temelia si adevarul

 

            Credința echipată pentru ziua cea rea - Efes. 6:10-24

                                                                        - I -

     J. N. Darby

     1     Originea luptei creștine

     Binecuvântările Bisericii ne plasează într-un fel de conflict pe care nu l-am avea fără aceste binecuvântări. Prin urmare, suntem expuși la mai mult eșec și rău. Un iudeu ar fi putut face multe lucruri care ar fi mostruoase la un creștin, și fără să aibă vreo mustrare a conștiinței. Perdeaua fiind sfâșiată, lumina strălucește, iar consecința este că lumina venită din Locul prea-sfânt nu poate tolera răul. Binecuvântat fie Dumnezeu ! avem puterea de a face față dificultăților poziției noastre ;  iar această epistolă pune în evidență resursele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru sfinți.

     Biserica este așezată "în locurile cerești în Hristos" (Efes. 2:6),  binecuvântată cu orice binecuvântare spirituală  în locurile cerești în Hristos (1:3). De aceea este spus că avem de luptat împotriva puterilor spirituale ale răutății în locurile cerești (6:12). Ne aflăm într-un conflict chiar în locul puterii ; căci cu cât suntem mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai mult avem nevoie de putere pentru a umbla aici (locurile cerești). 

     Israel, când a intrat în țară, a avut de-a face cu păcatul deznădejdii. Ce masacru teribil la Ai, datorită păcatului lui Acan (Iosua 7), iar consecințele ignorării de a cere sfat de la Domnul cu privire la bărbații din Gabaon a continuat timp de generații, înclusiv în timpul lui Saul (2 Sam. 21). În țară, unde Dumnezeu era prezent, consecințele păcatului erau proporționale.

     Un efect al privilegiilor noastre este de a ne aduce în acest conflict. În plus, dacă voi și eu avem mai multă cunoștință de cât alți creștini, va fi mai multă dezonoare și eșec la noi decât la ceilalți dacă nu umblăm potrivit luminii.

     2     Efeseni 6:10 - Tăria și sursa ei în Hristos

     "Întăriți-vă în Domnul" (Efes. 6:10). Iată locul tăriei - o tărie care nu se găsește decât în El. Oricare ar fi instrumentul pe care Lui Îi place să-l foloseacă, nu este alt obiect de credință decât Domnul Însuși. Deși nu este nimic mai binecuvântat ca slujirea Cuvântului ; dacă eu am contribuit la convertirea unui suflet, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, acest suflet se va atașa de mine, și pe bună dreptate ; lucrul acesta este de la Dumnezeu și Dumnezeu îl recunoaște (căci dacă El zdrobește ceea ce este carne, El creează ceea ce este din Duh : Dumnezeu o face - se poate abuza, dar Dumnezeu face legătura între cel care este binecuvântat și instrumentul binecuvântării) ; cu toate acestea, nu ne putem exercita credința punând-o în om, nu ne putem pune în dependență de om. Este adevărat că există această legătură, dar aceasta este pentru că sufletul este adus la Hristos. Doar aceasta este convertirea. Și aici se află tăria. Nu există tărie decât în Hristos. Eu nu aș avea deloc, nicio clipă, decât atunci când sufletul meu este în comuniune tainică cu El, și (prin El) cu Dumnezeu Tatăl. Or, puterea directă a lui Satan vizează acest aspect : să împiedice sufletele noastre să trăiască în Hristos.

     3     Îngrijorările și greutățile îndepărtează de Hristos, iar Satan se folosește de aceasta 

     Ceea ce noi numim datorii, dar pe care Dumnezeu le numește "îngrijorări", ne separă adesea de Hristos. Ele obosesc și apasă sufletul ; iar dacă sfinții nu aruncă totul asupra lui Hristos, ei se enervează cu lucruri care distrag mintea. Omul zice : "Eu nu mă bucur de Hristos" ; el nu știe cum, dar crede că aceasta este din cauza presiunii unor îngrijorări inevitabile, în timp ce în realitate, acesta este efectul și rezultatul căutării resursei sale în altă parte decât în Hristos. Sufletul se necăjește că nu L-a găsit pe Hristos în suferința sa, și lucrul acesta îl împinge spre ceva care nu este Hristos, ceva care (din punct de vedere omenesc) este destul de promițător. Și astfel el gustă din lucrurile inutile. La ceea ce ne conduce Duhul este să fim "întăriți în Domnul și în puterea tăriei Sale". El nu vorbește nimic despre îngrijorări : Satan se află în spate la toate acestea ; nu vorbește nimic despre greutăți : Satan se află în spatele greutăților, scoțându-le în evidență ca să zdruncine puterea Cuvântului în noi ; și putem fi siguri că, dacă nu suntem în comuniune, Satan va avea câștig asupra noastră, pentru că aceste îngrijorări, etc., nu au legătură cu Hristos. Tot ce trebuie să fac este pentru Hristos. El ne va face să simțim dependența noastră, dar ea nu este niciodată falsificată.

     Atunci când suntem abătuți de furtunile vieții, este întotdeauna adevărat că nu suntem în tăria lui Hristos, căci El este mai tare decât magazinul, familia sau orice altă îngrijorare. S-ar putea să fiu ocupat cu ceva ce nu ar trebui să fac ; dacă nu pot să o fac "pentru Domnul", atunci nu trebuie să o fac.  Este sigur că tăria lui Hristos ne poartă prin toate, oricare ar fi dificultățile : le vom simți, poate chiar vom geme apăsați de ele ; dar când pot să spun, ca David, "Dumnezeu este cel care mă încinge cu putere" (Ps. 18:39), vrăjmașul poate să vină împotriva mea - arcul de aramă va fi zdrobit. Domnul l-a făcut să triumfe peste tot.

     4     Puterea lui Hristos lucrează când există o slăbiciune simțită 

     În dificultăți învățăm această tărie. Și aceasta, deoarece în lucrurile mărunte, credinciosul are tendința să uite că toată dependența noastră este de a fi "întăriți în Domnul", adică de nu pierde conștiența slăbiciunii noastre. Pavel spune : "Eu am fost la voi în slăbiciune" (1 Cor. 2:3) : "din afară lupte, dinăuntru temeri" (2 Cor. 7:5). Lucrul acesta nu vrea să spună că cel sfânt poate spune : "Sunt tare" atunci când este confruntat cu dificultăți : acestea ne fac să ne sprijinim pe Hristos când suntem în dificultăți, și tăria este acolo - "pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune" (2 Cor. 12:9) (când există conștiența slăbiciunii). Întregul adevăr al acestui lucru se găsește în duhul dependenței, indiferent că vedem sau nu lumina. Pavel a spus : "Mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele" (2 Cor. 12:9) - de ce ? Pentru că ele l-au făcut să se sprijine pe Hristos. Credința în exercițiu este întărită, iar Hristos dă lumină celui care se trezește : "Lumina răsare în întuneric pentru cei drepți" (Ps. 112:4). Motivul pentru care un sfânt care a avut multă bucurie cade adesea este că acest lucru l-a îndepărtat de conștientizare prezentă a dependenței sale ; însăși bunătate Domnului l-a făcut să se bucure, dar există întotdeauna o tendință a cărnii spre cădere.

     5     Efeseni 6:11 și 6:13 - Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu

     5.1     Moise se roagă în timpul luptei împotriva lui Amalec

     După ce arată unde se găsește tăria creștinului, apostolul spune : "Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu" (6:11). Ceea ce este important este că aici este vorba despre armura lui Dumnezeu. Făra ea, nu este posibil să ne împotrivim lui Satan. Ceea ce nu este de la Dumnezeu eșuează. S-ar putea să fi fost priceput în a argumenta și confrunta un opozant cu adevărul, cu toate acestea, nu i-am făcut niciun bine și mi-am făcut mult rău mie însumi, deoarece am acționat în carne : Satan a lucrat în mine, nu Dumnezeu. Când există armura lui Dumnezeu, aceasta este prin credință și în comuniune tainică cu Dumnezeu. Cînd pierdem aceasta, pierdem toată tăria ; tot ceea ce știm va fi inutil - chiar Cuvântul lui Dumnezeu, căci el este "sabia Duhului", iar atunci este blocată. Tăria este întotdeauna efectul de a avea de-a face cu Dumnezeu într-un duh de dependență. În manifestarea acestei dependențe, pot avea un simț atât de binecuvântat al puterii Sale, încât pot triumfa asupra tuturor lucrurilor ; dar, fie în încercare fie în triumf, voi fi tare având sentimentul dependenței. Dacă mâinile lui Moise nu ar fi fost ridicate, Amalec ar fi biruit, Exod 17. Un spectator ar fi putut să fie surprins văzându-l pe Amalec biruind în anumite momente, și ar fi început să calculeze situația (avantajele sau dezavantajele modului în care erau plasați luptătorii) în care se afla Israel ; dar secretul când biruia Amalec era în faptul că mâinile lui Moise erau lăsate jos. Nu era pentru că Iosua nu era în locul binecuvântat pentru a împlini lucrarea lui Dumnezeu, ci pentru că actul de dependență față de Dumnezeu era suspendat. Dacă gândurile mele sunt preocupate cu un frate și mergând pe stradă, mergând spre el, mă îndepărtez de Dumnezeu, nu-i voi face  niciun bine, chiar dacă îi voi spune multe lucruri.

     5.2     Exemplul lui Ionatan și Saul. Simplitatea dependenței de Dumnezeu.

     Vedeți contrastul dintre Ionatan și Saul (1 Samuel 14) - dintre încrederea în Dumnezeu care depășește dificultățile, și eșecul pentru sine, cu toate resursele regalității. Ionatan s-a suit pe mâinile și pe picioarele sale, încrezându-se în Dumnezeu, și vrăjmașul a căzut înaintea lui. Saul, văzând lucrarea Domnului, necunoscând gândul Domnului, cheamă preotul. Poate că el a avut o intenție bună, dar, cu siguranță, nu simplitatea dependenței de Dumnezeu (atunci când a întrebat ce trebuie să facă) ; și a stricat totul cu acel jurământ nesăbuit. Despre Ionatan s-a spus : "Astăzi el a lucrat cu Dumnezeu" (1 Sam. 14:45). Dumnezeu era cu el, și el avea putere și libertate. Atunci când mergem în dependență de Dumnezeu, există întotdeauna libertate înaintea lui Dumnezeu. Ionatan știa ce avea de făcut, și a luat miere, pentru că el mergea în toată libertatea, căci Dumnezeu era cu el, în timp ce Saul, prin legalism, s-a pus pe sine și pe popor în robie. Dacă nu depindem de Dumnezeu, chiar lucrurile care ar trebui să fie armura noastră vor fi arme împotriva noastră, lovind pe prieteni în loc pe vrăjmași, sau rănindu-ne pe noi înșine.

     5.3     Armura este indispensabilă

     Observați că este scris : "Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului" - "Luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea" (6:13). Dacă aș vedea pe cineva mergând la luptă fără scut, fară coif, etc., aș spune că este nebun. În teorie, se poate să nu întâlnim acest fapt ; dar dacă trăim destul de aproape de Dumnezeu pentru a fi practic în conflict, vom avea nevoie de "toată armura ". Dacă ne rugăm fără să cercetăm Cuvântul, sau dacă citim Cuvântul fără să ne rugăm, riscăm să nu fim călăuziți. Isus a zis : "Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va face" (Ioan 15:7). Fără aceasta, risc să cer un lucru nepotrivit care nu mi se va da.

     Slăbiciunea conștientă îl face pe un sfânt să nu îndrăznească să se deplaseze fără Dumnezeu. Nu pot să merg împotriva unui vrăjmaș cu Cuvântul și fără rugăciune. Dacă mă simt ca o oaie în mijlocul lupilor (Matei 11:16), trebuie să fiu conștient de slăbiciunea mea. S-ar putea ca, precum un anticar, să fiu preocupat cu teoria armurii, dar dacă nu o îmbrac, nu sunt într-o dependență reală de Dumnezeu.