CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                             SAU UN BLESTEM ?
                                                       
                                                                       - V -


     Bremicker E.A


     6     A doua parte : casatoria in viata de fiecare zi  -   Raspunsuri biblice la intrebari actuale

          Subiectul pentru aceasta seara se enunta astfel : "Casatoria in viata de fiecare zi - Raspunsuri biblice la intrebari actuale". A spune ceva despre practica vietii conjugale, evident nu este asa de usor, in special atunci cand se are in vedere propriile experiente ale vietii de casatorie in care s-au facut multe greseli. Asadar, in aceasta seara vom cauta sa ne referim la Cuvantul lui Dumnezeu, caci Biblia are cu siguranta sa ne spuna ceva in legatura cu practica vietii nostre conjugale.

     6.1    Trei clase - tipuri pentru viata conjugala

          Mai de mult, atunci cand existau trei clase de calatorie pe calea ferata, un slujitor al Domnului de o varsta inaintata, i-a dat fiului sau un sfat bun pentru casatorie. El a asemanat casatoria cu o calatorie cu trenul, si i-a spus urmatoarele: "Fiul meu, in casnicia ta poti calatori la clasa intai; dar poti de asemenea sa calatoresti in a doua sau in a treia clasa. La clasa intai, se traieste, sotul si sotia, impreuna unul pentru altul. La clasa a doua, se traieste unul langa altul, si la a treia clasa se traieste in discutii unul impotriva celuilalt. Sa faci astfel ca intotdeauna sa calatoresti la clasa intai, adica tu in casnicia ta, sa duci o viata impreuna cu sotia ta si pentru sotia ta".

          In final, casatoria este ea o binecuvantare sau un blestem? Acela care calatoreste, in casnicie, la clasa intai, adica traind in cuplu unul pentru altul si unul cu altul, pentru el casatoria este cu adevarat o binecuvantare si o bucurie. Daca suntem in calatorie in a doua clasa, adica unul langa altul, atunci viata de casatorie este foarte plictisitoare, si nu ofera nici satisfactie nici bucurie reala. Referitor la cel care calatoreste la a treia clasa, casatoria este pentru el in mod efectiv o catastrofa. Atunci nu-i mai ramane decat sa coboare din tren, adica desfacerea casatoriei, si noi am vazut ca acesta nu este dupa gandul lui Dumnezeu. Cel care calatoreste la clasa intai poate sa fie recunoscator Domnului sau, si sa-I ceara ca aceasta sa continue. Altfel, aceasta nu este niciodata garantat. Acela care calatoreste la clasa a doua sau la a treia nu trebuie sa se resemneze. Este totdeauna posibil cu ajutorul Domnului de a urca la clasa intai de casatorie, daca se urmareste gandurile bune ale lui Dumnezeu

     6.2    Trei dusmani

          Casatoria, am vazut este o zona a problemelor. Doua fiinte umane, de origini complet diferite, cu caractere complet diferite, alcatuiesc dintr-odata o unitate de nedespartit. Ei impart totul unul cu altul. Acest lucru in sine poate aduce tensiuni. Nu trebuie sa ne mire. Dar la aceasta se adauga altceva la care trebuie sa meditam. Exista de asemenea dusmani ai casatoriei care cu buna stiinta vor sa ne faca rau. Cei trei mari dusmani ai crestinului sunt de asemenea si cei trei mari dusmani ai casatoriei.

               - Primul dusman, este dusmanul impotriva noastra. Diavolul, cu cele doua tactici ale sale, puterea si viclenia, cauta sa distruga casniciile noastre. El a distrus prima casnicie din paradis, si el este permanent acela care cauta pana astazi sa distruga casniciile noastre. Mai intai, sa fim constienti ca avem un astfel de dusman, si apoi sa fim atenti la atacurile lui. El este viclean si are o mare experienta.

               - Al doilea dusman este un dusman din jurul nostru. Acesta este lumea. In cursul primei seri, ne-am ocupat cu degradarea valorilor din aceasta lume. Aceasta degradare de valori nu se opreste la usile noastre. Suntem cu totii copiii timpului nostru. Constienti sau nu, noi suntem influentati de duhul timpului si de tendintele din aceasta lume. Aceasta vrea sa zica ca trebuie sa fim foarte atenti de a nu fi antrenati in acestea.

               - Al treilea dusman este dusmanul din noi. Acesta poate fi chiar cel mai periculos, in mod special in legatura cu casatoria. Este vorba de carnea noastra, de eul nostru, de egoismul nostru. Egoismul meu este cel mai mare dusman al casniciei mele. Egoismul tau poate fi cel mai mare dusman al casniciei tale. De aceea trebuie sa luam aminte cu adevarat in casniciile noastre la indemnurile lui Pavel, si sa ne-amintim ca noi suntem morti impreuna cu Hristos (Rom. 6:2).

          Este important sa stim foarte clar ca noi avem acesti dusmani, si ca ei cauta sa distruga casniciile noastre. Sa nu fim naivi sau angelici in niciun fel, si sa nu gandim ca putem rezolva noi lucrurile intr-un fel sau altul. Daca cineva gandeste aceasta, sa nu se mire daca problemele incep sa apara. In plus, acesti trei dusmani coopereaza unul cu altul si se sustin reciproc. Numai puterea Duhului Sfant ne poate ridica la inaltimea rolului nostru de soti sau sotii.

     6.3    Plan - Pasaje relevante - Ceea ce trebuie sa fie vizibil

     6.3.1    Plan

         Vrem in aceasta seara sa punem inaintea noastra trei lucruri

     - Mai intai ne vom ocupa putin de domeniul sarcinilor si al responsabilitatilor noastre de soti.

      - Apoi vom vedea domeniul sarcinilor si al responsabilitatilor de sotie.

      - In final doresc sa va arat un domeniu comun, de datorii si responsabilitati, care priveste pe ambi soti.

6.3.2    Versete relevante

          Mai intai cateva versete din Biblie care vor fi privite in aceasta seara:

          Efeseni 5:22-26: "Sotiilor, supuneti-va sotilor vostri ca Domnului, pentru ca sotul este capul sotiei, dupa cum si Hristos este Cap al Adunarii. El este Mantuitorul trupului. Dar, dupa cum Adunarea este supusa lui Hristos, asa si sotiile sotilor lor, in toate. Sotilor, iubiti-va sotiile, dupa cum si Hristos a iubit Adunarea si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin spalarea cu apa, prin Cuvant".

          Efeseni 5:28-29: "Astfel sunt datori si sotii sa-si iubeasca sotiile, ca pe propriile trupuri. Cine isi iubeste sotia se iubeste pe sine insuti. Pentru ca nimeni nu si-a urat vreodata propria carne, ci o hraneste si o ingrijeste cu drag, ca si Hristos Adunarea".

          1 Petru 3:1,2: "Tot asa, sotiilor, fiti supuse sotilor vostri, incat, chiar daca unii sunt neascultatori de Cuvant, sa fie castigati fara cuvant, prin purtarea sotiilor".

          1 Petru 3:7: "Tot asa, sotilor, locuiti cu ele dupa cunostinta, ca si cu un vas mai slab, feminin, dandu-le onoare ca fiind si impreuna-mostenitoare ale harului vietii, spre a nu fi impiedicate rugaciunile voastre".

          Coloseni 3:18-19: "Sotiilor, fiti supuse sotilor vostri, cum se cuvine in Domnul. Sotilor, iubiti-va sotiile si nu va purtati cu ele cu amaraciune".

          1 Corinteni 11:7 : "Pentru ca un barbat, in adevar, nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chipul si gloria lui Dumnezeu; dar femeia este gloria barbatului".

          Tit 2:3-5 : "De asemenea, ca femeile in varsta sa fie in toata purtarea lor, asa cum se cuvine femeilor sfinte, nu defaimatoare".

     6.3.3   Ce trebuie sa se vada

     Am vazut in prima seara ca intre barbat si femeie nu exista diferenta de valoare, dar exista o diferenta de natura, si legat de aceasta, o diferenta de sarcini. Barbatul si femeia trebuie sa se completeze in casnicie. In viata comuna a barbatului cu femeia, unde fiecare isi vede propriul sau domeniu de responsabilitate, doua lucruri trebuie sa se vada inainte de toate:

               - In primul rand, imaginea lui Hristos si a Adunarii Sale. Hristos trebuie reflectat prin comportamentul barbatului. Adunarea trebuie reflectata prin comportamentul femeii. Barbatul trebuie sa-si iubeasca sotia dupa cum Hristos a iubit Adunarea. Sotia trebuie sa fie supusa sotului sau dupa cum Adunarea este supusa lui Hristos. Aceasta este ceea ce prezinta Efeseni 5.

               - In al doilea rand, vedem in pasajul din 1 Corinteni 11, ca barbatul este imaginea si gloria lui Dumnezeu, in timp ce femeia este gloria barbatului. Aceasta, de asemenea, trebuie sa se reflecte in casnicie. Sotul si sotia, fiecare in locul desemnat de Dumnezeu, trebuie sa se achite de responsabilitatile domeniului lor. In pasajele din Cuvantul lui Dumnezeu pe care le-am citit, vom vedea invataturi cu totul speciale pentru femei, si altele cu totul speciale pentru soti: "sotiilor", "sotilor". Dumnezeu ne-a dat invataturi cu totul specifice pentru soti si pentru sotii. Ar fi groaznic daca, noi sotii, am mustra pe sotiile noastre cu privire la pasajele din Biblie care sunt pentru sotii. De asemenea ar fi groaznic, daca voi sotiilor, ati mustra pe sotii vostri cu privire la pasajele care sunt scrise pentru ei. Bineinteles, ca este bine ca noi sotii sa ascultam ce spun sotiile, si invers; dar nu putem sa repetam pasajele biblice care privesc pe celalalt. Daca o facem, vom cobori repede in a treia clasa de casnicie. Daca ne este adresat ceva noua sotilor, sa ascultam cu atentie. Daca ceva este adresat surorilor, este bine ca ele sa asculte cu atentie.

     6.4     Care sunt responsabilitatile sotului

          Daca vorbim acum de domeniul special al responsabilitatilor si al sarcinilor sotului, am citit clar ca sotul este capul. A fi cap, doresc sa subliniez inca odata, nu inseamna ca sotul este dictator in familie. Sotul nu are dreptul de a se juca de-a pasa, a cere sa i se aduca papucii si ziarul si a stapani peste sotia sa. Cel care face aceasta nu si-a inteles misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu de a fi cap al sotiei sale. Dimpotriva : pacatuieste fata de sotia sa. A fi cap inseamna: a)- ca barbatul este gata sa-si asume responsabilitati fata de sotia si familia sa, b)- ca este gata sa-si asume conducerea, c)- ca el da cuplului si familiei sale stabilitatea si directia, d)- ca in toate lucrurile are grija de cuplu si de familia sa. Ne gandim la Avraam asezat la intrarea cortului sau. Iata , schitat in cateva cuvinte, domeniul de responsabilitate al sotului.

          Daca vom lasa, cat de putin, sa lucreze asupra noastra pasajele pe care le-am citit, atunci mi-ar placea sa prezint cinci lucruri care se adreseza in mod special noua sotilor.

     6.4.1    A iubi sotia

          Primul lucru este ca noi trebuie sa ne iubim sotia. Aceasta este spus sotilor de mai multe ori in Biblie. Doar in Efeseni 5 se vorbeste de trei ori (5:25,28,33), si odata in Coloseni 3:19. In mod evident, noi barbatii, avem multa nevoie ca sa ni se aminteasca de a ne iubi sotiile. Am spus deja ca egoismul este un mare pericol pentru buna functionare a vietii conjugale, si el ne priveste in special, pe noi sotii. De ce aceasta cerinta? Doresc sa indrept atentia asupra a trei puncte in legatura cu aceasta afirmatie: "iubiti-va sotiile".

          - Primul punct pune accent pe faptul ca noi trebuie sa ne iubim sotiile. In general ura reprezinta contrariul dragostei. Aceasta este o problema in unele cazuri. Dar egoismul si indiferenta sunt de asemenea opuse dragostei. Si prin acestea incep de multe ori problemele la noi, sotii. Sotiile noastre nu trebuie sa ne fie indiferente. Nu trebuie sa fim duri fata de ele. Nu trebuie sa le neglijam. Trebuie sa le facem bine si sa le rezervam timp si disponibilitate. Cerinta de a iubi sotiile contine toate acestea. Recunoastem rapid ca aceasta cerinta merge mult mai departe decat a declara sotiilor ca le iubm. Bineinteles ca este nevoie sa le spunem sotiilor aceasta, dar inainte de toate este nevoie sa le aratam aceasta prin purtarea noastra.

          - Al doilea punct pune accent pe faptul ca noi trebuie sa iubim sotia noastra. Pavel zice: "iubiti-va sotiile". Aceasta vrea sa spuna propria sotie. Am vazut deja aceasta pe scurt. Este dezastruos, pentru noi sotii, de a intretine o relatie emotionala sau intelectuala cu o alta femeie. Nu am vorbit acum de relatii sexuale, desi experienta arata ca rezultatul este acesta. O relatie sexuala este un adulter. Speram ca aceasta este clar pentru toti. Dar, chiar daca nu a existat intr-adevar decat o relatie emotionala sau intelectuala [sau o dragoste platonica], este un mare pericol ca o astfel de relatie intretinuta cu alta femeie sa devina mai apropiata decat cea existenta cu propria sotie. Nu spun ca nu ar trebui, fiecare, sa fim prietenosi si gata de a ajuta, dar in orice caz pentru noi sotii, prudenta si retinerea sunt sfatuitori buni. Multe casnicii au fost distruse datorita acestui punct.

          - Al treilea punct pune accentul pe cuvantul sotii. Iubiti-va sotiile. Aceasta vrea sa zica, in mod natural, sotia. Exista in vietile noastre altceva care sa ne fie mai important sau pe care sa-l cunoastem mai bine decat propriile noastre sotii? Eu vorbesc acum despre lucrurile de pe acest pamant, caci nu se pune la indoiala ca Domnul trebuie sa aiba primul loc. Dar, ce importanta are profesia noastra? Suntem noi mai atasati de cariera noastra decat de sotia noastra? Care este hobby-ul nostru? Are el mai multa importanta decat sotia noastra? Computerul nostru este el mai important decat sotia noastra? Sa ne intrebam putin: cat de mult timp "vorbim" cu computerul nostru in fiecare zi, si cat cu sotia noastra? Iata toate intrebarile pe care trebuie sa ni le punem.

          Masura care ni s-a dat noua, sotilor, este foarte mare. "A iubi" nu vrea sa spuna simplu " a avea inclinatie", ci este vorba de cea mai inalta forma de expresie a dragostei. Aceasta nu face aluzie la dragostea umana care isi gaseste propriul interes in obiectul iubit. Nu, aici este vorba despre dragostea divina. Deoarece este spus: "... dupa cum si Hristos a iubit Adunarea si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea". Daca ne privim in lumina acestei masuri, vom tacea rapid. Care este sotul care pretinde ca isi iubeste sotia la acest nivel?

     6.4.2   A hrani si ingriji sotia

          Aceasta este a doua cerinta pe care dorim sa o privim mai de-aproape. Ni se cere sa ne hranim si sa ingrijim sotia (Efes. 5:29). A hrani inseamna ca dam sotiilor noastre ceea ce ele au nevoie. A ingriji inseamna ca noi dam sotiilor mai mult decat ceea ce le este absolut necesar. Am putea traduce de asemenea prin expresia "a construi un cuib". Acela care ingrijeste de sotie vegheza ca aceasta sa se simta bine langa sotul ei. Este mai mult decat "sa nu-i lipseasc a nimic". A hrani si ingriji nu trebuie inteles doar in sens material, ci se refera - si in primul rand in acest pasaj - de bunastarea spirituala a sotiilor noastre. Este misiunea si responsabilitatea noastra de a avea grija de bunastarea spirituala a sotiilor noastre. Aceasta presupune in mod natural ca sa aiba o viata personala de comuniune cu Domnul. Acela care se achita de aceasta sarcina va costata in curand ca aceasta este o sarcina frumoasa. In orice caz aceasta este o sarcina in care trebuie sa investim mult timp. Nu putem sa raspundem imediat la toate intrebarile sotiilor noastre. Poate ca este nevoie de un anumit timp pentru a gasi raspunsul care sa le satisfaca.

          Dar nu vrem sa punem in totalitate de-o parte aspectul material al acestui punct. Aceasta ar fi groaznic daca barbatul si-ar abandona grija materiala fata de sotia sa. Barbatii care se ocupa de menaj in timp ce sotiile lor merg la munca, nu au inteles care este domeniul responsabilitatii lor. Aici, de asemenea, lumea din jurul nostru ne ocupa timpul in felul ei, si influenta acestor evolutii si tendintele asupra casniciei crestine nu trebuie sa fie subestimate.

     6.4.3   A se lipi de sotia sa

          A treia cerinta este ca noi trebuie sa ne lipim de sotia noastra. Efeseni 5  citeaza versetul din Geneza 2, dupa cum am vazut in prima noastra seara: "de aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa". Iata domeniul cu totul special al legaturii emotionale dintre sot si sotia sa. Concret, aceasta semnifica pentru noi sotii, ca trebuie sa ne dam osteneala ca sa intelegem si sa acceptam sfera sentimentelor ale sotiei noastre. Aceasta este uneori foarte dificil pentru noi, sotii. Noi suntem mai rationali, suntem facuti din tarana. Sotiile sunt mai emotionale, - intocmite din coasta sotului. Cu toate acestea, este important sa invatam sa cunoastem si sa intelegem viata interioara a sotiei noastre. Unii soti pot sa-si aminteasca destul de bine ce au experimentat prima oara cand sotia lor a izbucnit in plans intr-o situatie deosebita, fara macar ca ei sa inteleaga de ce.

          Ar fi o rusine sa cunoastem mai bine noul nostru program al computerului decat viata interioara a sotiei noastre. Daca este asa, atunci trebuie sa schimbam ceva. O femeie vrea sa fie inteleasa. Ea vrea sa simta ca sotul ei o cunoaste cu adevarat. Noi sotii, trebuie sa ne lipim de sotiile noastre, adica sa ne purtam fata de ele ca si cu o planta. Vechiul Testament foloseste in cateva pasaje expresia "omul a cunoscut-o pe sotia sa". Prima data este zis despre Adam (Gen. 4:1). In gneral se refera la nasterea de copii, dar expresia lasa sa se inteleaga mai mult decat simplul act al nasterii. Ar trebui sa ne cunoastem sotia, asa cum este ea, dupa duh, suflet si trup.

     6.4.4    A locui cu sotia dupa cunostinta

          A patra cerinta pe care doresc s-o prezint este din 1 Petru 3:7. Citim ca noi sotii, trebuie sa locuim cu sotiile noastre dupa cunostinta (inteligenta), ca si cu un vas mai slab. Noi sotii, suntem uneori duri, si gandim ca sotiile noastre au aceeasi constitutie ca si noi. Ori Biblia spune clar ca femeia este un vas mai slab. Eu stiu ca aceasta lume nu este de acord cu adevarul unei astfel de afirmatii. Se vorbeste despre femei puternice, ca despre barbati puternici, in totul la fel. Ori, exista cu siguranta domenii in care femeile au taria lor speciala. Dar Biblia zice de o maniera sigura, si nu fara motiv, ca femeia este un vas mai slab. Trebuie sa acceptam aceasta ca un fapt.

          Trebuie deci, sa locuim cu sotiile noastre ca si cu un vas mai slab. Acolo unde eu locuiesc, este casa mea si unde ma simt bine. Noi barbatii, trebuie sa ne simtim bine langa sotiile noastre. Dar aceasta locuire merge impreuna cu cunostinta. Din nou este vorba de ceea ce Dumnezeu doreste sa ne faca sa vedem clar: dati-va osteneala pentru a va cunoste sotiile; dati-va osteneala pentru a avea intelegere fata de nevoile speciale ale sotiei pe care Dumnezeu ti-a sau mi-a dat-o

          A locui dupa cunostinta, vom remarca in trecere, inseamna ca noi suntem atat cat este posibil langa sotiile noastre. Nu este bine ca barbatul sa aiba obiceiul sa-si urmareasca propriile interese lasand pe sotia sa acasa. Aceasta priveste in special pe tinerii casatoriti. Aceasta nu se refera, in mod natural, la obligatiile profesionale sau la angajamente in lucrarea Domnului, ci la activitati care privesc propria placere. Unii tineri casatoriti sunt preocupati de sport mai mult decat sotiile lor. Altii pun cariera profesionala mai presus de orice, si pentru a-si atinge acest scop, lasa de-o parte propria casnicie.

     6.4.5    Dand onoare sotiei sale

          A cincea cerinta, pe care o gasim de asemenea in 1 Petru 3:7, ne zice sa dam onoare sotiei noastre. Aceasta inseamna ca noi gandim si vorbim de bine despre ea. Le aratam ca le apreciem. Femeia este un vas mai slab, dar aceasta nu inseamna ca ea are mai putina valoare. Noi, sotii, nu avem niciun motiv sa ne credem mai buni sau mai deosebiti. In ochii lui Dumnezeu femeia are aceeasi valoare ca si barbatul. Ea este impreuna-mostenitoare a harului vietii, intocmai ca si noi sotii. De aceea nu trebuie s-o privim de sus, sau s-o desconsideram, chiar daca ea este un vas mai slab. Nu. trebuie sa-i dam onoare, si in mod natural aceasta trebuie sa se exprime si in afara.

          Sa nu ezitam s-o ajutam pe sotia noastra sa-si puna haina si sa-i deschidem usa de la masina. Aceasta nu se mai face astazi, dar noi inca putem. Ar fi prea putin daca "dandu-le onoare" se limiteaza doar la fapte sau cuvinte. Aceasta incepe, in toate cazurile, prin ceea ce gandim in inima noastra fata de sotie, si cum gandim. Ar trebui sa avem o gandire inalta despre ea. Ea este lucrul cel mai scump pe care l-am primit din partea lui Dumnezeu pe acest pamant.  

       
       

                                CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                             SAU UN BLESTEM ?

                                                                    - IV -



     Bremicker E.A.


     4     Consecintele caderii pentru casatorie

          Ajungem acum la a treia parte a primei noastre seri. Dumnezeu a creat totul intr-un mod minunat. El a facut totul in asa fel ca Adam si Eva sa se simta bine si sa poata fi fericiti. Cu toate acestea a intervenit caderea, si din acest moment, a existat o mare problema cu privire la casatorie. Ce s-a intamplat? Eva, in ce priveste responsabilitatea sa, si-a parasit locul pe care Dumnezeu i l-a dat. Ea a luat o decizie cu consecinte grele, fara sa-l consulte pe sotul ei. Adam nu a avut nicio obiectie, - aceasta este partea responsabilitatii sale. Dimpotriva, a luat si el din fruct. Vedem aici marea problema care se pune in fiecare casnicie dupa cadere: pe de-o parte pericolul ca femeia sa-si paraseasca rolul pe care Dumnezeu i l-a dat in intelepciunea Sa de Creator, si pe de alta parte pericolul ca sotul sa-si abandoneze rolul pe care Dumnezeu i l-a dat. Le gasim pe amandoua in multe casnicii, inclusiv in casnicii crestine. Este o zona cu probleme pe care o cunoastem prea bine. Si o sursa de probleme suplimentare apar atunci cand recunostem pericolul doar de-o parte, si daca alunecam in cealalta extrema, adica femeia se injoseste iar barbatul stapaneste. Ambele devieri nu sunt in gandul Creatorului.

          Apoi vedem ca Dumnezeu Insusi a aratat consecinta caderii, si anume dorinta femei va fi spre sotul ei, si ca sotul va stapani peste ea. Am aratat mai inainte ca aceasta nu a fost intentia initiala a lui Dumnezeu pentru casatorie. Aceasta este o consecinta a caderii, o consecinta care se manifesta in multe casnicii. Pentru ca femeia s-a inaltat, pentru ca Eva a stapanit peste barbat si a hotarat singura. Dumnezeu a zis: ca rezultat, barbatul va stapani de acum inainte peste tine. Este adevarat, si vreau s-o spun foarte clar, consecintele pot fi atenuate, sau cel putin intr-o anumita masura, intr-o casnicie condusa de o maniera crestina. Aceasta este o provocare pentru toti cei care se casatoresc "in Domnul".

     4.1.1    Doua categorii de probleme

          Daca intram putin mai mult in detaliu, vom vedea ca ceea ce avem acum inaintea noastra ne ajuta sa intelegem cele doua mari categorii de probleme de baza care ameninta toate casniciile, inclusiv cele crestine:

        - Ca prima problema, este ideea emanciparii care se gaseste deja in Geneza. Emanciparea nu este o inventie a timpurilor noastre. Radacina se afla deja in Geneza, atunci cand Eva s-a inaltat mai presus de sotul sau. Aceasta este prima problema.

                 - O a doua problema, este cea de stapanire pe care sotii cauta s-o exercite in cuplu. Ei o fac de o maniera aspra, de o anumita masura, si multe femei sufera mult.

          Aceste doua categorii sunt de asemenea o povara pentru casniciile crestine.

     4.1.1.1    In ce-i priveste pe soti

          Vom incepe cu sotii. Noi suntem in pericol de a abuza de pozitia pe care Dumnezeu ne-a dat-o, in scopuri pur egoiste. Noi suntem in pericol de a stapani si a asupri sotiile noastre, de a fi aspri fata de ele, si de a nu le arata dragostea si caldura de care au nevoie. Noul Testament ne spune in mod expres: "Tot asa, sotilor, locuiti cu ele dupa cunostinta, ca si cu un vas mai slab, feminin, dandu-le oanoare" (1 Pet. 3:7). Ni se cere sa ne iubim sotiile noastre asa cum Hristos a iubit Adunarea. Ne este spus sa ne iubim sotiile noastre si sa nu ne purtam cu amaraciune fata de ele. O dragoste adevarata fata de sotia sa exclude orice asprime, orice stapanire. Cel care isi iubeste sotia sa are dorinta de a-i oferi cei mai bun.

     4.1.1.2    In ce le priveste pe femei

          Dar pentru femeie exista pericolul de a se inalta  si de a parasi rolul pe care Dumnezeu i l-a dat. Societatile noastre occidentale sunt complet impregnate si patrunse de ideile de emancipare. Nu trebuie sa inchidem ochii : daca facem loc ideilor de emancipare si feministe, atunci vor fi consecinte dezastruoase pentru casniciile crestine. Iata doar un exemplu banal: s-a pierdut scopul casatoriei si al familiei atunci cand femeia lucreaza si castiga bani, in timp ce barbatul ramane acasa si creste copiii. Iau acum exemplul extrem. Femeia face cariera si vrea sa progreseze profesional. Barbatul este intr-o oarecare masura "mai putin dezvoltat" intelectual, si el este cel care face menajul. Am caricaturizat putin, dar aceasta arata directia luata in multe cazuri. Binecuvantarea va lipsi cu siguranta. Nu fara motiv le spune Dumnezeu surorilor in Noul Testament, ca ele nu trebuie sa stapaneasca  peste barbat (1 Tim. 2:12). El le spune surorilor ca ele trebuie sa se ocupe de treburile casei (Tit 2:5). Stiu ca acest lucru nu este prea popular, dar nu fac decat sa citez Cuvantul lui Dumnezeu (*). In acelasi pasaj Dumnezeu spune ca femeile trebuie sa fie supuse sotilor lor. Ele trebuie sa manifeste un duh bland si linistit (1 Pet. 3:4). Aceasta este cu totul diferit de ceea ce intalnim in aceasta lume. Sa fim clari: Dumnezeu nu vrea servitoare in camin care se umilesc permanent. Dar cu atat mai mult El nu vrea soti dictatori si avizi sa stapaneasca, mai mult, El nu vrea barbati care sa fie marionete, tinuti in lesa pentru a merge incoace si-n colo - dupa o lesa mai scurta sau mai lunga. Atunci cand femeia stapaneste in casnicie, aceasta inseamna ca sotul nu si-a luat locul sau inaintea lui Dumnezeu. Aceasta, de asemenea, este un pericol. Trebuie sa ne manifestam in dragoste si in respect reciproc. Abia atunci fericirea si binecuvantarea vor fi peste casnicia noastra. Doar atunci consecintele caderii pot sta departe de caminul crestin, cel putin in buna parte.

          (*) Aceasta nu inseamna ca o femeie credincioasa nu poate sa exercite o profesie. Biblia ne arata o serie de femei angajate pentru Domnul si active profesional (de exemplu Priscila, sotia lui Aquila, exercita o profesie in comun cu sotul ei). Fie ca tinerele surori sa invete o profesie, este in totul normal. Singura problema este de a sti daca este voia lui Dumnezeu ca surorile casatorite, avand copii, trebuie sa continue sa exercite o profesie sau nu. Pentru situatii speciale, este necesar sa avem multa intelepciune si calauzire de sus.

     5    Noul Testament confirma descrierea creatiei din Vechiul Testament

     Vom trece rapid la a patra parte din prima noastra expunere. Noul Testament confirma principiul important pe care l-am vazut: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa". Acest verset este citat de mai multe ori in Noul Testament, nu fara motiv. Sa vedem rapid aceste diferite pasaje.

     5.1.1    Matei 19 - nu divortului

          Primul nostru pasaj este cel din Matei 19 unde se gasesc cuvintele Domnului Isus Insusi. El confirma ceea ce spunea Vechiul Testament. "Iar El, raspunzand, a spus: Nu ati citit ca Cel care i-a facut, de la inceput i-a facut barbat si femeie, si a spus: De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa si cei doi vor fi un singur trup? Astfel ca nu mai sunt doi, ci un singur trup; deci ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta" (Mat. 19:4-6).

          Citand aceste versete, Domnul Isus spune clar ca un divort este impotriva voiei lui Dumnezeu si in consecinta nu poate fi o optiune pentru nimeni, cu atat mai putin pentru un crestin. Deja am spus aceasta mai inainte: divortul nu este o posibilitate care poate fi luata in considerare pentru un crestin. Eu stiu ca aceasta devine o problema crescanda inclusiv printre crestini, dar noi trebuie sa spune clar: divortul este impotriva voiei lui Dumnezeu. "Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta". Fiecare casatorie incheiata inaintea ofiterului de stare civila, este unita de Dumnezeu. Este aceasta clar pentru noi? Fiecare casatorie este unita de Dumnezeu. Aceasta nu inseamna deloc ca orice casatorie este incheiata "in Domnul". Dar nu despre aceasta este vorba aici. Aici este vorba de faptul ca Dumnezeu a randuit casatoria ca o institutie. Atunci cand un barbat si o femeie se casatoresc, ei isi dau "da-ul" public (inaintea ofiterului de stare civila), aceasta casatorie este o casatorie unita de Dumnezeu Creatorul. Nu este permis de a o rupe. Daca o facem, atunci actionam impotriva vointei exprese a lui Dumnezeu. Eu stiu bine ca deseori se aduc argumente ca o astfel de casatorie nu ar fi unita de Dumnezeu pentru ca nu este "in Domnul". Doresc sa atentionez impotriva faptului de a pune aceste doua afirmatii pe acelasi nivel. A se casatori "in Domnul" inseamna a se casatori cu sotia (sotul) pe care Domnul a pregatit-o pentru mine. A fi "uniti de Dumnezeu" inseamna ca, in principiu, El a instituit casatoria, si toti cei care se angajeaza la aceasta, sunt in acest sens "uniti de Dumnezeu".

          Nu vreau sa vorbesc aici de singura exceptie pe care Domnul Insusi o mentioneaza - "in afara de motiv de curvie" (Mat. 5:32). Vreau sa spun doar ca in ce ma priveste, se ia cu multa usurinta aceasta "clauza de exceptie", asa cum se numeste ea.

     5.1.2    1 Corinteni 6 - nu curviei

          1 Corinteni 6 este al doilea pasaj pe care doresc sa vi-l arat. "Nu stiti ca trupurile voastre sunt madulare ale trupului lui Hristos? Luand deci madularele lui Hristos, le voi face madulare ale unei curve? Nicidecum! Sau nu stiti ca cel care se lipeste de o curva este un singur trup cu ea? Pentru ca spune: Cei doi vor fi un singur trup. Dar cel care se lipeste de Domnul este un singur Duh cu El. Fugiti de curvie!" (1 Cor. 6:15-18).

          In acest foarte important capitol este vorba despre curvie, adica a se da placerilor sexuale ale carnii in afara casatoriei. Dumnezeu spune foarte clar si categoric ca aceasta este pacat. Si El spune de asemenea motivul. Nu avem timp de a intra in detalii. Aceasta este clar impotriva voiei lui Dumnezeu de a avea relatii sexuale in afara casatoriei. In afara casatoriei inseamna odata inaintea casatoriei si in timpul casatoriei. In acest pasaj, relatiile sexuale in afara casatoriei (adica curvia) sunt desemnate de Dumnezeu ca "a fi un singur trup" (1 Cor. 6:16a). Cine se uneste cu o prostituata este "un singur trup" cu ea (1 Cor. 6:16a). Termenul exact folosit in Geneza 2, este "o (sau, 'spre') singura carne" (1 Cor. 6:16b). De ce aceasta diferenta intre "un trup" si "o carne"? Acela care are relatii sexuale in afara casatoriei pacatuieste impotriva gandirii lui Dumnezeu, pentru ca el simuleaza ceva care este absent. Casatoria, dupa cum am vazut, este o unitate de duh, suflet si trup. Cel care curveste, cel care are relatii in afara casatoriei, nu vrea decat unitatea trupului, fara unitate de duh si de suflet. Iata ceea ce este denuntat clar in acest pasaj. Acesta este un subiect cu totul actual. Am putea vorbi o seara intrega pentru ca este o problema care ne apasa atat de mult in ziua de azi. Noi traim intr-o lume sexualizata unde pericolele de a cadea in acest pacat sunt deosebit de mari pentru noi barbatii. De aceea recomand categoric, pentru noi barbatii, de a reflecta in liniste la acest capitol. Este extrem de solemn in privinta aceasta.

     5.1.3     Efeseni 5 si Adunarea

          Ultimul verset citat din Geneza 2, despre care vreau sa vorbesc, se gaseste in Efeseni 5. O fac cu multa bucurie pentru ca el ne duce pe o culme deosebita. Pavel scrie: "De aceea va lasa omul pe tata si pe mama si se va lipi de sotia sa, si ce doi vor fi un singur trup (lit. 'spre o singura carne'). Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos si la Adunare". Aceasta este o parte minunata si mareata. Dumnezeu ne arata aici ca mariajul are un scop in sine, si anume de a prefigura relatia minunata dintre Hristos si Adunarea Sa. Acest lucru era total necunoscut in Vechiul Testament. Casatoria este o relatie pamanteasca si temporara instituita de Dumnezeu Creatorul, dar in acelasi timp ea este un model al relatiei ceresti si eterne dintre Hristos si Adunarea Sa.

          Casatoria  a fost numita pe drept capodopera lui Dumnezeu din prima creatie, creatia materiala. Hristos si Adunarea Sa este incununarea si rezultatul gandurilor si planurilor lui Dumnezeu din noua creatie. Aceasta misca inima si o face sa inteleaga limbajul imaginilor din Vechiul Testament in lumina Noului Testament. Adam a fost adormit si Eva a fost intocmita din coasta lui. Hristos a iubit Adunarea si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea. A murit pentru a avea aceasta Adunare pentru El. Relatia dintre sot si sotie trebuie sa se manifeste dupa relatia lui Hristos cu Adunarea Sa. Dupa cum Hristos a iubit Adunarea, la fel si noi, sotii trebuie sa ne iubim sotiile noastre. Dupa cum Adunarea este supusa lui Hristos, la fel sotiile trebuie sa fie supuse sotilor lor.

          Daca mergem in Apocalipsa, vom regasi aceasta imagine a lui "Hristos si a Adunarii Sale", in imagine sotiei Mielului. Dupa cum deja am spus, Pavel ca si Ioan arata clar ca mariajul are un scop in sine. Si acolo este, cred, culmea cea mai inalta pentru o casnicie crestina. Aceasta da casniciei crestine o noblete cu totul deosebita. Conditia ceresca si eterna a lui Hristos fara de Adunarea Sa este ilustrata printr-o relatie pamanteasca si limitata in timp. Aceasta nu se afla decat in planurile lui Dumnezeu. Nimeni nu si-ar fi putut imagina. Dar aceasta a fost placerea lui Dumnezeu. Atunci cand noi traim o viata de casnicie sau cand dorim sa ne angajam intr-o casatorie, trebuie sa avem aceasta inaintea ochilor nostri. Aceasta taina este mare, si anume ca un om sa lase pe tatal sau si pe mama sa si sa se lipeasca de sotia sa. Dar Pavel vorbeste de aceasta taina in legatura cu Hristos si Adunarea. Intr-adevar merita sa gandim si sa ne conducem viata conjugala dupa acest punct de vedere. Atunci casatoria nu mai este o zona cu probleme, ci o binecuvantare minunata.                

                               CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                             SAU UN BLESTEM ?

                                                               - III -



     Bremicker E.A


     3.3    Al treilea principiu : Casatoria este o unitate creata de Dumnezeu

          Al treilea punct pe care am vrea sa-l privim este faptul ca Dumnezeu a creat casatoria ca o unitate. Este spus: "Dumnezeu l-a creat pe om" [rasa umana]; aceasta este la singular. apoi este zis: "parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat" ; aceasta este la plural. Barbatul si femeia merg impreuna.

     3.3.1    Nu este bine ca omul sa fie singur

          Dupa ordinea divina de la creatie - insist: dupa ordinea divina de la creatie - nu este bine ca omul sa fie singur. Noi am citit: "Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor potrivit". Barbatul si femeia merg impreuna dupa ordine divina de la creatie. Ei alcatuiesc impreuna o unitate minunata. Aceata unitate, Dumnezeu a numit-o "om"  [fiinta umana] - si cat de bine este aceasta. Noi, barbatii [fiintele masculine] realizam destul de clar ca Dumnezeu a luat natura feminina pentru a completa natura noastra masculina, si invers. Barbatul si femeia merg impreuna, - iata ce a facut Dumnezeu in creatie.

     3.3.2    A se casatori sau a nu se casatori

          Cu toate acestea, as vrea sa va spun ca, in crestinism, exista o cale mai inalta; in acest sens permiteti-mi sa spun un cuvant pentru cei care nu sunt casatoriti si nu vor sa se casatoreasca. Daca este vorba doar de ordinea din creatie, Dumnezeu zice: "nu este bine ca omul sa fie singur". Daca vom privi in Noul Testament, atunci Dumnezeu zice: "Cel care se casatoreste bine face, cel care nu se casatoreste mai bine face" (1 Cor. 7:38). Acest verset a ridicat multe intrebari. La prima vedere se pare ca este o contradictie. Dar nu este decat la prima vedere. Pavel confirma ca este bine sa se casatoreasca, dar el arata ca in crestinism exista o cale mai inalta si mai buna. Pentru omul natural, nu este nimic mai bun decat sa se casatoreasca. Pentru crestin, exista totusi ceva mai bun. Ce este? A se dedica in intregime pentru Domnul : trebuie sa mentionam in mod categoric ca in 1 Cor. 7 citim de asemenea ca, pentru a nu se casatori este nevoie in mod special de un dar de har (v. 7).

          Deci, daca nu esti casatorit sa nu-ti faci un complex de inferioritate. Cu siguranta, pe de-o parte pierzi ceva, dar pe de alta parte primesti mai mult. Daca Domnul nu ti-a dat un sot (sotie), atunci foloseste aceasta stare pentru a-L sluji pe Domnul tau. Acesta este punctul principal despre ceea ce este vorba in 1 Cor. 7. Cel care este casatorit trebuie sa dedice mult timp ingrijindu-se de caminul sau. Daca nu este casatorit, el are timp liber. Liber pentru ce? Liber pentru sine? Nu, ci pentru Domnul. Cel care nu este casatorit, acela trebuie sa foloseasca aceasta stare pentru Domnul. Nu trebuie sa intri in panica inaintea unei usi inchise. Sa nu ai complexe, foloseste starea ta de necasatorit pentru a fi in slujba Domnului.

     3.4    Al patrulea principiu : Dumnezeu vede dorinta de a avea un sot (sotie)

          Al patrulea punct pe care-l vedem la acest inceput din Geneza, este faptul ca Dumnezeu vede dorinta de a avea o sotie (sot). Dumnezeu este Cel care a vazut ca Adam era singur. El a condus lucrurile cu buna stiinta astfel incat si Adam a remarcat aceasta (Gen. 2:20). De aceea Dumnezeu zice: "Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor potrivit" (Gen. 2:18). Adam nu avea nevoie sa se ingrijoreze el insusi de acest ajutor. Este interesant ca Dumnezeu, dupa ce a zis aceasta, spune apoi ca diferitele animale au venit la Adam si el le-a dat nume. Animalele au fost create de Dumnezeu doua cate doua, de fiecare data un mascul si o femela, si asa ele au venit la Adam. Adam a vazut aceasta si le-a dat nume. Ce ar fi putut gandi in acel moment? Si-ar fi putut zice in sinea lui: "Cat de straniu este ca animalele vin la mine doua cate doua, in timp ce eu sunt singur. Pentru mine nu exista niciun omolog care sa-mi corespunda si cu care sa pot discuta". Nu stim ce-ar fi zis, dar poate a fost framantat de astfel de ganduri din interiorul sau.

          Cu toate acestea, Dumnezeu a avut grija de el. El a vrut sa-i dea lui Adam o femeie cu care el sa poata comunica ca fiinte umane. Dumnezeu voia sa-i dea chiar mai mult. Era necesar ca femeia sa-i corespunda. Eu ma indrept in mod special spre tineri: sotia care este pregatita pentru tine provine de la Dumnezeu, fie ca este vorba de viitoarea ta sotie sau de viitorul tau sot. Biblia zice intr-un alt pasaj: "O sotie chibzuita este de la Domnul" (Prov. 19:14). Slujitorul din Geneza 24 s-a rugat pentru ca el sa gaseasca exact sotia pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru Isaac. Aceasta este partea lui Dumnezeu. El cunoaste aspiratiile inimii unei fiinte umane, a unui tanar, de a avea o sotie. el are un raspuns, raspunsul Sau.

          Dar, bineinteles, exista de asemenea si o alta parte, cea a propriei noastre cautari, a propriei noastre responsabilitatii. Pana in prezent nu exista niciun bilet cazut din cer pe care sa scrie cu cine trebuie sa te casatoresti. Tu nu vei primi un e-mail in care sa scrie care va fi sotia (sotul) ta. Cu siguranta, nu se va intampla asa. In legatura cu alegerea unei sotii (sot), Dumnezeu vorbeste in Biblie de "a gasi".  "Cine va gasi o femeie virtuoasa?" (Prov. 31:10). "Cine va gasi un om credincios?" (Prov. 20:6). Daca tu vei gasi ceva, inseamna ca ai inceput sa cauti. Iata deci partea noastra. La inceputul cartii Exod, este vorba despre un om din casa lui Levi. Ce a facut el? A mers si a luat o fiica de-a lui Levi. El nu a asteptat in liniste fara sa faca nimic, ci el insusi a fost activ. Vedem deci cum ambele parti lucreaza impreuna.

     3.5    Al cincilea principiu : un barbat si o femeie

          In al cincilea principiu, avem acum inaintea noastra gandul ca Dumnezeu conduce barbatul si femeia unul spre altul. Am citit aceasta fraza importanta reluata de mai multe ori in Noul Testament: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa" (Gen. 2:24).

     3.5.1   O maturitate finalizata

          As dori mai intai sa insist asupra faptului ca este vorba de un om si de o femeie pe care Dumnezeu ii uneste. Nu este vorba de adolescenti care sunt in crestere, si chiar mai putin de copii. Atunci cand Dumnezeu zice : "un om si o femeie", aceasta presupune o anumita maturitate, atat intelectuala, cat si de duh, suflet si trup. Casatoria este ceva minunat pe care Dumnezeu ni l-a dat. Dar noi trebuie sa fim capabili pentru aceasta. Casatoria nu este pentru tinerii care sunt in procesul pubertatii lor. Trebuie spus aceasta foarte clar. Eu nu vreau sa stabilesc varsta precisa. Aceasta poate varia mult de la un caz la altul. Procesul de maturizare al unui tanar sau al unei tinere nu se deruleaza totdeauna la fel. Dar multe exemple rezultate din slujba de pastorat arata un lucru : casatoriile incheiate intre persoane foarte tinere, sunt, ca o regula generala, in mod special in pericol. Ca fiinte umane, noi trebuie sa avem o anumita maturitate pentru a ne angaja in casatorie. Trebuie sa fim capabili sa ne asumam responsabilitatile. Trebuie sa fim capabili de a creste copii, trebuie sa fim capabili de a intretine caminul. Trebuie sa fim capabili de a face fata responsabilitatilor pe care Dumnezeu le-a dat sotului si sotiei. Ori este imposibil daca dezvoltarea nu este finalizata, - cel putin pana la un anumit punct. Deci, Dumnezeu doreste ca cei care se casatoresc sa fie persoane mature, atat omul cat si femeia.

     3.5.2    Nu cupluri de acelasi sex

          Este vorba de asemenea, efectiv si biologic vorbind, de un om si o femeie. Cu ceva timp in urma nu era nevoie sa spunem ce am zis mai sus, dar astazi trebuie. Un parteneriat intre doi oameni, sau doua femei, este ceva strain pentru un crestin. Biblia se opune categoric homosexualitatii. Dumnezeu nu vrea ca aceasta sa fie practicata de fiintele umane. In Vechiul Testament ca si in Noul Testament Dumnezeu condamna atat iubirea homosexuala cat si parteneriatul homosexual. Acestea sunt contrare Cuvantului lui Dumnezeu.

     3.5.3     Un singur om si o singura femeie

          Gasim inca ceva in versetul nostru. Este vorba de un singur om si de o singura femeie. "Omul", vreau sa citesc si sa spun "un singur om va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa". Nu vreau sa vorbesc aici de poligamie. Aceasta nu este o problema pentru noi astazi, pentru ca este reglementata prin lege, cel putin in zonele noastre. O remarca numai: oamenii lui Dumnezeu din Vechiul Testament au avut mai multe sotii; Dumnezeu a permis in indurarea Sa, dar aceasta nu vrea sa spuna ca era voia Lui. Intentia initiala a lui Dumnezeu nu a fost aceasta. El i-a dat lui Adam o singura femei, si nu mai multe.

          Dar exista o alta problema care poate afecta caminele noastre. Vreau sa vorbesc despre pericolul ca un sot sa aiba o legatura stransa cu o alta femeie decat a sa, sau invers, ca o femeie sa aiba legatura cu un barbat, altul decat sotul sau. Nu vorbesc acum de legaturi sexuale, - caci este clar ca acestea nu trebuie sa aiba loc - ci eu vorbesc de relatii spirituale sau intelectuale, desi este rar sa ramana acolo (statisticile actuale au aratat ca prieteniile dintre un barbat si o femeie nu raman decat rareori fara contact sexual; prieteniile reale si durabile fara relatii intime nu se gasesc, chiar si in lume. Daca un barbat intretine o relatie emotionala cu o alta femeie in afara propriului camin, aceasta este o povara grea pentru el, si in final mortala. Si la fel se poate intampla atunci cand o femeie intretine o relatie emotionala cu un alt barbat, eventual mai stransa decat propriul sot. Imi amintesc de o tanara al carei sot era credincios, dar fara o relatie practica reala cu Domnul sau. La putin timp dupa casatoria sa, aceasta tanara a luat hotararea sa se indrepte spre Domnul. Dar ea avea tendinta sa vorbeasca despre problemele si framantarile sale mai degraba cu alti oameni decat cu sotul ei. La fel si discutiile din Cuvantul lui Dumnezeu erau purtate mai degraba cu alti oameni. Sotul suporta cu greu aceasta. Aceasta casnicie a continuat mai multi ani fiind marcata de aceasta problema. In acest caz Domnul a ajutat. Cei doi duc astazi o casnicie cu adevarat buna. Sotul si-a luat locul sau de cap al caminului, si este un real ajutor pentru sotie. Dar comportamentul sotiei a fost o povara grea pentru acest cuplu.

     3.6    Al saselea principiu : o noua unitate autonoma

          Al saselea punct pe care il abordam acum este deosebit de important. Barbatul si femeia parasesc mediul anterior al casei parintesti, si alcatuiesc prin casatorie o noua unitate, o entitate autonoma. "Omul va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa".

3.6.1     A lasa pe tatal sau si pe mama sa

          Sa vedem mai intai procesul de a lasa. Relatia parinte-copil este o relatie extrem de frumoasa. Cat de frumos este atunci cand cineva are copii care cresc si devin persoane adulte autonome. Si mai frumos este atunci cand, ca parinti, se pastreaza o relatie intacta si buna cu acesti copii care au crescut, - mai mult, o relatie reciproca de parinti fata de copii si de copii fata de parinti. Dar aceasta relatie de parinti-copii, cat de frumoasa ar fi ea, intr-o zi trebuie sa cedeze locul unei alte relatii, aceea dintre sot si sotie. Atunci cand tinerii se casatoresc, ei trebuie sa se detaseze de casa parinteasca, si parintii trebuie sa-i lase liberi pe copiii lor. Exista din nefericire numeroase exemple, extrase din lucrarea pastorala, in caminele crestine care dovedesc ca aceasta constiuie o mare problema pentru multe familii tinere. Problema poate proveni din doua parti: Sau tinerii casatoriti nu pot sa se detaseze de casa parinteasca, sau parintii nu pot sau nu vor sa-i lase liberi pe copiii lor. Uneori exista amandoua. Eu stiu bine, inclusiv din experienta personala, ca este greu de a lasa liberi pe copii. Dar aceasta este necesar. Atunci cand parintii se amesteca in casnicia tinerilor, aceasta este ceva dezastruos. Este absolut daunator si nefast cand tinerii alearga la mama si la tata sa se planga de toate micile lor probleme. Si chiar mai grav atunci cand parintii, poate printr-o lipsa de intelepciune, intarata pe copilul lor impotriva sotiei (sotului). Din nefericire sunt multe exemple care pot confirma aceasta. Vina este de multe ori de ambele parti. Ca parinti care ar trebui sa avem mai multa intelepciune si din experinta de viata, avem cu siguranta o responsabilitate deosebita.

          Iubiti tineri, daca v-ati intemeiat sau vreti sa va intemeiati un camin, trebuie sa intelegeti ca este necesar sa va detasati de casa parinteasca, - ca distanta si material, dar de asemenea emotional. Voi sunteti acum o unitate autonoma. Si noi parintii, trebuie sa intelegem, sa lasam copiilor nostri libertatea de a-si lua aceasta autonomie. Aceasta nu vrea sa spuna ca relatia parinte-copil inceteaza. Bineinteles ca nu. Trebuie sa va iubiti totdeauna parintii si sa-i onorati. Aceasta nu vrea sa spuna ca tinerii soti nu vor mai cere sfatul parintilor, si ca parintii nu le vor mai da sfaturi. Ci aceasta inseamna ca noi parintii nu ne vom amesteca in casnicia tinerilor. Ambele parti trebuie sa inteleaga, si este bine sa fie consecventi de la inceput. Aceasta este o zona cu probleme la care multe casnicii tinere sunt expuse.

     3.6.2     Se lipeste : un ansamblu unit

          "Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa". Mai intai lasa, apoi se lipeste. La prima vedere, acest cuvant "se va lipi" poate parea oarecum ciudat. Ar putea fi tradus "alatura", "aranja, fixa", "a se lipi impreuna", "a se suda", "a alcatui o planta". Dumnezeu doreste deci sa fie o unitate. Aceasta unitate incepe prin faptul ca omul se lipeste de sotia sa, si ca se sudeaza cu ea de o maniera inseparabila, - in acelasi timp prin duh, suflet si trup. Casatoria este un ansamblu sudat intre barbat si femeie. Permiteti-mi sa spun aceasta foarte clar: casatoria nu este data de Dumnezeu  ca o legatuta surub-piulita, ci ca o legatura a unui colaj aderent, o sudura. Daca vrei sa-i desfaci unul de altul, atunci exista intotdeauna ceva foarte greu de desfacut. Nu se poate desparti pur si simplu un cuplu casatorit desfacandu-l dupa bunul plac. Nu, o casnicie, un cuplu casatorit, este ceva bine sudat impreuna. Este o unitate. Este "un singur trup". Daca o casatorie este desfacuta, exista totdeauna ceva neplacut. De aceea Dumnezeu nu vrea divortul. El uraste despartirea in casatorie (Mal. 2:16). Divortul nu este o optiune pentru un crestin. Vom reveni. De aceea Dumnezeu spune aici de la inceput ca omul se va lipi de sotia sa.

          Vom vedea mai departe problema dragostei. Dar as vrea sa spun deja aceasta aici: "banda adeziva" prin care casatoria devine o unitate de nedespartit, este dragostea. Sa citim personal acasa 1 Corinteni 13. Acest capitol ne arata ceea ce Dumnezeu intelege prin dragoste. Aratarea dragostei nu consta in a spune sotiei noastre ca o iubim. Bineinteles ca trebuie s-o facem, este indiscutabil. Dar dragostea nu se arata mai intai in cuvinte, ea se arata inainte de toate in fapte. Dragostea se arata in ceea ce noi suntem gata sa facem pentru altul, a cauta binele sau. Dumnezeu a iubit si a dat. Ioan 3:16 zice: "Pentru ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat L-a dat pe singurul Sau Fiu". Dragostea inseamna darul devotamentului, intelegere reciproca, timpul petrecut unul pentru altul, interesul purtat unul pentru altul, comuniunea impreuna, slujire reciproca. Iata dragostea, iata "banda adeziva puternica" care pastreaza coeziunea casatoriei.

     3.6.3    O singura carne [un singur trup, n.t.]

          Am ajuns acum la ultimul punct: omul si femeia devin o singura carne. S-a inceput prin "a lasa" pe tata si pe mama, apoi "se va lipi" si in final devin "o singura carne". Acum eu stiu ca multi au limitat acest fapt de a fi o singura carne, la unirea intima din casatorie, si deci la faptul ca barbatul si sotia sunt impreuna sexual. Unirea intima este un fapt real, dar eu sunt totusi convins ca "a fi o singura carne" este mai mult decat a fi impreuna din punct de vedere trupesc. Un pastor apreciat a spus odata ceva plin de bun simt: "casatoria este o comunitate de dragoste, de viata, si de slujire, si aceasta dupa duh, suflet si trup". Aceasta mi se pare ca este cu adevarat ce vrea sa exprime "a fi o singura carne". Casatoria nu inseamna pur si simplu ca sotul si sotia se culca impreuna. Aceasta este un fapt real, dar este mult prea putin. Altfel spus "a fi o singura carne" este o unitate spirituala, intelectuala, emotionala si trupeasca.

          Daca Dumnezeu zice aici "o singura carne", aceasta expresie arata maniera in care casatoria, cupulul, este o unitate. O singura carne nu se poate desface. O singura carne este o unitate minunata pe care Dumnezeu a dat-o, o unitate de duh, suflet si trup. Doresc sa insist asupra acestei succesiuni. In 1 Tes. 5:23, apostolul Pavel vorbeste calauzit de Duhul Sfant. El mentioneaza mai intai duhul, apoi sufletul si in final trupul. Succesiunea nu este fara importanta pentru unitatea in casatorie. In lume, aceasta succesiune este uneori intoarsa pe dos. Se vrea mai intai sa se testeze cum este celalalt la pat, si apoi se va vedea daca se poate trai impreuna. Nicio casatorie crestina nu functioneaza dupa aceasta maniera.

          Nu. mai intai este o unitate de "de duh". Aceasta inseamna ca impreuna cu sotia (sotul) pot avea discutii intelectuale si spirituale. Vom vedea deja ca o casatorie cu un necredincios nu este posibila, caci discutiile spirituale cu o astfel de persoana nu sunt posibile. In al doilea rand, casatoria este o unitate "de suflet", adica o unitate emotionala, unitate in care se ia la cunostinta de lumea sentimentelor si a senzatiilor sotiei (sotului) si in care se deschid unul pentru altul. Atunci cand are loc aceasta, cand exista o unitate spirituala si o unitate de suflet, atunci, in al treile rand, vine ca un fel incununare finala unitatea trupului, unitatea intima in casatorie.

     3.6.4    Valoarea si insemnatatea sexualitatii in casatorie

          Uniunea sexuala in casatorie este importanta, dar ea nu este totul. Noi traim astazi intr-o lume orientata spre sex, si cateodata am putea avea impresia ca relatia intima este alfa si omega a unei vieti comune. Inca odata, uniunea intima este importanta. Dumnezeu a dat viata sexuala impreuna pentru bucurie. Dar aceasta nu este buricul vietii de casatorie. Exista timpuri si situatii (de ex. boala) in care trebuie renuntat complet, si cu toate acestea casatoria merge bine. As dori sa compar uniunea sexula cu un punct pe "i". Noi stim ca un "i" se compune dintr-o linie si un punct. Cele doua merg impreuna. Sexualitatea este punctul de sus. Daca se indeparteaza linia, punctul pluteste in gol. El nu mai este important, dar in fapt este real. Viata sexuala singura nu iti da plinatate. Daca te casatoresti doar pentru a avea pe cineva cu care sa ai relatii sexuale, casnicia ta nu va functiona niciodata. Daca aceasta este totul, atunci nu vei avea satisfactie de durata. Nu, casatoria este mai intai o unitate de duh si suflet, si apoi este adaugat sexul. Si sexul, doresc sa spun aici, Dumnezeu l-a dat pentru cel putin doua motive:

               - Mai intai sexualitatea in casatorie foloseste la reproducere. Am citit ca Dumnezeu i-a zis lui Adam si lui Eva: "Fiti roditori si inmultiti-va". Aceasta este una din rarele, daca nu singura misiune data de Dumnezeu pe care omul a implinit-o cu adevarat, cel putin intr-o anumita masura. Vreau sa aplic acest mesaj la cuplurile noastre de astazi, caci el este inca valabil : Dumnezeu vrea ca noi sa fim roditori si ca noi sa ne inmultim. Atunci cand un cuplu tanar se casatoreste, este normal ca sa se nasca copii. Acela care se casatoreste cu o intentie hotarata de a nu avea copii, lasa deoparte sensul esential al casatoriei, si nu va avea binecuvantarea lui Dumnezeu. Aceasta este altfel atunci cand Dumnezeu nu da copii. Stiu ca multe cupluri tinere sufera. Ar trebui sa ne gandim mai mult la ei si sa ne rugam pentru ei. Poate fi o boala care impiedica de a avea copii. Sau poate fi un alt lucru. Dar daca in imprejurari normale, ca principiu nu se doreste copii, atunci lipseste scopul lui Dumnezeu pentru casatorie. "Fiti roditori si inmultiti-va si umpleti pamantul", si eu vreau sa adaug : "Umpleti cerul Meu". Dumnezeu vrea ca, copiii care se nasc, sa umple intr-o zi cerul Sau.

               - Exista o a doua parte necunoscuta. Dumnezeu ne-a dat sexualitatea in casatorie pentru bucuria noastra, atat a barbatului cat si a femeii. Biblia este in aceasta privinta foarte naturala, uneori mult mai naturala decat noi. Intreaga carte Cantarea Cantarilor, atunci cand se ia in totul in mod practic, este o minunata istorie de dragoste care vorbeste de relatiile a doi tineri unul pentru altul. Tanarul israelit care se casatorea nu trebuia sa mearga la razboi timp de un an. Dumnezeu a dat aceasta porunca spunand: "Cand un om a luat de curand o sotie, sa nu mearga la oaste, nici sa nu i se impuna vreo povara; sa fie liber pentru casa lui un an si sa-si inveseleasca sotia pe care si-a luat-o" (Deut. 24:5). Aceasta include cu siguranta uniunea intima. Eclesiastul zice: "Bucura-te de viata cu sotia pe care o iubesti" (Ecl. 9:9). Inteleptul Solomon a scris aceste cuvinte deosebite care ne arata cat de mult se ocupa Cuvantul lui Dumnezeu intr-un mod natural de sexualitate in casatorie: "Bea ape din fantana ta, si ape curgatoare din putul tau. Sa se reverse izvoarele tale ca paraiele de apa pe strazi? Sa fie numai ale tale, nu si ale strainilor care sunt cu tine! Izvorul tau sa fie binecuvantat si bucura-te de sotia tineretii tale. Ca o cerboaica iubita si o caprioara placuta, sanii ei sa-ti faca placere in orice timp, fii imbatat neincetat de dragostea ei" (Prov. 5:15-19). Este deci indiscutabil ca este permis sa ne gasim bucuria ca soti in uniune intima. Orice altceva ar fi complet nenatural.

          Exista cupluri crestine care sufera pentru ca ei sunt complet blocati in ce priveste sexualitatea.. Uneori parintii sunt cei care sunt de vina. Daca se "limiteaza" uniunea intima doar la reproducere, se lasa deoparte adevaratul sens al sexualitatii. Daca se face contrariu, aceasta nu este bine. Ambele isi au locul lor, si amandoua sunt un subiect de multumire care se ia din mana Creatorului nostru.    

         

                                  CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                             SAU UN BLESTEM ?

                                                                     - II -



     Bremicker E.A


     3     Invataturi din cartea Geneza

          Dupa cum am spus, vrem sa ne bazam pe Cuvantul lui Dumnezeu, si doresc mai intai sa citesc cateva versete din cartea Geneza. Aceasta carte este cartea inceputurilor. Dumnezeu ne da in aceasta parte a Bibliei invataturi fundamentale despre multe lucruri din viata, inclusiv despre casatorie. In primele capitole, se vede cum a creat Dumnezeu lumea, cum El l-a creat pe barbat si pe femeie, si cum a instituit casatoria. Casatoria este un dar al lui Dumnezeu inca din paradis. De aceea, este bine de revenit la principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit la inceput, atunci cand a instituit casatoria.

          "Si Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; si ei sa stapaneasca peste pestii marii si peste pasarile cerurilor si peste vite si peste tot pamantul si peste orice taratoare care se taraste pe pamant. Si Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau; l-a creat dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat. Si Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: Fiti roditori si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii si peste pasarile cerurilor si peste orice vietate care se misca pe pamant" (Gen. 1:26-28).

          "Si Domnul Dumnezeu l-a intocmit pe om din tarana pamantului si i-a suflat in nari suflare de viata; si omul a devenit un suflet viu" (Gen. 2:7).

          "Si Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor potrivit. Si Domnul Dumnezeu intocmise din pamant toate animalele campului si toate pasarile cerurilor si le-a adus la om, ca sa vada cum le va numi. Si oricum numea omul fiecare vietate, asa ii era numele. Si omul a dat nume vitelor si pasarilor cerurilor si tuturor vietuitoarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor potrivit. Si Domnul Dumnezeu a facut sa cada un somn adanc peste om; si el a adormit. Si a luat una din coastele lui si a inchis carnea la loc. Si din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut [lit. "a zidit"] o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: Aceasta este acum os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie [isa], pentru ca a fost luata din barbat [is]. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa si vor fi un singur trup. Si erau amandoi goi, omul si sotia sa, si nu se rusinau" (Gen. 2:18-25).

          Vrem acum sa cautam sa extragem din aceste texte cateva principii cu privire la casatorie.

     3.1   Primul principiu : Dumnezeu este Creatorul oamenilor [fiintelor omenesti]

          Primul lucru pe care il invatam din textul nostru este faptul ca Dumnezeu este Creatorul fiintei umane. Noi am citit: "Dumnezeu a zis: Sa facem om". Acesta era planul si gandul lui Dumnezeu tri-unic de a face om [fiinta umana]. Dumnezeu a vorbit, ca sa spunem asa, in Dumnezeire: "Sa facem om". Dupa ce a creat animalele, Dumnezeu a facut, dupa cum se spune uneori, pe om ca si cununa a primei creatii.

     3.1.1    Dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu

          Noi, oamenii, am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Aceasta nu este spus despre animale. "Chipul" ne aminteste de o "reprezentare". Creat dupa "chipul lui Dumnezeu" vrea deci sa spuna ca noi, oamenii, trebuie sa-L reprezentam pe Dumnezeu aici jos pe pamant. Suntem, ca sa zicem asa, reprezentantii lui Dumnezeu aici jos pe pamant. De aceea Adam a dat nume animalelor. Dar, in al doilea rand, am fost creati dupa "asemanarea lui Dumnezeu". Acesta este un gand din care reiese ca noi, oamenii, am fost creati in inocenta. Noi am devenit pacatosi prin cadere, dar am fost creati in inocenta.

     3.1.2    Creati si intocmiti

          Daca citim cu exactitate, vom constata ca Dumnezeu foloseste cel putin doi termeni pentru a arata in ce maniera a fost facut omul. Primul termen este ca Dumnezeu l-a creat pe om. Celalalt termen este ca Dumnezeu l-a intocmit. Capitolul 2 v. 7 zice "Domnul Dumnezeu l-a intocmit pe om" si cap. 1 v. 27 spune "Dumnezeu l-a creat pe om". In cazul femeii, din nou este spus ca Dumnezeu a zidit (Gen. 2:22, sensul literal; JND a tradus "intocmit" si indica "zidit" in nota), dar pentru a fi scurti, sa ramanem la primi doi termeni:

               - Faptul ca Dumnezeu ne-a creat, pe noi oamenii [fiintele umane], arata ceva despre atotputernicia creatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu a chemat totul la existenta din nimic. El a creat omul din tarana pamantului. Aceasta este atotputernicia minunata a Creatorului! Nimeni altul decat El nu putea s-o faca. "Pentru ca El a spus si a fost; El a poruncit si aceea a luat fiinta" (Ps. 33:9).

               - Dar Dumnezeu nu doar a creat, de asemenea El a intocmit. Mi se pare ca faptul de a intocmi exprima mai degraba ceva despre intelepciunea Dumnezeului Creator. Dumnezeu ne-a facut in intelepciunea Sa, pe noi fiintele umane. El a gandit ceva in Sine Insusi atunci cand a facut femeia intr-un anume fel, si pe om intr-un alt fel. "Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Toate le-ai facut cu intelepciune. Pamantul este plin de bogatiile Tale" (Ps. 104:24).

     3.1.3    Creatie sau evolutie

          Este esential pentru viata impreuna a barbatului si femeii ca noi sa stim ca suntem iesiti din mana lui Dumnezeu. Aici apare un contrast enorm in legatura cu opinia generala din aceasta lume. Noi stim ca lumea vede in general aceasta total diferit. Se crede in teoria evolutiei, desi stiintific nu a fost dovedita, si nici nu se poate dovedi. Ea este, si ramane o teorie, incat orice crestin care crede in Biblie nu poate decat sa o respinga categoric.

          Pentru inceput, vom vedea cat de mult se opune gandirea lumii fata de gandirea lui Dumnezeu. Cea mai mare parte din oamenii lumii aceteia nu cred intr-un Dumnezeu Creator. Ei prefera sa creda in evolutie. Putem fi aproape siguri ca, daca cineva crede in evolutie, atunci el nu va avea nicio idee clara despre viata comuna a barbatului si femeii. Poate ca in multe maniere de a se comporta vor fi inca influentati de traditie (crestina), dar daca vor abandona si pe aceasta, atunci nu vor mai avea nimic care sa ii retina.

          A tine cu tarie ca barbatul si femeia au iesit din mana lui Dumnezeu, este prima conditie, primul fundament pentru ca lucrurile sa mearga bine in casatorie. Credinta in Dumnezeu Creator ne da inteligenta gandurilor Creatorului nostru in ce priveste casatoria. Credinta in evolutie nu poate duce decat la confuzie.

     3.2    Al doilea principiu : Barbatul si femeia au fost creati diferit

          Al doilea punct pe care as vrea sa-l prezint este la fel de elementar pentru o viata comuna armonioasa a barbatului si a femeii in casatorie. Dumnezeu nu este numai Creatorul nostru, dar El ne-a creat diferit, barbat si femeie.

     3.2.1    Barbat si femeie

          Am citit destul de clar: "l-a creat dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat". Nota din subsolul pagini, ne da explicatia urmatoare: noi suntem dupa sexul nostru barbat sau femeie. Este bine sa stim aceasta. Dumnezeu a creat diferit barbatul si femeia. Noi nu suntem identici! Dumnezeu a creat doua sexe, sexul masculin si sexul feminin. Asa a vrut Dumnezeu. Ca si Creator, El este singurul care poate dispune de aceste diferente dintre barbat si femeie. Nu ne-a incredintat noua aceasta autoritate, si aceasta nu sta in puterea noastra de a decide asupra diferentelor dintre sexe, nici de a dispune. Aceasta nu apartine decat Creatorului nostru. In intelepciunea Sa a gasit ca este bine sa creeze pe barbat si pe femeie.

     3.2.2    O diferenta de natura

          Sexele sunt diferite. Un barbat nu este o femeie, si nu poate deveni. Femeia nu este un barbat, si ea ramane totdeauna femeie. Orice alt lucru este impotriva naturii. In mod natural, noi suntem in primul rand diferiti in exterior. Aceasta isi are importanta sa, dar nu acesta este punctul principal aici. Ceea ce are importanta in mod special, este faptul ca noi suntem diferiti prin natura. Barbatul si femeia nu sunt in mod absolut de aceiasi natura. Creatorul nostru nu a vrut ca ei sa fie de aceeasi natura. Barbatul si femeia au in totul aceiasi valoare. Aceasta trebuie sa fie in mod deosebit subliniat : barbatul si femeia au aceeasi valoare inaintea lui Dumnezeu, dar ei nu sunt de aceeasi natura. Noi suntem altfel. Un barbat functioneaza - acesta este modul in care vreau sa ma exprim - altfel decat o femeie. O femeie functioneaza altfel decat un barbat. In vocabularul de astazi, se poate zice ca Dumnezeu  a dat o logica diferita barbatilor si femeilor. Noi nu actionam in acelasi fel. Suntem diferiti, si este important s-o stim si s-o acceptam. Datorita faptului ca suntem diferiti in natura noastra, suntem diferiti in misiunile noastre si in domeniile de responsabilitate ale noastre. Sa nu tragem concluzii false : aceasta nu are nimic a face cu discriminarea. Doresc sa insist inca odata foarte clar la ce am spus mai sus: barbatul si femeia sunt de aceeasi valoare, dar nu de aceeasi natura.

          Atunci cand Dumnezeu a facut-o pe Eva, El nu a "zidit-o" [facut] din piciorul lui Adam. De ce nu? Adam nu trebuia sa-si calce in picioare femeia. Dar Dumnezeu nu a facut-o din capul lui Adam. El nu a vrut ca femeia sa stapaneasca peste barbat. Nu, Dumnezeu a fact-o pe Eva din coasta lui Adam. Coasta, sau alaturat, indica apropierea de inima. Nu ar trebuie sa se nasca gandul ca ar fi o diferenta de valoare. Nu, aceasta nu este o diferenta de valoare. Barbatul si femeia pot sa se intalneasca de la egal la egal intr-o dragoste reciproca. O casatorie este un parteneriat, - folosesc acest termen pentru o singura data (*), - si chiar "cot la cot", sau "umar la umar". Rezulta ca nu exista niciun motiv de a privi pe celalalt de sus, sau de a gandi ca ar fi mai sus decat celalalt. Si invers, nu exista niciun motiv de a avea un complex de inferioritate pe motiv ca ar avea o valoare mai mica decat celalalt.

          (*) Nota : Biblia nu foloseste termenul de "parteneriat". Daca intelegem corect acest termen, el zice bine ceea ce vrea sa spuna. In acest sens, parteneriatul nu este o viata in comun a barbatului si femeii in afara casatoriei, ci este "umar la umar", este "cot la cot" al unui cuplu casatorit "in Domnul". Daca se defineste parteneriatul in acest fel, atunci acest termen ar putea fi folosit foarte bine.

          Casatoria este o minunata unitate de duf, suflet si trup. Niciuna din aceste unitati nu suplinesc pe cealalta. Cu toate acestea, in ce priveste natura, suntem diferiti. Barbatul a fost intocmit din tarana pamantului. Acesta poate fi motivul pentru care multi barbati gandesc prin natura lor de o maniera mai rationala. Femeile, dimpotriva, iesite din coasta lui Adam, actioneaza de o maniera generala mai emotionala. In viata comuna de casatorie, trebuie sa stim ca suntem diferiti. Daca nu, cum am putea sa intelegem noi barbatii ca, in anumite situatii, sotiile noastre actioneaza cu totul altfel decat am face-o noi! Cum ar putea femeia sa inteleaga de ce sotul ei actioneaza cu totul altfel decat ea. Iata lucruri care ar trebui pur si simplu sa se adapteze daca se traieste impreuna in casatorie. Iata, pentru noi barbatii, o lectie importanta inainte de toate, si pe care uneori, este foarte adevarat, ne ia mult timp sa o invatam. Poate chiar o viata intreaga.

     3.2.3    O diferenta in domeniile de atributii

          Din faptul ca exista diferente de natura, rezulta de asemenea o diferenta de domeniu de atributii. Vom reveni mai tarziu putin mai in detaliu. Dar as dori sa arat ceva aici. Dumnezeu a dat barbatului o responsabilitate cu totul deosebita: aceasta este functia de conducere. El trebuie sa conduca. Are datoria de a asigura stabilitatea si linistea caminului sau. In niciun pasaj al Bibliei nu este spus barbatului ca trebuie sa stapaneasca peste femeie. Pasajele din Efeseni5 si Coloseni 3 unde citim ca sotul este capul, nu pot fi folosite niciodata in scopuri egoiste, sau pentru a scoate in evidenta puterea barbatului. Aceasta ar fi o rastalmacire a Cuvantului lui Dumnezeu. Nu este misiunea barbatului sa stapaneasca peste femeie. Daca in Geneza 3:16 este zis : "dorinta ta va fi spre sotul tau si el va stapani peste tine", aceasta nu este o somatie a lui Dumnezeu adresata sotului, ci o consecinta a caderii. Dumnezeu nu a vrut aceasta stapanire la inceput, si pe drept intr-un camin crestin, aceasta consecinta a caderii poate fi ridicata.

          Sotul are functia de conducere. El poarta responsabilitatea, si el conduce cuplul. Dar el nu trebuie sa stapaneasca peste sotia sa. Este ceva cu totul diferit de supunerea sotiei fata de sotul ei. Aceasta este foarte bine prezentata in Noul Testament. Vom vedea in a treia seara ce implica aceasta - dar in niciun caz femeia nu trebuie sa fie la ordinele sotului.

          Dar femeia, am citit, este data ca un ajutor pentru sot. Aceasta poate parea la prima vedere ca exprima o inferioritate. Un "ajutor" nu pare sa aiba multa valoare, nu-i asa? - Stiti cine se numea un ajutor in Vechiul Testament? Dumnezeu Insusi (de ex. Ps. 46:1 ). Ma adresez acum direct inimilor voastre: ceea ce a facut Dumnezeu Insusi este de mica valoare? Un ajutor este el de mica valoare - atunci cand Dumnezeu Insusi l-a facut? Nu, bineinteles ca nu. A fi un ajutor este ceva minunat. Nimic nu innobileaza mai mult o fiinta umana decat a fi un ajutor pentru altii, pentr a le sluji. Cine a slujit cum a facut-o Domnul Isus? Exista o noblete deosebita pentru a sluji. Domnul Isus o va face cu adevarat toata eternitatea (Luca 12:37).

          In concluzie, nu este vorba ca femeia sa fie asuprita in pozitia si in misiunea sa ca ajutor, sau ca ea ar reprezenta ceva inferior. Dumnezeu nu a intentionat ca femeia sa fie data ca servitoare lui Adam. Nu a dat-o ca bona. Nu, i-a dat o femeie pe care el trebuia s-o iubeasca. Si asa este si astazi. O sotie intr-un camin crestin nu este acolo in primul rand pentru a spala, a face curat, a gati si a creste copiii. O astfel de gandire nu este acceptata in nicio maniera de Biblie. Aceste lucruri apartin indiscutabil domeniului de atributii al femeii, dar a le limita doar la acestea ar fi dezastruos. Dumnezeu nu a vrut asa. Daca aceasta ar fi fost intentia lui Dumnezeu, El nu ar fi avut nevoie sa ne dea o femeie, noua barbatilor. Aceasta ar fi putut sa o rezolve altfel. Nu, femeia trebuie sa fie, de asemenea, un ajutor sotului ei de o maniera spirituala, ea trebuie sa aiba inteligenta spirituala, ea trebuie sa-si iubeasca sotul.

          Ne amintim de femeia din Sunem, 2 Imp. 4. Aceasta Sunamita avea inteligenta gandurilor lui Dumnezeu, si ea il depasea mult pe sotul sau in acest domeniu. Ea a luat initiativa atunci cand a fost vorba sa pregateasca o camera pentru omul lui Dumnezeu. Dar ea nu a facut-o fara stirea sotului ei; ea a inceput mai intai sa discute cu el. Iata cum actioneaza o femeie spirituala care vrea sa fie un ajutor potrivit pentru sotul ei.

          Sa tinem cu tarie la aceasta. Sotul este capul cuplului. Femeia este sufletul. Daca realizam aceasta, aceasta va conduce la o viata spirituala buna impreuna. Apoi sotul apare mai mult in afara, in timp ce femeia este mai activa in interior. Asa era cu Avraam si Sara. Avraam era asezat la intrarea cortului si supraveghe evenimentele din afara. Sara era activa in cort, si acolo era domeniul atributiilor sale.

     3.2.4    O consecinta importanta

          Datorita faptului ca Dumnezeu ne-a creat diferit, rezulta o consecinta practica importanta pentru barbat si femeie. Trebuie sa ne acceptam asa cum ne-a creat Dumnezeu. Noi, sotii, trebuie sa fim barbati si sa intelegem responsabilitatile pe care Dumnezeu ni le da. Daca o facem, va fi fericire in casatorie. Voi, surorilor, trebuie sa va intelegeti sarcinile voastre. Trebuie sa acceptati ca voi sunteti femei. Prin aceasta va veti gasi implinirea voastra. Este frumos sa fii un barbat, este frumos sa fii o femeie. Cat de plictisitor ar fi fost, omeneste vorbind, pe acest pamant, daca nu ar fi existat aceasta diferenta.

         

                                CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                              SAU UN BLESTEM ?

                                                                      - I -



     Bremicker E.A


     1    Introducere

          Casatoria o zona a problemelor : iata subiectul nostru din cele doua seri. Acesta este un subiect important, un subiect exploziv, dar, de asemenea, intr-un anumit sens un subiect jenant. Dumnezeu a instituit casatoria pentru a ne face fericiti. A conduce cuplul dupa gandurile lui Dumnezeu este o binecuvantare si o fericire. Dar a conduce cuplul fara a se ingriji de gandurile lui Dumnezeu, atunci casatoria poate deveni un blestem. De ce sunt astazi atatea necazuri chiar si in casatoriile crestine? De ce atatea nenorociri? De ce atatea terenuri parjolite?

               - Un sot casatorit de 25 de ani isi abandoneaza brusc sotia, si se pare ca el o insela de mai bine de 10 ani.

               - O femeie tanara, mama a trei copilasi, si-a inselat sotul, l-a parasit pe el si pe copiii sai, a rupt toate legaturile, si a plecat cu altul.

               - Un cuplu casatorit de cativa ani se aflau intr-o cearta permanenta. Nu exista decat scene de ura si de acuzatii reciproce. In final s-au despartit.

          Sunt acestea exemple izolate si exagerate? din nenorocirile lumii? Nu, aceste exemple sunt rezultate din casatoriile care intr-o zi au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Acestea sunt casatorii de credinciosi. Casatoria, un dar de la Dumnezeu? Da! Casatoria a fost data pentru binecuvantare? Da! Dar, daca nu am umblat intr-un mod corect cu acest dar al lui Dumnezeu, cu aceasta viata comuna de sot si sotie, casatoria poate deveni atunci un blestem. Un sot credincios a carui casatorie s-a destramat, mi-a zis, cu ceva timp in urma: "casatoria mea era un iad pe pamant!". Un rezumat ingrozitor al unei relatii care, intr-o zi, a inceput fericit.

          Sunt convins ca acest subiect este un subiect important si actual pentru noi toti, si in special pentru cei care sunt casatoriti, dar deasemenea important pentru tinerii care inca nu sunt casatoriti, si pentru parinti, si pentru toti cei care doresc sa dea sfaturi fratilor si surorilor tinere in credinta.

          Subiectul este in mod natural foarte vast. In doua seri, noi nu putem sa-l tratam in intregime. Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste despre casatorie in multe pasaje din Noul si Vechiul Testament. De aceea trebuie sa alegem punctele esentiale si sa ne concentram asupra lor.

          Imi dau bine seama ca acesta este un subiect dificil. De ce? Din patru motive:

               - Primul, este dificil pentru ca nu exista poate niciun domeniu unde vointa proprie a fiintei umane este atat de evidenta ca aici, unde este vorba de relatiile in casatorie. Cine vrea sa se lase sfatuit? Subiectul este dificil pentru ca noi toti, si ma includ in mod expres si pe mine ca prezentator al acestui subiect, - am facut cu toti atatea greseli in acest domeniu. In aproape 25 de casatorie, va spun deschis, am facut multe greseli. Nu pot sa stau in totul inaintea voastra si sa va spun: "asa este corect sa faceti, pentru ca eu am facut la fel". Din contra! Din nefericire trebuie sa invatam din greselile noastre. Tin sa o spun in mod expres.

               - In al doilea rand, nu este simplu de vorbit despre casatorie pentru ca eu nu pot vorbi decat prin experienta unui barbat. Dupa mai mult de 25 de casatorie, se poate cunoaste in mod natural propria sotie. Cu toate acestea, eu vorbesc decat din experienta si sentimentele unui barbat. Acest lucru face ca aceste cuvinte sa fie putin mai dificile. Totusi, bazandu-ne pe Cuvantul lui Dumnezeu, exista multe lucruri care ne pot reprezenta reciproc.

               - In al treilea rand, subiectul casatoriei este dificil datorita faptului ca noi traim intr-o lume in care predomina reguli complet diferite de cele pe care ni le prezinta Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta devine din ce in ce mai dificil, in special pentru tinerii nostri, de a intelege gandurile lui Dumnezeu si de a le pune in practica. Vom vedea imediat ca lumea functioneaza dupa reguli total diferite, si ca in legatura cu casatoria, ea gandeste, de asemenea, complet diferit de ceea ce noi gasim in Cuvantul lui Dumnezeu. Diavolul a reusit in intregime sa schimbe sensul principiilor lui Dumnezeu despre casatoriei si despre familie; intr-adevar el este diavolul, adversarul lui Dumnezeu, facatorul dezordinii.

               - In al patrulea rand, subiectul casatoriei nu este simplu de tratat pentru ca de-o parte am vrea sa tratam foarte deschis problemele cu care ne confruntam. Aceasta, ar trebui s-o facem astfel incat tinerii sa inteleaga bine despre ce este vorba. De aceea le cer fratilor si surorilor mai in varsta putina ingaduinta asupra unor anumite puncte. - Pe de alta parte trebuie sa abordam acest subiect cu delicatete pentru a nu rani sensibilitati. Asupra acestui punct, le cer celor mai tineri intelegere atunci cand, poate, anumite lucruri sunt exprimate prudent.

          In aceasta seara, cu ajutorul lui Dumnezeu, doresc sa arat cateva principii pe care Dumnezeu le-a stabilit in ordinea din creatie cu privire la castorie. Casatoria a fost instituita de Dumnezeu deja din paradis. In Geneza 1 gasim principii foarte importante despre casatorie. Acestea alcatuiesc, ca sa zicem asa, baza a ceea ce vom vedea mai departe. Maine seara vom putea sa vedem putin mai de-aproape practica casatoriei.

     2    Prima parte : casatoria a fost instituita sprea fi o binecuvantare

           In aceasta seara vom vedea de ce a instituit Dumnezeu casatoria pentru a fi o binecuvantare. Dumnezeu a vrut sa ne dea, noua fiintelor umane, ceva bun, ceva in care noi sa gasim bucurie. As dori sa vedem cateva ganduri ale lui Dumnezeu legate de aceasta de la inceput. As vrea sa impart aceasta seara in patru parti:

              - Prima parte va fi scurta, o mica introducere.

             - In a doua, aceasta va fi partea principala in care vom vedea cum casatoria instituita de Dumnezeu "functioneaza" dupa ordinea divina de la creatie.

           - In a treia parte, vom vedea rapid consecintele caderii pentru viata umana in casatorie

          - In a patra, vom cauta sa aratam cum Noul Testament confirma gandurile ordinii divine din creatie.

     2.1    Fundamentul : Cuvantul lui Dumnezeu

          Atunci cand cineva se ocupa cu subiectul despre casatorie, este foarte important ca tot ceea ce gandeste si spune sa fie bazat pe Cuvantul lui Dumnezeu. El este cel care trebuie sa fie norma a tot ceea ce noi gandim si spunem, inclusiv despre ceea ce facem in casatorie, adica modul in care de fapt ne purtam. Nu trebuie ca viata de casatorie sa fie dusa dupa propriile noastre ganduri, ci trebuie sa fie dusa pe baza voiei revelate a lui Dumnezeu. Biblia ne da instructiuni din belsug. Dumnezeu ne da multe indicatii despre modul de a duce o casatorie spre fericire si binecuvantare. Dumnezeu ne da instructiuni directe cu privire la casatorie, mai intai in Vechiul Testament, si apoi in Noul. De asemenea, El ne da un mare numar de exemple. Noi invatam de la soti a caror casatorie a fost o binecuvantare. Invatam de la soti a caror casatorie este descrisa de o maniera ca sa ne serveasca de atentionare. Este bine si folositor pentru orice cuplu sa viziteze o data diferitele cupluri bibilce pentru a vedea ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca (de exemplu in Vechiul Testament, cuplurile patriarhilor Avraam, Isaac, Iacov ofera exemple bogate in invataturi practice actuale ; in Noul Testament, exemplul lui Aquila si Priscila este cunoscut si folositor).

          Casatoria este un dar minunat al lui Dumnezeu, atunci cand ea este condusa dupa indicatiile Cuvantului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne da "instructiuni de folosinta" si daca tinem cont de ele, va fi fericire si binecuvantare. Dar daca noi ignoram "instructiunile de folosinta" ale lui Dumnezeu pentru casatorie, vom intampina necazuri. Ieri seara in avionul de la Munhen la Dusseldorf, vremea era destul de rea, si trebuia sa avem incredere in pilot. In timpul zborului, m-am gandit putin la subiectul din aceasta seara. Gandul meu era urmatorul: cei doi piloti ai unui avion trebuie sa fie atenti la doua lucruri. Mai intai ei trebuie sa conduca avionul asa cum l-a prevazut constructorul, si sa urmeze instructiunile sale, in caz contrar vor avea probleme. In al doile rand, ei trebuie sa urmeze exact instructiunile turnului de control, altfel aterizarea nu va fi in siguranta. In cel mai bun caz, ei vor gresi traseul, si in cel mai rau caz se vor prabusi.

          Nu este la fel si in casatorie? Dumnezeu ne-a dat mai intai in Cuvantul Sau un ghid de utilizare sigur. Ne-a dat indicatii pentru folosul si binecuvantarea noastra. Daca noi il luam in considerare, casatoria noatra va avea un traseu bun. Vom ajunge la tinta pe care Dumnezeu a vrut-o pentru noi. Casatoria noastra va fi o binecuvantare minunata atat pentru noi cat si pentru altii. O astfel de casatorie va avea zile cat ale cerului deasupra pamantului (Deut. 11:21). Dar daca nu tinem cont de ceea ce spune Dumnezeu in Cuvantul Sau, atunci aceasta va deraia si nenorocirea va veni. Daca transformam in libertinism gandurile lui Dumnezeu despre casatorie, daca punem in practica propriile noastre idei, daca vom adauga gandurile oamenilor, atunci aceasta va merge spre esec, Atunci se va deschide cu adevarat pentru noi aceasta zona a problemelor datorita faptului ca dispozitiile din "modul de folosinta" al lui Dumnezeu sunt total diferite de ideile generale ale societatii actuale. Exista aceasta enorma discrepanta intre gandurile lui Dumnezeu pe de-o parte, si ideile oamenilor pe de alta parte, cu privire la casatorie.

          In al doilea rand, Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant. El locuieste in noi, El vrea sa ne arate cum se traduc gandurile lui Dumnezeu in situatiile de fiecare zi din viata practica. Cu siguranta, Cuvantul lui Dumnezeu nu trateaza fiecare detaliu din viata conjugala. Dumnezeu ne da principii. Dar noi avem pe Duhul Sfant in noi, acest Conducator divin, pentru a ne conduce in siguranta.

     2.2    Degradarea crescanda a valorilor

          Deplangem o degradare crescanda de valori in societatea noastra. Degradarea valorilor priveste in mod special convietuirea, relatiile pe care le avem unii cu altii. Casatoria este vizata in mod deosebit. Aceasta degradare de valori nu a venit peste noapte. Nu! Ea a fost progresiva, dar astazi se apropie de varf.

          Vreau sa va invit acum la o mica experienta. Imaginati-va ca aruncati o broasca vie intr-un vas cu apa fierbinte. Ce va face broasca? Va cauta sa iasa afara cat mai repede. Apa fierbinte ii este insuportabila. Si vrea sa iasa afara. Dar daca punem broasca in apa rece, si daca incalzim vasul la foc domol, broasca ramane linistita in vas pana cand putin cate putin va fi complet fiarta. Eu cred ca aceasta este tactica de care se foloseste astazi Satan cu privire la noi. El vrea sa ne fiarba incet, pe noi crestinii. El vrea sa ne obisnuim putin cate putin din aceasta si din aceea din societatea noastra. Aceasta o vrea si pentru casatorie. De aceea vream acum sa facem o mica analiza despre timpul actual. Nu vom insista, dar este bine sa vedem clar  decaderea societatii din ziua de astazi.

          Societatea noastra este o societate care vrea sa umble cat mai mult posibil fara Dumnezeu. Se constata aceasta in toate domeniile vietii. Pur si simplu Dumnezeu este eliminat. Unde este Dumnezeu in politica? Unde este El in cultura? Unde este El in muzica? Unde este El in literatura? Unde este El in mass-media? In tot ce este esential, Dumnezeu nu mai exista. In mare masura este indepartat. Poate sa fie inca folosit ca un element decorativ sau sentimental la Craciun si la Paste. Sau atunci cand are loc o catrastofa intr-un anumit loc de pe pamant, se intreaba unde este El, de o maniera provocatoare. Aceasta este ceea ce se intampla in cele mai multe din cazuri. Omul se crede in intregime liber sa se conduca singur. Acesta este mediul in care traim si in care cresc tinerii nostri. Si ce se intampla cu casatoria? In cel mai fericit caz exista inca o ceremonie crestina, dar in afara de aceasta Dumnezeu trebuie sa ramana, in cele mai multe cazuri, la usa. Si aici, de asemenea, in cea mai mare parte din timp Dumnezeu este sters de pe lista. Unde va duce aceasta cand se traieste impreuna fara Dumnezeu, atunci cand Dumnezeu nu mai este centrul casatoriei? Vom vedea putin cateva fapte.

               - In Germania, au loc in fiecare an aproximativ 400 000 casatorii si 200 000 divorturi. Din punct de vedere pur statistic, aceasta face o casatorie din doua. Cei care sufera sunt copiii. Mare parte din cei care au deficiente psihice provin din camine tulburate. Am citit acum cateva zile despre un copil de 5 ani care a incercat sa se sinucida. A fost impiedicat. A fost intrebat de ce a vrut sa-si ia viata, si el a raspuns: "deoarece parintii mei traiesc despartiti si eu as vrea sa fiu in acelasi timp si la tata si la mama!" Iata consecintele triste!

               - Ne-am obisnuit noi cu faptul ca multi dintre cunoscutii nostri traiesc impreuna fara actul casatoriei? Altadata aceasta se numea, si pe drept, o casatorie salbatica (o unire libera). Astazi chiar nu se mai vorbeste de asa ceva. O familie din sapte in Germania este deja fara actul de casatorie. In provinciile din vechea Germanie de est, aceasta rata este deja de un cuplu la doi - acestea sunt consecintele socialismului si ateismului. Aceste familii se despart dupa putin timp. Se schimba partenerul. Ce ramane, de multe ori nu se vorbeste: terenuri arse, epave umane, depresii. Aceasta nu duce la nimic deoarece psihologii si psihiatrii prospera.

               - Aproape 30% din toti copiii care s-au nascut astazi in Germania provin din familii care nu au act de casatorie. Aici, de asemenea, statisticile din Germania de est ne ofera cifre dramatice: mai mult de jumatate din totalul copiilor care s-au nascut sunt din afara casatoriei. Cum ar putea astfel de copii, odata deveniti mari, sa se angajeze ei insisi intr-o legatura conjugala stabila? in mare parte din cazuri, intrebarea ramane deschisa.

               - In Germania se extimeaza numarul avorturilor la 500 000 pe an. De asemenea, aici se trece sub tacere, cat mai mult posibil, consecintele morale asupra femeilor, dar ele nu se pot sterge. Eu o spun deschis: avortul este o crima. Il luam noi ca pe ceva obisnuit?

               - Uniunile homosexuale au devenit atragatoare. Persoane de acelasi sex se "casatoresc" la primarie si chiar la biserica. Un functionar credincios a refuzat sa oficieze o astfel de ceremonie. A fost mutat la alt loc de munca. Este aceasta etapa urmatoare unde diavolul vrea sa ne fiarba? Vrem sa ne obisnuim noi cu aceasta? Absolut niciodata, niciodata!

               - Cum se reflecta aceasta in prietenia dintre tineri? Fete de 13 la 15 ani au ele cu adevarat deja nevoie de un prieten? Tineri de aceiasi varsta au ei nevoie cu adevarat de o prietena? Ne-am obisnuit noi cu faptul ca tinerii de aceasta varsta sa aduca pe prietenele lor acasa si sa dispara repede in dormitor? Este normal ca ei sa calatoreasca impreuna in week-end-uri sau in vacanta? Ne mai miram atunci ca prima lor relatie sexuala a avut deja loc la inceputul pubertatii? Varsta primei experiente sexuale este din ce in ce mai precoce, este dovedit. Aceasta coboara pana la 13, 14 ani. Indiferent de ceea ce Dumnezeu a interzis, procesul de maturizare este deteriorat atunci cand este absolut necesar pentru dezvoltarea unui tanar. Sa nu ne miram daca societatea, dupa cum si comunitatile noastre crestine, vor fi lipsite din ce in ce mai mult de personalitati autentice.

               - Atunci ce este dragostea in aceasta lume? Dragostea, vom vedea mai in detaliu, este ceva foarte important pentru o casatorie. Dar ce se intelege prin "dragoste" in aceasta lume? Dragostea nu este acea satisfacere instictiva a dorintelor egoiste? ego-ul meu personal? Iata un tanar care ii spune unei tinere: te iubesc. Ceea ce vrea sa spuna el cu adevarat, este ceva cu totul diferit. El vrea sa zica: eu ma iubesc si pentru aceasta eu am nevoie de tine. Aceasta nu este altceva decat exteriorizarea egoismului. Cum este descrisa dragostea in romanele si in cantecele din timpul nostru? Stim noi ce inteleg oamenii prin cuvantul dragoste? Oricum, este aproape in toate cazurile ceva complet diferit de ceea ce Biblia intelege prin acest cuvant. Dragostea nu este gadilatul in stomac. Dragostea, nu este atunci cand fluturii incep sa zboare. Dragostea nu este acel sentiment "cool" care se simte atunci cand cineva are pentru prima data un baiat sau o fata in brate. Dragostea nu este un pretins sentiment de placere la primul sarut. Nu, dragostea este cu totul altceva. Dragostea nu este a merge impreuna in pat. Stiu ca in lume aceasta se numeste dragoste - si este inspaimantator. Ceea ce a dat Dumnezeu barbatului si femeii ca dar pentru casatorie si familie a fost complet transformat in opusul ei. Diavolul este cel care a semanat dezordine. Prin cuvantul dragoste, Cuvantul lui Dumneze intelege ceva cu totul diferit. Vom vedea. Dar acesta este duhul timpului care ne inconjoara.

          Un politician german a zis, acum cativa ani, de o maniera provocatoare: casatoria este un model depasit. Avea el dreptate? Nu, casatoria nu este un model depasit. Casatoria este data de Dumnezeu pentru ca sotul si sotia sa traiasca impreuna. Ei trebuie sa alcatuiasca o unitate de duh, suflet si trup, si astfel sa fie fericiti. Casatoria este singura posibilitate pentru un barbat si o femeie de a trai impreuna dupa gandul lui Dumnezeu. Casatoria nu este deloc un model depasit.

     2.3    Sarea lumii

          Noi traim intr-un timp impregnat de duhul lui anticrist. Diavolul face tot ce poate pentru a distruge casatoriile crestine. Acesta este un fapt. Cum vom reactiona noi la aceasta ca si crestini. Vom merge dupa tendintele timpului in care traim? Nu! - Ne vom resemna? Nu. Dumnezeu sa fie binecuvantat. Totdeauna este posibil de a avea o casatorie in fericirea si binecuvantarea lui Dumnezeu. In mijlocul unei lumi vrajmase lui Dumnezeu, noi putem sa aratam un steag prin vietile noastre de soti; putem si trebuie sa fim o marturie inaintea oamenilor prin casatoria noastra. Domnul Isus a zis: "Voi sunteti sarea pamantului; dar, daca sarea isi pierde gustul, cu ce va fi sarata? (Mat. 5:13). A fi sarea pamantului inseamna ca noi vom arata oamenilor care ne inconjoara cum a conceput Dumnezeu relatiile naturale in care El ne-a asezat ca ucenici ai Sai. Noi nu vrem sa aderam la duhul timpului din aceasta lume. Noi nu vrem sa ne asociem la tot ceea ce fac oamenii din jurul nostru! Ori, noi suntem in pericolul sa ne obisnuim cu aceste lucruri. Daca o facem, suntem sarea care si-a pierdut taria si savoarea sa.

          Trebuie sa vedem foate obiectiv ca noi nu suntem crutati de aceste evolutii. Ele ne influenteaza. Ele nu se opresc nici la usa caselor noastre, nici la usa adunarilor noastre. Ele ii influenteza inainte de toate pe tinerii nostri. Eu sunt convins ca trebuie sa avem cu atat mai mult intelegere pentru tinerii nostri. Ei cresc intr-un timp in care sunt expusi in permanenta la aceasta influenta, fie la scoala, prin invatare, la locul de munca, in vecinatate sau in cu totul alta parte. Satan sadeste in permanenta. O spun din nou: este fierberea lenta la foc mic.

          Intr-un astfel de timp, in astfel de imprejurari, nu este necesar, si chiar mai necesar ca niciodata, de a ne aminti gandurile lui Dumnezeu cu privire la casatorie? Deoarece, o repet: casatoria este un dar al lui Dumnezeu. Putem sa-l primim cu recunostinta. El ne este dat pentru binecuvantare daca il luam in mod corect.

         Dintr-o casatorie buna, emana o influenta pozitiva. Doresc sa prezint rapid cinci cercuri reflectate pozitiv de un cuplu casatorit (sau casatorie) insotit de binecuvantarea lui Dumnezeu:

               - O casatorie potrivita este inainte de toate o bucurie pentru Domnul. El priveste din cer spre pamant si Se bucura de fiecare cuplu care cauta sa traiasca dupa gandul Sau.

               - O casatorie potrivita este in al doilea rand o binecuvantare pentru sot si pentru sotie. Noi suntem un ajutor si un sprijin unul pentru altul. Sotul este acolo pentru sotie si sotia pentru sot. Iata o unitate armonioasa.

               - O casnicie potrivita este in al treilea rand o binecuvantare pentru copii : fericiti sunt copiii care au parinti a caror casatorie functioneaza bine. Si invers, ce suferinta pentru copiii care cresc intr-o familie unde sotul si sotia nu traiesc cu Domnul Isus.

               - O casnicie potrivita este in al patrulea rand o binecuvantare pentru fratii si suorile in credinta cu care Dumnezeu ne aduna. Acest lucru este valabil si pentru comunitatea in care Dumnezeu ne-a asezat. Casatoria si familia sunt cele mai mici celule de viata in societate. Daca noi avem casatorii potrivite, aceasta va influenta in mod sigur si adunarea locala.

              - O casnicie potrivita este in al cincilea rand, l-am aratat deja, o binecuvantare pentru lumea din jurul nostru. Prin aceasta suntem o marturie pentru oameni si le vom arata cum doreste Dumnezeu ca sotul si sotia sa traiasca impreuna in casatorie.