Translate

vineri, 14 iunie 2024

 


      Cele trei învieri din morți de către Domnul în evanghelii

                                          Marcu 5:22-43 - Luca 7:11-16 - Ioan 11


     Edward Dennett


     1     Cele trei cazuri. Trei etape în moarte.

     Din câte știm, Domnul nu a înviat decât trei morți atunci când a fost pe pământ : fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain și Lazăr. Fiecare din aceste cazuri prezintă caracteristici și învățături particulare. Fiica lui Iair tocmai murise atunci când Domnul a intrat în cameră și a schimbat plânsul nopții în bucuria dimineții. Fiul văduvei din Nain era dus la  mormânt atunci când Prințul vieții a oprit cortegiul mortuar ; iar Lazăr era în mormântul său, mort de patru zile, înainte ca, la porunca Celui care era Învierea și Viața, să se întoarcă la lumina zilei. Acesta este modul în care Hristos Își justifică puterea Sa de Fiu de a da viață oricărui vrea El, căci "vine un ceas", spune El, "și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care-l vor auzi vor trăi" (Ioan 5:25).


     2     Biruitorul morții

     A existat, de asemenea, un motiv divin în alegerea acestor cazuri. Dacă Domnul nu ar fi înviat decât pe copilul mai-marelui sinagogii, necredința, în presupunerea ei nerușinată, ar fi putut să pună la îndoială realitatea morții ; la fel este și în cazul fiului văduvei. Cazul lui Lazăr era cu totul de-o altă natură : moartea l-a revendicat  și l-a reținut timp de patru zile, până acolo încât sora lui a exclamat : "Doamne, deja miroase". Dar Cel care era lângă mormânt avea "viața în Sine" (Ioan 5:26), și El Însuși era pe punctul să moară și să învieze, să fie Cel care stăpânește peste cei morți și peste cei vii (Rom. 14:9). Moartea nu avea deci nicio putere, și chiar nu ar putea exista, în prezența Sa ; și în condescendența și în harul Său, El ne-a dovedit acest lucru prin întâlnirea și biruința asupra morții în toate etapele putrezirii și stricăciunii. El o va dovedi din nou, de-o manieră chiar mai minunată și victorioasă, în viitor, atunci când "toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, și cei care au făcut cele rele, spre învierea judecății (Ioan 5:29).


     3     Diferite motive de acțiune ale Domnului

     Se poate remarca, de asemenea, că motivele de acțiune ale Domnului în aceste cazuri respective erau diferite, adică motivele Sale așa cum sunt ele revelate în diferitele pasaje ale Scripturii.


     3.1     Fiica lui Iair

     El S-a dus la casa lui Iair la cererea insistentă a tatălui îndurerat. "A căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, spunând: Fetița mea este pe moarte; Te rog să vii și să-Ți pui mâinile peste ea, ca să se vindece și să trăiască" (Marcu 5:23). Aceasta este credință, putem spune, care s-a agățat de inima lui Hristos și L-a constrâns să răspundă chemării sale. Lucrul acesta face plăcere inimii lui Hristos, să răspundă la nevoia celui care, cu toată încrederea, își descarcă asupra Lui povara durerii sale. Ce mângâiere ! da, ce încurajare pentru orice biet suflet împovărat - împovărat de-o anumită durere sau întristare - să vină la Hristos și să invoce simpatia și harul Său și dragostea Sa infailibilă și inepuizabilă ! Cu adevărat, toți aceștia vor descoperi că El are o inimă pentru fiecare suferință.


     3.2     Fiul văduvei din Nain

     Fiul văduvei din Nain vorbește, de asemenea, de starea morală a lui Israel. Este, de asemenea, remarcabil că acest incident survine după o demonstrație izbitoare de credință, o credință în Hristos ca având puterea lui Dumnezeu, și o astfel de credință pe care Domnul nu a găsit-o nici chiar în Israel (Luca 7:9). Dar, în acest caz, era vorba despre un non-iudeu (dintre națiuni), și nu de un membru al poporului ales. Era un centurion roman. Cu toate acestea, Luca Îl prezintă pe Hristos ca Fiul Omului, descoperind pe Dumnezeu în har în afara oricărei dispensații, deși El se afla de fapt în mijlocul lui Israel. De aici rezultă importanța deosebită acordată credinței centurionului, care era străin de Israel și de legământul promisiunii. În acest contrast este introdus fiul văduvei din Nain. Moral, Israel era mort și, ca atare, fără speranță, cu excepția intervenției în har a puterii învierii - o putere necunoscută poruncilor legii. Era necesar deci ca Israel să fie obiectul unui har și a unei îndurări suverane, la fel ca față de națiuni (comp. Rom. 11: 30-32).


     5.3     Lazăr

     Lazăr reprezintă aceeași stare a lui Israel și, de asemenea, starea omului așa cum era manifestată ea în Israel. În Ioan 8, iudeii au respins cuvintele lui Hristos ; în Ioan 9, lucrarea Sa ;  și în Ioan 10, pe El Însuși, Păstorul cel Bun, chemând oile Sale în afara staului iudaic. Lucrul acesta a provocat ura iudeilor care au luat din nou pietre pentru a arunca în El (Ioan 10:31). Ei o făcuseră deja mai înainte (Ioan 8:59). Nu doar că L-au respins, dar ei manifestau ura criminală a inimii lor față de El ca Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 10:33-36). Acesta era deci sfârșitul lor ca națiune, și în capitolul următor, starea lor de moarte, ca rod al păcatului lor, este ilustrată prin Lazăr. Ei voiau să-L omoare cu pietre pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu ; Dumnezeu a dat mărturie cu privire la acest caracter (ca Fiu al Său) prin învierea lui Lazăr. "Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea" (Ioan 11:4). În plus, dacă Israel era mort, întrebarea era de a ști dacă aceste oase uscate pot învia. Dacă da, aceasta nu putea fi decât prin exercitarea puterii suverane a învierii în har. Și lucrul acesta se va întâmpla, căci "așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre și vă voi face să ieșiți din mormintele voastre, popor al Meu, și vă voi aduce pe pământul lui Israel" (Ezec. 37:12). O, adânc al bogățiilor și al înțelepciunii și al cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de neînțelese căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine a fost sfătuitorul Lui? sau cine I-a dat Lui întâi, și să-i fie răsplătit? Căci din El și prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin (Rom. 11:33-36).

                             .................................................................................................    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze