Ganduri asupra chivotului legamantului
- III -
Arend Remmers
5 Semnificatia chivotului legamantului si a propitiatoarului
5.1 Semnificatia pentru Israel
5.1.1 Asezarea chivotului si incadrarea lui
Daca analizam acum mai de aproape semnificatia chivotului, mai intai trebuie sa distingem intre semnificatia pe care a avut-o el pentru Israel si mesajul sau tipic pentru timpul de dupa cruce. Pentru Israel, poporul pamantesc al lui Dumnezeu, chivotul era un fel de racla (sau : scrin) sfanta in care era pastrata legea scrisa de Dumnezeu, temelia relatiei Sale cu poporul Sau. Legea expunea cerintele Sale fata de Israel - si numai fata de acest popor (conf. Deut. 4:8 ; Ps. 147:20). Locul chivotului complet aparte in locul prea sfant al cortului arata clar ca omul nu avea nicio posibilitate, nicio autoritatea de a influenta aceasta Lege. Niciun israelit nu avea voie sa atinga chivotul nici sa se uite in el. Daca se intampla acest lucru, ar fi insemnat moartea (Num. 4:15, 20). Numai marele preot, odata pe an, era autorizat sa intre inaintea lui. Caracterul unic al chivotului era scos in evidenta de catre propitiatoarul de aur care-l acoperea si-l inchidea. Cei doi "heruvimi ai gloriei" erau simboluri ale sfinteniei si dreptatii lui Dumnezeu. Intr-un anume fel, ei vegheau asupra acestui loc sfant cu o ravna divina, asa cum se intamplase deja in gradina Eden.
5.1.2 Locul de intalnire cu Dumnezeu si cu tronul Sau
Acolo se gasea locul tronului lui Dumnezeu pe pamant, si locul de intalnire cu poporul Sau : "Si Ma voi intalni cu tine acolo si voi vorbi cu tine de pe scaunul indurarii (propitiatoar, n.t.), dintre cei doi heruvimi care sunt deasupra chivotului marturiei, orice iti voi porunci pentru fiii lui Israel" (Ex. 25:22). Dumnezeu sfant, al Carui tron etern este in ceruri (Ps. 123:1 ; conf. Is. 6 ; Ez. 1), Si-a asezat , printr-un har de nepatruns, tronul Sau pe pamant in mijlocul poporului Sau, pe care l-a rascumparat din Egipt. Totusi, aici citim doar ca El voia sa vorbeasca cu Moise "dintre cei doi heruvimi care sunt deasupra chivotului marturiei", si sa-i spuna tot ceea ce era randuit pentru copiii lui Israel. Stim si din alte pasaje ale Scripturii ca tronul lui Dumnezeu a fost efectiv pe pamant. Sunt sapte pasaje care vorbesc de acest tron, care, vazut ca un intreg, vorbeste despre perfectiunea divina. Primul din aceste pasaje este urmatorul : "Si poporul a trimis la Silo si au adus de acolo chivotul legamantului Domnului ostirilor care sade intre heruvimi" (1 Sam. 4:4 ; conf. 2 Sam. 6:2 ; 2 Imp. 19:15 ; 1 Cr. 13:6 ; Ps. 80:2 ; 99:1 ; Is. 37:16).
5.1.3 Nevoia persistenta de propitiere, caci oamenii erau pacatosi
Aici Il vedem, in mijlocul poporului Sau, ca Dumnezeul suveran, sfant si in cele din urma inaccesibil, care are autoritatea si puterea de a-Si impune legea Sa. Sangele care trebuia sa fie stropit in fiecare an pe propitiatoar (scaunul indurarii, n.t.) in ziua ispasirii, ne-a revelat acest caracter al lui Dumnezeu (Lev. 16). Era singurul raspuns valabil la cerintele sfinteniei si dreptatii Celui care era asezat pe tron, caci sub vechiul legamant, de asemenea, era spus : "Fara varsare de sange nu este iertare " (Ev. 9:22). In acelasi timp, stropirea sangelui, care se repeta permanent, punea in evidenta starea de pacat care persista, precum si nevoia de rascumparare a oamenilor responsabili si cazuti; era necesar ca pentru ei sa se faca propitiere, dar ea nu era facuta inca de-o maniera definitiva. De aceea accesul spre locul prea sfant era inchis prin perdea.
Tronul lui Dumnezeu din Locasul pamantesc era un tron de judecata. Nu-i era permis nimanui altcuiva decat lui Moise sa intre in locul prea sfant fara formalitate (Num. 7:89). Si marele preot Aaron nu putea decat o data pe an, cu tamaie si cu sange (Lev. 16). Calea spre locul prea sfant nu era inca deschisa, dupa cum ne arata epistola catre Evrei : "Iar acestea fiind randuite astfel, preotii intra intotdeauna in primul cort, implinind slujbele; dar in al doilea intra numai marele preot, o data pe an, nu fara sange, pe care il aduce pentru el insusi si pentru greselile poporului: Duhul Sfant aratand aceasta: calea locurilor sfinte nu era inca aratata, atat timp cat exista intaiul cort" (Ev. 9:6-8).
5.2 Accesul la Dumnezeu a fost deschis dupa moartea Domnului Isus pe cruce
Toate acestea au fost schimbate prin venirea lui Hristos. "Cand a venit implinirea timpului", Dumnezeu, in Persoana Fiului Sau, a iesit in har din Locasul ceresc, fata de care Locasul pamantesc nu era decat o imagine. Atunci s-a sfarsit timpul legii, care a fost "indrumatorul nostru spre Hristos" (Gal. 3:24) ; 4:4). Acum, deoarece Hristos a facut ispasirea perfecta pentru pacat si fiindca El a intrat in glorie in Locasul ceresc ca adevaratul mare preot, chiar si cei rascumparati au acces acum in locurile sfinte, prin Duhul, in libertate deplina si fara teama (Ev. 10:19-22). Acest acces la Dumnezeu nu a fost deschis decat dupa moartea Domnului Isus pe cruce si cand perdeaua Locasului pamantesc a fost sfasiata in doua, ca un act simbolic (Mt. 27:51). Prin lucrarea lui Hristos accesul la Dumnezeu a fost deschis, caci ea a fost cea care a revelat harul perfect al lui Dumnezeu si care, in acelasi timp, a corespuns deplin sfinteniei Sale.
5.3 In imagine, doua locuri de intalinire ale omului cu Dumnezeu
In legatura cu cortul intalnirii si mai tarziu in templul din Ierusalim, au existat doua locuri de intalnire ale omului cu Dumnezeu. Unul era altarul de ardere de tot, "Masa Domnului" (Mal. 1:7, 12), unde israelitii, pe baza jertfei, puteau sa se apropie de Dumnezeu si sa aiba comuniune cu El (conf. 1 Cor. 10:18). Celalalt loc de intalnire se gasea in locul prea sfant, unde Dumnezeu vorbea cu Moise si unde marele preot Aaron aducea tamaie si stropea sangele pe si inaintea propitiatoarului.
5.3.1 Altarul de arama pentru arderile de tot, imagine a crucii lui Hristos si locul de comuniune cu Dumnezeu ca Masa Domnului
Pe altarul de arama pentru arderile de tot, care este o imagine a crucii, jertfele erau injunghiate, sangele lor era varsat pe altar iar bucatile din jertfa erau arse. Cei care aveau dreptul sa manance din aceste jertfe isi exprimau astfel comuniunea cu Dumnezeu. Jertfa era baza acestei comuniuni intre om si Dumnezeu. In altarul de arama pentru arderile de tot vedem deci mai intai crucea lui Hristos, pe care S-a adus pe Sine Insusi ca jertfa perfecta (Ev. 9:14 10:10). El a fost in primul rand jertfa de ardere de tot pentru glorificarea lui Dumnezeu - si jertfa pentru pacat si vina, pentru ispasirea pacatului - si jertfa de multumire ca temelie a comuniunii noastre cu Dumnezeu (Efes. 5:2 ; Ev. 10:12 ; 1 Cor. 10:16-18). In acest fel, recunoastem deja in Vechiul Testament o legatura intre altarul din curte (cortului sau templului, n.t.) si "Masa Domnului" din Noul Testament (Mal. 1:7, 12 ; 1 Cor. 10:21). Aceasta indica faptul ca crucea lui Hristos si lucrarea Lui sunt temelia comuniunii intre cei rascumparati si Dumnezeu. Daca suntem adunati la Masa Domnului, este doar pentru ca lucrarea Sa este temelia. Nu exista nimic altceva.
Astfel, altarul de ardere de tot din curte este, istorc vorbind, o imagine a crucii de pe Golgota si, spiritual, o imagine a mesei Domnului din timpul actual. Ambele, in ochii lui Dumnezeu, nu fac parte din aceasta lume. Curtea unde era altarul era imprejmuita, si era deci, intr-un anumit sens, separata de lume; in mod similar, locul lui Hristos de pe cruce nu era in mod direct pe pamant. De aceea Domnul Isus a vorbit de mai multe ori despre inaltarea Sa. Prin aceasta, El nu Se referea la inaltarea la dreapta lui Dumnezeu, ci la inaltarea Lui pe cruce (Ioan 3:14 ; 8:28 ; 12:32-34). El Se afla acolo intre cer si pamant. Lumea L-a lepadat si Dumnezeu L-a parasit. Ce loc ! Este acelasi gand cu privire la masa Domnului astazi : este un loc separat de lume in comuniune cu Domnul nostru. "Nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa demonilor" (1 Cor. 10:21).
5.3.2 Locul prea sfant cu chivotul - asemeni Domnului Isus pe tronul gloriei Sale in virtutea lucrarii Sale de ispasire
Alt loc de intalnire al omului cu Dumnezeu a fost locul prea sfant. Chivotul legamantului cu propitiatoarul (capacul ispasirii sau propitierii, n.t) este imaginea tronului lui Dumnezeu dintre heruvimi. Chivotul in sine este un tip remarcabil al Persoanei Domnului Isus ca Om, prefigurat in lemnul de acacia, si ca Dumnezeu, prefigurat in aurul curat care acoperea chivotul inauntru si pe dinafara. In chivot se gaseau cele doua table ale legii. Dupa cum chivotul cu sangele de pe el era situat in locul prea sfant, asa si Domnul Isus este acum pe tron in glorie, in virtutea lucrarii Sale ispasitoare. El este glorificat in cer. Pe chivot se afla propitiatoarul cu sangele jertfei pentru pacat stropit deasupra : aceasta vorbeste de o lucrare de ispasire implinita odata pentru toate. Aceasta este lucrarea lui Hristos prin care El Insusi si Dumnezeu au fost glorificati de-o maniera minunata. Spre aceasta erau indreptati ochii heruvimilor, care alcatuiau tronul lui Dumnezeu.
5.4 Accesul in prezenta sfanta a lui Dumnezeu astazi
5.4.1 Accesul a fost deschis prin sangele ispasirii (de la cruce) dupa Evrei 10
Pentru ca cei rascumparati sa poata intra cu adevarat in prezenta sfanta a lui Dumnezeu, calea spre Dumnezeu trebuia sa fie deschisa prin sangele ispasitor, dupa cum spune Evrei 10:19-22 : "Avand deci, fratilor, indrazneala sa intram in locurile sfinte prin sangele lui Isus, pe calea cea noua si vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, si avand un mare preot peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu inima sincera, in siguranta deplina a credintei, avand inimile curatite de o constiinta rea si trupul spalat cu apa curata". Hristos a implinit lucrarea Sa pe cruce pentru desfiintarea pacatului si pentru iertarea pacatelor, si pentru a deschide calea la Dumnezeu. Prin jertfa trupului Sau de pe cruce adusa odata pentru toate, El a sfintit si a facut perfecti pentru totdeauna (sau, perpetuu, n.t.) pe toti cei care cred in El (Ev. 10:10, 14). Dar, prin sangele Sau varsat pentru ispasirea de pacat si stropit pe propitiatoarul (capacul ispasirii, n.t.) chivotului legamantului dupa imaginea din marea zi a ispasirii (Lev. 16), Hristos a deschis, de asemenea, calea spre Locasul ceresc si a curatit contiinta tuturor celor care cred in El (Ev. 9:12-14). Astfel, curatiti si sfintiti, noi care credem in Numele Lui, putem sa intram in adevaratul Locas ceresc, acum prin credinta si prin Duhul, dar in curand in realitatea glorioasa !
5.4.2 Accesul la tronul harului in libertate deplina pentru a primi ajutor, Evrei 4:16
Intrarea noastra spirituala in Locasul sfant este descrisa de doua ori in epistola catre Evrei. La cap. 4 v. 16 (primul pasaj), suntem indemnati sa ne "apropiem deci cu indrazneala de tronul harului, ca sa primim indurare si sa gasim har, pentru ajutor la timpul potrivit". Pentru noi, tronul lui Dumnezeu nu mai are caracterul unui tron de judacata ca in cazul lui Israel. Acum ca harul domneste prin dreptate (Rom. 5:21) si ca marele nostru preot se afla acolo, putem sa ne apropiem de tronul harului in libertate deplina. Acolo putem sa aducem toate problemele noastre, si putem astepta si primi ajutor divin in slabiciunile noastre. Ca mare preot, Hristos are simpatie (simpatizeaza, are mila, n.t.) fata de slabiciunile noastre. Aici nu este vorba de pacat. Pentru pacat, Domnul nostru mijloceste ca avocat inaintea Tatalui (1 Ioan 2:1).
5.4.3 Accesul in Locasul sfant ca preoti (cu tamaie), Evrei 10
Un al doilea pasaj, mentionat deja de mai multe ori, vorbeste de accesul nostru in locurile sfinte; el se gaseste la cap. 10 v. 19-22 : "Avand deci, fratilor, indrazneala sa intram in locurile sfinte prin sangele lui Isus, ...sa ne apropiem cu inima sincera, in siguranta deplina a credintei, avand inimile curatite de o constiinta rea si trupul spalat cu apa curata". Contrar cu pasajul din cap. 4, motivul de apropiere nu este mentionat. Dar nu este nicio indoiala ca vedem aici pe credinciosi, in caracterul de preoti sub autoritatea "marelui (lor) preot asezat peste casa lui Dumnezeu", intrand in prezenta imediata a Dumnezeului sfant pentru contemplarea spirituala a lui Hristos, adevaratul "chivot al legamantului"; si ei au libertate deplina s-o faca. Despre aceasta vorbeste tamaia pregatita de catre preoti si adusa pe altarul de aur ca parfum de bun miros lui Dumnezeu. Ce privilegiu minunat ! Fie ca sa-l cunoastem mai bine si sa ne bucuram de el ! David, om dupa inima lui Dumnezeu, a cerut un lucru de la Domnul : "Un lucru I-am cerut Domnului, pe acesta il voi cauta: sa locuiesc in casa Domnului toate zilele vietii mele, ca sa vad frumusestea Domnului si sa intreb despre El in templul Sau" (Ps. 27:4 ; conf. 2 Cor. 3:18). Chiar daca imparatul David nu era preot, aceste cuvinte marturisesc caracterul sau spiritual si preotesc.
5.4.4 Accesul la Tatal facea parte din taina nedescoperita in Vechiul Testament
Un lucru pe care nu-l gasim in aceasta prefigurare, nici in implinirea sa din Noul Testament, este Dumnezeu ca Tatal nostru si pozitia noastra de copii ai Sai, avand posibilitatea sa-L adoram in libertate deplina in duh si in adevar (Ioan 1:12 ; 4:23). Aceasta relatie, cea mai intima dintre toate pe care un om poate s-o cunoasca cu Dumnezeu, face parte in mod clar din taina care nu a fost revelata, nici chiar presupusa in Vechiul Testament. Acesta este probabil motivul pentru care este atat de putin cunoascuta ? Dar este unul din cele mai mari privilegii pe care noi, creaturi slabe, le-am primit pe baza marii lucrari de ispasire a lui Hristos !
5.5 Chivotul vorbeste de prezenta Domnului in mijlocul celor care se aduna in Numele Sau
In final, chivotul legamantului, ca centru al locuirii lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau rascumparat, vorbeste, de asemenea, de prezenta Lui in mijlocul rascumparatilor Sai din timpul prezent (Ex. 29:45 si urm. ; 1 Cor. 3:16 ; Efes. 2:21 si urm.). Aceasta nu este o teorie abstracta, ci un adevar si o realitate minunata cand suntem adunati in Numele Domnului, dupa cum le-a spus Domnul Isus ucenicilor Sai in Matei 18:20 : "Caci unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor". Pavel a scris mai tarziu cu privire la aceasta prezenta a lui Dumnezeu in mijlocul adunarii : "Dar daca toti profetesc si ar intra vreun necredincios sau unul nestiutor, el este convins de toti, este judecat de toti, tainele inimii lui sunt aratate; si astfel, cazand cu fata la pamant, I se va inchina lui Dumnezeu, spunand ca Dumnezeu este cu adevarat intre voi" (1 Cor. 14:24-25 si urm. ; Fapte 10:33). Prezenta lui Dumnezeu in Persoana Fiului Sau este caracteristica oricarei strangeri crestine adevarate. Am vazut ca suntem in acelasi timp, in mod spiritual, in locurile sfinte. Recunoasterea autoritatii Sale este insotita de o binecuvantare bogata. Fie ca s-o avem mereu in vedere atunci cand ne adunam in Numele Sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu