lor; imparatiile vor continua sa existe, dar aceasta va fi o confederatie de imparatii, asa cum am vazut sub Napoleon imparatiile Spaniei, Olandei, Westfaliei, etc. Am facut aceasta aluzie doar pentru a putea explica.

          Fiara a existat, si ea ar fi putut avea zece imparati, dar niciodata zece imparati sa dea puterea lor unei fiare care nu mai este , si care va fi iarasi.

          "Cele sapte capete sunt sapte munti". Acesta este intotdeauna imperiul roman. "Si sunt sapte imparati: cinci au cazut, unul este", si anume capul imperial care era in timpul lui Ioan; "celalalt nu a venit inca; iar cand va veni, trebuie sa ramana putin. Si fiara care era si nu este, ea, de asemenea, este un al optulea" imparat (pentru ca cei sapte nu mai sunt); "si este dintre cei sapte si merge la pieire", adica va fi un al optulea cap, un cap deosebit, care va reuni toata puterea fiarei, care va fi fiara insasi, si care, chiar daca va fi un cap deosebit, face parte din cele sapte. Este un cap imperial, dar sub o forma noua; caci vor fi zece imparati care vor da puterea lor acestei de-a opta fiara, si in aceasta forma ea va merge la ruina.  Exact aici se leaga venirea lui Hristos si a Bisericii de subiectul de care ne ocupam (Apoc.19 si 2 Tes.2). 

         Trebuie sa va citez inca Dan.11:36-45: "Si imparatul va face dupa voia sa..." (comp. cu 2 Tes.2:3,4 si urmatoarele). Vedem in Dan.11 ca nu este vorba de o suprematie eclesiastica; in acest capitol este vorba despre razboaie intre puterile civile din Rasarit. Cu versetul 36 incepe istoria lui Antihrist, imparatul "care va face dupa voia sa", asa cum am vazut cornul cel mic facandu-si, de asemenea, voia sa, si care in final, dupa diverse incidente, va merge la Ierusalim, si acolo isi va gasi sfarsitul. Este un imparat ca oricare altul, un imparat pamantesc, dar care isi exercita puterea in tara sfanta. Nu este vorba de o forma a crestinismului, acesta a precedat aparitia celui rau din epistola catre Tesaloniceni; vom vedea ca imparatul a depasit cu totul problemele eclesiastice; este un imparat din aceasta tara (tara sfanta) care se afla supus atacurilor imparatilor din sud si din nord.

          O remarca despre 2 Tes.2, pentru mangaierea noastra cu privire la aceste triste evenimente. "Va rugam dar, fratilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos si strangerea noastra impreuna cu El, ca voi sa nu va lasati...tulburati". Cei care iubesc adevarul vor scapa in intregime de aceasta lucrare de ratacire, de care, dimpotriva, vor avea parte, prin judecata lui Dumnezeu, cei care nu au primit dragostea adevarului, si care au gasit placere in nelegiuire. Iata raul care vine, si este important ca lumea sa fie avertizata, pentru ca unii pot fi cuprinsi de teama, si condusi sa se gandeasca la adevarul lui Dumnezeu. Si de ce este vestit aceasta copiilor lui Dumnezeu? Pentru ca ei sa primeasca o mare mangaiere, si sa fie mai detasati de tot ceea ce antreneaza acest sfarsit. Am spus ca noi nu ne vom afla cuprinsi in aceasta catastrofa, dar ca, avertizati de judecatile care vor avea loc la acest deznodamant groaznic, suntem condusi la a ne detasa, de acum, de cauzele care-l atrag prin natura lor si prin dreptatea lui Dumnezeu.

          Apostolul, in adunarea din Tesalonic, a vorbit mult despre aceste lucruri, si i-a invatat sa astepte venirea Mantuitorului. Dar, ce a facut Satan? A incercat sa-i tulbure pe credinciosi, spunandu-le ca ziua Domnului a venit deja. Nu, spune apostolul; va indemn prin prezenta Domnului si prin strangerea noastra inaintea Lui, care va avea loc inaintea acelei zile, va indemn sa nu va lasati tulburati ca si cum am fi deja in acea zi. Aceasta zi va veni peste cel rau, si nu asupra voastra, deoarece voi veti fi deja la Hristos, si ca Il veti insoti personal in acea mare zi cand El va reveni.

           Ziua deja a venit, spuneau inselatorii, acum este aceasta zi. Nu, raspunde apostolul, aceasta zi nu a venit pentru ca voi, cei credinciosi, nu ati fost mai intai rapiti in nori, si ca cel rau nu a fost descoperit.

          Aceste mangaieri sunt intarite in al doilea pasaj citat: Acest om care va veni "in orice amagire a nedreptatii pentru cei care pier, pentru ca ei n-au primit dragostea adevarului".

          As adauga doar ca avem in acest capitol descrierea caracterului moral, a nelegiuirii celui rau fara nicio limita si a puterii lui Satan. In cap. 11 din Daniel, avem infatisat caracterul exterior al celui nelegiut.

          In aceasta seara, scumpi priteni, am cautat sa va expun cateva lucruri care probabil sunt putin diferite de maniera in care ati privit aceste subiecte; am incercat sa scot in evidenta distinctia si totodata unitatea dintre puterea civila si puterea eclesiastica, dupa cum distinctia si totodata unitatea razvratirii eclesiastice si a razvratirii civile. Cele doua sunt strans legate, deoarece vedem ca a doua fiara exercita toata puterea primei fiare inaintea ei, si ca profetul mincinos, care este a doua fiara, se gaseste aruncat in iazul de foc impreuna cu prima.

          Vom remarca, de asemenea, ca acest fapt este legat de prezenta iudeilor la Ierusalim, in vecinatatea careia fiara isi va gasi sfarsitul, eveniment care va incheia aceasta economie, manifestata prin puterea lui Hristos asupra pamantului; ceea ce ne va conduce sa vedem unitatea lui Hristos cu ramasita dintre iudei, si, in urma acesteia, supunerea tuturor natiunilor sub sceptrul Sau.

          Nu am vorbit decat de a patra fiara.

          Exista doua puncte demne de remarcat in istoria lui Israel: primul, natiunile care s-au unit impotriva lui Israel, atunci cand acest popor era recunoscut de Dumnezeu, si, al doilea, natiunile care l-au dus in captivitate. Pana aici, intalnim ceea ce se numeste "timpul natiunilor" (Luca 21:24) despre care am vorbit, aceasta perioada in timpul careia imparatia se afla transferata de la iudei la natiuni, adica cele patru fiare din Daniel. Ezechiel, si el, vorbeste despre natiuni inaintea acestor patru fiare si dupa, dar niciodata de "timpul natiunilor" in sine.

          Aceasta este pe parcursul perioadei care cuprinde istoria acestor patru fiare, care ia locul crestinatatii, si in care are loc razvratirea morala. Puterea eclesiastica, am vazut-o, servind ca instrument pentru realizarea unui astfel de rezultat. Ea a luat locul lui Dumnezeu, lepadand credinta si totdodata motivatia respingatoare: a pus deoparte religia naturala sub pretextul drepturilor revelatiei, si aceasta pentru a corupe si a pierde aceasta revelatie insasi, astfel ca oamenii sa nu mai aiba alt obiect decat pe ei insisi. Aceasta putere, care a jucat un astfel de rol in drama nelegiuirii comise de vrajmasul sufletelor noastre si al Domnului nostru, va sucomba ea insasi la rautatea si violenta vointei umane pe care ea a emancipat-o. De asemenea, incapabila, prin pretentiile sale religioase, de a sluji in mod direct lui Satan asa cum va fi incapabila sa-I slujeasca cu sinceritate lui Dumnezeu, incapabila, intr-un cuvant, adevarului, ea va deveni o lașa sfatuitoare a unei faradelegi in care nu poate fi infatisata ca actor . Va initia crime pe care nu va indrazni sa le duca la indeplinire, si in care puterea civila va deveni conducatorul si executorul. Scumpi prieteni, atunci cand constiinta naturala este mai dreapta decat formele religioase, s-a sfarsit cu Biserica: ea este gata de cadere, si sfesnicul va fi indepartat din locul unde ea a fost instrumentul celei mai mari nelegiuiri de care lumea nu si-ar fi putut imagina; caci, asa cum s-a spus, coruptia lucrurilor excelente este cea mai rea coruptie. In cel priveste pe Antihrist, el va tagadui ca Isus este Hristosul, va tagadui pe Tatal si pe Fiul (1 Ioan 2:22); nu va marturisi ca Isus Hristos a venit in carne (2 Ioan 7); va tagadui tot: pe Tatal si Fiul, pe Isus ca Mesia, pe Isus venit ca adevaratul Om. Iata caracterul sau, faptele sale, chipul sau, sursa puterii sale. Iata cui ii va fi incredintat tronul. Am vazut deja, aceasta va fi un fel de imitatie satanica a ceea ce a facut Dumnezeu: Tatal I-a dat tronul Fiului, si Duhul lucreaza potrivit cu puterea Fiului in Biserica inaintea Lui; la fel, balaurul (Satan) va da tronul sau fiarei, si o mare autoritate, si a doua fiara (puterea spirituala, adevaratul Antihrist si profetul mincinos) va exercita toata puterea primei fiare (puterea civila) inaintea ei (Apoc.13:12).

Judecata va decide, scumpi prieteni, intr-o astfel de stare de lucruri. Fie ca Dumnezeu sa ne faca atenti la adevaratul caracter si la sfarsitul mandriei omului.Taria vointei sale poate folosi toate mijlocele pe care Dumnezeu i le-a lasat la dispozitie, si ele sunt mari; si rezultatele, atata timp cat Dumnezeu, in rabdarea Sa, l-a lasat sa se manifeste, vor fi de asemenea mari; dar omul va fi centrul; sentimentul responsabilitatii sale fata de Dumnezeu nu-i va folosi la nimic; Dumnezeu este in realitate dezonorat si injosit; scopul cel mai inalt, cel mai demn pe care si l-a propus omul, Dumnezeu Insusi, lipseste din toate acestea. De fapt, scumpi prieteni, este acelasi principiu si aceeasi sursa a pacatului de la inceput si pana la sfarsit. Omul actionand prin propria lui vointa pentru satisfacerea poftelor sale, dornic sa cunoasca pentru sine, inaltandu-se pana la Dumnezeu, neascultator si, in consecinta, actionand sub influenta si prin energia lui Satan, acesta este caracterul lui Antihrist, aceasta este istoria lui Adam in prima sa cadere, primul sau pacat.

Este inceputul si sfarsitul aceluiasi rau, a carui evidenta cat si contrastul, s-au vazut in moartea Preaiubitului si desavarsitului nostru  Mantuitor, care a facut ispasire pentru noi. Fie ca Numele Sau plin de har si de glorie sa fie etern binecuvantat, si El sa intipareasca aceste lucruri in inimile voastre! El va pazi cu siguranta Biserica Sa de toate aceste nenorociri care ameninta lumea, caci Biserica Sa este unita cu El.