temelia si adevarul

                                                Disciplina preventiva si motivele sale


          Mark Grasso


          1     2 Cor. 12, circumstantele disciplinei preventive

     In 2 Corinteni 12:7-10, Pavel recunoaste cu umilinta ca era in pericol sa se mandreasca din cauza revelatiei pe care Domnul i-a dat-o. Este clar ca aceasta ar fi fost rau, si ar fi adus o dezonoare Domnului Isus, si ar fi micsorat eficacitatea marturiei lui Pavel (*). Rezultatul a fost ca Domnul intervine si Pavel primeste "un tepus in carne, un sol al lui Satan, ca sa ma palmuiasca (sau, "sa ma bata cu pumnii"), pentru ca sa nu ma inalt". Natura exacta a tepusului in carne nu ne este data (si noi nu trebuie sa facem speculatii cu privire la ce ar putea fi el). Cu toatea acestea, este clar ca era vorba de ceva fizic (vezi mentiunea de "carne") si dureros (adica ca un "tepus"), si impactul sau se repeta si era simtit cu durere de apostolul Pavel (el era palmuit). Suntem probabil surprinsi ca Satan a fost implicat in aceasta situatie (prin "ingerul" sau "solul " sau), desi in cele din urma Dumnezeu era cel care controla totul, ca si in cazul lui Iov cand a fost lasat in mainile lui Satan. Pe scurt, Domnul a intervenit intr-un mod grav, facandu-l pe Pavel sa ceara de trei ori ca tepusul din carne sa-i fie scos.

     (*) Este putin probabil ca acest risc de a se mandri sa fi fost reactia apostolului fata de alte revelatii care i-au fost date, sau a unei trasaturi din viata sa in general. Pavel era unul care Il imita pe Hristos (1 Cor. 11:1) si care era plin de ravna pentru a-I fi placut (2 Cor. 5:9). Restul din 2 Corinteni arata smerenia sa in slujire. Totusi, faptul ca Pavel a trebuit sa faca fata acestui pericol in aceasta situatie, confirma adevarul din 1 Ioan 1:8: "Daca zicem (lit. "daca am zice") ca nu avem pacat, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este in noi".

     Intervenia Domnului poate fi calificata ca disciplina preventiva, adica un fel de pedeapsa pe care El o ingaduie pentru a impiedica pe unul din ai Sai, pe care El il iubeste, sa cada. Cu toate acestea, ea a fost insotita de cuvintele Sale incurajatoare: "Harul Meu iti este de ajuns" (12:9a); si Pavel l-a primit cu multumire, rezultatul a fost o binecuvantare suplimentara, acea bucurie in slabiciune sau infirmitate, in timp ce puterea Domnului a ramas peste el (12:9b).

     2     Cum primim noi disciplina preventiva ?

     Recunoastem situatiile prin care Domnul exercita o disciplina preventiva in vietile noastre? Daca, pe de-o parte, nu este prea intelept sa analizam toate greutatile pe care le intampinam (incercarile nu sunt toate disciplina), si, cu siguranta, nu vreau sa fiu insensibil la incercarile prin care fratii mei pot sa treaca, dar pe de alta parte merita sa-I cerem Domnului sa ne descopere daca este un motiv special pentru o anumita perioada de suferinta pe care suntem nevoiti s-o induram, - boala, dificultati financiare sau alte greutati. Daca scopul suferintei este de a ne pastra dependenti de Domnul si de a nu avea nicio incredere in carne, trebuie s-o primim bine, si ca Pavel sa fim recunoscatori Domnului ca ne-ajuta in acest mod.

          Cand aruncam toata ingrijorarea noastra asupra Domnului, cat este de mangaietor sa-L auzim spunandu-ne ca harul Sau ne este, de asemenea, suficient si noua! Si in timp ce puterea Sa se desavarseste "in slabiciune", adica in slabiciunea noastra, cat este, de asemenea, de incurajator ca incercarea noastra se dovedeste a fi spre lauda, glorie si onoare la aparitia Sa.