temelia si adevarul

 

                                      Meditatii Asupra Cartii Judecatori

                                                                               - V -

     Samuel Ridout

     4     Otniel, Ehud si Samgar - Primele captivitati si eliberari (Jud. 3)

     4.1     Situatia poporului Israel

     Am vazut in capitolul precedent ca, din cauza necredinciosiei fiiilor lui Israel de a nu merge si de a-i birui, Dumnezeu a spus ca nu va mai alunga pe vrajmasii lor din tara, ci vor ramane ca niste spini in coasta, un martor permanent al necredinciosiei si neascultarii lor. In acelasi timp, ei ar fi o amenintare constanta pentru marturia lor si pentru existenta lor nationala. Intr-adevar, orice natiune care are in mijlocul ei alte popoare care ocupa o parte a teritoriului sau, si care nu sunt doar diferite, ci sunt complet ostile, nu numai fata de ei insisi, ci si fata de institutiile si forma lor de guvernare, se poate teme pentru existenta sa. Puteti intelege ca prezenta unor astfel de natiuni ostile, chiar si pe plan politic, ar ameninta orice existenta nationala. Am putea aminti, ca o ilustare moderna si partiala, monarhia austro-ungara, unde nu exista deloc o natiune omogena, ci o clasa conducatoare, de care este legata casa regala, si o alta clasa mare, care sunt practic conducatorii, total opus primei ; in rest un numar mare de alte rase care isi pastreaza traditiile lor diferite, obiceiurile si orice de acest fel. Rezultatul este ca snurul care leaga natiunea impreuna este unul foarte slab si exista posibilitatea destramarii aproape in orice moment (*).

     (*) Acest lucru a avut loc (destramarea imperiului Austro-Ungar) la sfarsitul primului razboi mondial, n.t.

     Aceasta este din punct de vedere politic, dar cand ajungi s-o aplici la o natiune a carei existenta inseamna o marturie religioasa, o marturie pentru Dumnezeu, cand vei tine cont de Dumnezeu, cu atat mai dezastruos va fi pentru un popor sa locuiasca cu diferite natiuni in mijlocul sau, si sa se amestece cu ele.  Cat de imposibil a fost pentru Israel sa fie fidel lui Dumnezeu, sa implineasca legea si sa fie supus guvernarii Sale. A fost imposibil si, prin urmare, asa cum am spus, prezenta acestor natiuni necucerite in tara Canaanului nu a fost doar o marturie a esecului lui Israel, ci o amenintare permanenta la adresa integritatii si credinciosiei lor, care in cele din urma a dat roade prin faptul ca au fost dusi in captivitate. De fapt, ne vom opri asupra roadelor acestui fapt in aceste lectii care sunt inaintea noastra in cartea Judecatori.

     Asta pe de-o parte. Apoi, pe de alta parte, vedem ceea ce este scos in evidenta in partea pe care am citit-o. Dumnezeu a lasat aceste natiuni in mijlocul lor pentru a le testa credinciosia. Aceasta este o lectie izbitoare si foarte importanta. Prezenta acestor popoare a dat marturie despre  esecurile din trecut. Dar, binecuvantat fie Dumnezeu, El nu Se opreste aici. Daca poporul Sau prin propria lor necredinta si neascultare s-a compromis si L-a dezonorat si pe El, Dumnezeu nu renunta la ei. El este un Dumnezeu al rabdarii infinite si al indelungei rabdari. El ii lasa in seama rezultatului propriei lor neascultari; acesta este primul lucru ; si chiar din aceste rezultate El aduce noi incercari cu privire la ascultarea lor viitoare. 

     Astfel, aceste natiuni, lasate in mijlocul lor pentru a-i incerca, care se asocia cu Israel zi de zi, au fost un test permanent pentru fidelitatea si ascultarea generatiilor urmatoare, pentru a dovedi daca vor sa implineasca voia lui Dumnezeu si sa scoata afara pe vrajmasii care erau in mijlocul lor. Cu alte cuvinte, aceste natiuni care au locuit in mijlocul lor, au fost intotdeauna o marturie a esecului lor, dar si o invitatie la restaurarea prezenta. Sa luam aminte la aceasta, deoarece sunt convins ca scumpi copii ai lui Dumnezeu sunt adesea descurajati, si pe buna dreptate, de rezultatele propriei lor neascultari. Cineva a spus : "Am dezonorat pe Domnul facand aliante ; mi-am pus capul intr-un jug din care nu pot iesi ; sunt intr-o pozitie din care nu pot fi eliberat. Prin urmare, nu are rost sa incerc sa-L ascult pe Dumnezeu in continuare. As putea la fel de bine sa renunt." Aceasta este intotdeauna calea lui Satan. Mai intai te leaga, apoi spune ca nu poti sa te eliberezi ; mai intai te atrage pe calea neascultarii, iar apoi spune ca nu are rost sa incerci sa faci un singur lucru in felul lui Dumnezeu. Si astfel vei deveni un rob pana in ziua mortii.

     Iubiti frati, haideti sa sunam trompeta biruintei, trompeta luptei, chiar acum. Sa ne spunem unul altuia ca nu exista nicio pozitie de robie, nicio pozitie in care propriul esec si neascultare fata de Dumnezeu ne-a dus, si in care sa nu putem conta pe puterea Lui pentru o noua eliberare. Probabil, nu vom obtine aceleasi biruinte complete, care ar fi putut sa fie candva ale noastre. Dar, nu este potrivit niciodata pentru noi, niciodata pentru credinta, sa lasam mainile in jos, sa spunem ca nu mai exista speranta. Daca apelam la Dumnezeul ostirilor, apelam la Cel care nu va fi biruit niciodata. Biruinta este steagul Lui, chiar daca am fost soldati care am dat in retragere. Daca, precum semintia lui Efraim, am intors spatele in ziua luptei, totusi El ne aduna, - Conducatorul puternic Isi aduna ostirile imprastiate si ne conduce inapoi pentru a-l infrunta pe Vrajmas. Aceasta este calea Lui, chiar daca ne-a mai ramas doar o singura zi din viata.

     Fie ca Domnul sa ne trezeasca, iubiti frati. Sa nu ne supunem la ceea ce in aparenta este inevitabil. Nu exista nimic inevitabil pentru credinta decat puterea sigura a lui Dumnezeu de a ne da biruinta ; acesta este singurul lucru inevitabil. Sa nu ne descurajam ; si insasi prezenta vrajmasului, pe care propria noastra necredinta si neascultare a lasat-o in jurul nostru, este pur si simplu un nou test. Ne vom increde acum in Dumnezeu ? Vom conta acum pe El ? Vom primi noi din aceasta zi curaj proaspat si vom merge mai departe pentru a implini planul pe care El l-a hotarat pentru noi chiar de la inceput ?

     Acest lucru se aplica in mod individual in experienta noastra personala, spirituala. Se aplica la toate asocierile vietii noastre pe care le facem, la fiecare forma de alianta pe care am facut-o cu lumea, cu vrajmasul, cu ceea ce ne-ar compromite pe noi si marturia noastra. Aceasta ni se aplica si in mod colectiv, marturiei noastre comune, daca am permis principiilor sa vina si sa locuiasca in mijlocul nostru, principii care sunt diferite de voia lui Dumnezeu si de adevarul Cuvantului Sau. Sa ne amintim de acest lucru ori de cate ori ne confruntam cu orice incercare, cu orice impotrivire a vrajmasului. Acestea sunt pastrate pentru a ne invata ce este razboiul, ce sunt bataliile Domnului, ca sa incigem armura, pentru a angaja, in aceste zile din urma, o batalie care ar fi trebuit castigata de mult.

     Nu este aceasta incurajator ? Nu este o modalitate frumoasa pentru Dumnezeu sa o spuna ? Nu este ceva izbitor pentru El sa vorbeasca despre prezenta Vrajmasului printre noi ? De parca ar spune : l-am lasat aici pentru a testa fidelitatea ascultarii voastre fata de Mine.

     4.2     Natiunile in mijlocul carora a locuit Israel

     Ei bine, cum a primit Israel toate acestea ? Cum a raspuns poporul la aceasta noua invitatie din partea lui Dumnezeu, de a-l testa in ceea ce priveste credinciosia lor ? In versetul 5 citim ca fiii lui Israel "au locuit", si-au facut casa, s-au asezat. Acesta este gandul, s-au asezat ; unde ? printre canaaniti, hetiti, amoriti, fereziti, heviti si iebusiti. Este o lista de nume si nu ma indoiesc ca fiecare dintre aceste nume are o semnificatie speciala. Am putea incerca sa le caracterizam. Canaanitii sunt "traficanti" ; hititii, "fiii terorii" ; amoritii sunt "vorbareti" ; ferezitii sunt "conducatori" (stapanitori) ; hevitii sunt "tarani" (sateni) ; iebusitii sunt "calcatori" (in picioare). Acestea reprezinta principii spirituale care controleaza comportamentul, iar daca locuim acolo unde oricare dintre aceste principii spirituale controleaza, putem realiza ca traim in aceleasi circumstante ca si Israel. Daca ne confruntam in asocierile sau in pozitia noastra, personala sau ecleziastica, cu oricare din aceste principii pe care le avem aici, putem fi siguri ca Dumnezeu ne va testa cu privire la ascultarea noastra ulterioara. Sa privim putin la aceste principii.

     4.2.1     Canaanitii

     In primul rand sunt canaanitii, "traficantii", cei care pur si simplu se ocupa cu lucruri pentru profitul care exista din ele. Ei sunt negustori, care nu au adevarul divin in inima, ci pur si simplu il au si il manipuleaza din diferite motive ; unii chiar pentru castig financiar, altii pentru castig social, altii pur si simplu pentru a evita conflicte neplacute cu cei pe care ii iubesc. Tot acest tip de manipulare a adevarului divin este doar trafic canaanit, doar manipulare inselatoare a Cuvantului lui Dumnezeu. Daca ne aflam, de exemplu, in seara aceasta aici, doar sa vedem daca putem obtine ceva, asa cum doreau atenienii, ceva nou din Cuvantul lui Dumnezeu, nu pentru constiinta si inima noastra, ci pur si simplu pentru intelectul nostru, atunci se presupunem ca traficam cu el (adevarul divin) intr-un mod intelectual, si acesta este un principiu canaanit. Si daca recunoastem printre noi acest principiu de trafic cu adevarul lui Dumnezeu, oricat de dureros ar fi sa fim nevoiti sa-l recunoastem, sa-l aruncam afara.

     Lucrul acesta are o mare importanta. In Profeti citim ca nu trebuie sa existe canaaniti in casa Domnului. Acesta este un nume care se aplica tuturor formelor de prezenta a vrajmasului pe teritoriul lui Dumnezeu ; acesta este traficantul, cel care se ocupa cu adevarul divin fara un interes viu pentru el.

     Exista si un alt punct. Am spus ca acestea sunt principiile raului. Dar in Efeseni va amintiti ca ni se spune ca lupta noastra este cu duhurile rautatii, si astfel, oriunde avem un principiu rau, avem o persoana rea (Satan, n.t.). Sa luam de exemplu singura persoana in care oamenii au crezut pana acum. El vrea sa se stearga din mintile oamenilor. El este intruchiparea celei mai inalte forme a mandriei si a inaltarii de sine. Si totusi, scopul principal al lui Satan este sa-i lase pe crestini sa se indoiasca de existenta lui. Ori daca ei cred aceasta, atunci ei se indoiesc de prezenta lui si de adevaratul lui caracter. Lui Satan ii place ca oamenii sa se gandeasca la el ca la o fiinta ingrozitor de imorala. Voiam sa spun ca Satan nu este o fiinta imorala, in sensul obisnuit al cuvantului. Carnea, din nefericire ! cu toate poftele ei, este unul dintre cei mai roditori slujitori ai lui Satan, dar carnea nu este exact Satan insusi. Un om care staruie in imoralitate nu are nevoie, ca sa zicem asa, de Satan pentru a-l ajuta la distrugerea sa.

     Satan se transforma in inger de lumina.El se ocupa de principii, si ori de cate ori intalnim principii gresite, acolo il avem pe Satan insusi, acolo avem personalitatea, precum si principiul. De exemplu, daca exista tendinta in poporul lui Dumnezeu de a trafica in mod intelectual Cuvantul Sau, nu numai ca avem principii cananite, dar avem de-a face si cu puterea lui Satan. Si asa este cu toate celelalte principii pe care le vom vedea.

     4.2.2     Hititii

     Imperiul hitit a fost unul dintre cele mai mari imperii din cele mai vechi timpuri. Monumentele arata ca au fost o rasa viguroasa si energica, dintre toate celelalte, si ca s-au intins pe un teritoriu imens. La un moment dat, imperiul hitit era unul enorm. Numele lor este sugestiv : "Fiii terorii". Principiul fricii, al timiditatii, al retinerii, al retinerii de a merge inainte, acolo unde ne-ar vrea Dumnezeu, acesta este principiul hitit. Este ciudat sa vorbim despre ei ca despre o mare putere, care ne spune totusi despre slabiciune ; dar, dupa cum spunea John Bunyan, Rusinea (personaj din cartea lui) a fost cel mai nerusinat om pe care l-a vazut vreodata, asa ca frica este cel mai indraznet lucru care poate exista. Nu trebuie sa fim surprinsi ca dupa credinta, primul lucru despre care vorbeste apostolul Petru este virtutea, curajul. Frica, frica de om, frica de consecinte, frica de a merge pe apa, frica de  a merge pe calea ingusta a ascultarii. Oh! cum frica pune stapanire pe poporul lui Dumnezeu si il impiedica sa lupte pentru El, prin Duhul Sau si prin puterea Lui. 

     Hititii sunt peste tot si, daca le ingaduim se vor aseza in mijlocul nostru. Ne va inchide gura, asa ca ne va fi frica sa vorbim. De ce este atat de multa tacere in mijlocul poporului iubit al lui Dumnezeu ? De ce este atat de putina marturie in Evanghelie ? Atat de putina slujire printre sfinti ? Atat de putine glasuri in rugaciune si laude in adunari ? Oare nu pentru ca hititilor li se ingaduie sa locuiasca chiar in mijlocul nostru ? Ne este frica sa rostim un cuvant din partea Domnului Isus, ne este frica sa ridicam glasul pentru multumire - sa inaltam rugaciuni si laude catre Hristos Isus. Ne este frica sa luam pozitie pentru Hristos, sa-L marturisim pe deplin - frica sa facem ceea ce constiinta noastra si Cuvantul lui Dumnezeu declara ca ar trebui facut. Oh, imperiul hititilor este intr-adevar unul larg, se intinde peste tot, iar locuirea lor printre noi este o marturie ca nu am reusit sa-i alungam. Cu toate acestea, ii multumim lui Dumnezeu, ca insasi prezenta lor printre noi este un indemn din partea Lui sa ne ridicam si sa-i alungam de la noi ; sa terminam cu frica, sa terminam cu aceasta teroare, aceasta retinere, si sa fim puternici in Domnul si in taria puterii Lui. 

     4.2.3     Amoritii

     Dupa hititi vin amoritii ; un fel de contrast izbitor : "frica" - "vorbareti". Vorbesc continuu,  "laudarosi" in legatura cu asta. Inseamna cuvant fara putere. Si nu este adevarat ca se vorbeste mult ? Este usor sa vorbim chiar si atunci cand oamenii se tem cu adevarat de o marturie adevarata. Este usor sa ne expunem propriile noastre ganduri. Desigur, cand vorbeam despre calea credintei in marturisirea lui Hristos, si vorbind despre El, nu ma refeream la niciun fel de amorit ; o voce si nimc altceva, o simpla vorba si nimic altceva. Este foarte usor sa vorbesti fara practica, si acesta este amoritul. Oriunde gasim acest principiu printre noi, discursuri mari fara o umblare corespunzatoare, multa predicare si putina practica, trebuie sa realizam ca avem un dusman printre noi pe care trebuie sa-l alungam.

     4.2.4     Ferezitul si Iebusitul

     Apoi, mai departe, pentru a nu zabovi prea mult asupra acestora, in fereziti avem acel duh al puterii omenesti care stapaneste ; nu al stapanirii divine, nu supunere fata de Dumnezeu, fata de voia Sa si fata de Cuvantul Sau, manifestat in supunere fata de cel mai umil si slab lucru care exprima aceasta voie. Ci ferezitii au acel duh inalt : nobilimea, aristocratia. Ferezitii reprezinta nobilimea, clasa care stapaneste, care trebuie privita si respectata, nu pentru ceea ce invata, ci pentru ceea ce sunt. De cealalata parte sunt hevitii. Acestia (ferezitul si hevitul) merg impreuna. Daca exista o nobilime, trebuie sa fie si o clasa inferioara. Aceasta este nobilimea si taranimea, sau dupa cum s-ar putea spune, clerul si laicii. De aici rezulta iebusitul, care calca in picioare tot ce este de la Dumnezeu.