Epistola către Galateni
- VI -
Hamilton Smith
6 Galateni 5
6.1 Galateni 5:1
"Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi; rămâneți deci tari și nu vă prindeți din nou într-un jug al robiei!"
Dacă, pe de-o parte, trebuie să "alungăm" robia, altfel spus să părăsim principiul care constă în a căuta de a obține binecuvântarea sub lege, ceea ce ne duce la robie, pe de altă parte, să veghem ca să "rămânem tari" în libertatea prin care Hristos ne-a eliberat ca să nu fim din nou "prinși într-un jug al robiei".
6.2 Galateni 5:2-4
"Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veți fi circumciși, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc din nou oricărui om circumcis că este dator să împlinească toată legea. Voi, cei care vă îndreptățiți prin lege, sunteți lipsiți de orice folos de la Hristos; ați căzut din har".
Apostolul îi avertizează acum pe acești credincioși dintre națiuni cu un limbaj foarte direct. El era apostolul ales pentru a predica Evanghelia națiunilor, și a fost folosit pentru binecuvântarea lor. Pentru aceste motive, cuvântul lui ar fi trebuit să aibă mai multă greutate asupra lor decât cel al altora. Pare să le reamintească de aceasta atunci când le spune : "Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veți fi circumciși, Hristos nu vă va folosi la nimic" (5:2). A fi circumciși însemna că ei se puneau sub lege, ceea ce implica că, pentru a obține binecuvântarea, trebuia ca ei să păzească legea. În acest caz, ei se lipseau de binecuvântarea pe care harul o dă prin Hristos și lucrarea Lui. În ce privește experiența lor în viața practică, Hristos și lucrarea Lui era redus la nimic pentru ei. Ei căzuseră din har.
6.3 Galateni 5:5-6
"Căci noi, prin Duh, din credință, așteptăm speranța dreptății. Căci, în Hristos Isus nici circumcizia nu are vreo putere, nici necircumcizia, ci credința care lucrează prin dragoste".
Apostolul prezintă apoi un rezumat foarte frumos al adevăratei stări creștine, în contrast cu starea celor care sunt sub lege. El este caracterizat de "speranță", "credință" și "dragoste".
Noi nu lucrăm în speranța de a ne asigura binecuvântarea ; noi așteptăm gloria care ne este asigurată prin lucrarea lui Hristos. Nu dreptatea este cea pe care o așteptăm, ci împlinirea speranței care aparține celor care sunt deja îndreptățiți prin credința în Isus Hristos. Fiind îndreptățiți prin credință, "ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu" (Rom. 5:2). Dreptatea îmi dă gloria, nu doar har. Sub lege, dreptatea cerea ca eu să fiu lipsit de la glorie ; căci, nepăzind legea, "toți au păcătuit și nu au ajuns la glorie". Sub har, dreptatea cere ca cel credincios să meargă în glorie, la fel cum ea a spus deja cu privire la Hristos așezându-L în glorie (Ioan 16:10). Faptul că credincioșii sunt împreună cu El în glorie se datorează lui Hristos în virtutea lucrării Sale pe cruce.
Prin arvuna Duhului, noi putem, încă de acum, să ne bucurăm mai înainte de binecuvântarea acestei speranțe. "În Hristos Isus", circumcizia nu poate să adauge nimic la binecuvântare, nici necircumcizia nu poate să împiedice binecuvântarea. Credinciosul, văzut în Hristos înaintea lui Dumnezeu, este în afara celor două cercuri - iudeu și păgân (națiuni). Aceasta poziție nu poate fi înțeleasă decât prin credință, iar credința "lucrează prin dragoste".
6.4 Galateni 5:7-10
"Voi alergați bine; cine v-a oprit, ca să nu fiți supuși adevărului? Convingerea aceasta nu vine de la Cel care vă cheamă. Puțin aluat dospește toată plămădeala. Eu am încredere în Domnul cu privire la voi, că nu veți gândi altfel; iar cel care vă tulbură va suporta judecata, oricine ar fi".
În prima parte a epistolei, apostolul a arătat destul de clar că, întorcându-se la lege, acești credincioși s-au îndepărtat de la adevăr. De la versetul 7 până la sfârșitul epistolei el vorbește despre efectul acestui rău asupra umblării lor practice. El recunoaște că în trecut ei umblau bine (și chiar alergau), atunci când erau supuși adevărului. Dar au fost opriți plecând urechea la raționamentele învățătorilor falși care au adus tulburare în mijlocul lor. Efectul practic asupra umblării lor și asupra căilor lor a dovedit clar că acești tulburători nu erau conduși de Dumnezeu care ne-a chemat să "alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte" (Evrei 12:1). Să nu uităm că "puțin aluat dospește toată plămădeala" (Gal. 5:9). Orice îndepărtare de la adevăr, dacă nu este judecată, va conduce la o accentuare a declinului și la deteriorarea progresivă a întregului trup. Din nefericire ! starea creștinătății, cu amestecul ei de iudaism și creștinism , nu arată ea clar că aluatul galatenilor și-a făcut efectul asupra ei ? Privind pur și simplu la doctrina falsă, Pavel a prevăzut că acest aluat va sfârși prin coruperea întregului grup de creștini. Cu toate acestea, Domnul era mai presus de toate, și privind la Domnul îi dă încredere apostolului că acești sfinți vor ajunge în cele din urmă să ai aibă același gând ca el despre acești învățători și falsele lor învățături - gândul Domnului. Referitor la acești tulburători, apostolul era asigurat că vor trebui să poarte vina și judecata învățăturii lor distructive.
Ce bine este pentru noi toți, în dificultățile care apar în sânul poporului lui Dumnezeu, de a privi dincolo de tulburări și de cei care tulbură, și de a-L vedea pe Domnul mai presus de toate, El care poate izbăvi pe poporul Său din toate cursele și de a Se ocupa de cei care produc tulburare.
6.5 Galateni 5:11
"Dar eu, fraților, dacă mai practic circumcizia, pentru ce mai sunt persecutat? Atunci poticnirea crucii a fost înlăturată".
Apostolul atinge apoi ceea ce a făcut ca învățătura acestor tulburători să fie atât de subtilă. Am văzut deja că motivul lor de bază era să-i atragă către ei înșiși (4:17) ; acum aflăm că ei le-au prezentat sfinților o cale prin care le permitea să scape de orice persecuție și de înlăturare a poticnirii crucii. Pentru un iudeu religios, nimic nu era mai ofensator decât crucea, căci ea este condamnarea definitivă a omului înaintea lui Dumnezeu, dovada că legea este încălcată, și că omul este sub blestem. Predicarea Evangheliei care proclamă în harul suveran binecuvântarea prin credința în Hristos, ridica întotdeauna împotrivirea acelora care se încredeau în propriile lor fapte pentru a obține binecuvântarea. Apostolul a înțeles clar că dacă "ascultăm de adevăr", rezultatul va fi persecuția, oricât de diferite ar fi formele pe care le ia în timp.
6.6 Galateni 5:12-15
"De s-ar tăia chiar de tot (în sens de scrijelare, mutilare) cei care vă tulbură! Căci voi ați fost chemați la libertate, fraților; numai nu folosiți libertatea ca un prilej pentru carne, ci slujiți unii altora prin dragoste. Căci întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! Dar, dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, vedeți să nu fiți mistuiți unii de alții".
Văzând efectul rău al acestor învățători falși, apostolul nu poate decât să-și dorească ca acești tulburători să fie tăiați din mijlocul sfinților. Dragostea lui pentru adevăr și pentru binele credincioșilor îl făcea intolerant față de cei a căror învățătură distrugea adevărul creștin, lipsind pe sfinți de adevărata libertate, și-i conducea la o practică care, nu doar că era incompatibilă cu creștinismul, dar care era și cu totul contrară legii la care ei se întorceau. "Căci întreaga lege este împlinită într-un singur cuvânt, în acesta : Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți". Ori, dacă legea cerea dragoste, ea nu dădea nicio capacitatea de a răspunde la cererile ei ; și, fiind sfântă, ea nu putea decât să condamne, fiindcă am eșuat cu toții în a răspunde la cererile ei.
În contrast cu legea, creștinismul ne dă o natură nouă care îi place să asculte și să facă voia lui Dumnezeu, și ne dă o putere nouă, Duhul Sfânt, pentru a împlini dorințele naturii noi. Aceasta este libertatea, dar ea nu trebuie să fie folosită, de fapt, ca o ocazie pentru înălțarea cărnii, ci să ne slujim unii altora. Carnea îi place să fie slujită ; dar dragostea se bucură să slujească. Dreptatea proprie care caută să se înalțe prin faptele sale nu are nici dragoste, nici compasiune pentru ceilalți. Așa cum acești tulburători au căutat să-i ridice pe sfinți împotriva apostolului pentru a-i atrage de partea lor (4:17), la fel îngâmfarea cărnii va conduce întotdeauna la a căuta greșeli și la a denigra pe ceilalți, în efortul de a se înălța pe sine. Acest fel de comportament duce în mod inevitabil la conflicte și la certuri în poporul lui Dumnezeu. Și odată ce frații au început să se muște și să se mănânce unii pe alții, ar trebui "să ia seama", căci, dacă acest duh nu este judecat, aceasta nu va întârzia să fie mistuiți unii de alții. Din nefericire! câte grupuri din poporul lui Dumnezeu s-au destrămat și au fost împrăștiate de indivizi în conflict unii cu alții, insultându-se unii pe alții, în loc să slujească unii altora în dragoste.
6.7 Galateni 5:16-17
"Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. Deoarece carnea poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva cărnii; și acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți ceea ce ați dori".
Ni se reamintește acum că nu putem scăpa de poftele cărnii decât umblând prin Duhul. Duhul Sfânt este aici pentru a-L glorifica pe Hristos ; carnea caută orice ocazie pentru a-și satisface mândria înălțându-se pe sine. Prin urmare, carnea este opusă Duhului și Duhul cărnii. Dacă umblăm prin Duhul - gândim, vorbim și acționăm prin Duhul - vom fi eliberați de a face lucrurile care ne sunt naturale ca oameni căzuți.
Apostolul nu spune că dacă umblăm prin Duhul, carnea nu va fi în noi, nici că ea va înceta să poftească sau va fi într-un anume fel modificată, ci, dacă umblăm prin Duhul, nu vom împlini poftele ei. S-a spus pe bună dreptate : "Carnea caută să ne împiedice când vrem să umblăm prin Duhul, iar Duhul Se împotrivește lucrării cărnii pentru a o împiedica să realizeze ceea ce își dorește" (JND).
6.8 Galateni 5:18
"Dar, dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege".
Mai mult, dacă suntem conduși de Duhul, nu suntem sub lege. Duhul a venit să ia din ce este al lui Hristos și să ne facă cunoscut (Ioan 16:14). El ne va conduce să ne preocupăm cu Hristos, Cel care a murit și a înviat pentru noi. Duhul nu ne va conduce sub o lege care ne impune cerințe pe care nu le putem împlini, ci sub influența unei dragoste care depășește orice cunoștință și căreia natura cea nouă îi place să răspundă.
6.9 Galateni 5:19-21
"Și sunt arătate faptele cărnii, care sunt: curvie, necurăție, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmășii, certuri, gelozii, mânii, neînțelegeri, dezbinări, secte, invidii, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora, despre care vă spun dinainte, după cum am spus și mai înainte, că cei care fac unele ca acestea nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu".
În ultimele versete ale capitolului, apostolul pune în contrast faptele cărnii cu roada Duhului. Se pare că el rezumă faptele cărnii în șapte rubrici :
- Prima, face referire la pofta cărnii : "curvie, necurăție, destrăbălare" ;
- A doua, superstiția cărnii : "idolatrie" și "vrăjitorie" ;
- A treia, răutatea cărnii : "vrăjmășii" care duc la "certuri" ;
- A patra, gelozia cărnii : "gelozia" care duce la "mânii" și la "neînțelegeri" ;
- A cincea, raționamentele cărnii, care duc la "neînțelegeri", la "dezbinări" și la secte" (școli de opinie ;
- A șasea, iubirea de sine a cărnii, ducând la "invidii" și la "ucideri" ;
- A șaptea, atitudinea lumească a cărnii, ducând la "beții", la "chefuri", și la "lucruri asemănătoare acestora".
Acesta este caracterul îngrozitor și de neschimbat al cărnii, iar cei care trăiesc în aceste rele nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
Știind că avem în noi carnea, și că ea nu se schimbă niciodată, trebuie să ne temem de erupția celor mai oribile păcate, astfel încât, prin puterea Duhului, sufletele noastre să fie preocupate cu Isus, privind la El pentru a primi har în fiecare clipă.
6.10 Galateni 5:22-23
"Dar roada Duhului este : dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare; împotriva unora ca acestea nu este lege".
Dacă umblăm prin Duhul, nu doar că vom fi păziți de "faptele cărnii", dar vom realiza "roada Duhului". Carnea are "faptele" sale, dar ea nu produce niciun rod pentru Dumnezeu. Duhul produce atât fapte bune, cât și rod ; totuși, în acest pasaj apostolul nu vorbește despre fapte, ci despre frumosul caracter creștin de unde decurge orice adevărată faptă bună. Nu toți avem un dar, nici nu suntem toți chemați să fim învățători și predicatori, sau să facem lucrări mari. Dar "roada Duhului" este posibilă pentru toți, de la cel mai tânăr la cel mai în vârstă dintre sfinți, și prezintă condiția esențială pentru orice slujire adevărată.
"Dragoste", "bucurie" și "pace" prezintă experiența interioară a sufletului - "îndelungă-răbdare" și "facere de bine (sau "bunăvoință"), atitudinea sufletului față de ceilalți - "bunătate" și "credincioșie", calități care ar trebui să ne motiveze în modul nostru de a acționa cu ceilalți - "blândețe" și "înfrânare" sunt calități care ne fac să-i considerăm pe ceilalți cu răbdare, în contrast cu aroganța cărnii.
Nu există lege împotriva acestor calități care ne fac să semănăm cu Hristos. Legea nu poate controla carnea și nu poate produce roada binecuvântată a Duhului, dar aceasta nu înseamnă că legea se opune acestor excelente calități.
6.11 Galateni 5:24-26
"Iar cei ai lui Hristos au răstignit carnea împreună cu patimile și cu poftele ei. Dacă trăim în Duh, în Duh să și umblăm. Să nu căutăm glorie deșartă, provocându-ne unii pe alții, invidiindu-ne unii pe alții".
Mai mult, cei care sunt ai lui Hristos au răstignit carnea cu patimile și cu poftele ei. Adevărata poziție creștină este de a accepta crucea lui Hristos ca judecată a lui Dumnezeu asupra cărnii, ca să nu mai trăim potrivit cărnii, ci "în Duh". Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. Umblând astfel, nu vom fi doritori de glorie deșartă, provocându-i pe sfinți prin invidie unii față de alții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu