Mana cea buna a Dumnezeului nostru era peste noi
Cartea Ezra
- I -
Arend Remmers
1 Introducere
1.1 Autorul si data de redactare
In Biblia ebraica si in Septuaginta, cartile Ezra si Neemia sunt reunite intr-una singura. In Vulgata, ele au fost totusi separate. In editiile din Septuaginta si Vulgata sau gasit (partial) astazi alte doua carti care nu sunt inspirate si nu fac parte din Canonul Sfintelor Scripturi, si care poarta totusi numele Ezra:
- Cartea Ezra corespunde cu Ezra I din Vulgata (in latina) si Ezra II din Septuaginta (in greaca).
- Neemia corespunde cu Ezra II din Vulgata (in latina) si nu se regaseste in Septuaginta.
- A treia carte (apocrifa) Ezra corespunde cu Ezra III din Vulgata si Ezra I din Septuaginta.
- A patra carte Ezra (pseudepigrafa)(*) corespunde cu Ezra IV din Vulgata si cu Apocalipsa lui Ezra din Septuaginta.
(*) pseudepigrapha - cuvant grecesc alcatuit din pseud = fals si epigraph = nume si care se refera la un text sau lucrare care este atribuita altor autori decat cei reali, n.t.
Redactarea acestei carti a fost atribuita dintotdeauna carturarului Ezra (al carui nume inseamna "ajutor"). El nu a venit cu primul grup de iudei care s-au intors la Ierusalim sub Zorobabel si Iosua in anul 536 inainte de I.C., ci el a facut parte din al doile grup, mai mic, care a revenit spre anul 458 inainte de I.C. (Ezra 7). De la Ezra 7 autorul a scris in cea mai mare parte din timp desemnandu-se prin pronumele personal "eu" (Ezra 7:1, 28). Cartea Ezra dateaza din secolul 5 inainte de I.C.
De la capitolul 4 v. 8 la cap. 6 v. 18 si cap. 7 v. 12 la 26, textul nu mai este redactat in limba ebraica, ci in aramaica. Aramaica este la fel ca ebraica o limba semitica; ea era folosita in imparatia persana pentru relatiile administrative si internationale. Partile mentionate ca fiind redactate in aceasta limba contin documente oficiale intocmite a fi destinate curtii imperiale persane, sau din partea sa. Profetii Hagai si Zaharia, mentionati in Ezra 5:1 si 6:14, erau contemporani cu Zorobabel si Iosua. In scrierile lor, ei confirma si completeaza faptele relatate in cartea Ezra din doua puncte de vedere diferite. Hagai ii mustra pe iudei ca nu slujeau Domnului (Domnul, Jehova) din toata inima. Zaharia merge mai departe si profeteste despre venirea lui Mesia.
1.2 Subiectul cartii Ezra
1.2.1 Partea istorica
Teocratia (*) in poporul lui Dumnezeu s-a incheiat prin caderea imparatiei iesraelite din nord (imparatia celor zece semintii) in anii 722/721 inainte de I.C. si deportarea locuitorilor in robia asiriana, si prin sfarsitul imparatiei din sud (Iuda) in anii 605 - 586 inainte de I.C. prin robia babiloniana. Tronul Domnului nu a mai fost de atunci la Ierusalim (vezi 1 Cr. 29:23). Gloria Domnului a parasit templul inainte de distrugerea lui (comp. 2 Cr. 7:2 cu Ezra 9:3 ; 10:18 ; 11:23). Dumnezeu pune puterea guvernamentala in mainile imparatilor pagani (Ier. 27:6) ; Dan. 2:37, 38 ; Ezra 1:2). "Timpurile natiunilor" (Luca 21:24) au inceput. De atunci Dumnezeu nu a mai locuit la Ierusalim si nici nu a mai domnit, ci in providenta Lui a incredintat puterea celor patru mari imperii dintre natiuni, Babilon, Persia, Grecia si Roma, despre care profetul Daniel a profetit in mod special. Prin aceste puteri ale lumii Dumnezeu Isi exercita de acum inainte si in mod indirect guvernarea Sa.
(*) Timpul cand Dumnezeu Isi exercita guvernarea Sa in mijlocul poporului Sau prin oamenii randuiti de El (preotii) si prin locuirea Lui in templul de la Ierusalim (n.t.).
Dupa 70 de ani de exil, Dumnezeu lucreaza o trezire intr-o mica parte din poporul Sau, ramasita (*), si S-a folosit pentru aceasta de imparatul Cirus (Ezra 7:28), capetenia imparatiei Persiei. Iudeii au putut sa se intoarca in patria lor pentru a rezidi templul de la Ierusalim si sa reia inchinarea fata de Dumnezeu. Indicatiile primite, pe care le mentioneaza Ezra, se gasesc sub o forma generala pe ceea ce se numeste "cilindrul lui Cirus", un cilindru de lut descoperit la Babilon in secolul 19, incriptionat cu scrierea persana cuneiforma: "Am adus in locurile lor zeii care locuiau in aceste cetati..., am adunat pe toti locuitorii lor si i-am trimis in locurile lor... ".
(*) Trasaturile ramasitei erau urmatoarele: dragoste pentru Dumnezeu si pentru Cuvantul Sau, ascultare de poruncile Lui, despartire de tot ceea ce nu era potrivit cu voia Lui, si o identificare, venita din inima, cu responsabilitatea pe care Dumnezeu a dat-o intregului popor, dar care nu a fost indeplinita decat de o mica parte, de ramasita. Desi ei erau complet despartiti, Dumnezeu ii considera ca "tot Israelul", adica, ca reprezentantii sau inlocuitorii acestora (ai celor imprastiati, n.t.). Acestia erau ramasita "exterioara" despre care nu putem spune ca toti cei care apartineau ei erau si credinciosi adevarati. Profetul Maleahi vorbeste de o ramasita "interioara" care se temea de Domnul (Mal. 3:16).
Imparatul Cirus a fost deja mentionat pe nume de Isaia (Is. 44:28), si Ieremia a profetit despre cei 70 de ani de robie (Ier. 25:11, 12 ; 29:10). Daniel a trait chiar in timpul guvernarii lui Cirus (Dan. 1:21 ; 9:2), si a citit la Babilon cuvintele lui Ieremia despre sfarsitul celor 70 de ani; el a trai timpul cand eliberarea a venit si inalta rugaciunea lui catre Dumnezeu in aceasta privinta. Istoricul iudeu Iosef Flavius (37/38 - 100 dupa I.C.) a scris in cartea sa "Antichitati Iudaice" (cap. XI. 1.2) ca Cirus a citit profetia lui Isaia referitor la el, si a admirat previziunea lui Dumnezeu. Urmarea acesteia a fost ca el a incurajat cu zel intoarcerea iudeilor in Palestina.
Biblia vorbeste despre trei grupuri care s-au intors. Fiecare din aceste grupuri au adus ceva nou pentru ramasita poporului lui Dumnezeu. Prima intoarcere a unui numar de 42360 de iudei a avut loc spre anul 536 inainte de I.C. (Ezra 2:64). Conducatorii lor erau Zorobabel, un descendent al imparatului David, si Iosua (Ieshua) un descendent al marelui preot Aaron (Ezra 1 la 6). Acesti doi oameni reprezentau caracterul imperial si preotesc in mijlocul ramasitei. La intoarcerea lor, acest grup, a inceput prin reconstruirea altarului pentru arderea de tot in curtea templului, si apoi ei au rezidit templul insusi.
Un al doilea grup, cu mult mai mic, a fost condus in anul 458 inainte de I.C. de Ezra, carturar si preot (Ezra 7). Au fost numarati 1495 de barbati, la care trebuie adaugate femeile precum si 38 de leviti si 220 de netinimi (Ezra 8:1-20), fiind cu totii aproximativ 4000 de persoane. Ezra s-a dedicat in special studiului si cercetarii legii Domnului, Cuvantul lui Dumnezeu, si a vrut sa faca pe popor s-o inteleaga din nou (legea, n.t.) (Ezra 7:10).
Un al treilea grup, foarte mic, s-a intors in anul 445 inainte de I.C. cu Neemia. Aceste evenimente sunt descrise in cartea cu acelasi nume. Neemia a inteles ca misiunea lui era de reconstruire a zidurilor si a portilor cetatii disatruse, Ierusalim.
Cartile Ezra si Neemia descriu deci trezirea lucrata de Dumnezeu asupra unei mici parti dintre iudei care s-au intors in tara promisiunii si care s-au adunat din nou la Ierusalim, in locul pe care Domnul l-a ales ca sa locuiasca Numele Sau (Deut. 12:5 ; 1 Imp. 11:36). Pentru aceasta ei trebuia sa se dezlipeasca de Babilon, locul puterii religioase si lumesti (Babilon inseamna "Incurcatura, Confuzie"). Cu toate acestea, nu era suficient sa se gaseasca in locul potrivit, era nevoie, de asemenea, de o stare de inima buna si de teama de Dumnezeu. Ceea ce lipsea la multi dintre ei. Dar au existat, de asemenea, si impotriviri din exterior pe care trebuiau sa le depaseasca.
1.2.2 Tipuri sau imagini
1.2.2.1 Tara Canaan - Locurile ceresti
Istoria trezirii si a intoarcerii acestor iudei din robia babiloniana in tara lui Iuda contine invataturi spirituale deosebit de importante pentru crestin. Tara Canaan cu binecuvantarile sale pamantesti (vezi Deut. 8), este o imagine a locurilor ceresti si a binecuvantarilor spirituale care ii apartin, dupa cum ne arata epistola catre Efeseni (vezi Efes. 1:3 ; 2:6 ; 6:12).
1.2.2.2 Ierusalim (cetate, noul) - Adunare
Ceea ce corespunde cu cetatea Ierusalim din Noul Testament este "noul Ierusalim" (Apoc. 3:12 ; 21:9 ; 9:12). Noul Ierusalim este o imagine a Adunarii. Aceasta se va manifesta, cu siguranta, in viitor, dar ea este identificata cu mireasa lui Hristos. Ea va fi, in acelasi timp, cortul, adica locuinta lui Dumnezeu cu oamenii (Apoc. 21:3). De asemenea, putem sa vedem in Ierusalimul pamantesc o imagine a Adunarii si a locului sau pe pamant in timpul actual. In imaginea cetatii Ierusalim, vedem comuniunea copiilor lui Dumnezeu intre ei in viata de fiecare zi. Acest lucru va fi vazut in mod desavarsit atunci cand vor aparea ca noul Ierusalim, ca o mireasa pregatita pentru sotul ei si iesind din cer, la inceputul Imparatiei de o mie de ani (Apoc. 21:9 si urmat.), apoi, dupa aceea, in starea eterna de glorie si perfectiune (Apoc. 21:2 si urmat.) (*).
(*) "Noul Ierusalim" nu este identic cu "Ierusalimul de sus" (Gal. 4:26), nici cu "cetatea care are temelii" (Ev. 11"10). Patriarhii Avraam, Isaac si Iacov asteptau deja aceasta cetate, si credinciosii din timpul prezent, si ei, o cunosc ca "Ierusalimul ceresc" si ca "cetatea viitoare" (Ev. 12:22 ; 13:14). Ea este intruparea binecuvantarilor, a bucuriei si a sperantei care sunt partea comuna tuturor credinciosilor din toate timpurile, comparati cu cei 24 de batrani, Apoc. 4, din jurul tronului, si in final in Apoc. 19:4, dar care nu se vor mai vedea dupa nunta Mielului.
1.2.2.3 Templul - Adunarea
Templul este la fel o imagine a Adunarii. Noul Testament ne da mai multe dovezi. "Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? ... templul lui Dumnezeu este sfant si asa sunteti voi" (1 Cor. 3:16, 17). - "Pentru ca voi sunteti un templu al Dumnezeului celui viu, dupa cum a spus Dumnezeu: Voi locui in ei si voi umbla intre ei; si voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu" (2 Cor. 6:16). - "... in care toata zidirea, imbinata impreuna, creste spre a fi un templu sfant in Domnul" (Efes. 2:21). Aceste pasaje arata caracterul de sfintenie care este mentionat de fiecare data cand este vorba de Adunare ca templu actual al lui Dumnezeu. Templul de la Ierusalim era locuinta lui Dumnezeu pe pamant. Tronul lui Dumnezeu era in locul prea sfant, si acolo El locuia in mijlocul poporului Sau pamantesc. Acest fapt este un model al prezentei Domnului in mijlocul a doi sau trei adunati in Numele Sau in credinciosie fata de Cuvantul Lui (Mt. 18:20 ; comp. Ps. 42:2 ; 63:2 ; 84:1-4).
1.2.2.4 Altarul - Masa Domnului
In final, altarul pentru jertfe care a fost reconstruit in primul rand, dupa relatarea din Ezra 3, este o imagine a mesei Domnului. Deja in Vechiul Testament acest altar este numit "Masa Domnului" (Mal. 1:7, 12). In 1 Corinteni 10:18 si 21 unde este folosita expresia "Masa Domnului", Duhul Sfant face referire la jertfa de pace (sau multumire, n.t.) in care se exprima comuniune israelitilor cu Dumnezeu (Lev. 3 si 7:11-34). Altarul este, in acelasi timp, locul de adorare, caci pe el erau aduse jerfele de ardere de tot care sunt "un parfum placut" lui Dumnezeu.
1.2.2.5 Trezirea si intoarcerea din robie - Reforma si trezirile crestine
Daca aplicam evenimentele descrise in cartea Ezra (si Neemia, de asemenea) la timpul nostru si imprejurarile din perioada crestina, vom putea constata ca Duhul Sfant a lucrat mai multe treziri de-a lungul timpului, si care au condus ca multi credinciosi sa se intoarca si sa revina la Cuvantul lui Dumnezeu. Asa a fost, de exemplu, ca in timpul lui Martin Luther, la inceputul secolului 16, indreptatirea pacatosului numai prin credinta a fost pusa in lumina la Reforma, si poporul german a primit Cuvantul lui Dumnezeu in propria lui limba. Cu toate acestea, activitatile spirituale au disparut curand si au facut loc la o noua si mare biserica. O noua trezire a avut loc la inceputul secolului 19 cand teologia protestanta, care critica Biblia, a inceput marsul sau trist de cucerire. Multi credinciosi care nu voiau sa urmeze tezele lor necredincioase s-au intors din nou spre Cuvantul viu al lui Dumnezeu, si l-au studiat cu seriozitate si cu zel. Rezultatul a fost ca apropiata venire a Domnului a devenit din nou o asteptare vie. Amestecul dintre credinciosi si necredinciosi din marile biserici a fosr recunoscut ca non biblic, si nevoia de pocainta si de convertire la Domnul a fost pusa din nou in evidenta.
In unele parti ale acestei miscari de trezire s-a nascut dorinta de o intoarcere completa la invatatura Cuvantului lui Dumnezeu referitor la Adunarea Sa. Toti copiii lui Dumnezeu, rascumparati, fac parte din ea. Totusi, daca ea vrea sa actioneze spre onoarea Sa, in sfintenie si in har, trebuie sa se separe de orice invatatura gresita, si, de asemenea, de tot ce este sectar, adica de toate poruncile si traditiile omenesti. De acolo s-a nascut perioada unei marturii vii a adunarii lui Dumnezeu, in care au fost puse in practica unitatea sa ca trup al lui Hristos, dar si, de asemenea, dependenta totala de Hristos, Capul ei glorificat in cer, si calauzirea Duhului Sfant in strangerile laolalta. A fost o intoarcere efectiva la terenul biblic al strangerilor celor credinciosi pe care cuvantul Domnului Isus il caracterizeza astfel: "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor" (Mt. 18:20).
In cartile Ezra, Neemia si ale profetilor Hagai, Zaharia si Maleahi, se vede o scadere a energiei pentru Dumnezeu dupa un anumit timp. Este exact ceea ce s-a intamplat cu trezirea din secolul 19. Nu prea a mai ramas multe lucruri care sa faca onoare lui Dumnezeu. Acesta este un motiv de rusine pentru noi.
1.2.2.6 Intoarcerea la Cuvantul lui Dumnezeu in timpul lui Ezra - exemplul personal
Dar mai exista o posibilitate de aplicare practica a acestor carti din Vechiul Testament, - o aplicare personala. Orice credincios care are dorinta de a sta in timpul prezent in "locul" spiritual unde Domnul este in mijloc, poate, de asemenea, sa inceapa acum "intoarcerea" sa "la Ierusalim", si sa faca experientele fericite care ne sunt descrise in aceste carti.
Dupa cum vom vedea pe parcursul acestor meditatii, nu este vorba doar de tipuri si imagini a invataturii crestine, ci in primul rand de realizarea ei practica, atat in bine cat si in rau. Putem
scoate si astazi invataturi valoroase si importante.
1.3 Detalii particulare
1.3.1 Trasaturile trezirii
Trezirea ramasitei iudaice din cartea Ezra prezinta 7 trasaturi:
1. Constienta slabiciunii lor (cap. 2 si 9)
2. Ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu (7)
3. Intoarcere la centrul divin (cap. 3)
4. Despartirea de lume (cap. 4)
5. Un duh de devotament si de sacrificiu (cap. 2:68, 69)
6. Constienta unitatii poporului (cap. 3:1 ; 6:17 ; 8:35)
7. Slujirea profetica si asteptarea lui Mesia (cap. 5:1 ; 6:14)
1.3.2 O privire cronologica
Evenimente din imparatia persana
|
|
538-537 Edictul pentru construirea templului (Ezra 1:2)
|
|
516 Incheierea rezidirii templului (Ezra 6:15)
|
|
424-423 Xerxes II
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu