temelia si adevarul

 

                                          Starea lui Israel astazi si Biblia 

     Atwood Simon

     Numerosi crestini se polarizeaza pe subiectul Israel. Unii spun ca el nu mai joaca niciun rol in gandurile lui Dumnezeu pentru pamant, in timp ce altii apara cu tarie statul pe care noi il numim astazi Israel. Primii urmeaza o traditie de invataturi biblice care inlocuieste Israelul cu Biserica, desi unii au ganduri atat de radicale incat se pune intrebarea dace ei cred cu adevarat Biblia. Cei de-al doilea, deseori evanghelici, pot fi atat de preocupati de Israel incat se pare ca au uitat ca crestinismul este centrat pe Hristos in glorie (Col. 3:1-4). Ce zice Biblia ?

     1     Putina istorie

     Dumnezeu a onorat promisiunea Sa facuta lui Avraam in Geneza 15 asezandu-l pe Israel in tara Canaan (Ex. 6:2-9 ; Ps. 80:8), dar poporul L-a parasit in inima lor, in caile si in cuvintele lor (Ier. 2:13). Sub mana Sa in disciplina, ei s-au divizat in doua imparatii in anul 975 av. I.H. : 1) Israel, alcatuit din zece semintii, si 2) Iuda si Beniamin la sud (1 Imp. 12:16-24) - numiti mai tarziu iudei. Dupa alte necredinciosii, Dumnezeu a lasat Asiria sa puna capat imparatiei lui Israel in anul 721 av. I.H. (2 Imp. 17:1-23), iar Babilonul a cucerit pe Iuda in anul 606 av. I.H. (*), ducandu-l de asemenea in captivitate (2 Imp. 24 si 25). Dar cele doua captivitati au fost foarte diferite. Asirienii au imprastiat cele zece semintii in tot imperiul lor si ele nu s-au mai intors niciodata (**). In schimb, Dumnezeu a limitat captivitatea lui Iuda in Babilon la 70 de ani (Ier. 25:11),  trezind duhul lui Cirus al Persiei sa-i lase sa se intoarca la Ierusalim in anul 536 av. I.H. (2 Cr. 36:22-23). Dar din sutele de mii de captivi, mai putin de 50 000 au profitat de ocazie pentru a reconstrui templul si cetatea sub indrumarea lui Zorobabel, Ezra si Neemia (Ezra 2 si 8 ; Neemia 2).

     (*) Plecand de la aceasta data a inceput timpul natiunilor (Luca 21:24)

     (**) Desi mai tarziu se gasesc persoane in mod individual in tara, precum Ana din semintia lui Aser (Luca 2:36).

     Cu ajutorul lui Dumnezeu, iudeii care au revenit au restabilit inchinarea (fata de Dumnezeu, n.t.) (Ezra 3:8-13) si s-au reinstalat in tara. Lucrul aceasta inseamna ca urmasii lor erau acolo pentru a-L primii pe Mesia, atunci cand El va veni sa confirme profetia (Matei 2:3-6 ; Gal. 4:4). Dai ei au incununat neascultarea parintilor lor cu crima ingrozitoare de a-L respinge si a-L da in mainile romanilor pentru ca sa fie rastignit (Fapte 13:17-31). In harul Sau minunat, Dumnezeu i-a implorat, dar ei l-au ucis cu pietre pe mesagerul Sau Stefan, zicand de fapt : "Nu vrem ca Omul acesta (Hristos) sa imparateasca peste noi" (Luca 19:14). Patruzeci de ani mai tarziu, au probat ei insisi forta puterii romane si, in urma distrugerii templului si a cetatii in anul 70 d. I.H. (dupa profetia Domnului nostru din Luca 21:20-24), ei au fost alungati din tara.

     2     Un salt la secolul 19

     Iudeii nu au mai revenit in numar mare in tara pana la sfarsitul secolului XIX, atunci cand era in stapanirea imperiului otoman - musulman. Perspectiva de a relua posesiunea nu era decat un vis ; la aceasta si crestinii - mai ales cei care se numeau "Fratii" - au inceput deja sa arate dupa Scriptura ca Israel era destinat sa faca acest lucru (Ieremia 33:10-13). Cum avea sa se intample aceasta ? Duhul adevarului a calauzit pe credinciosi sa citeasca profetiile Vechiului Testament dupa sensul lor normal (*) si in lumina Noului Testament (Ioan 16:13-14). Solzii le-au cazut de pe ochi si au vazut clar viitorul lui Israel. In acelasi timp a fost momentul in care Dumnezeu i-a facut capabili sa regaseasca adevarul Bisericii ca poporul Sau ceresc. Aceste doua aspecte distincte ale adevarului merg impreuna.

     (*) Cei care se numesc "Parintii Bisericii" (de exemplu Origen, Ieronim si Augustin) alegorizau aceste profetii ca si cum ele faceau referire la Biserica. Multi credinciosi o fac inca si astazi.

     La fel ca ei, noi asteptam ca Domnul Isus sa vina sa ne ia sa fim impreuna cu El (Ioan 14:1-3 ; 1 Tes. 1:10 ; 4:16-17), stiind ca in acel moment, orologiul profetic va incepe din nou  sa mearga pentru acest pamant, si pentru Israel in mod particular. Dar exista o diferenta : pe vremea lor - pana la inceputul secolului 20 - tara era un teritoriu pierdut si pustiu, dar in timpul nostru, un stat iudeu dinamic, avansat si prosper s-a instalat acolo. Suntem atat de obisnuiti cu aceasta realitate incat cu greu ne gandim la faptul ca a trebuit mai putin de o jumatate de secol pentru ca aceasta schimbare tumultoasa sa aiba loc. Cu siguranta, Dumnezeu l-a ingaduit, dar este aceasta implinirea profetiilor Vechiului Testament potrivit carora Israel ar fi restaurat in tara sa, dupa cum se pare ca gandesc unii ?

     Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare ne vom indrepta spre Ieremia 30 la 33. Invatam cel putin trei lucruri din aceste capitole :

     1 - "Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi intoarce pe captivii poporului Meu, pe Israel si pe Iuda, zice Domnul; si-i voi intoarce in tara pe care am dat-o parintilor lor si o vor stapani" (Ier. 30:3). Se compara statul modern Israel cu aceasta ? Nu, acesta este doar un stat iudeu ; cele zece semintii din imparatia lui Israel lipsesc. Ori, Dumnezeu nu esueaza atunci cand implineste promisiunile Sale, putem deci fi siguri ca ele vor fi incluse (Ez. 20:33-38) (*).

     (*) Cele zece semintii nu vor trece prin necaz in tara deoarece ele nu erau in tara cand Domnul Isus a venit prima data, si ele deci nu sunt vinovate de respingerea si rastignirea Lui.

     2 - "Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi incheia un legamant nou cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda" (Ier. 31:31). Binecuvantarea trebuie sa aiba o baza dreapta - in acest caz, legamantul nou, despre care Domnul a spus, atunci cand a institui Cina in camera de sus, ca el este in sangele Sau (Luca 22:20). A fost incheiat acest legamant cu statul modern Israel ? Nu. Nu exista niciun semn ca el chiar gandeste ca ar avea nevoie de el. De asemenea, majoritatea israelienilor sunt necredinciosi ca omologii lor din tarile occidentale, iar minoritatea ortodocsa (evreii ultraortodocsi, n.t.) nu considera ca pretios sangele lui Hristos (1 Petru 1:18-19) ;  pentru ei, El este un rabin sarlatan.

     3 - "Si-i voi intoarce pe cei captivi ai lui Iuda si pe cei captivi ai lui Israel si-i voi rezidi ca la inceput...Si aceasta cetate Imi va fi un nume de bucurie, o lauda si o glorie inaintea tuturor natiunilor pamantului, care vor auzi despre tot binele pe care li-l fac. Si se vor teme si se vor cutremura pentru tot binele si pentru toata pacea pe care i-o dau" (Ier. 33:7, 9). Este aceasta adevarat pentru Israelul modern ? Nicidecum ! El a dus patru razboaie cu vecinii sai si continua sa fie tinta terorismului, embargourilor comerciale si ale reportajelor negative ale media. El supravietuieste datorita unui amestec de diplomatie inteligenta, de tehnologie de varf, de competente si ingeniozitate militara, ca un zid de securitate care se intinde peste teritoriul sau.

     Raspunsul este deci "nu". Israelul de astazi este rezultatul eforturilor omului de a-si atinge scopurile, chiar daca nu exista nicio indoiala ca Dumnezeu a ingaduit acest lucru intr-un mod providential pentru implinirea vointei Sale perfecte. 

     3     Ce semnifica toate acestea pentru viitor ?

     Pavel a scris in epistola catre Romani : "Tot Israelul va fi mantuit" (11:26) - nu doar iudeii. Dumnezeu va implini aceasta pe baza noului legamant al harului, dupa cum confirma Evrei 8. Ei vor beneficia de binecuvantarile materiale din tara, asa cum este descris de Ieremia 33:10-18 si de alte profetii. Singura modalitate de a citi astfel de Scripturi este de a le lua in sens literal - expresiile figurative ies in contrast (de exemplu v. 6). De vreme ce Dumnezeu le-a promis tara in primul rand, dar ca El a trebuit sa-i priveze din cauza pacatelor lor, ar fi nevrednic de El sa faca mai putin atunci cand pacatul lor va fi sters. Si le-a garantat in termeni literali : dupa cum ziua si noaptea se succed (v. 19-26). (*)

     (*)  Ieremia a crezut in propriile sale profetii, asa cum se vede prin cumpararea sa, la indicatia lui Dumnezeu, a unui teren in Israel pe baza acestor profetii (Ier, 32).

     Dar inainte de aceasta, Dumnezeu Se va ocupa de poporul Sau, in particular de iudei. El ii va curati in perioada necazului (Zah. 13;9), in special in timpul celor 3,5 ani din a saptezecea saptamana a lui Daniel - "timpul de necaz al lui Iacov" sau "necazul cel mare" (Ier. 30:7 ; Matei 24:21). Ramasita isi va judeca pacatul ei si va realiza toatala sa neputinta, dar la momentul de maxima incercare, Mesia va apare eliberand-o de vrajmasii sai (*). Ei "vor privi spre Acela pe care L-au strapuns; si vor boci pentru El, cum boceste cineva pentru singurul lui fiu" (Zah. 12:10), folosind, fara nicio indoiala, limbajul din Isaia 52:10 la 53:12.

     (*) Acesti vrajmasi pot include pe locuitorii din Israelul modern care continua sa-L respinga pe Dumnezeu. Ei vor face parte din multimea rea a poporului despre care este vorba in Psalmi (de exemplu Ps. 1:1).

     Dar pentru noi astazi, principiul de binecuvantare declarat de Dumnezeu este harul (Tit 2:11). Ca credinciosi ai Domnului Isus, noi alcatuim Biserica, poporul Sau ceresc. Fie ca suntem iudei (Gal. 6:16) sau natiuni, noi suntem "un singur om nou" (Efes. 2:15). Ca atare, noi avem binecuvantarile spirituale ale noului legamant, precum iertarea pacatelor (Ier. 31:34 ; Efes. 1:7), caci sangele lui Hristos pe care el este intemeiat a fost deja varsat (*). Dar noi avem cu mult mai mult (vezi Efes. 1) si Il cunoastem pe Dumnezeu intr-un mod mult mai intim : mai degraba ca Tata decat Domnul (Cel etern, Iehova, n.t.) (comp. Ioan 20:17 cu Ier. 31:34). Este sigur  ca trebuie sa ajungem cu Evanghelia atat la iudei, cat si la arabi, dar trebuie sa ne ferim de un rau dublu : 1) de a lupta impotriva planului randuit al lui Dumnezeu de a-l binecuvanta pe Israel, si 2) de a nu ne amesteca in implinirea acestui plan, ceea ce nu este treaba noastra. Epistolele sunt pline de indemnuri pentru a ne ocupa cu binecuvantarile noastre spirituale. Politica noastra este sus, nu jos, asa cum a scris Pavel : "cetatenia noastra este in ceruri, de unde Il si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos" (Filipeni 3:20).