Evanghelia dupa Ioan - Isus Fiul lui Dumnezeu
Comentarii detaliate asupra Evangheliei dupa Ioan
- XI -
Hamilton Smith
13 Pastorul si oile - Ioan 10
Slujba Domnului in mijlocul lui Israel a avut un dublu efect. In primul rand, El a pus poporul la proba, dovedind ca starea lui morala era caracterizata de vrajmasie fata de Dumnezeu si orbire spirituala. In al doilea rand, slujba Domnului a aratat o ramasita evlavioasa printre iudei - "propriile Sale oi" - care s-a alipit de El si s-a separat public de natiunea vinovata.
Primul efect al slujbei Domnului este prezentat in capitolele precedente. La capitolul 5, gloria Sa personala ca Fiu este facuta cunoscut iudeilor ; la capitolul 6, intruparea si moartea Lui sunt prezentate ca fiind singurul care poate raspunde la nevoile lumii ; capitolul 7 anticipeaza slujba Domnului in pozitia noua ca Om in glorie, si Duhul care urma sa vina. In capitolele 8 si 9, invatam cum natiunea isi pecetluieste pierderea sa prin respingerea acestor adevaruri. Iudeii au refuzat atat marturia cuvintelor Sale (cap. 8), cat si cea a lucrarilor Sale (cap. 9). Dupa ce a falimentat in totul cu privire la responsabilitatea sa, natiunea ramane in orbire si va merge inaintea judecatii.
Falimentul omului responsabil Ii da ocazia lui Dumnezeu sa-Si reveleze suveranitatea Sa care, in ciuda intregului pacat si a esecurilor omenesti, lucreaza pentru binecuvantarea creaturii Sale si implineste propriile Sale planuri de dragoste. Astfel, in acest capitol atat de important al Evangheliei noastre, ne este dat sa vedem adevarata pozitie si lucrare a Domnului in mijlocul natiunii iudaice in vederea noilor binecuvantari pe care Si le-a propus Dumnezeu pentru oile Sale. El nu era acolo pentru a restabili Imparatia ; timpul binecuvantarilor milenare nu sosise inca. El a venit pentru a chema la Sine propriile Sale oi si a le scoate afara din staulul iudaic, pentru a le introduce in noile binecuvantari ale turmei crestine.
Cap. 10.1
In primele cinci versete, marile adevaruri ale capitolului sunt expuse sub forma unei alegorii ; schimbarile istorice care erau pe punctul de a se produce sunt prezentate cu ajutorul imaginii unui pastor si a oilor sale. Inainte de venirea lui Hristos, se ridicasera oameni, care au pretins ca ei conduc poporul lui Dumnezeu, dar numai pentru a se inalta pe ei insisi, precum Teuda, care isi zicea ca este cineva, sau Iuda Galileeanul, care "a atras mult popor dupa el" (Fapte 5:36, 37). Astfel de oameni nu aveau nicio autoritate din partea lui Dumnezeu, si nu au intrat prin usa randuita de Dumnezeu. Asemenea hotilor, ei au patruns pe furis, si precum talharii, s-au imbogatit pe seama turmei.
Cap. 10:2
In contrast, Hristos, "Pastorul oilor", a venit in mijlocul lui Israel pe calea pe care a trasat-o Dumnezeu. Promisiunile si profetia au vestit ca Hristos va fi samanta femeii, Fiul fecioarei, care Se va naste la Betleem si va fi Cel "ale carui origini sunt din vechime, din zilele eternitatii" (Mica 5:2), Dumnezeu puternic. Aceste profetii si multe altele care se refera la prima venire a Domnului si-au gasit deplina lor implinire in Hristos, aratand ca El era Pastorul aprobat divin al lui Israel. Cel care a intrat prin usa randuita de Dumnezeu.
Cap. 10:3
"Acestuia portarul ii deschide". Providenta lui Dumnezeu a dominat intreaga imprejurare si Duhul a lucrat in inimi, astfel incat, in ciuda opozitiei si a prejudecatilor, Pastorul avea access la oi.
Apoi gasim patru aspecte ale lucrarii Pastorului in mijlocul lui Israel ; in primul rand, El da marturie care atinge urechile si misca inimile oilor ; in al doilea rand, El Se ataseaza de oi, le vorbeste pe nume ; in al treilea, le scoate afara din staulul iudaic ; si in final, dupa ce a scos afara "propriile Sale oi", El merge inaintea lor, ca un pastor urmat de turma lui.
In ce fel binecuvantat Il vedem pe Domnul implinind aceasta misiune, cand vedem umblarea Sa in aceasta Evanghelie ! Scena dupa scena, la Betania, in Galileea, in Samaria, in Iudeea, la fantana din Sihar si la scaldatoarea Betezda, Il auzim pe Domnul dand o marturie care a ajuns la urechile oilor. Si apoi, vedem oameni chemati, unul dupa altul, pe numele lor : Andrei si Simon, Filip, Natanael si Nicodim defiland inaintea noastra. Pescari simpli, farisei invatati, femei degradate, slujbasi imparatesti si cersetori sunt atrasi la Pastor pentru a primi un raspuns la nevoile lor si de a fi scosi afara din sistemul corupt al iudaismului.
Cap. 10:4, 5
Dupa ce a scos afara propriile Sale oi, "El merge inaintea lor; si oile Il urmeaza", pentru a gasi de acum inainte totul in Pastor. Intr-un staul, oile sunt tinute impreuna prin ziduri ; intr-o turma, ele sunt adunate prin grija pastorului. Binecuvantarea, umblarea si protectia turmei depind in intregime de pastor. Au nevoie oile de hrana ? pastorul este acolo pentru a le duce la pasuni verzi. Le ameninta dusmanul ? pastorul este in fruntea turmei pentru a o proteja. Se intampla sa treaca pe un drum accidentat si periculos ? pastorul merge inaintea lor pentru a a-i ghida.
In plus, intr-o turma, oile urmeaza pastorul pentru ca ele cunosc glasul lui. Daca un strain incearca sa imprastie oile pastorului, ele scapa, nu luptand impotriva intrusului, ci fugind de el. Ele fug departe de strain, nu pentru ca ii cunosc glasul, ci pentru ca ele nu cunosc glasul strainilor.
Cat de perfect ne prezinta aceasta pilda adevarata pozitie crestina dupa gandul lui Dumnezeu ! Ea pune inaintea noastra o categorie de credinciosi - propriile oi ale lui Hristos - care Ii apartin in intregime si El, Pastorul, preocupat in mod special de oile Sale, scotandu-le afara dintr-un sistem religios lumesc. In acest loc de afara, ele sunt vazute ca fiind in totalitate sub calauzirea Sa, astfel ca El le conduce prin pustiul acestei lumi, ingrijind de toate nevoile lor si ocrotindu-le de orice rau. In ce le priveste, oile cunosc glasul lui Hristos si realizeaza ca ele depind de El. Constiente de slabiciunea lor, ele fug departe de un strain : faptul ca ele nu cunosc glasul sau le este suficient.
Din nefericire, unde putem sa vedem in crestinatate un raspuns adevarat la aceasta imagine perfecta ? A fi in intregime dependent de un Hristos invizibil necesita un exercitiu de credinta constant si o incredere a dragostei. Prin urmare, cum ar putea marea masa de simpli marturisitori , care alcatuiesc majoritatea crestinatatii, sa accepte locul de ocara si dispret de afara, in tovarasia unui Hristos respins si invizibil ? Necunoscand glasul Pastorului, ei au devenit prada usoara pentru glasul strainilor. Si astfel crestinatatea a mai construit inca odata tot felul de staule dupa modelul iudaic, prin care oamenii sunt tinuti impreuna prin marturisiri de credinta si conducatori numiti de oameni care, intr-o anumita masura, Il pun deoparte pe Hristos, singurul Pastor al oilor.
Cu toate acestea, imaginea isi pastreaza toata frumusetea, si pune inaintea noastra modelul lui Dumnezeu pentru ai Sai. In ciuda stricaciunii din crestinatate, privilegiul crestinului care Il iubeste pe Hristos si asculta de Cuvantul Sau ramane sa iasa afara din tabara, purtand ocara Lui (Evrei 13:13).
Cap. 10:6
Cei carora le-a fost adresata aceasta pilda n-au inteles nimic din ceea ce Isus le-a spus. Daca a fost asa pentru multimea din iudaismul corupt, la fel este cazul inca in ceea ce priveste marea majoritate a oamenilor din crestinatatea corupta. A-L urma pe Hristos in locul de ocara afara din tabara ramane de inteles si imposibil pentru omul natural, si este un pret prea mare pentru multi crestini adevarati.
Cap. 10:7
Este posibil ca oamenii sa nu fi inteles cuvintele lui Isus ; dar ei raman fara scuza, caci Domnul continua dand aplicare asemanarii si extinzand binecuvantarile asupra celor care Il urmeaza. Hristos Insusi devine acum usa oilor. Desi corupt de catre om, staulul iudaic a fost stabilit si aprobat de Dumnezeu. Ce drept aveau deci oile sa paraseasca natiunea condamnata la judecata, daca Dumnezeu Insusi nu le-a dat o cale de iesire ? Hristos era usa lui Dumnezeu si, urmand-L pe Pastor, oile puteau, fara teama, sa ocupe un loc afara din natiune. La fel si astazi, credinciosii pot sa-L urmeze pe Pastor in deplina siguranta afara din orice imitatie a taberei iudaice inventate de om.
Cap. 10:8
Alte persoane s-au prezentat ca vindecatori si conducatori in Israel, la fel cum si astazi multi impostori si profeti falsi se ridica cu pretentia de a conduce pe poporul lui Dumnezeu prin confuziile crestinatatii. Astfel de oameni nu au nicio autoritate din partea lui Dumnezeu ; ei nu fac decat sa-si urmareasca propriile interese spre paguba celor inselati de ei. Simplii marturisitori (care doar marturisesc crestinismul dar neavand realitatea marturiei lor, n.t.) si credinciosii indiferenti se vor lasa prinsi de acestia, dar cei care asculta de glasul Pastorului nu vor da atentie la glasul acestor inselatori.
Cap. 10:9, 10
In plus, Hristos nu este doar o usa de iesire pentru a scapa de ceea ce este corupt ; El este, de asemenea, usa care introduce in binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a rezervat pentru oi. Aici Domnul merge dincolo de invatatura pildei (sau asemanarii, n.t.) pentru a face referire la binecuvantarile pozitive in care va conduce oile Sale. Aceste binecuvantari nu pot fi limitate la oile Sale din staulul iudaic ; asa ca citim : "Daca va intra cineva", oricine este binevenit.
Prima binecuvantare mare pe care Hristos o asigura pentru oile Sale este mantuirea. Faptul ca este deschis pentru oricine ("daca va intra cineva") pare sa insemne ca este vorba in primul rand de mantuirea sufletului, de eliberarea de pacate si de judecata, necesare oricarui pacatos. Dar, intr-un sens mai larg, turma condusa de Hristos trebuie sa fie eliberata de orice putere vrajmasa in timpul calatoriei prin pustie.
O a doua binecuvantare consta in faptul ca, sub conducerea Pastorului, oile sunt puse in libertate. "Va intra si va iesi". Staulul iudaic impiedica oile sa aiba acces direct la Dumnezeu, si le oprea sa iasa spre natiuni. Sub conducerea lui Hristos, turma crestina are libertatea si privilegiul de a intra inaintea lui Dumnezeu in adorare, si poate iesi spre lume cu vestea buna a harului lui Dumnezeu.
O a treia binecuvantare, in legatura cu turma aflata sub conducerea lui Hristos, este pasunea. In cel mai bun caz, staulul iudaic nu oferea mai mult decat un loc de protectie impotriva pericolelor ; turma crestina este pusa in mod efectiv la adapost de impotrivire si pericol, dar, mai mult decat aceasta, ea este plasata intr-un loc cu hrana spirituala.
In final, toate aceste binecuvantari au introdus oile in bucuria vietii, aceasta viata de comuniune cu persoanele divine care duce la plinatatea bucuriei (1 Ioan 1:4). Aceasta este adevarata viata din belsug in contrast cu viata naturala care, chiar in ce are ea cel mai bun, este o viata imperfecta, o viata unde lipseste bucuria (Ioan 2:3).
Toate aceste binecuvantari sunt garantate de catre Pastorul care a venit, nu precum hotul de a face din oi prada sa, ci pentru a le oferi binecuvantari. Totusi, oile nu vor putea sa se bucure cu adevarat de binecuvantarile oferite de catre Pastor decat daca se supun grijii Sale si Il urmeaza. Orice binecuvantare pe care o da Hristos este prezentat de-o maniera vie in El si nu poate fi gustata decat impreuna cu El.
Pe parcursul Evangheliei, vedem cum Pastorul aduce mantuire oilor (3:17 si 4:42), le conduce la libertate (8:33-36) si le ofera o bogata hrana spirituala (13 la 17). Mai tarziu, in epistolele lui Ioan, vom gasi o dezvoltare minunata a vietii din belsug.
Astfel, in prima parte a capitolului nostru, avem o prezentare clara a Pastorului oilor, conducand oile Sale la o separare completa de un sistem religios lumesc, pentru a veni sub grija si calauzirea exclusiva a Pastorului, si astfel sa fie introduse in toate binecuvantarile pe care El le asigura oilor Sale.
Cap. 10:11-13
In versetele care urmeaza, invatam ca Hristos nu este doar "Pastorul", dar si "Pastorul cel Bun" care, in perfectiunea infinita a dragostei si consacrarii Sale Isi da viata pentru oi. Omul platit poate intr-o anumita masura sa slujeasca oilor, dar chiar si atunci el o face pentru plata ; astfel scopul sau principal este propria lui persoana si nu oile. De aici rezulta faptul ca in prezenta lupului, in loc sa-si dea viata sa pentru a salva oile, omul platit nu se gandeste decat la propria lui siguranta si fuge, si oile sunt imprastiate. Omul care este platit "nu-i pasa de oi". Din nefericire, crestinatatea L-a abandonat foarte mult pe Pastorul cel Bun si a stabilit conducatori platiti dupa randuielile oamenilor, care negociaza (sau fac comert, n.t.) serviciul divin. Nu este de mirare ca lupul a facut astfel de ravagii imprastiind oile.
Sa observam cu grija cele trei imagini pe care le foloseste Domnul pentru a prezenta cele trei caractere diferite ale raului pe care turma le are de infruntat : hotul, omul platit si lupul.
Hotul reprezinta orice persoana sau orice sistem fals care priveaza turma de adevar introducand ceea ce este fatal crestinismului si, prin urmare, distrugator pentru suflet. Unitarismul, stiinta crestina, spiritismul, martorii lui Iehova si alte miscari de aceeasi natura imbraca astfel caracterul de hot.
Omul platit nu reprezinta neaparat ceea ce ruineaza crestinismul, ci indica mai degraba principiul fals constand in a sluji pentru plata si a face din oi o marfa. Usa se afla astfel deschisa unei vaste categorii de persoane al caror motiv principal este "eul" si nu oile. Prin urmare, atunci cand apare o dificultate, ei se gandesc doar la propria lor siguranta si confort si fug, abandonand oile chiar in momentul cand acestea au cea mai mare nevoie de grija. Atunci cand apar dificultati printre copiii lui Dumnezeu, sa fim atenti sa nu actionam dupa principiul oamenilor platiti, neavand in vedere decat siguranta si confortul nostru propriu pe o cale care este a noastra si abandonad oile la momentul pericolului si al necazului.
Lupul reprezinta pe cei care, sub pretexte false, intra in turma si imprastie oile.
Cap. 10:14, 15
In contrast cu omul platit, Pastorul cel Bun are grija de oile Sale. El le cunoaste dupa o cunostinta perfecta. Slabiciunea lor, ignoranta lor, inclinatia lor spre ratacire si numeroasele lor nevoi Ii sunt toate cunoscute si, datorita acestui fapt, le iubeste cu o dragoste care L-a facut sa-Si dea viata pentru oi. In masura lor, oile Il cunosc pe Pastor - perfectiunea Sa, intelepciunea Sa, puterea Sa si dragostea Sa.
Cineva a spus : "Isus a fost obiectul inimii Tatalui ; in acelasi fel oile Sale erau obiectele inimii Sale. Invatate de Dumnezeu, oile Sale Il cunosc, si se incred in El, asa cum El S-a increzut in Tatal" (J.N.D.).
Cap. 10:16
Pastorul oilor Si-a scos oile Sale afara din staulul iudaic si a deschis pentru toti oamenii ("daca intra cineva") usa ca sa intre in noile binecuvantari ale turmei. Practic, acestia din urma nu pot fi limitati deci la oile dintre iudei. Exista si ale oi pe care Pastorul trebuie sa le aduca dintre natiuni. Ele vor auzi, de asemenea, glasul Sau (conf. Ioan 17:20 ; Fapte 13:46-48 ; 15:7). Separati de staulul iudaic si de natiunile pagane, oile Sale alcatuiesc astfel o singura turma sub un singur Pastor.
Cap. 10:17, 18
Acesta este scopul inimii Tatalui. Pentru a asigura realizarea lui si de a strange intr-unul pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti, singurul Pastor trebuia sa moara. El S-a oferit pe Sine Insusi de bunavoie ca jertfa si, dandu-Si viata, nu doar ca asigura binecuvantarea oilor Sale, dar Ii ofera Tatalui un motiv in plus pentru dragostea cu care L-a iubit pe singurul Sau Fiu. Numai o Persoana divina putea sa-I dea Tatalui un motiv sa-L iubeasca ; pentru toti ceilalti, sursa dragostei se afla in inima Tatalui.
Murind, El a asigurat binecuvantarea oilor si a implinit voia Tatalui si, in acelasi timp, a fost propriul Sau act benevol de consacrare. Iata in final pe Cineva care a venit in domeniul mortii cu puterea de a-Si da viata si de a o lua inapoi ; si prin daruire, a exercitat aceasta putere in slujirea Sa fata de Dumnezeu si fata de om. Daca Si-a dat viata, a fost ca s-o ia iarasi inapoi intr-o alta conditie pentru a putea sluji in continuare oilor Sale. Cineva a spus : "Moartea Lui nu este nici epuizarea dragostei Sale, nici limita lucrarii Sale fata de oameni. El a slujit in cea mai profunda suferinta pe pamant ; El slujeste inca pe tronul gloriei" (F.W.G.).
In aceasta parte a capitolului nostru am vazut pe "Pastorul oilor" separand oile Sale de un sistem religios pamantesc (10:1-10), pe "Pastorul cel Bun" dand in dragostea si devotamentul Sau viata pentru oi pentru a le feri de vrajmas (10:11-15), si in final pe "singurul Pastor" dandu-Si viata pentru a strange oile intr-o singura turma (10:16-18).
Cap. 10:19-21
Aceste versete descriu efectul produs de discursul Domnului asupra celor care, nefiind oile Sale, "n-au inteles lucrurile despre care le vorbea" (10:6). Pe de-o parte, cuvintele Sale au provocat o ura violenta la acesti oameni care nu vedeau in afirmatiile Sale decat halucinatiile unui demonizat. Pe de alta parte, unii dintre ei erau nedumeriti, bunul simt facandu-i sa inteleaga ca nici cuvintele, nici lucrarile lui Isus nu puteau fi cele ale unui demon. Mai departe in Scriptura, un verset ne va avertiza ca, daca vom urma invataturile Domnului si vom iesi afara din tabara la El, vom purta, fara indoiala, ocara Lui. A merge pe o astfel de cale va fi socotit ca o nebunie sau chiar mai rau de catre lumea religioasa.
Cap. 10:22-24
Probabil doua luni mai tarziu, iudeii care L-au inconjurat pe Domnul in timp ce umbla prin pridvorul templului sunt la originea celui de-al doilea discurs. Ei Il acuzau pe Isus ca ii tine in incordare nespunandu-le deschis daca El era Hristosul.
Cap. 10:25, 26
Raspunsul Domnului arata ca propria lor necredinta, care a refuzat marturia cuvintelor si a lucrarilor Sale, era radacina nedumeriri lor. Mai mult, ea dovedea ca ei nu erau din oile Lui.
Cap. 10:27
Aceasta Il conduce pe Domnul sa arate trasaturile distinctive ale oilor Sale. Primul mare caracter este ca oile asculta de glasul Pastorului (conf. 10:3, 4, 5, 16). Toti au auzit cuvintele pe care El le-a rostit, dar a asculta glasul Sau insemna ca oile au primit prin credinta mesajul continut in cuvinte, un mesaj care arata oilor starea lor de pacat si ruina, dar reveland dragostea si harul de care aveau nevoie. Femeia de la fantana din Sihar este un exemplu miscator al unuia care a ascultat glasul Pastorului (comp. Fapte 13:27, pentru distinctia dintre cuvintele Scripturii si glasurile profetilor).
Al doilea caracter este ca oile sunt cunoscute de Pastor. Dupa cum am vazut, Domnul le cheama personal, pe numele lor, o indicatie a cunoasterii pertfecte a oilor si a faptului ca Pastorul Se ocupa de ele in mod individual (conf. 10:3, 14).
Al treilea caracter este ca oile Il urmeaza pe Pastor. Nu doar ca ele sunt chemate la El in mod individual, dar apoi ele Il urmeaza ; uneori poate intr-un mod ezitant, si nu fara multe greseli, dar ele Il urmeaza.
Cap. 10:28-30
Domnul nu enumera doar caracterele oilor, ci El vorbeste si despre grija Lui plina de dragoste pentru ele. El le da viata eterna, o siguranta eterna, si le asigura de grija divina. Domnul a spus deja ca El a venit pentru a da viata oilor, o viata din belsug ; acum invatam ca viata pe care El o da este "viata eterna", viata care era la Tatal si care a fost revelata in Persoana Fiului pe pamant ; o viata pe care oile o au in Hristos, care trebuie sa fie manifestata in ele si gustata acum, chiar daca ea va fi traita in plinatatea ei doar cand vom fi impreuna cu Hristos in locuinta eterna a vietii (conf. 1 Ioan 1:1, 2 ; 5:11, 12 ; Gal. 2:20 ; 2 Cor. 4:10-18 ; Rom. 6:22).
In plus, viata eterna implica siguranta eterna. Domnul adauga, de asemenea, pentru mangaierea oilor Sale : "Ele nu vor pieri niciodata".
In final, invatam ca oile sunt obiectele grijii comune a Tatalui si a Fiului. Ele sunt tinute de Fiul, si nimeni nu le poate smulge din mana Lui ; tinute si de Tatal, care a dat oile lui Hristos si este in mod evident mai mare decat toti ceilalti. Daca Tatal si Fiul sunt una in dragostea lor pentru oi, Ei sunt la fel in natura lor sau in esenta divina. De asemenea, Domnul poate spune : "Eu si Tatal una suntem". Gloria Persoanei Sale straluceste din nou aici, si descoperim ca smeritul Pastor al oilor, venit sa slujeasca oilor si sa implineasca voia Tatalui, nu este nimeni altul decat Fiul etern, o Persoana divina, una cu Tatal.
Cap. 10:31
Pe buna dreptate, iudeii au interpretat cuvintele Domnului ca fiind o afirmatie a divinitatii Sale ; dar furiosi sa auda pe cineva care era cu adevarat si in mod evident un Om care pretindea a fi Dumnezeu, "au luat din nou pietre, ca sa-L ucida".
Cap. 10:32
Cu un calm perfect, Domnul le pune inainte numeroasele lucrari bune pe care le-a aratat din partea Tatalui. El leaga astfel lucrarile Lui de Tatal ca dovada ca El a venit de la Tatal. Au gasit ei ceva in neregula la lucrarile care manifestau bunatatea Tatalui si gloria lui Hristos ca Fiu ?
Cap. 10:33
Prin raspunsul lor, iudeii au aratat ca, pana aici, au interpretat corect cuvintele Domnului, avand in vedere ca ele exprimau divinitatea Sa. Cu toate acestea, afirmatia iudeilor nu a raspuns la adevarul exact, caci ei au zis : "Tu, om fiind, Te faci pe Tine Insuti Dumnezeu". Ori, adevarul era acesta, ca fiind Dumnezeu, El a devenit om.
Cap. 10:34-36
Daca interpretarea lor ar fi fost falsa, cu siguranta ca Domnul ar fi corectat imediat o eroare atat de grozava si ar fi respins pretentia de divinitate. Dar El nu a facut nimic ; dimpotriva, Domnul confirma revendicarea Sa facand apel la propriile lor Scripturi, condamandu-i astfel prin cuvintele gurii lor pentru respingerea divinitatii Sale. Citand Psalmul 82:6, Domnul intreaba : "Nu este scris in legea voastra : Eu am spus : Sunteti dumnezei ?" Daca deci oameni, pusi deoparte pentru a fi judecatori in Israel, ca reprezentanti ai lui Dumnezeu, si la care a venit Cuvantul lui Dumnezeu, sunt numiti dumnezei, puteau ei sa-L acuze de blasfemie pe Fiul, pe care Tatal L-a sfintit (sau : "L-a pus deoparte") si pe care L-a trimis in lume, atunci cand El pretinde ca este o Persoana divina ?
Cap. 37, 38
La capitolul 8, Domnul a spus ca daca ei erau cu adevarat copiii lui Avraam, trebuiau sa dovedeasca facand faptele lui Avraam (8:39). Acum El aplica la Sine Insusi acest argument convingator. Daca El nu facea lucrarile Tatalui Sau, ei puteau refuza pe buna dreptate sa creada ca El era Fiul. Daca El facea lucrarile Tatalui Sau, ei aveau garantia nu doar ca El era Fiul, dar si ca Tatal era in El si El in Tatal. Lucrarile pe care El le facea erau dovada sigura ca o Persoana divina era prezenta, actionand in putere si in dragoste. Tatal era manifestat ca fiind in El, la fel cum El era in mod evident in natura Tatalui si in taina gandurilor si planurilor de dragoste ale Tatalui.
Cap. 10:39-42
Ultimile versete rezuma efectul acestui al doilea discurs. Respingand cuvintele si lucrarile Domnului, iudeii necredinciosi cautau sa-L prinda. Necredinta lor era totala, dar timpul Sau nu venise inca. Astfel, El a plecat dincolo de Iordan. Ei l-au alungat deja pe omul care L-a marturisit pe Hristos ; acum, complet respins de natiune, Pastorul Isi ia locul de ocara afara din tabara. Acolo, in afara, "multi au venit la El" si "multi au crezut in El". Pastorul devine astfel conducatorul turmei Sale afara din staulul iudaic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu