Note asupra Epistolei catre Evrei
- VIII -AN (autor necunoscut - preluat dupa Bibliquest)
8 CAPITOLUL 8
(v. 1, 2). Aceste doua versete sunt rezumatul a tot ceea ce autorul epistolei a spus cu privire la minunatul subiect al preotiei lui Hristos in cer. Acest subiect, introdus in cap. 2, se continua pana la capitolul nostru, prin celelalte capitole, cu intreruperi unde sunt tratate lucruri auxiliare, cum ar fi odihna, la cap. 4, marturia, la cap. 6, etc. Dar daca luam ultimele doua versete din cap. 2, primele din cap. 3, versetele 14 la 16 din cap. 4, versetele 1 la 11 din cap. 5, ultimul din cap. 6 si tot cap. 7, vom vedea ce vrea sa zica aceste cuvinte : "punctul cel mai insemnat al celor spuse". Acest punct insemnat, acest rezumat este faptul glorios al preotiei absolute a lui Hristos in locurile sfinte, cerul, unde El este asezat la dreapta tronului maretiei, adica in pozitia de maretie suprema. Aceste locuri sfinte, acest adevarat cort pe care Domnul l-a ridicat, si nu omul, sunt in contrast cu cortul pamantesc ridicat in pustie, si unde slujeau preotii dupa lege. In adevaratul cort ceresc, slujeste in favoarea noastra, prin mijlocirea Sa, Acela care, dupa ce S-a oferit pe Sine Insusi ca jertfa, a intrat acolo si a fost salutat ca mare preot pentru eternitate.
Acest mare fapt a introdus o economie noua care a pus capat celei vechi, nu doar in legatura cu poruncile levitice, dar, de asemenea, si a legamantului care era legat de ea si care este pusa deoparte pentru a face loc uneia noi si a unui legamant mai bun. Acesta este subiectul capitolului de care ne ocupam.
(v. 3). Slujba de mare preot era de a oferi lui Dumnezeu din partea poporului daruri si jertfe. "Acesta", Isus, a trebuit deci sa aiba ceva de oferit. El S-a oferit pe Sine Insusi pe cruce, si aceasta jertfa fiind implinita, El aduce inaintea lui Dumnezeu, in cer, mijlocirea Sa pentru noi (comp. 7:27 si 25).
(v. 4). Dar autorul insista asupra faptului ca Acesta nu mai este pe pamant. Acolo (la cortul pamantesc, n.t.) erau preoti care oferea daruri dupa lege pentru un popor pamantesc. Duhul Sfant doreste intotdeauna sa-i desprinda pe evrei de pamant si sa-i introduca in locurile mai bune din cer.
(v. 5). Este ceea ce acest verset ne arata in mod clar. Orice slujire a preotilor dupa lege se raporta la "imaginea si umbra celor ceresti". Aici totul era prescris de Dumnezeu, totul trebuia sa se faca exact pentru a raspunde gandului Sau, si aceasta a fost repetat de patru ori lui Moise de catre Domnul (Ex. 25:9, 40 ; 26:30 ; 27:8), dar acestea nu erau decat imagini a celor ceresti, "al locurilor sfinte si al adevaratului cort" in care Hristos este slujitor. Deci, ce trebuia sa prefere evreii, umbre sau realitatea ?
(v. 6). Aceasta realitate cereasca este in Hristos, "Mijlocitorul unui legamant mai bun" decat cea la care se refera preotia si poruncile levitice. Autorul, la cap. 7:22, a atins acest subiect al legamantului in aceste cuvinte : "cu atat mai mult Isus a devenit garantul unui legamant mai bun". El reia aici subiectul care continua in versetele urmatoare si la cap. 9, si il va trata de-o maniera completa. Dar vom remarca cum in toate lucrurile reiese gloria lui Hristos, stergand toate gloriile economiei (dispensatiei, n.t.) anterioare, pe care evreii ar fi putut-o revendica. Iata preotia aaronica pusa deoparte si inlocuita prin preotia Sa cereasca. Si legamantul incheiat cu parintii prin mijlocirea lui Moise, ce se intampla cu el ? De asemenea, el este pus deoparte pentru a face loc unuia mai bun, al carui Mijlocitor este mult mai mare decat Moise si "care este intemeiat pe promisiuni mai bune". Promisiunile vechiului legamant se bazau pe tinerea legii. Cele ale noului legamant sunt neconditionate, avand ca sursa numai harul lui Dumnezeu si bazandu-se, in ce priveste implinirea lor, pe jertfa lui Hristos, asa cum va arata cap. 9.
(v. 7). Faptul ca un nou legamant a fost anuntat in Scriptura, dupa cum vom vedea mai departe, rezulta ca primul nu era fara cusur - "pentru ca legea n-a desavarsit nimic" : el nu era decat provizoriu, in legatura cu un popor pamantesc plasat sub conditia de ascultare. Tot ceea ce Dumnezeu a spus, poruncit, randuit, a fost fara indoiala fara cusur ; dar acestea nu erau decat umbre, si poporului caruia i-a fost data legea, cu care a fost incheiat legamantul, era un popor carnal (firesc, n.t.), "cu grumazul intepenit", incapabil de a tine legea si de a nu incalca acest legamant. Deci, el trebuia inlocuit cu altul, si in acest sens el nu era fara cusur. Poporul era obligat sa-l tina, si era responsabil daca n-o facea. Deci, prin incalcarea lui, mustrandu-i ca nu au tinut legamantul, Dumnezeu, in harul Sau suveran a anuntat un altul.
(v. 8-12). Duhul Sfant citeaza promisiunile minunate ale acestui nou legamant si pe care profetul Ieremia le spune in auzul poporului intr-o zi de ruina extrema (Ier. 31:31-34). Dar in loc sa intre in expunerea binecuvantarilor acestui al doilea legamat, autorul se limiteaza sa traga concluzia ca, deoarece exita un nou legamant, cel vechi a disparut. Astfel, credinciosii evrei erau dezlipiti de vechiul legamant, asa cum au fost de toate celelate lucruri legate de iudaism, si in acelasi timp indemnati sa se alipeasca la tot ceea ce implica noul legamant, care se refera la un timp inca viitor.
(v. 13). Cu menajamente - si aici putem admira grija delicata a lui Dumnezeu - Duhul Sfant conduce treptat pe credinciosii evrei sa paraseasca iudaismul si tot ceea ce apartine de acesta. Astfel, la v. 4, se face mentiunea despre preoti, ca si cum isi exercita inca slujba lor pe pamant, si totusi, pentru credinciosi, crucea lui Hristos a pus capatat la aceasta (slujba preotilor de pe teren iudaic, n.t.). La fel, acest ultim verset din capitolul nostru nu spune ca vechiul legamant a trecut, ci ca el e invechit si aproape de disparitie. Este ca o persoana foarte batrana : ea este inca in viata, dar este pe punctul de a parasi scena acestei lumi.
Sa remarcam din nou ca la v. 8, unde se citeaza din Ieremia 31, Duhul Sfant aminteste ca "mustrandu-i" Domnul vesteste un nou legamant. Ce Dumnezeu al harului ! De cate ori, intr-adevar, nu vedem noi in profeti, ca amenintarile, judecatile, blestemele rostite impotriva lui Israel, datorita neascultarii si razvratirii sale, sunt insotite de promisiuni de binecuvantare care se vor implini in perioada milenara ! (vezi, de exemplu, Is. 2:2-5 ; 4:2-6 ; 11:6-16 ; 12, etc).
Sa mai adaugam cateva cuvinte, necesare crestinilor, cu privire la noul legamant.
Dupa cuvintele din Ieremia 31, citate in capitolul nostru, noul legamant, la fel ca si cel vechi, este intemeiat cu Israel, poporul pamantesc, si nu cu noi crestinii. Legamintele se refera la caile si la guvernarea lui Dumnezeu in legatura cu oamenii care sunt cu El intr-o stare de relatie pamanteasca. In cer nu exista legaminte. Pentru noi crestinii, pozitia si binecuvantarile noastre sunt in cer (Efes. 1:3). Pe de alta parte, caracterul relatiilor noastre cu Dumnezeu si cu Hristos nu implica niciun legamant. Relatia de copil-Tata, nici cea de mireasa-Mire, nu sunt legaminte. A fi unit in glorie, prin Duhul Sfant, cu Mijlocitorul noului legamant, este departe de a fi un legamant. Dar noi suntem salvati prin sangele legamantului. Noi beneficiem, inaintea ramasitei viitoare a lui Israel, de privilegiile esentiale ale noului legamant, a carui temelie a pus-o Dumnezeu prin sangele lui Hristos, dar aceasta este in duh nu si nu in litera.
De asemenea, observam diferenta dintre Moise, mijlocitorul vechiului legamant, si Hristos, mijlocitorul celui nou. Moise era intermediar intre Dumnezeu si popor, transmitandu-i acestuia continutul contractului pe care l-a acceptat ca fiind incheiat cu Dumnezeu, si vestindu-i pedepsele legate de incalcarea legii. Dar Hristos a murit pentru natiune (Ioan 11:50-52), si, dupa cum vom vedea la v. 15 din cap. 9, moartea Sa a avut loc pentru rascumpararea din incalcarile de sub intaiul legamant. Astfel este pusa baza intregii binecuvantari a noului legamant ; nu ascultarea oamenilor pacatosi, ci moartea lui Hristos pentru pacatosi.
O alta diferenta intre primul legamant si cel nou, este ca primul era incheiat cu poporul (v. 9 : "cu parintii lor") ; el avea doua parti contractante. Dimpotriva, cel nou va fi incheiat nu cu ei, ci pentru ei (v. 8 si 10 : "cand voi incheia, pentru casa lui Israel", etc...) Pentru noul legamant, Dumnezeu este singur (*) si poate binecuvanta pe temelia rascumpararii desavarsite implinite de Hristos.
(*) Adica doar o parte contractanta, nu cum era in cel vechi doua parti : Dumnezeu si poporul, n.t.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu