Lupta credinței
Arend Remmers
1 Natura luptei
1.1 Aceasta nu este o luptă împotriva cărnii
Starea de război spiritual este o parte a vieții de credință. Posesiunile și binecuvântările spirituale ale credincioșilor creștini merită să fie întreținute și, prin urmare, trebuie să fie apărate. Cu toate acestea, mulți sfinți duc un război despre care Cuvântul lui Dumnezeu nu spune nimic. Ei luptă împotriva cărnii lor, împotriva păcatului care locuiește în ei. Este de fapt conflictul unui suflet care, în realitate, nu cunoaște eliberarea spirituală și, prin urmare, este o luptă fără speranță. Ea va duce întotdeauna la cuvintele din Romani 7:24 : "Nenorocit om ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?" Ceea ce-i lipsește unui astfel de suflet, este cunoștința și credința în faptul că "omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desființat, ca noi să nu mai fim robi ai păcatului" (Rom. 6:6). Doar credința în lucrarea ispășitoare a lui Hristos pe cruce și în învierea Sa poate să aducă, nu eliberarea de păcat ca atare, ci eliberarea de "legea păcatului", adică de puterea păcatului care se află (încă) în credincios (Rom. 8:2). Cât de multe suflete sunt epuizate de această luptă greșit direcționată și fără speranță, în loc să se considere ca "morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus" (Rom. 6:11) !
1.2 Aceasta nu este o luptă împotriva oamenilor
Mai mult, un credincios creștin nu trebuie niciodată să se lase atras să lupte alături de alți oameni. Scriptura nu susține conflictele acestei lumi, nici certurile între creștini. Războaiele poporului Israel din perioada Vechiului Testament aveau un caracter special, după cum se poate vedea în Deut. 20:4, 10. Dumnezeu a vrut să folosească poporul Său pământesc pentru a executa judecata Sa asupra popoarelor idolatre din Canaan (Gen. 15:16). Dar în timpul prezent al harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24), suntem chemați mai degrabă să suferim decât să ne răzbunăm, și cu atât mai puțin de a ataca, indiferent cine ar fi (Matei 5:39 ; 1 Petru 2:23). Domnul nostru Se va ocupa El Însuși de cazul nostru. Ce binecuvântare să știm aceasta !
Un singur pasaj din Noul Testament vorbește efectiv de "războaie" între creștini. În epistola sa, Iacov scrie : "De unde sunt certurile și de unde luptele între voi? Nu de acolo, din plăcerile voastre, care se războiesc în mădularele voastre?... vă luptați și vă războiți..." (4:1, 2). Cuvintele grecești folosite în aceste versete sunt luate din luptele care au loc în războaie și în arene (polemos, mache, polemeo, machomai). Or, în acest context, ele desemnează certuri grave între creștini, și sunt în totul de condamnat. Nu, noi suntem chemați la pace ! Un rob al Domnului nu trebuie să se certe (gr. machomai), ci trebuie să fie "blând față de toți" (2 Tim. 2:24).
Adevăratul război creștin este de un caracter total diferit. În multe epistole din Noul Testament, găsim referințe sau aluzii la necesitatea de a lupta pentru ceea ce am primit prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a descrie acest război, sunt folosite diferite cuvinte, precum și un anumit număr de verbe asemănătoare, dar ele nu semnifică întotdeauna că trebuie să ne apărăm de un vrăjmaș sau să-l atacăm.
2 Luptă, cursă, ca un atlet
2.1 A atinge scopul, a câștiga cursa. Pregătirea.
Cuvântul grec cel mai des folosit (agon) pare să provină din domeniul sportiv și semnifică la origine un concurs sau o luptă pentru premii. În Evrei 12:1, este tradus prin "cursă" (alergare), iar în alte pasaje prin "luptă" (Filip. 1:30 ; 1 Tim. 6:12 ; Col. 2:1 ; 2 Tim. 4:7 ; 1 Tes. 2:2). În toate aceste situații nu este vorba de a ne împotrivi sau de a lupta cu un dușman. Este vorba mai degrabă, în fiecare pasaj, de un efort serios și necesar pentru a atinge scopul și a căștiga cursa.
Grecii antici erau pasionați de sport - este bine cunoscut că ei au fost "inventatorii" jocurilor olimpice. Prin urmare, ceea ce încerca Pavel să-i facă să înțeleagă trebuia înțeles imediat. Să notăm că el nu-i încurajează pe creștini să facă sport, ceea ce este o piedică astăzi pentru unii creștini tineri.
Lecția pe care putem să o învățăm este simplă : un atlet renunță la sine însuși și exercită un autocontrol asupra oricărui aspect din viața sa pentru a atinge succesul. Folosește toate energiile sale pentru atingerea scopului pe care și l-a fixat și nu se lasă deturnat de la acesta. La fel, creștinul este chemat să ducă lupta credinței cu toate capacitățile sale și cu toată puterea sa.
Să ținem cont de faptul că aceste ilustrații sportive nu transmit nici cea mai mică idee de competiție sau de a învinge pe frații și surorile noastre în credință, căci aceasta ar contrazice în întregime numeroasele îndemnuri ale Scripturii de a fi smeriți, a-i socoti pe ceilalți mai presus decât pe tine însuți și de a nu fi dornic de glorie deșartă, provocându-ne sau invidiindu-ne unii pe alții (Filip. 2:3 ; Gal. 5:26). Cele două lucruri de învățat din aceste ilustrații sportive sunt mai degrabă concentrarea asupra cursei sau lupta credinței, și faptul de a ne îndepărta și feri de tot ceea ce poate să ne împiedice de a-L urma într-un mod constant pe Domnul nostru Isus.
2.2 Exemple din Cuvânt
De ce tărie avea nevoie apostolul Pavel pentru a nu slăbi în suferințele sale pentru Hristos ! De câtă enerigie spirituală și trupească avea el nevoie pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu la necredincioși ca și la credincioși ! Precum sportivii, ar trebui să ne abținem chiar și de la lucrurile care nu sunt rele în sine, dar care pot fi un pericol pentru viața noastră spirituală și dezvoltarea ei.
Epafra, colaboratorul lui Pavel, "se lupta întotdeauna" în rugăciunile sale pentru coloseni (Col. 4:12 ; gr. "agonizomai"). Această luptă spirituală pentru mântuirea și prosperitatea sufletelor este ceea ce ni se prezintă cel mai des atunci când Noul Testament vorbește despre "luptă". Fie ca și noi să știm ce înseamnă a lua parte la această luptă, care cere toată puterea noastră. Fie ca noi să fim păziți de a eșua în această privință prin neglijență sau automulțumire !
În 1 Corinteni 9:24-27, Pavel ne dă o imagine vie și concretă despre această luptă spirituală pentru premiu : "Nu știți că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, dar unul singur primește premiul? Așa să alergați, ca să câștigați premiul! Iar orice luptător pentru premiu se înfrânează în toate; ei deci, în adevăr, ca să primească o cunună care se veștejește, dar noi, una care nu se veștejește. Eu deci alerg în felul acesta, nu ca în nesiguranță; lupt în felul acesta, nu ca lovind în aer. Ci îmi disciplinez trupul și-l țin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat (sau respins)".
2.3 Condiții pentru ca premiul să fie acordat
Conform regulilor, premiul vizat nu este acordat decât celui care câștigă. În alergarea spirituală, este cu totul altfel, căci toți cei care aleargă bine primesc premiu. De aceea, Pavel îi încurajează pe corintenii credincioși să-și folosească întreaga lor energie pentru a-l căștiga. El ia apoi exemplul unui atlet care, chiar în timpul antrenamentului său, înainte de alergarea propriu-zisă, trebuie să renunțe la multe plăceri pe care alții și le pot permite. Chemarea care ne este făcută este următoarea : dacă astfel fac oamenii în activitățile lor pământești și chiar lumești, cu cât mai mult credincioșii ar trebui să fie caracterizați de această atitudine când este vorba să primească o cunună nepieritoare ! Pavel este un exemplu strălucitor în această privință. El a trăit și a lucrat pentru Domnul său cu o dăruire constantă pentru a menține și crește puterea sa spirituală.
Evrei 12:1-2 ne îndeamnă : "dând la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară așa de ușor, să alergăm cu răbdare în alergarea (gr. agon) care ne stă înainte, privind țintă la Isus". Multe lucruri din viață par inofensive, dar absorb timpul și energia noastră ; altele sunt cu adevărat rele și ne încurcă dacă le facem. Și unele și altele ne vor împiedica să alergăm în alergarea pentru Hristos, Domnul nostru !
3 A lupta pentru credință
3.1 Luptă, pentru a păstra credința curată
Ideea de sport ca și competiție este folosită uneori pentru a ilustra lupta noastră pentru a păstra credința curată. În epistola sa, Iuda a trebuit să-i îndemne pe credincioși să "luptați (gr. ep-agozinomai) pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna" (Iuda 3). Aici, ideea este foarte aproape de cea a unei lupte într-o bătălie (război), căci dușmanii atacă adevărurile prețioase ale "mântuirii (noastre) comune". Același lucru este valabil pentru un alt cuvânt tradus de obicei prin "luptă" și "a lupta", cuvântul grec athlesis sau athleo (din care derivă cuvântul fr. "atlet"), care a fost împrumutat la origine din lumea sportului (Filip. 1:27 ; 4:3 ; 2 Tim. 2:5 ; Ev. 10:32).
3.2 A lupta în războiul împotriva lui Satan
Cu toate acestea, luptătorii la jocuri și la curse (de alergare) nu sunt singurele imagini folosite în Noul Testament. Există, de asemenea, lupta în război (gr. strateia = strategie) menționată în 2 Corinteni 10:4-5 (tradus prin "război" de JND) ; și 1 Timotei 1:18 (tradus prin "luptă" de JND). Este vorba despre lupta spirituală împotriva lui Satan, vrăjmașul lui Dumnezeu și al sufletelor noastre. El se împotrivește întotdeauna autorității Domnului nostru și Cuvântului Său. Satan a încercat să inducă în eroare primul cuplu uman în grădina Eden prin "întăriturile (sau "fortărețe") intelectuale, și "raționamente și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu" - și a reușit. Prin aceleași mijloace, el a încercat să-L facă pe Domnul Isus să nu asculte de Tatăl și Dumnezeul Său, dar fără succes. Domnul a folosit arma Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l reduce la tăcere, spunând de trei ori : "Este scris", atunci când Satan a încercat să-L deturneze de la ascultarea față de Tată și Dumnezeul Său (Matei 4:4, 7, 10). Satan a folosit o altă metodă atunci când apostolul Pavel se afla la Corint. Arma lui Pavel a fost "înrobind orice gând ascultării de Hristos" (2 Cor. 10:5).
Satan folosește același fel de tactică pentru a încerca să-i biruiască pe creștinii din zilele noastre. Este suficient să gândim la concluziile aparent logice la care știința modernă a ajuns. Big Bang, evoluția și teologia modernă sunt bazate pe presupunerea că Dumnezeu nu există ca persoană divină activă, ceea ce nu poate fi nici dovedit nici negat, căci este vorba de o chestiune de credință. Alte efecte perverse ale teoriei evoluției se manifestă în educația opusă autorității, în propagarea relațiilor sexuale în afara căsătoriei, etc.
3.3 Războiul defensiv
Trebuie să înțelegem bine că sarcina noastră nu este să luptăm deschis împotriva oricărui fel de găndire care neagă existența lui Dumnezeu și necesitatea mântuirii. Cu toate acestea, avem obligația de a sta departe de aceste idei periculoase în viața noastră personală, de familie și de adunare. Acesta este războiul nostru. Deci, nu este un război agresiv, ci defensiv. În plus, să ne amintim că vrăjmașii noștri nu sunt în niciun caz persoane. Armele luptei noastre nu sunt nicidecum carnale, ci puternice prin Dumnezeu ; și lupta noastră nu este nicidecum împotriva cărnii și sângelui (2 Cor. 10:4 ; Efes. 6:12). Câți creștini s-au înșelat lăsându-se atrași în așa-zisele războaie religioase care au urmat Reformei - până astăzi în anumite părți ale lumii ! Cu siguranță, ei nu au luat seama și nu iau seama la cuvintele din 2 Corinteni 10:3-5 : "Căci, deși umblăm în carne, nu ne luptăm potrivit cărnii. Căci armele luptei noastre nu sunt firești (lit. carnale), ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor, dărâmând raționamente și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și înrobind orice gând ascultării de Hristos".
3.4 Intervenția lui Dumnezeu în situații disperate
În această luptă experimentăm ajutorul puternicului nostru Dumnezeu de-o manieră minunată ! Vechiul Testament ne oferă un exemplu minunat, după ce Dumnezeu l-a eliberat pe Israel de sub puterea Egiptului. Atunci când israeliții s-au apropiat de Marea Roșie, egiptenii i-au urmărit cu o mare oștire. În această situație aparent disperată, ne-am fi putut gândi că ei trebuiau să lupte, dar nu erau în stare ; Dumnezeu le-a spus atunci prin gura lui Moise : "Nu vă temeți; stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra astăzi pentru voi; căci pe egiptenii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată. Domnul va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți (Ex. 14:13-14 ; 2 Cr. 20:17 ; Neemia 4:20). Vom găsi exemple similare de-a lungul întregii istorii a lui Israel din Vechiul Testament. Atunci când slujitorul lui Elisei era disperat văzând cetatea încercuită de oștirea siriană, omul lui Dumnezeu I-a cerut Domnului să-i deschidă ochii tânărului, "și iată, muntele era plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei" (2 Împ. 6:17). În capitolul următor avem o altă situație : Domnul face ca oștirea sirienilor să audă "un vuiet de care, un tropot de cai și zarvă de oștire mare... și s-au ridicat și au fugit în amurg și și-au lăsat corturile lor și caii lor și măgarii lor, tabăra, cum era, și au fugit ca să-și salveze viața" (2 Împ. 7:6, 7). La cap. 19 v. 35 din aceeași carte, un înger al Domnului a ieșit și a lovit în tabăra asirienilor 185000 de soldați. Alte incidente de același fel ar putea fi, de asemenea, citate.
3.5 A ne împotrivi - cum primim putere
Ce învățăm din aceste exemple ? Că Dumnezeul nostru ne așază uneori în situații în care trebuie să ne împotrivim vrăjmașului sufletelor noastre. În astfel de situații simțim că nu avem puterea de a ne împotrivi sau de a lupta. Credința noastră este pusă la încercare pentru a vedea dacă cedăm în fața disperării și fricii sau dăcă suntem hotărâți să ne punem încrederea în Domnul și să ne împotrivim, în ciuda puținei puteri pe care credem că o avem. Dacă optăm pentru a doua soluție, El ne va veni în ajutor și va lua controlul lucrurilor într-un mod în care noi nu ne-am fi așteptat niciodată ! Nu întărește acest lucru credința noastră pentru a ne pune mai mult încrederea în El și în puterea Sa nemărginită ? Domnul glorificat i-a spus lui Pavel : "Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune" (2 Cor. 12:9). Iar răspunsul apostolului este : "Când sunt slab, atunci sunt puternic" (2 Cor. 12:10).
4 Lupta împotriva puterilor spirituale ale răutății în locurile cerești
4.1 O altă luptă, puțin cunoscută, este descrisă în Efeseni 6: 10-18. Cuvântul folosit pentru această luptă (gr. pale) nu apare decât aici. Sensul său original este "luptă", dar chiar și în greaca clasică s-a dezvoltat o conotație mai generală. În pasajul nostru, el ne trimite foarte clar la război, mai degrabă decât la atletism. În acest război, avem nevoie de mijloace de apărare și de atac foarte diferite, după cum sunt descrise în aceste versete.
Nicio altă epistolă a Noului Testament nu prezintă poziția cerească și binecuvântările creștinului în mod individual și a Adunării lui Dumnezeu de-o manieră atât de glorioasă și detaliată ca cea adresată efesenilor. Nu doar Hristos Însuși este văzut în locurile cerești (1:20), dar și fiecare credincios individual (2:6). Acolo se află binecuvântările noastre spirituale (1:3), iar Adunarea dă o mărturie specială înaintea stăpânirilor și autorităților în locurile cerești (310). Dar printre aceste clase de îngeri, există și vrăjmași, stăpânitori ai întunericului, puterile spirituale ale răutății în locurile cerești (6:12).
4.2 Satan caută să ne împiedice să ne bucurăm de aceste binecuvântări
Satan și puterile sale vor să-i împiedice pe credincioși să se bucure de binecuvântările lor spirituale în locurile cerești. Cunoașterea poziției noastre de copil și de fiu al lui Dumnezeu, posesiunea vieții eterne în Hristos, locuința și bucuria Duhului Sfînt, comuniunea cu Tatăl și Fiul - toate acestea sunt binecuvântări spirituale care ne sunt date pe baza lucrării împlinite a lui Hristos. Or, Satan va încerca prin toate mijloacele de a ne priva de bucuria - nu de posesiunea, căci acest lucru este imposibil ! - acestor binecuvântări cerești și spirituale.
El nu ne poate lua binecuvântările cerești. Ele sunt o moștenire nestricăcioasă, fără pată și care nu se veștejește, care ne este păstrată în ceruri (1 Petru 1:4). Ceea ce face Satan, este de a încerca să ne facă să ne poticnim în umblarea noastră aici jos, pentru a ne descalifica să ne mai bucurăm de binecuvântările noastre spirituale în locurile cerești. Lucrul acesta devine foarte clar atunci când studiem lista armelor spirituale, care se referă la întreaga noastră umblare practică în această lume. Dacă eșuăm în acest domeniu, nu vom putea să ne preocupăm cu lucrurile spirituale, dar va trebui să fim aduși la pocăință și la curățirea prin Duhul.
4.3 Armura pentru a învinge
După cum am menționat, lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, adică împotriva adversarilor sau dușmanilor umani. Pentru a fi în măsură să învingem, avem nevoie de armura completă ("panoplia"), a lui Dumnezeu alcătuită din :
- centura adevărului, adică adevărul doctrinal și practic în viața noastră,
- platoșa dreptății doctrinale și practice,
- picioarele încălțate cu pregătirea veștii bune a păcii,
- scutul credinței,
- coiful mântuirii, și în final,
- sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
- Nu putem să nu credem că al șaptelea și ultimul lucru menționat în aceste versete trebuie să facă, de asemenea, parte din această armură completă (panoplie) a lui Dumnezeu : aceasta este rugăciunea fierbinte prin Duhul.
4.4 Situația când cineva trebuie să fugă în loc să se împotrivească
O atenționare se impune aici. În acest pasaj, ca și în Iacov 4:7 și 1 Petru 5:9, suntem îndemnați destul de clar să ne împotrivim diavolului, marele vrăjmaș al lui Dumnezeu și al celor care Îi aparțin Lui. În alte situații, suntem îndemnați să fugim - de curvie, de idolatrie, iubire de bani (lăcomie) și de alte lucruri asemănătoare, și de poftele tinereții (1 Cor. 6:18 ; 10:14 ; 1 Tim. 6:11 ; 2 Tim. 2:22). Este vorba despre pericole pe care Satan le prezintă cărnii noastre pentru a ne supune ispitei. În practică, deseori gândim că am putea să ne împotrivim diavolului când ar trebui să fugim, și fugim când ar trebui să stăm pentru Domnul și să ne împotrivim lui.
4.5 Arma principală : Cuvântul lui Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu este arma noastră principală ! Ca și în cazul unei arme fizice, cunoașterea și practica mânuirii lui sunt îndispensabile. O cunoaștere aprofundată și detaliată a Sfintelor Scrieri este necesară dacă vrem să fim în măsură să luptăm "lupta cea bună" (2 Tim. 4:7). Dar este mai mult : cu cât cunoaștem mai bine Scriptura, cu atât mai mult ea va fi suficientă pentru sufletele noastre ca hrană și sursă de bucurie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu