Ganduri asupra chivotului legamantului
- II -
Arend Remmers
3 Continutul chivotului legamantului
"Si sa pui in chivot marturia pe care ti-o voi da" (Ex. 25:16).
"Si sa pui scaunul indurarii ("propitiatoarul") deasupra chivotului, si in chivot sa pui marturia pe care ti-o voi da" (Ex. 25:21).
3.1 Tablele legii
3.1.1 Al doilea rand de table, primele au fost sfaramate
Indicatiile cu privire la confectionarea chivotului mentioneaza de doua ori tablele legii care trebuiau sa fie asezate in chivot. Lucrul acesta scoate in evidenta importanta lor mare. Dumnezeu a scris cele zece porunci pe cele doua table de piatra si i le-a dat lui Moise pe munte (Ex. 20:1-17); 24:12 ; 31:18). Dar el le-a sfaramat cu manie deoarece poporul incalcase deja prima porunca inainte ca el sa intre in tabara (Ex. 32:19). Prin urmare, Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa taie o a doua pereche de table de piatra, care au fost scrise la fel de Dumnezeu. Ele au fost puse mai intai intr-un chivot din lemn de acacia (nu in chivotul legamantului, n.t.), dar la dedicarea cortului, ele au fost puse in chivotul legamantului care le era destinat (Ex. 34:4, 28 ; 40:20 ; Deut. 10:1-5).
3.1.2 Legea implinita doar de Hristos
Desi nu putem intra aici in detaliile semnificatiei legii, aceste evenimente ne invata ca omul natural, cazut in pacat, nu este capabil sa pazeasca legea, ci ca el a incalcat-o, in timp ce Hristos, "al doilea om" a implinit legea in mod perfect (Mt. 5:17). Lucrul acesta a fost anuntat in mod profetic in Psalmul 40:8 : "Este desfatarea mea, Dumnezeul meu, sa fac placerea Ta, si legea Ta este inauntrul inimii mele". In ascultarea Lui ca om si in dragostea Sa pentru Tatal, El a fost singurul perfect. Dar era nevoie de mai mult pentru ca oamenii pacatosi, prin natura lor, sa se poata apropia de Dumnezeu. Viata perfecta a Domnului Isus nu a mantuit pe nimeni. Pentru a face aceasta, trebuia ca ispasirea sa aiba loc, ceea ce este simbolizat prin propitiatorul (scaunul indurarii, n.t.) stropit cu sange. Despre aceasta vom vorbi mai tarziu.
3.1.3 Tablele marturiei
Cele zece porunci sunt numite aici "marturia", deoarece ele contin prescriptiile lui Dumnezeu pe baza carora El a facut legamant cu poporul Israel. Ele dau marturie despre cerintele sfinte ale lui Dumnezeu fata de poporul Sau. Tablele pe care figurau aceste prescriptii erau numite "Tablele marturiei" sau "Tablele legamantului" (Ex. 31:18 ; 34:29 ; Deut. 9:9).
3.2 Trei obiecte in chivot
Unii cititori ai Bibliei vad o dificultate, chiar o contradictie, in descrierea Locasului sfant din Evrei 9:4, unde este scris : "... chivotul legamantului acoperit peste tot cu aur; in el erau vasul de aur avand mana, si toiagul lui Aaron, care inmugurise, si tablele legamantului". Aceasta problema aparenta este insa rezolvata destul de usor daca luam in seama nu doar acest pasaj, ci daca se compara, de asemenea, cu 1 Imp. 8:9, unde este spus : "Nu era nimic in chivot, decat cele doua table de piatra pe care le pusese Moise acolo, la Horeb, unde Domnul a facut legamant cu fiii lui Israel, dupa ce au iesit ei din tara Egiptului". Deci, in mod evident, a existat un timp in care erau trei lucruri in chivot, si alte timpuri cand nu a mai fost cazul. La inceput, nu a existat in chivot decat doua table cu cele zece porunci ale lui Moise, dupa cum am vazut (Ex. 40:20). Dar cum si pentru ce alte doua lucruri, urciorul cu mana si toiagul lui Aaron, au intrat ele in chivot ?
3.3 Mana in ulciorul de aur
Dupa Exod 16:32-34, un omer (cu mana, n.t.) trebuia sa fie pastrat intr-un urcior, omerul fiind ratia zilnica de mana (ebr. "man", Ex. 16:15, 31) pe care israelitii o mancau in timpul calatoriei prin pustie. Textul de baza in ebraica nu zice nimic despre materialul urciorului, dar dupa Septuaginta, traducerea greaca a Vechiuli Testament (aprox. 200 i.Hr.), este vorba de un urcior de aur (Ev. 9:4). Dupa porunca lui Dumnezeu data lui Moise, mana trebuia sa fie "pastrata pentru generatiile voastre" (Ex. 16:32); dupa indicatia lui Moise catre Aaron, ea trebuia sa fie pusa "inaintea Domnului, ca sa fie pastrata pentru generatiile voastre" (Ex. 16:33), si in final Aaron a pus-o "inaintea marturiei, ca sa fie pastrata" (Ex. 16:34). Lucrul aceasta a avut loc, desigur, decat dupa ridicarea cortului. Dar nicaieri nu este spus ca mana trebuia sa fie pusa in chivot, nici cand a avut loc aceasta. Cu toate acestea, acest fapt este mentionat in epistola catre Evrei, care vorbeste in special de cortul intalnirii din pustie. Ea ne invata ca Dumnezeu a avut grija de poporul Sau in timpul calatoriei prin pustie, la fel cum El are grija de ai Sai astazi. Cuvantul Sau care se poate vedea pe cele doua table, contine un ghid si indicatii pentru drum, in timp ce urciorul cu mana indica hrana zilnica pe care Israel a primit-o literalmente de la El si pe care o primim si noi, de asemenea, astazi de la El din punct de vedere spiritual. Dupa cum a spus Domnul Isus, mana este o imagine a Lui Insusi, painea cea vie care a coborat din cer (Ioan 6). "Mana ascunsa" este, de asemenea, promisa in viitor pentru invingatorii din adunarea din Pergam; expresia "mana ascunsa" face aluzie, fara indoiala, la urciorul din chivotul legamantului (Apoc. 2:17).
3.4 Toiagul lui Aaron care inmugurise
Al treilea obiect mentionat in Evrei 9:4 este toiagul lui Aaron, care inmugurise. Acesta amintea de rascoala razvratitilor lui Core impotriva lui Moise si Aaron descrisa in Numeri 16 la 17. Dupa ce rebelii au primit pedeapsa lor dreapta de la Dumnezeu, tot poporul a murmurat impotriva conducatorilor Moise si Aaron, randuiti de Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a trebuit sa intervina din nou pentru a-i confirma pe cei doi, in special pe Aaron, ca conducator si mare preot. Dar El nu a facut aceasta confirmare printr-o noua judecata de pedepsire, ci printr-un har de nepatruns. Pentru aceasta, capeteniile din fiecare din cele douasprezece semintii au trebuit sa aduca un toiag in Locul sfant prin Moise. A doua zi dimineata, unsprezece toiege erau uscate ca atunci cand au fost aduse, si numai "toiagul lui Aaron inmugurise si facuse boboci si inflorise si copsese migdale" (Num. 17:8). Prin aceasta minune, Dumnezeu a confirmat in har autoritatea Sa in desemnarea lui Aaron ca mare preot, si aceasta prin ceea ce este o imagine a invierii, viata cea noua si rodul care este legat de ea. Doar preotia desemnata si confirmata de Domnul ar putea sa aduca roada pentru El. Vedem in aceasta o imagine a lui Hristos pentru noi si pentru viata noastra de credinta. Referitor la toiag, Dumnezeu nu a spus ca ar trebui sa fie pus in chivot, ci se spune doar : "inaintea marturiei" (Num. 17:10).
3.5 Inaintea marturiei
In concluzie, se poate stabili ca Dumnezeu a poruncit sa se pastreze atat urciorul cu mana cat si toiagul lui Aaron si sa le puna "inaintea marturiei", adica inaintea tablelor legii. Dar El nu a spus in mod expres ca acest loc era in chivot. De asemenea, ar fi putut fi inaintea chivotului. Asa a fost cazul cu tamaia pregatita despre care este spus in Exod 30:36 : "Si vei pisa marunt din ea si vei pune din ea inaintea marturiei in cortul intalnirii".
Prin providenta lui Dumnezeu, urciorul cu mana si toiagul lui Aaron au fost puse in chivot la o data ulterioara , dupa cum confirma Evrei 9:4. Vedem aici grija lui Dumnezeu pentru poporul Sau in timpul calatoriei prin pustie. Dar cand si-a atins scopul in tara Canaan, chivotul si-a primit locul sau final in templul lui Solomon din Ierusalim, nemaiavand inauntru decat cele doua table ale legii, ca la inceput, asa cumse vede in 1 Imp. 8:9. Masurile luate pentru timpul calatoriei prin pustie nu mai erau necesare.
4 Propitiatoarul (scaunul indurarii, n.t.)
"Si sa faci si un scaun al indurarii (propitiatoar = a acoperi, capac, n.t.) din aur curat; lungimea lui sa fie de doi coti si jumatate si latimea lui de un cot si jumatate" (Ex. 25:17).
4.1 Dublu sens de capac si de propitiatoar
Chivotul legamantului era acoperit de un "capac", propitiatoarul (1 Cr. 28:11 ; ebr. kapporet). Pentru a intelege mai bine acest cuvant, trebuie sa ne intoarcem la cel ebraic. Diverse traduceri biblice, precum si utilizarea orala au redat adesea acest termen prin "scaunul harului", dar acest sens nu este corect. Numele ebraic deriva din verbul kaphar, care are sensul de baza de "a acoperi". Nu se gaseste decat o singura data in Cuvantul lui Dumnezeu, in Geneza 6:14, unde este vorba de a "smoli" (sau : a acoperi) arca lui Noe cu smoala (gudron vegetal pentru asigurarea etanseitatii). Cu toate acestea verbul apare mult mai des sub o forma intensiva (ebr. kipper) care are sensul de "a impaca", "a face ispasire", "a ispasi" si "a ierta" (in Gen. 32:21, intr-o nota din Biblia germana Elberfeld-CSV, cuvantul "a potoli" este explicat prin "a acoperi fata"). Din aceasta forma verbala kipper deriva substantivul kapporet "capac, propitiatoar". Aceasta explicatie mai detaliata poate ajuta sa se inteleaga mai bine de ce numele inseamna atat "capac" cat si "propitiatoar" (1 Cr. 28:11) (*).
(*) In 1 Cronici 28:11, la sfarsitul versetului, in loc de "casa scaunului indurarii" ar trebui citit "casa propitiatoarului", locul unde se facea propitierea, adica Dumnezeu era "facut propice, favorabil" fata de popor, prin sangele adus de marele preot in ziua ispasirii (Lev. 16 ; vezi nota de la inceputul articolului, din data de 20. 12. 2019), n.t.
4.2 Ispasirea sau propitierea voita de Dumnezeu si implinita prin Hristos
Chivotul este o imagine a Persoanei lui Hristos ca om, si chiar capacul, pe care era stropit sangele jertfelor pentru pacat in marea zi a ispasirii (Lev. 16), este inainte de toate o imagine a lucrarii de ispasire sau propitiere voita de Dumnezeu si implinita prin Hristos; este o imagine a Lui ca Cel care a realizat aceasta ispasire sau propitiere. Este ceea ce vedem in Romani 3:25, unde este spus : "pe care Dumnezeu L-a randuit ca ispasire (propitiere, n.t.), prin credinta in sangele Lui". Cuvantul "ispasire" sau "propitiere" in greaca este la fel cu cel de "propitiatoar" (scaunul indurarii, n.t.) din Evrei 9:5 (hilaste-rion). El este folosit deja in Septuaginta in acealasi sens.
4.3 Propitierea implinita de Hristos ca Dumnezeu
Capacul era din aur curat. Am vazut deja cum aurul curat acoperea chivotul, o imagine a gloriei lui Dumnezeu intr-o forma fara amestec sau alterare. Pentru confectionarea capacului nu era folosit lemn. Ca si sfesnicul de aur, el era facut in intregime din aur curat (vezi Ex. 25:31). Capacul nu vorbeste deci decat despre gloria divina. Caci, chiar daca Domnul Isus a facut lucrarea de ispasire (sau propitiere) ca Om, totusi, El a putut s-o faca deoarece era Dumnezeu (conf. 2 Cor. 4:6 ; Col. 1:13-15). O persoana pacatoasa nu ar fi fost in stare s-o faca.
4.4 Heruvimii, expresia gloriei lui Dumnezeu
Capacul (propitiatoarul) avea doi coti si jumatate (2,5) lungime si un cot si jumatate (1,5) latime, aceleasi dimensiuni ca ale chivotului. Inaltimea lui nu este mentionata, nici dimensiunea herumilor (*), care erau facuti dintr-o singura bucata cu capacul; acestia il acopereau cu aripile lor ridicate in sus. Aceste reprezentari ale heruvimilor faceau parte din propitiatoar (in rom. capacul ispasirii, sau scaunul indurarii, n.t.) si sunt deci o expresie a gloriei divine, inifinit de inalta si nemarginita pentru oameni (conf. Ps. 36:6 ; 103:11).
(*) Semnificatia numelui "heruvim" este obiectul unor opinii foarte divergente, si pare aproape imposibil de interpretat. Prin urmare ne vom limita la descrierea biblica a heruvimilor si a sarcinilor lor. Creaturile inaripate ale caror imagini au fost gasite in excavatiile palatelor Mesopotamiei sunt probabil o amintire slaba a heruvimilor biblici, amintire corupta prin idolatrie.
4.4.1 Sapte mentionari ale heruvimilor
Referitor la heruvim, citim : "Si sa faci doi heruvimi de aur; sa-i faci din aur batut, la cele doua capete ale scaunului indurarii (propitiatoar, n.t.). Si sa-i faci un heruvim la un capat, de o parte, si un heruvim la celalalt capat, de alta parte; heruvimii sa-i faci iesind din scaunul indurarii, la cele doua capete ale lui. Si heruvimii isi vor intinde aripile pe deasupra, acoperind cu aripile lor scaunul indurarii, si fetele lor sa fie intoarse una catre alta: fetele heruvimilor vor fi spre scaunul indurarii" (Ex. 25:18-20). Sunt folosite trei versete pentru a descrie aceste personaje sublime. Heruvimii sunt mentionati in totul de sapte ori in acest pasaj, incluzand si versetul 22. Asa cum este cazul de cele mai multe ori in Sfanta Scriptura, numarul sapte (7) se refera si aici la perectiunea divina.
4.4.2 Heruvimii din aur, probabil curat
Dupa termenii Scripturii, heruvimii nu erau din "aur curat", ci doar din aur. De obicei, acest fapt arata ca nu era vorba in sine despre gloria perfecta a lui Dumnezeu, ci de gloria creaturilor imperfecte, obiecte ale harului. Cu toate acestea, datorita faptului ca heruvimii trebuiau sa fie facuti dintr-o singura bucata cu propitiatoarul, probabil ei erau facuti din aur curat. Din cauza tacerii Cuvantului lui Dumnezeu cu privire la acest subiect, noi putem vedea in ei atat un simbol al Divinitatii cat si cel al creaturii (conf. Ez. 28:14).
4.4.3 Aspectul heruvimilor
Singurul lucru pe care il invatam aici referitor la infatisarea heruvimilor, este ca ei aveau fete si aripi. Profetul Ezechiel descrie in detaliu "fapturile vii" (*) care, de asemenea, erau heruvimi, dar care erau sub tronul lui Dumnezeu (Ez. 1:5-28 ; 10:20). Ei aveau patru aripi si chipul unui om cu patru fete, o fata de om, o fata de de leu, o fata de bou si o fata de vultur. Aceste detalii se refera pe de-o parte la calitatile divine, cum ar fi intelepciunea (om), la puterea (leu), la rezistenta (bou) si la rapiditatea (vultur), iar pe de alta parte la creatia animala (sau, regnul animal, n.t.) (omul, animalele salbatice si domestice, pasarile). Picioarele si talpa picioarelor lor erau ca cele de vitel, "si mergeau fiecare drept inainte; mergeau incotro trebuia duhul sa mearga (cred ca este corect in felul urmator : "mergeau incotro voia Duhul sa mearga", asa este in fr. si in en., n.t.)" (Ez. 1:12). Ei sunt numiti mai intai "fapturi vii", si nu sunt identificati ca heruvimi ca in Ez. 10:15, 20). Serafimii din Isaia 6:2-7 sunt, dimpotriva, deasupra tronului lui Dumnezeu si au sase aripi. Ei strigau intruna unul catre altul : "Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor; tot pamantul este plin de gloria Lui". - Cele patru fapturi vii din Apocalipsa au caractere care sunt atat cele de heruvimi cat si cele de serafimi, desi in multe privinte difera de cele doua (Is. 6:2 si urm. ; Apoc. 4 si 5). Ele sunt "in mijlocul tronului si in jurul tronului" (Apoc. 4:6) si ne da reprezentarea cea mai completa a acestor fapturi extraordinare care simbolizeaza atat atributele lui Dumnezeu cat si cele ale creaturilor in relatie directa cu tronul Sau.
(*) Nota Bibliquest : Biblia germana Elberfeld-CSV foloseste expresia "fapturi vii" atat in Ez. 1:5 cat si in Apoc. 5:6. In aceste pasaje, Biblia Darby franceza utilizeaza termenul "animal", in sensul de "fiinte care au suflet" ca in Geneza 1:30. Acest termen "animal" este total diferit de termenul "fiara", folosit de mai multe ori in Apoc. 13, si care desemneaza fiintele care in mod absolut nu au nicio relatie cu Dumnezeu. - Pentru a evita orice risc de confuzie, am pastrat in acest articol expresia "fapturi vii", utilizata de Biblia germana (In Biblia rom. este folosita aceeasi expresie "fapturi vii", n.t.).
4.4.4 Semnificatia simbolica a heruvimilor
Heruvimii sunt in mod clar simboluri ale gloriei si puterii lui Dumnezeu in creatie si guvernare, legata de judecata, asupra creatiei. Aceasta se vede deja in cea dintai mentiune despre heruvimi care, dupa alungarea omului din gradina Eden, trebuiau sa pazeasca drumul catre pomul vietii cu "flacara sabiei stralucitoare (sau "sabia invapaiata care se intorcea in toate partile")" (Gen. 3:24). Acum vedem aici doi heruvimi deasupra propitiatoarului, ceea ce vorbeste de o marturi suficienta. Ei stateau unul in fata celuilalt, fiecare la cele doua capete ale propitiatoarului, aripile indreptate in sus si fetele indreptate spre propitiatoar. Acolo, ei vedeau sangele pentru propitiere al jertfelor pentru pacat (Lev. 16 ; conf. 1 Pet. 1:12).
Erau si alte imagini ale heruvimilor in locul prea sfant. Ele erau "lucrari artistice" pe cele zece covoare care acopereau cortul (Ex. 26:1) si pe perdeaua dinaintea locului prea sfant (Ex. 26:31). Tronul lui Dumnezeu din Locasul Sau de pe pamant nu era deci inconjurat numai de aur, ci el era caracterizat, de asemenea, prin heruvimi. Suveranitatea, puterea si gloria Sa erau exprimate in multe feluri.
4.5 Sfarsitul descrierii chivotului si al confectionarii sale
Dupa descrierea propitiatoarului si a heruvimilor, gasim ultimile doua sarcini date de Dumnezeu lui Moise : "Si sa pui scaunul indurarii (propitiatoarul, n.t.) deasupra chivotului, si in chivot sa pui marturia pe care ti-o voi da" (Ex. 25:21). Inainte ca chivotul sa fie acoperit cu propitiatoarul, Dumnezeu ii aminteste slujitorului Sau Moise porunca data deja in v. 16, de a pune in chivotul marturiei cele doua table. Aceasta completeaza si incheie descrierea chivotului si a confectionarii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu