Translate

vineri, 19 octombrie 2018




                                                             Domnul este aproape
                                                          Vineri     19     Octombrie 

     "Acesta este Numele Lui, cu care Se va numi: „Domnul, Dreptatea noastră“. Ieremia 23.6

     "Numele cetății din ziua aceea va fi: Domnul este acolo". Ezechiel 48.35

                                                                      Titluri divine (5)

     Iahve-Tsidkenu: Acest titlu înseamnă „Domnul, Dreptatea noastră“. Când Domnul Isus va veni să domnească în dreptate peste acest pământ, care acum este plin de păcat și are o istorie marcată din plin de sânge și de lacrimi, ni se spune că numele Său va fi: „Domnul, Dreptatea noastră“ (Ieremia 23.6; vedeți și 33.16). Cât de minunat este că dreptatea divină a fost înălțată prin moartea ispășitoare a Domnului, astfel că acum binecuvântarea se poate revărsa asupra sărmanilor păcătoși! Văzând tulburarea continuă din mijlocul popoarelor, este mângâietor să știm că Domnul Își va stabili guvernarea dreaptă în această lume. Oamenii nu pot instaura pacea pe pământ, însă Domnul va face acest lucru, aducând siguranța și pacea în această lume tulburată. Creația suspină după Prințul Păcii.

     Iahve-Shama: Acest titlu minunat se găsește la sfârșitul cărții Ezechiel. Citim acolo că „numele cetății din ziua aceea va fi: Domnul este acolo [Iahve-Shama]“ (Ezechiel 48.35). Ierusalimul a fost într-adevăr o piatră grea pentru toate popoarele și va continua să fie așa într-o măsură și mai mare (Zaharia 12.3). Ceea ce nu poate fi împlinit prin planurile oamenilor, nici de guvernele și nici de armatele lor va fi împlinit într-o clipă de Domnul, atunci când va lua frâiele cârmuirii acestei lumi. Pacea va fi instaurată la Ierusalim, cetate care a fost scena multor conflicte de-a lungul veacurilor. De îndată ce Prințul Păcii va fi prezent acolo, orice tulburare va înceta. Noi, cei credincioși, ne putem bucura încă de pe acum de prezența Domnului și de pacea pe care ea ne-o oferă.

                                                                                                                                              A J Pollock

joi, 18 octombrie 2018




                                                              Domnul este aproape
                                                              Joi     18     Octombrie 

          "Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic". Psalmul 23.1

          "Domnul Oștirilor este cu noi". Psalmul 46.7

                                                                         Titluri divine (4)

     Iahve-Raab: Cât de cunoscute și de apreciate de către creștini sunt cuvintele de la începutul Psalmului 23: „Domnul este Păstorul meu“! Cât de multă mângâiere ne aduce gândul că Domnul este Păstorul nostru! Mare este grija Lui față de oile Sale, la fel și răbdarea Lui, atunci când ele se rătăcesc. Au fost scrise multe cărți despre acest psalm și totuși tema lui este inepuizabilă. Nu este minunat faptul că Iahve Însuși este Păstorul nostru, în călătoria noastră prin pustia acestei lumi, prin valea umbrei morții? Bunul nostru Păstor nu numai că a murit pentru noi, ci și trăiește ca Mare Păstor, înviat dintre cei morți (Evrei 13.20), iar acum Se îngrijește de noi la fiecare pas al călătoriei noastre către cer.

     Iahve-Savaot: Acest titlu înseamnă „Domnul Oștirilor“ și apare de trei sute de ori în Vechiul Testament (de șaizeci de ori doar în Isaia). El sugerează puterea măreață a Domnului, precum și resursele care se găsesc în El. De două ori citim în Psalmul 46: „Domnul Oștirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pentru noi“. Ce minunat să avem siguranța că Domnul Oștirilor este cu noi și că suntem păziți de atotputernicia Lui! Dumnezeul lui Iacov este cu noi; dacă El a avut răbdare cu unul ca Iacov, va avea răbdare și cu noi, oricât de mari ar fi neajunsurile noastre.

                                                                                                                                                A J Pollock

miercuri, 17 octombrie 2018




                                                                 Domnul este aproape
                                                            Miercuri     17     Octombrie 

          "Și Domnul i-a zis: „Pace ție, nu te teme, nu vei muri!“. Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit „Domnul păcii“. Judecători 6.23,24

                                                                        Titluri divine (3)

     Iahve-Shalom: Citim în cartea Judecători că madianiții îi asupreau pe fiii lui Israel. Când aceștia au strigat la Domnul, El le-a trimis un profet cu un mesaj de mângâiere. Apoi Îngerul Domnului S-a arătat lui Ghedeon, care bătea grâul în teasc, pentru a-l ascunde de jefuitorii madianiți. Îngerul Domnului, Iahve Însuși, l-a pus în uimire pe Ghedeon atunci când i-a spus: „Domnul este cu tine, războinic viteaz“ (Judecători 6.12). Apoi i-a dat misiunea de a fi eliberatorul lui Israel de sub jugul madianiților. Ghedeon, văzând că Cel care îi vorbea era Îngerul Domnului, a cerut un semn, care i-a fost dat.

     Ghedeon a pregătit un ied și azime dintr-o efă de făină, apoi a adus toate acestea înaintea Vizitatorului ceresc, care le-a atins cu vârful toiagului Său. Un foc s-a ridicat din stâncă și a mistuit carnea și azimele, iar Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. Când Ghedeon a înțeles că Vizitatorul ceresc era chiar Îngerul Domnului, s-a înspăimântat. Domnul însă l-a liniștit: „Și Domnul i-a zis: «Pace ție, nu te teme, nu vei muri!». Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și l-a numit «Domnul păcii [Iahve-Shalom]». Până în ziua aceasta el este încă în Ofra din Abiezer“ (Judecători 6.23,24).

     Astăzi, noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru pacea pe care ne-a dăruit-o, care întrece orice pricepere și care ne păzește inimile și gândurile în Hristos Isus. În consecință, atunci când mințile noastre se preocupă cu ceea ce este vrednic de cinste, vrednic de iubit și curat, Dumnezeul păcii va fi cu noi (Filipeni 4.4-9).

                                                                                                                                               A J Pollock

marți, 16 octombrie 2018




                                                               Domnul este aproape
                                                             Marţi     16     Octombrie 

          "Eu sunt Domnul care te vindecă". Exod 15.26

          "Moise a zidit un altar și i-a pus numele: „Domnul, steagul meu“. Exod 17.15

                                                                          Titluri divine (2)

     Iahve-Ropheca: Acest titlu înseamnă „Iahve care vindecă“. Boala, așa cum știm, este rezultatul păcatului. Pentru ca rezultatul să fie înlăturat, trebuie înlăturată cauza, iar acest lucru a făcut necesară crucea, cu toată suferința și chinul ei. De fiecare dată când a vindecat un lepros, când l-a făcut pe un olog să meargă, pe un orb să vadă sau pe un surd să audă, Domnul a simțit adânc că doar moartea Sa pe cruce putea rezolva rădăcina păcatului și putea face dreaptă acțiunea Lui de a îndepărta roadele amare ale acestui păcat. Prin aceste minuni, El Și-a dovedit puterea pe care o avea pe pământ de a ierta păcatele. „Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, … Ție îți spun: «Ridică-te și ia-ți patul și du-te acasă!»“ (Luca 5.24).

     Iahve-Nisi: În Exod 17 citim despre lupta lui Amalec împotriva fiilor lui Israel, la Refidim. Moise s-a urcat pe vârful dealului, având toiagul lui Dumnezeu în mână și fiind însoțit de Aaron și de Hur. Când Moise își ridica mâna, Israel biruia; când lăsa mâna în jos, Amalec biruia. În aceasta avem o imagine frumoasă a mijlocirii Domnului pentru cei ai Săi, angajați în conflict cu lumea, cu carnea și cu diavolul. Totuși, cât de evident este contrastul! Mâinile lui Moise au trebuit să fie susținute, însă Marele nostru Preot trăiește în puterea unei vieți nepieritoare (Evrei 7.16). Mâinile Lui nu obosesc niciodată! În El nu este nimic altceva decât biruință. Citim că, urmare a biruinței asupra lui Amalec, „Moise a zidit un altar și i-a pus numele: «Domnul, steagul meu [Iahve-Nisi]»“ (Exod 17.15). Sub un astfel de steag, doar biruința este posibilă.

                                                                                                                                              A J Pollock

luni, 15 octombrie 2018




                                                              Domnul este aproape
                                                             Luni     15     Octombrie 

          "Avraam a pus numele locului aceluia Iahve-Iire, după cum se zice până în ziua aceasta: „La muntele Domnului se va purta de grijă“. Geneza 22.14

                                                                        Titluri divine (1)

     Iahve-Iire: Acest titlu se găsește în Geneza 22.1-14. Acolo citim că Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam, poruncindu-i să-l aducă ardere-de-tot pe Isaac, copilul promisiunii, singurul său fiu. Aceasta este prima ocazie în care este arătat, în cel mai solemn mod, că era necesară o jertfă umană, totul fiind o imagine a jertfei Domnului Isus, singurul Fiu al Tatălui.

     În ultimul moment, când Avraam era pe punctul de a-l înjunghia pe fiul său, Isaac a fost cruțat. „Avraam și-a ridicat ochii și s-a uitat și iată, înapoi, un berbec prins cu coarnele într-un desiș. Și Avraam a mers și a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. Și Avraam a pus numele locului aceluia Iahve-Iire, după cum se zice până în ziua aceasta: «La muntele Domnului se va purta de grij㻓 (Geneza 22.13,14). Această întâmplare a avut loc pe muntele Moria. După multe secole, Îl vedem pe Isus, Iahve al Vechiului Testament, murind pe cruce, afară din Ierusalim, înaintea muntelui Moria, ca împlinire a profeției rostite de Avraam.

     Mai devreme în capitol citim că Isaac a pus o întrebare, care trebuie să fi străpuns inima tatălui său, provocându-i cea mai adâncă durere. Erau acolo lemnele și focul, dar unde era mielul pentru arderea-de-tot? Răspunsul profetic al lui Avraam a fost că Dumnezeu Însuși avea să poarte de grijă de mielul pentru arderea-de-tot. Acest lucru s-a văzut atunci când Ioan Botezătorul a exclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1.29). Vedem astfel cum cuvântul Iire, adăugat cuvântului Iahve, ne prezintă gândul inimii lui Dumnezeu pentru binecuvântarea sărmanului om căzut, binecuvântare care L-a costat chiar viața preaiubitului Său Fiu. Să nu uităm niciodată acest lucru!

                                                                                                                                                A J Pollock

duminică, 14 octombrie 2018




                                                                Domnul este aproape
                                                         Duminică     14     Octombrie 

          "Când vor întreba fiii voștri în viitor, zicând: „Ce sunt pentru voi pietrele acestea?“ … le veți spune că apele Iordanului au fost despicate înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut el prin Iordan, apele Iordanului au fost despicate. Și pietrele acestea vor fi ca amintire pentru fiii lui Israel pentru totdeauna". Iosua 4.6,7

     Israel urma să traverseze Iordanul și să înceapă să cucerească țara Canaan. Era timpul din an când râul Iordan se revărsa peste maluri. Aceasta însă nu era o piedică pentru Dumnezeu. Când picioarele preoților care duceau chivotul au intrat în apă, Iordanul s-a oprit, iar poporul a putut să treacă în siguranță pe malul celălalt.

     Dumnezeu îi spusese lui Iosua ca doisprezece bărbați să ia fiecare câte o piatră din albia râului, iar cele douăsprezece pietre să fie așezate în noaptea aceea la Ghilgal. Generațiile care urmau să vină aveau să întrebe despre semnificația acestor pietre și trebuia să li se spună cum Domnul uscase râul până când poporul a trecut în țară. De fapt, toate popoarele pământului aveau să învețe că mâna Domnului lucrase cu putere, iar Israel trebuia să se teamă de Domnul pentru totdeauna.

     Domnul Isus a instituit și El un memorial pentru cei ai Săi. În noaptea în care a fost vândut, Domnul a luat o pâine, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, spunându-le să facă lucrul acesta în amintirea Lui. La fel a făcut și cu paharul de vin. Pâinea și vinul reprezintă trupul și sângele Său. Găsim această relatare în Matei, în Marcu și în Luca, în timp ce Ioan adaugă detalii prețioase cu privire la ultima noapte petrecută de Domnul împreună cu ucenicii Săi. Acest memorial este atât de important pentru Domnul, încât El i-a dat o revelație specială apostolului Pavel cu privire la el (1 Corinteni 11.23). Privilegiul nostru este să urmăm exemplul creștinilor dintâi, în Fapte 20.7, și, în fiecare zi întâi a săptămânii, să ne aducem aminte de Domnul și de marea Sa dragoste, care L-a condus să-Și dea viața pentru noi.

                                                                                                                                            E P Vedder, Jr

sâmbătă, 13 octombrie 2018




                                                               Domnul este aproape
                                                          Sâmbătă     13     Octombrie 

          "Israele, întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău! Pentru că ai căzut prin nelegiuirea ta. Luați cu voi cuvinte și întoarceți-vă la Domnul. Ziceți-I: „Iartă toată nelegiuirea și primește-ne cu milă și-Ți vom aduce lauda buzelor noastre“. Osea 14.1,2

     Deși profeția lui Osea relatează o lungă succesiune de fapte răzvrătite împotriva lui Dumnezeu, comise de poporul Israel, Dumnezeu totuși manifestă îndelungă-răbdare. El încă vorbește poporului vinovat și îl îndeamnă să se întoarcă la Cel care, în trecut, l-a binecuvântat atât de mult și care dorește în continuare să-l binecuvânteze, în ciuda fărădelegii lui. Poporul se făcuse vinovat nu doar de păcat, ci și de nelegiuire – de răzvrătire trufașă, pe față. Ce minunată este bunătatea lui Dumnezeu, care este gata să-i ierte chiar și pe cei care se fac vinovați de o astfel de nelegiuire!

     El nu le cere să-I aducă daruri, ci doar le spune: „Luați cu voi cuvinte“. Tot ceea ce Dumnezeu dorește este acea expresie onestă a credinței care vine din inimă. Bineînțeles, aceasta implică mărturisirea păcatului. Omul natural nu vrea să admită că este păcătos, iar dacă încearcă să se apropie de Dumnezeu fără să-și recunoască păcatul, va descoperi că acest lucru este cu totul imposibil.

     Dumnezeu poate îndepărta toată nelegiuirea, însă doar în temeiul valorii jertfei lui Hristos. Doar această jertfă ispășește păcatul. Israel va înțelege acest adevăr numai atunci când se va întoarce cu adevărat la Domnul Isus, Împăratul și Dumnezeul lui. Ce bucurie va fi în inima lor, când toată nelegiuirea le va fi îndepărtată!

     Într-adevăr, când Dumnezeu îi va primi în har, ei vor aduce jertfe ale buzelor. În trecut au adus viței ca jertfă, însă fără o credință reală. În viitor, când, prin harul lui Dumnezeu, își vor pleca genunchii înaintea Răscumpărătorului lor, Domnul Isus Hristos, vor aduce o jertfă de laudă – rodul buzelor lor.

                                                                                                                                                 L M Grant
aze