temelia si adevarul

 

                                          Starea lui Israel astăzi și Biblia 

     Atwood Simon

     Numeroși creștini se polarizează pe subiectul Israel. Unii spun că el nu mai joacă niciun rol în gândurile lui Dumnezeu pentru pământ, în timp ce alții apără cu tărie statul pe care noi îl numim astăzi Israel. Primii urmează o tradiție de învățături biblice care înlocuiește Israelul cu Biserica, deși unii au gânduri atât de radicale încât se pune întrebarea dacă ei cred cu adevărat Biblia. Cei din al doilea grup, deseori evanghelici, pot fi atât de preocupați de Israel încât se pare că au uitat că creștinismul este centrat pe Hristos în glorie (Col. 3:1-4). Ce zice Biblia ?

     1     Puțină istorie

     Dumnezeu a onorat promisiunea Sa făcută lui Avraam în Geneza 15 așezându-l pe Israel în țara Canaan (Ex. 6:2-9 ; Ps. 80:8), dar poporul L-a părăsit în inima lor, în căile și în cuvintele lor (Ier. 2:13). Sub mâna Sa în disciplină, ei s-au divizat în două împărății în anul 975 av. I.H. : 1) Israel, alcătuit din zece seminții, și 2) Iuda și Beniamin la sud (1 Împ. 12:16-24) - numiți mai târziu iudei. După alte necredincioșii, Dumnezeu a lăsat Asiria să pună capăt împărăției lui Israel în anul 721 av. I.H. (2 Împ. 17:1-23), iar Babilonul a cucerit pe Iuda în anul 606 av. I.H. (*), ducându-l, de asemenea, în captivitate (2 Împ. 24 si 25). Dar cele două captivități au fost foarte diferite. Asirienii au împrăștiat cele zece seminții în tot imperiul lor și ele nu s-au mai întors niciodată (**). În schimb, Dumnezeu a limitat captivitatea lui Iuda în Babilon la 70 de ani (Ier. 25:11),  trezind duhul lui Cirus al Persiei să-i lase să se întoarcă la Ierusalim în anul 536 av. Î.H. (2 Cr. 36:22-23). Dar din sutele de mii de captivi, mai puțin de 50 000 au profitat de ocazie pentru a reconstrui templul și cetatea sub îndrumarea lui Zorobabel, Ezra și Neemia (Ezra 2 si 8 ; Neemia 2).

     (*) Plecând de la această dată a început timpul națiunilor (Luca 21:24)

     (**) Deși mai târziu se găsesc persoane în mod individual în țară, precum Ana din seminția lui Așer (Luca 2:36).

     Cu ajutorul lui Dumnezeu, iudeii care au revenit au restabilit închinarea (față de Dumnezeu, n.t.) (Ezra 3:8-13) și s-au reinstalat în țară. Lucrul aceasta înseamnă că urmașii lor erau acolo pentru a-L primii pe Mesia, atunci când El va veni să confirme profeția (Matei 2:3-6 ; Gal. 4:4). Dar ei au încununat neascultarea părinților lor cu crima îngrozitoare de a-L respinge și a-L da în mâinile romanilor pentru ca să fie răstignit (Fapte 13:17-31). În harul Său minunat, Dumnezeu i-a implorat, dar ei l-au ucis cu pietre pe mesagerul Său Ștefan, zicând de fapt : "Nu vrem ca Omul acesta (Hristos) să împărățească peste noi" (Luca 19:14). Patruzeci de ani mai târziu, au probat ei înșiși forța puterii romane și, în urma distrugerii templului și a cetății în anul 70 d. I.H. (după profeția Domnului nostru din Luca 21:20-24), ei au fost alungați din țară.

     2     Un salt la secolul 19

     Iudeii nu au mai revenit în număr mare în țară până la sfârșitul secolului XIX, atunci când era în stăpânirea imperiului otoman - musulman. Perspectiva de a relua posesiunea nu era decât un vis ; la aceasta și creștinii - mai ales cei care se numeau "Frații" - au început deja să arate după Scriptură că Israel era destinat să facă acest lucru (Ieremia 33:10-13). Cum avea să se întâmple aceasta ? Duhul adevărului a călăuzit pe credincioși să citească profețiile Vechiului Testament după sensul lor normal (*) și în lumina Noului Testament (Ioan 16:13-14). Solzii le-au căzut de pe ochi și au văzut clar viitorul lui Israel. În același timp a fost momentul în care Dumnezeu i-a făcut capabili să regăsească adevărul Bisericii ca poporul Său ceresc. Aceste doua aspecte distincte ale adevărului merg împreună.

     (*) Cei care se numesc "Părinții Bisericii" (de exemplu Origen, Ieronim și Augustin) alegorizau aceste profeții ca și cum ele făceau referire la Biserică. Mulți credincioși o fac încă și astăzi.

     La fel ca ei, noi așteptăm ca Domnul Isus să vină să ne ia să fim împreună cu El (Ioan 14:1-3 ; 1 Tes. 1:10 ; 4:16-17), știind că în acel moment, orologiul profetic va începe din nou  să meargă pentru acest pământ, și pentru Israel în mod particular. Dar există o diferență : pe vremea lor - până la începutul secolului 20 - țara era un teritoriu pierdut și pustiu, dar în timpul nostru, un stat iudeu dinamic, avansat și prosper s-a instalat acolo. Suntem atât de obișnuiți cu această realitate încât cu greu ne gândim la faptul că a trebuit mai puțin de o jumătate de secol pentru ca această schimbare tumultoasă să aibă loc. Cu siguranță, Dumnezeu l-a îngăduit, dar este aceasta împlinirea profețiilor Vechiului Testament potrivit cărora Israel ar fi restaurat în țara sa, după cum se pare că gândesc unii ?

     Pentru a putea răspunde la această întrebare ne vom îndrepta spre Ieremia 30 la 33. Învățăm cel puțin trei lucruri din aceste capitole :

     1 - "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi întoarce pe captivii poporului Meu, pe Israel și pe Iuda, zice Domnul; și-i voi întoarce în țara pe care am dat-o părinților lor și o vor stăpâni" (Ier. 30:3). Se compară statul modern Israel cu aceasta ? Nu, acesta este doar un stat iudeu ; cele zece seminții din împărăția lui Israel lipsesc. Ori, Dumnezeu nu eșuează atunci când împlinește promisiunile Sale, putem deci fi siguri că ele vor fi incluse (Ez. 20:33-38) (*).

     (*) Cele zece seminții nu vor trece prin necaz în țară deoarece ele nu erau în țară când Domnul Isus a venit prima dată, și ele deci nu sunt vinovate de respingerea și răstignirea Lui.

     2 - "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia un legământ nou cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda" (Ier. 31:31). Binecuvântarea trebuie să aibă o bază dreaptă - în acest caz, legământul nou, despre care Domnul a spus, atunci când a instituit Cina în camera de sus, că el este în sângele Său (Luca 22:20). A fost încheiat acest legământ cu statul modern Israel ? Nu. Nu există niciun semn că el chiar gândește că ar avea nevoie de el. De asemenea, majoritatea israelienilor sunt necredincioși ca omologii lor din țările occidentale, iar minoritatea ortodocsă (evreii ultraortodocși, n.t.) nu consideră ca prețios sângele lui Hristos (1 Petru 1:18-19) ;  pentru ei, El este un rabin șarlatan.

     3 - "Și-i voi întoarce pe cei captivi ai lui Iuda și pe cei captivi ai lui Israel și-i voi rezidi ca la început...Și această cetate Îmi va fi un nume de bucurie, o laudă și o glorie înaintea tuturor națiunilor pământului, care vor auzi despre tot binele pe care li-l fac. Și se vor teme și se vor cutremura pentru tot binele și pentru toată pacea pe care i-o dau" (Ier. 33:7, 9). Este aceasta adevărat pentru Israelul modern ? Nicidecum ! El a dus patru războaie cu vecinii săi și continuă să fie ținta terorismului, embargourilor comerciale și ale reportajelor negative ale media. El supraviețuiește datorită unui amestec de diplomație inteligentă, de tehnologie de vârf, de competențe și ingeniozitate militară, ca un zid de securitate care se întinde peste teritoriul său.

     Răspunsul este deci "nu". Israelul de astăzi este rezultatul eforturilor omului de a-și atinge scopurile, chiar dacă nu există nicio îndoială că Dumnezeu a îngăduit acest lucru într-un mod providențial pentru împlinirea voinței Sale perfecte. 

     3     Ce semnifică toate acestea pentru viitor ?

     Pavel a scris în epistola către Romani : "Tot Israelul va fi mântuit" (11:26) - nu doar iudeii. Dumnezeu va împlini aceasta pe baza noului legământ al harului, după cum confirma Evrei 8. Ei vor beneficia de binecuvântările materiale din țară, așa cum este descris de Ieremia 33:10-18 și de alte profeții. Singura modalitate de a citi astfel de Scripturi este de a le lua în sens literal - expresiile figurative ies în contrast (de exemplu v. 6). De vreme ce Dumnezeu le-a promis țara în primul rând, dar că El a trebuit să-i priveze din cauza păcatelor lor, ar fi nevrednic de El să facă mai puțin atunci când păcatul lor va fi șters. Și le-a garantat în termeni literali : după cum ziua și noaptea se succed (v. 19-26). (*)

     (*)  Ieremia a crezut în propriile sale profeții, așa cum se vede prin cumpărarea sa, la indicația lui Dumnezeu, a unui teren în Israel pe baza acestor profeții (Ier, 32).

     Dar înainte de aceasta, Dumnezeu Se va ocupa de poporul Său, în particular de iudei. El îi va curăți în perioada necazului (Zah. 13;9), în special în timpul celor 3,5 ani din a șaptezecea săptămână a lui Daniel - "timpul de necaz al lui Iacov" sau "necazul cel mare" (Ier. 30:7 ; Matei 24:21). Rămășița își va judeca păcatul ei și va realiza totala sa neputință, dar la momentul de maximă încercare, Mesia va apare eliberând-o de vrăjmașii săi (*). Ei "vor privi spre Acela pe care L-au străpuns; și vor boci pentru El, cum bocește cineva pentru singurul lui fiu" (Zah. 12:10), folosind, fără nicio îndoială, limbajul din Isaia 52:10 la 53:12.

     (*) Acești vrăjmași pot include pe locuitorii din Israelul modern care continuă să-L respingă pe Dumnezeu. Ei vor face parte din mulțimea rea a poporului despre care este vorba în Psalmi (de exemplu Ps. 1:1).

     Dar pentru noi astăzi, principiul de binecuvântare declarat de Dumnezeu este harul (Tit 2:11). Ca credincioși ai Domnului Isus, noi alcătuim Biserica, poporul Sau ceresc. Fie că suntem iudei (Gal. 6:16) sau națiuni, noi suntem "un singur om nou" (Efes. 2:15). Ca atare, noi avem binecuvântările spirituale ale noului legământ, precum iertarea păcatelor (Ier. 31:34 ; Efes. 1:7), căci sângele lui Hristos, pe care el este întemeiat, a fost deja vărsat (*). Dar noi avem cu mult mai mult (vezi Efes. 1) și Îl cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod mult mai intim : mai degrabă ca Tată decât ca Domnul (Cel etern, Iehova, n.t.) (comp. Ioan 20:17 cu Ier. 31:34). Este sigur  că trebuie să ajungem cu Evanghelia atât la iudei, cât și la arabi, dar trebuie să ne ferim de un rău dublu : 1) de a lupta împotriva planului rânduit al lui Dumnezeu de a-l binecuvânta pe Israel, și 2) de a nu ne amesteca în împlinirea acestui plan, ceea ce nu este treaba noastră. Epistolele sunt pline de îndemnuri pentru a ne ocupa cu binecuvântările noastre spirituale. Politica noastră este sus, nu jos, așa cum a scris Pavel : "cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos" (Filipeni 3:20). 

     (*) Ca și vechiul legământ de la Sinai (Exod 24:8), noul legământ va fi încheiat cu Israel (cele 12 seminții).