Masa cu painile pentru punerea inainte
- II -
Arend Remmers
4 Pervazul si bordurile din aur
4.1 Solidaritate sau unitate, chiar si in timpul transportului
"Si sa-i faci un pervaz lat de o palma de jur-imprejur si sa-i faci o bordura de aur pentru pervazul ei, de jur-imprejur" (Ex. 25:25). Cuvantul "pervaz" (in ebr. misgeret) este tradus in alte locuri prin "tablii" (1 Imp. 7:28 ; 2 Imp. 16:17) sau "locuri ascunse" (2 Sam. 22:46 ; Mica 7:17). Pervazul era de latimea unei maini (aprox. 7,5 cm) si servea probabil sa impiedice painile sa alunece de pe masa si sa cada. In mod special era cazul in timpul transportului prin pustie. Este specificat in mod clar ca la plecarea din tabara painile si vasele necesare trebuiau sa ramana pe masa (Num. 4:7). Prin acest pervaz, care era probabil tot din aur, Dumnezeu avea grija ca imaginea frumoasa a solidaritatii si comuniunii poporului Sau pamantesc sa nu fie deranjata. Chiar daca unitatea care caracterizeaza pe rascumparatii de astazi in ochii lui Dumnezeu nu a putut fi inca reprezentata, cu toate acestea, cele douasprezece paini erau mentinute impreuna in unitate prin acest pervaz, si ele erau in acelasi timp delimitate si separate de exterior. "Ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul", a spus Domnul cu privire la ai Sai in ultima Lui mare rugaciune (Ioan 17:16-17)
4.2 Bordurile : o frumuseste si o valoare speciala
Pervazul era depasit de o bordura de aur (Ex. 25:25), in timp ce o alta bordura incadra toata masa (Ex. 25:24). Ambele borduri serveau pentru a impodobi si a decora. Cuvantul "bordura" (ebr. : ser) nu apare in Vechiul Testament decat in legatura cu chivotul legamantului (Ex. 25:11), cu altarul de aur pentru tamaie (Ex. 30:3) si cu masa pentru punerea inainte a painilor. Era deci ceva deosebit care nu putea fi vazut decat in Locasul sfant al lui Dumnezeu. Prin urmare, aceste borduri sunt probabil semnele unei frumuseti care nu poate fi vazuta decat in Hristos, dar care, de asemenea, subliniaza si inalta valoarea poporului Sau. Moise spune in ultima lui cuvantare : "Si Domnul te-a primit astazi ca sa fii poporul stapanirii Lui, cum ti-a spus, si ca sa tii toate poruncile Lui, astfel incat sa poata sa te inalte mai presus de toate natiunile pe care le-a facut El, in lauda, faima si onoare; si ca tu sa fii un popor sfant pentru Domnul Dumnezeul tau, cum a spus" (Deut. 26:18, 19). Si aceasta, in ciuda tuturor esecurilor acestui popor de la inceputul existentei sale !
4.3 O frumuseste si o valoare rezervata pentru cei care se afla in Locasul sfant
La fel este si cu Adunarea care, in multe privinte, este prefigurata de Israel. Ea este comparata in parabola cu o "perla de mare pret" pentru care negustorul a vandut tot ceea ce avea pentru a o cumpara (Mt. 13:45, 46). Cand Adunarea va aparea impreuna cu Hristos din gloria cereasca ca noul Ierusalim, ea va fi "ca o mireasa impodobita pentru sotul ei" (Apoc. 21:2). In practica, ea este departe de aceasta imagine minunata, dar in ochii lui Dumnezeu, ea este deja astazi ceea ce va manifesta inaintea tuturor in gloria viitoare. Aceasta maniera de a vedea era rezervata atunci doar preotilor care intrau in Locasul sfant, si la fel este si acum. Numai in prezenta lui Dumnezeu putem vedea si intelege Adunarea in unitatea si in valoarea sa pretioasa pentru Dumnezeu. Fie ca toti cei rascumparati sa cunoastem acest privilegiu !
5 Vasele de aur
5.1 Slujba in Locasul sfant pentru momentul de plecare si de sosire
Masa avea farfurii, cesti, urcioare si castroane (in fr. "vase") (Ex. 25:29). Farfuriile serveau probabil la transportul painilor, iar cestile pentru tamaia care se punea peste paini. Mai departe vedem urcioarele si castroanele (sau, vasele) pentru libatii (jertfe de bautura, n.t.). Aceste recipiente pretioase din aur din Locasul sfant nu ne amintesc ele de un fel de "vase de onoare" din 2 Timotei 2:21 ? Ele servesc in "casa mare" pentru onoarea Domnului lor, nu pentru ca sunt facute din aur sau argint, ci pentru ca sunt sfintite si curatite, adica, separate de vasele de dezonoare. Este singurul mod de a fi "pregatit pentru orice lucrare buna". Farfuriile (sau, platouri, n.t.), cestile, urcioarele si vasele (castroanele, n.t.) din Locasul sfant erau asezate pe "masa curata" (Lev. 24:6 ; 2 Cr. 13:11). De aici, preotii le luau pentru a sluji fie in cort, fie afara in curte. Si ele erau aduse intotdeauna la locul lor , in Locasul sfant, dupa ce ei sfarseau lucrarea lor. Aceasta imagine nu contine ea o invatatura serioasa pentru orice credincios care ar dori sa fie folosit de Domnul Isus pentru a sluji in casa Lui ? Slujba avea ca punct de plecare Locasul sfant, iar dupa terminarea lucrarii instrumentul (unealta, n.t.) era adus inapoi in Locas, in afara de faptul cand slujba avea loc la "masa curata" din Locasul sfant.
5.2 Comuniunea se manifesta prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu
Daca masa cu painile pentru punere inainte simbolizeaza comuniunea (si unitatea) divina a credinciosilor realizata de Hristos prin lucrarea Sa ispasitoare, vasele atasate acesteia corespund slujirii ei. Aceste vase erau din "aur curat" (Ex. 25:29). Si aici totul este de origine divina. Dumnezeu vegheaza la slujirea alor Sai. Masurile omenesti nu au ce cauta in acest loc. Si totusi, cate eforturi si activitati omenesti vedem in crestinatate, in special in legatura cu unitatea crestinilor. Ne gandim numai la Ecumenism si la Alianta evanghelica. Cu toate acestea, unitatea tuturor credinciosilor, unitatea Trupului lui Hristos, exista de mult timp : "Este un singur trup" (Efes. 4:4). Nu este decat un singur mod de a arata aceasta unitate : ascultarea neconditionata de Cuvantul lui Dumnezeu in toate detaliile calatoriei noastre de credinta, personale si colective; aceasta ascultare fiind dublata de dragostea fata de toti sfintii. Si este tocmai ceea ce lipseste. Aceasta stare trista poate fi o consecinta a faptului ca stam prea putin in Locasul sfant al lui Dumnezeu unde, in lumina Sa, putem vedea pe poporul Sau asa cum il vede El ?
5.3 Amestecul este daunator
Nu se poate realiza nimic prin actiuni comune. Dintotdeauna amestecul a fost unul din cele mai mari pericole pentru unitatea copiilor lui Dumnezeu. Acesta poate acoperi pentru un timp diferentele existente, adesea grave, in doctrina si in practica, dar nu le elimina. O adaptare exterioara nu are niciun efect pozitiv, ci mai degraba contrariu. Caci regula stabilita in Cuvantul lui Dumnezeu este ca unirea a ceea ce este curat cu ce este necurat sfarseste in necuratie. Deja in perioada Vechiului Testament, Dumnezeu a spus profetului Hagai : "Asa zice Domnul ostirilor: Intreaba acum pe preoti despre lege, zicand: Daca cineva poarta carne sfanta in poala hainei lui si atinge cu poala sa paine, sau mancare gatita, sau vin, sau untdelemn, sau orice alta hrana, va deveni aceasta sfanta? Si preotii au raspuns si au zis: Nu. Si Hagai a zis: Daca cineva care este necurat printr-un trup mort atinge vreuna din acestea, va deveni aceasta necurata? Si preotii au raspuns si au zis: Va fi necurata" (Hagai 2:11-13). Si Pavel scria credinciosilor din Corint : "Nu va amagiti: Tovarasiile rele strica obiceiurile bune!" (1 Cor. 15:33). Aceste doua exemple arata clar ca asocierea ascultarii cu neascultarea, a sfinteniei cu mondenitatea (lume, usuratate, n.t.), a curatiei cu necuratia, este imposibil dupa gandul lui Dumnezeu. Intotdeauna binele este stricat (corupt, n.t.) de rau sau de "mai putin bine". Orice amestec spiritual sfarseste inevitabil in decadenta.
Slujba pentru masa cu painile de punere inainte se facea cu ajutorul uneltelor din aur. Conform acestui lucru, unitatea si comuniunea tuturor credinciosilor in Hristos si prin Hristos nu pot fi pastrate si realizate decat in acord cu Dumnezeu si cu gandurile Sale. In acest context, intelegem mai bine de ce masa era numita "masa curata" (Lev. 24:6). In rest, numai sfesnicul de aur mai poarta acest caracter. Cata grija a aratat Dumnezeu fata de Locasul Sau pamantesc, acolo unde El a locuit in mijlocul poporului Sau Israel ! Astazi poate sa fie altfel ? Absolut nu. Principiile stabilite in Vechiul Testament sunt inca valabile si astazi.
6 Vasele pentru libatii (jertfe de bautura, n.t.)
6.1 Urcioarele si castroanele pastrate in cort, dar folosite in curte
Pe langa cestile si farfuriile folosite pentru paine si tamaie, sunt mentionate, de asemenea, urcioarele si vasele (castroanele, n.t.) pentru vinul libatiilor (Num. 4:7). Nu se foloseau in interiorul cortului. Este spus in mod expres cu privire la altarul de aur pentru tamaie : "Sa nu varsatii dar de bautura pe el" (Ex. 30:9). Urcioarele si castroanele erau utilizate in exterior, in curte, la altarul pentru ardere de tot (conf. cu Ex. 29:40). Cu toate acestea, ele erau tinute in Locasul sfant pe masa pentru painile de punere inainte. Ca si celelalte, ele sunt numite "urcioarele ei si castroanele ei (Ex. 25:29). Ele apartineau deci acestui obiect sfant (masa curata) din interiorul cortului adunarii (lui Israel, n.t.).
6.2 Darul de bautura, imaginea bucuriri in Domnul care provine din Locasul sfant
Darul de bautura, care consta din vin, si era varsat, la sfarsitul unei jertfe aduse prin foc, peste tot. In Sfanta Scriptura, vinul este adesea o imagine a bucuriei pamantesti (Ps. 104:15). Vinul darului de bautura este, totusi, o imagine a bucuriei in Domnul, despre care este vorba in special in epistola catre Filipeni : "Incolo, fratii mei, bucurati-va in Domnul... Bucurati-va intotdeauna in Domnul" (Filip. 3:1 ; 4:4). Multi crestini se intreaba cum este posibil sa ai "intotdeauna" aceasta bucurie in inima, chiar atunci cand in afara este rau. Aici, ne este aratata sursa si calea pentru aceasta : Bucuria in Domnul vine din Locasul sfant ! Un singur vas (in rom. este trad. "castron", n.t.) adica un slujitor, care vine din Locasul sfant si care are acolo un loc bine stabilit, poate sa se bucure de aceasta bucurie in Domnul si s-o raspandeasca.
6.3 Apostolul Pavel slujea ca jertfa de bautura
Apostolul Pavel era un astfel de "vas" sau "urcior" de aur. La putin timp dupa convertirea sa, Domnul Isus a spus cu privire la el : "Acesta Imi este un vas ales" (Fapte 9:15). Pavel nu se vedea doar ca un vas ales in mana Domnului sau, dar si ca o jertfa de bautura, astfel, identificandu-se in mod complet cu slujba lui. La sfarsitul vietii sale, el a scris : "Si chiar daca sunt turnat ca jertfa de bautura peste jertfa si slujba credintei voastre, ma bucur si ma voi bucura cu voi toti" (Filip. 2:17). "Pentru ca eu sunt deja turnat ca o jertfa de bautura si timpul plecarii mele a venit" (2 Tim. 4:6). Bucuria in Domnul sau Preaiubit a umplut pe acest slujitor pana la sfarsitul (in exterior a fost amara) slujbei sale. El considera moartea sa iminenta de martir ca o jertfa de bautura in onoarea lui Hristos.
7 Drugii pentru trasportul mesei
"Si sa-i faci patru verigi de aur. Si sa pui verigile la cele patru colturi care sunt cele patru picioare ale ei. Verigile sa fie langa pervaz, ca suporturi pentru drugii, ca sa poarte masa. Si sa faci drugii din lemn de salcam si sa-i imbraci cu aur; si masa sa fie purtata cu ei" (Ex. 25:26-28).
7:1 Levitii care purtau masa sunt imagini ai slujitorilor Domnului
Dumnezeu a incredintat poporului Sau nu doar constructia locuintei Sale de pe pamant, dar si transportul ei prin pustie. Aceasta responsabilitate facea parte din slujba levitilor. Ei erau slujitorii cortului intalnirii, in timp ce preotii erau slujitorii Locasului sfant (Ez. 45:4). Dumnezeu a zis despre leveti : "Si, iata, am luat pe fratii vostri, pe leviti, dintre fiii lui Israel si vi i-am daruit ca dar pentru Domnul, ca sa faca slujba cortului intalnirii" (Num. 18:6). Levitii sunt o imagine a slujitorilor Domnului care se ocupa in special de casa lui Dumnezeu, de adunare. Astazi, toti credinciosii sunt prin pozitie preoti si slujitori ai Locasului sfant (1 Pet. 2:5 ; Apoc. 1:6); ei sunt toti, de asemenea, leviti.
7:2 Drugii reflectau caracterul elementului omenesc
Atunci cand norul gloriei lui Dumnezeu se ridica deasupra cortului intalniri pentru a conduce poporul pe drumul prin pustie, cortul si uneltele lui trebuiau sa fie mai intai demontate. Aceasta era sarcina levitilor sub supravegherea lui Aaron, marele preot (Num. 4:4-33). Cu excepria sfesnicului de aur si a ligheanului de arama, toate uneltele cortului erau inzestrate cu verigi din aur in care erau introdusi drugi lungi. Ca si masa, acesti drugi erau din lemn de acacia, dar ei nu erau acoperiti cu "aur curat" ca masa, ci doar "aur" (fara calificativul "curat"). Lucrul acesta reflecta elementul omenesc caracterizat prin acesti drugi. "Aurul curat", din cortul intalnirii, este o imagine a gloriei lui Dumnezeu in Hristos (de pe chivotul legamantului, de pe sfesnic si de pe altarul de aur). "Aur" fara calificativul "curat" vorbeste de pozitia credinciosilor (de ex. farfuriile sau scandurile cortului). Datorita slabiciunii lor, ei nu pot arata curatia perfecta a lui Hristos.
7:3 Pentru lucrurile foarte sfinte, fiii lui Chehat nu aveau ajutor
Toate uneltele Locasului sfant erau purtate de catre membrii familiei lui Chehat. Dupa dedicarea cortului intalnirii, capeteniile poporului Israel au adus ca daruri levitilor sase care, repartizate de Moise dupa porunca lui Dumnezeu (Num. 7:1-10). Familia lui Ghersom, care trebuia sa poarte covoarele, panzele si perdelele cortului si ale curtii, a primit doua care; familia lui Merari, care era responsabila de scandurile cortului si de stalpii curtii, a primit patru care. Referitor la cea de-a treia familie de leviti, care era insarcinata cu transportul uneltelor sfinte, este zis : "Dar fiilor lui Chehat nu le-a dat, pentru ca slujba sfantului locas era asupra lor; il purtau pe umar" (Num. 7:9). Pentru lucrurile prea sfinte, nu era usurare, niciun ajutor in timpul traversarii pustiei. Ele trebuiau sa fie purtate pe umerii chehatitilor in imprejurari adesea dificile.
7. 4 "A purta" adevarul Adunarii
Nu este si astazi la fel din punct de vedere spiritual ? Dumnezeu a incredintat celor ai Sai diferite parti ale adevarului referitor la Adunare, ca un bun pretios. Noi le gasim in Noul Testament, dar si ca imagini in Vechiul Testament. Adevarul despre legatura Adunarii cu Hristos ca si Cap, si unitatea ei ca Trupul Sau, ramane independent de comportamentul nostru; el este un fapt divin care exista pentru totdeauna. Domnul Isus Isi prezinta "Lui Insusi Adunarea glorioasa, neavand pata sau zbarcitura sau ceva de felul acesta, ci ca sa fie sfanta si fara cusur" (Efes. 5:27). Noul Ierusalim, "cortul lui Dumnezeu cu oamenii" va radia gloria lui Dumnezeu in toata eternitatea (Apoc. 21:3, 11). Cu toate acestea, inca de acum toti credinciosii sunt chemati sa realizeze practic pe pamant invataturile date in Noul Testament, si sa le tina si sa dea marturie. Ca imagine, ei poarta astfel masa cu painile pentru punere inainte prin pustie.
Cat de important este ca si copii ai lui Dumnezeu, nu doar sa cunoastem acest adevar, dar ca sa-l purtam "prin pustie" spre onoarea Domnului, pentru propria noastra binecuvantare si ca marturie pentru altii, - ceea ce inseamna ca trebuie sa pastram acest adevar in inima noastra in viata noastra de fiecare zi ! Exista inca in noi constienta caracterului inalt al acestui adevar, al gloriei si al sfinteniei sale, sau el este adesea o povara pe care am dori s-o evitam ? Unii leviti puteau gasi ca uneltele sunt grele si apasatoare atunci cand soarele ardea si ca drumul prin pustie era pietros si dificil. Dar acestea erau lucrurile prea sfinte ale Dumnezeului lor care i-a salvat din Egipt, si care voia sa-i conduca in tara promisa ! Lucrul acesta le dadea curaj si energie. Nu ar trebui sa vedem si noi in acelasi fel astazi ?
Apostolul Pavel i-a poruncit lui Timotei : "Sa ai un model de cuvinte sanatoase, cele pe care le-ai auzit de la mine, in credinta si dragostea care sunt in Isus Hristos. Lucrul bun incredintat tie pastreaza-l prin Duhul Sfant care locuieste in noi" (2 Tim. 1:13, 14). Si noi avem nevoie astazi de aceasta incurajare in slujba de leviti.
7:5 Totul trebuia pastrat, tratat cu grija
Inaintea transportului, o panza albastra era intinsa peste masa. Pe ea erau asezate farfuriile, cestile, urcioarele si castroanele pentru darurile de bautura. Cele douasprezece paini, de asemenea, trebuiau sa fie puse pe masa. Deasupra era intinsa o panza stacojie, si ei acopereau totul cu o invelitoare din piele de lamantin (vaca de mare, n.t.) (Num. 4:7 si urm.). Obiectele de valoare erau deci ambalate cu foarte mare precautie pentru transport, si in primul rand in tesaturi pretioase. Albastrul vorbeste de gloria cereasca a lui Hristos; stacojiul vorbeste de gloria Sa mesianica. Nu trebuia sa se piarda nimic pe parcursul lungii si dificilei calatorii prin pustie. Toate lucrurile care mergeau impreuna nu puteau fi separate, ci trebuiau supravegheate cu multa grija pana la locul indicat de Dumnezeu. Totul trebuia pastrat la locul sau si in acelasi timp totul trebuia tratat cu cel mai mare respect. Acest lucru ne aminteste de o alta porunca pe care Timotei a primit-o de la Pavel : "Aminteste-ti de Isus Hristos inviat din morti, din samanta lui David, dupa Evanghelia mea" (2 Tim. 2:8).
7.6 Cortul si uneltele sale : Un interior glorios, un exterior neaspectos
Inainte ca drugii pentru transport sa fie introdusi in verigi, totul era acoperit cu o invelitoare din piele de lamantin. Pielea de lamantin este rigida, dar discreta. Lamantinul este un mamifer marin care, pentru a respira, trebuie sa se ridice la suprafata apei unde el traieste. Asa si Domnul nostru a fost un strain pe pamant, la fel si ai Sai. Adevarata noastra "casa" este sus, nu pe pamant. Acest "caracter strain" era singurul lucru pe care oamenii il vedeau la masa si la celelalte obiecte ale cortului. Cortul in intregime era acoperit permanent cu o invelitoare din piele de lamantin. Toti cei care nu aveau dreptul sa intre in Locasul sfant ca preotii, nu puteau sa vada altceva decat acest exterior neaspectos. Gloria interioara raspundea la un exterior discret. Sa nu pierdem niciodata aceste doua parti din ochi si din inima !
................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu