temelia si adevarul

 

                     Evanghelia dupa Ioan - Isus Fiul lui Dumnezeu

                                        Comentarii detaliate asupra Evangheliei dupa Ioan

                                                                                 - X -

     Hamilton Smith

     12     Respingerea lucrarilor lui Hristos - Ioan 9

     Capitolul 8 a pus inaintea noastra marturia cuvintelor Domnului. El a spus lumii lucrurile pe care le-a auzit de la Tatal (8:25-28). Capitolul 9 prezinta marturia lucrarilor Sale : la fel cum mai inainte a spus cuvintele Tatalui, acum El afirma : "Eu trebuie sa lucrez lucrarile Celui care M-a trimis" (9:4). Nu doar ca Domnul aduce lumina in lume, descoperind inima lui Dumnezeu, dar El actioneaza, de asemenea, in har pentru a deschide ochii orbilor si le permite sa discearna adevarul. Astfel, orbul nu primeste doar vederea naturala, ci el primeste o viziune spirituala pentru a vedea gloria Fiului ca trimisul Tatalui.

     In plus, capitolul arata modul in care Domnul a eliberat oile Sale din staulul iudaic ca sa fie introduse in mantuire si libertatea crestinismului. In final, vedem in acest pasaj cum sistemul iudaic este pus deoparte ca fiind cufundat in orbire spirituala.

     Marea tema a capitolului 9 este deci lucrarea Domnului prin care El deschide ochii orbilor pentru ca ei sa vada gloria Persoanei Sale. El scoate astfel sufletele din intunericul iudaismului, pentru ale pregati pentru pozitia crestina, care este prezentata, la capitolul urmator, unde vedem un singur Pastor si o singura turma.

     In capitolul precedent, iudeii au respins in totalitate cuvintele lui Hristos. Ei Il acuzau ca are demon si au luat pietre sa arunce impotriva Lui. Prin urmare, El iese din templul lor, trecand printre ei, si a plecat. La capitolul 9, vedem ca atunci cand Se separa de natiune in judecata, El cheama in har propriile Sale oi.

     Cap. 9.1

     Astfel, in momentul in care Isus paraseste natiunea, El binecuvanteaza un sarman om, conducandu-l de la orbire la credinta si de la cersetorie la adorare. Ca intotdeauna in aceasta Evanghelie, suveranitatea harului este scoasa in evidenta. In Evanghelia dupa Luca, femeia a venit la Hristos in casa lui Simon ; in aceasta de care ne ocupam, Domnul S-a apropiat de femeia de la fantana. In Luca, paraliticul este adus la Hristos ; in Ioan, Domnul S-a dus la slabanogul de la scaldatoare. La fel, orbul din Luca striga la Domnul ; aici, Domnul a venit inaintea omului orb. Prin Evanghelia dupa Luca, invatam ca toti pacatosii in nevoie sunt invitati sa vina la Hristos. Ioan ne prezinta un adevar mult mai inalt, si anume ca Dumnezeu S-a apropiat de pacatosi in Persoana Fiului Sau, pentru a ne spune ca ne iubeste.

     Cap. 9:2, 3

     Cu prejudecatile lor iudaice, ucenicii gandeau ca orbirea trebuie sa fi fost cauzata prin anticipatie pentru un pacat care avea sa fie infaptuit, dar cunoscut de Dumnezeu, sau ca rezultat al pacatului parintilor acestui om. In raspunsul Sau, Domnul arata ca Dumnezeu poate sa Se foloseasca de o suferinta pentru a manifesta lucrarile Sale. O boala in viata nu rezulta neaparat dintr-un pacat specific ; ea poate fi ingaduita pentru a revela harul lui Dumnezeu.

     Cap. 9:4, 5

     Daca starea omului a oferit  o ocazie de manifestare a lucrarilor lui Dumnezeu, Domnul era acolo pentru a le "face". Era ziua prezentei Sale in lume in har activ ; va veni noaptea absentei Sale cand nimeni nu poate sa lucreze. Atat timp cat Hristos Se afla in lume era lumina lumii, si in timpul vietii Sale aici jos, trebuia ca El sa lucreze, caci dragostea nu poate sa se odihneasca acolo unde se afla suferinta ; lumina nu se putea odihni in prezenta pacatului. Cand Hristos va pleca, si pana la intoarcerea Sa, totul va fi incheiat pentru lume. Cu siguranta, in urma mortii si inaltarii Sale, o marturie este data fata de lume, si harul lui Dumnezeu este vestit. Totusi, aceasta marturie cheama afara din lume un popor pentru o binecuvantare cereasca ; in niciun caz, ea nu usureaza lumea de necazurile ei. Acest aspect al lucrarii Sale va caracteriza Mileniul ; "nimeni nu poate sa lucreze" in timpul noptii respingerii lui Hristos.

     Cap. 9:6, 7

     Dupa ce a explicat adevaratul caracter al momentului de atunci, precum si pozitia si lucrarea Sa in lume, Domnul va deschide ochii orbului. El o face intr-un fel care scoate in evidenta gloria Persoanei Sale. Scuipatul vorbeste de eficacitatea care vine de la Sine ; pamantul prezinta in imagine umanitatea pe care a luat-o. Acoperirea ochilor orbului cu tina (pamant si scuipat) ar trebui in mod natural sa impiedice vederea. Astfel, omul cazut s-a folosit de umanitatea pe care Domnul a imbracat-o pentru a nega divinitatea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu. Umilul har al umanitatii Sale era o piatra de poticnire pentru acesti iudei. Credinta care a recunoscut in acest Om smerit pe trimisul Tatalui a depasit o astfel de dificultate. Din momentul in care acest adevar este legat de Peroana Lui, totul este clar. Si Domnul a zis omului : "Du-te, spala-te in scaldatoarea Siloamului (care inseamna "Trimis")". Crezand in cuvintele Domnului, acesta se duce, se spala, "si s-a intors vazand". Omul a descoperit cu adevarat vederea naturala, dar intr-un mod care revelaza lucrarea Domnului ca Fiul trimis de Tatal pentru a da vedere spirituala. Ca pacatosi nenorociti, cand vom recunoaste ca Acest Om smerit si binecuvantat este o Persoana divina trimisa de Tatal pentru a mantui si binecuvanta o fiinta pierduta, atunci totul se clarifica. Ochii ni se deschid si vedem harul care a venit la noi pentru a satisface nevoile noastre (Galateni 4:4).

     Versetele care urmeaza prezinta rezultatul marturiei lui Hristos ca Trimisul lui Dumnezeu pe de-o parte si, pe de alta parte, consecintele solemne ale respingerii lucrarilor Sale. Omul ai carui ochi au fost deschisi Il marturiseste cu indrazneala pe Hristos, cu un dublu rezultat : cu cat mai mult marturiseste adevarul pe care il cunoaste, cu atat mai mult el creste in cunostinta lui Hristos ; si cu cat mai mult traieste potrivit luminii pe care a primit-o, cu atat mai putin este acceptat in lumea religioasa. In timp ce omul inainteaza mai mult in lumina, cei care L-au respins pe Hristos se afunda in intunericul cel mai adanc.

     Exista astfel un conflict intre lumina si intuneric. Cu cat marturia omului despre Hristos este mai clara, cu atat mai puternica este opozitia pe care o intalneste din partea celor care nu suporta lumina. Daca omul ai carui ochi au fost deschisi vorbeste despre Cel prin care a primit binecuvantarea, el este contrat de lume sub toate formele ei - fie din cercul social, religios sau din casa lui.

     Cap. 9:8-12

     El are de-a face mai intai cu lumea sociala - vecinii. Ei vad schimbarea in om si intreaba cum s-a produs aceasta. Raspunsul este simplu si foarte frumos : "Un Om, numit Isus" i-a deschis ochii. Aceasta marturie l-a facut sa nu fie dorit in cercul social. Vecinii l-au dus la farisei, ca pe o persoana care se incadreaza mai bine in cercul religios.

     Cap. 9:13-17

     Neputand tagadui faptul ca ochii omului au fost deschisi de Isus, fariseii ridicau obiectii deoarece minunea a fost facuta in ziua de sabat. Vindecarea orbului constituia o dovada evidenta ca Isus era Dumnezeu ; fara niciun sentiment al propriei lor ruine si judecand pe Hristos dupa prejudecatile lor religioase, fariseii gandeau ca Isus nu poate fi de la Dumnezeu, fiindca El "nu tine sabatul". Uni risca totusi ridicand un protest slab ; ei au intrebat pe buna dreptate : "Cum poate un om pacatos sa faca asemenea semne ?" Dupa ce a marturisit deja ca Hristos este "Un Om numit Isus", orbul vindecat, beneficiind de o lumina mai mare si cu multa indrazneala, afirma acum ca El este un profet, care a venit de la Dumnezeu cu gandul lui Dumnezeu si puterea lui Dumnezeu.

     Cap. 9:18-23

     Neconvinsi si neincrezatori, iudeii se indreapta atunci spre parinti, sperand sa afle de la ei ceva care le-ar permite sa se sustraga adevarului. Cu totii erau hotarati sa-L respinga pe Hristos, dar nimeni nu putea tagadui ca ochii omului au fost deschisi. Astfel, fiecare din aceste cercuri (social, religios, familial, n.t.) si-a pus intrebarea : Cum si-a capatat omul vederea ? (9:10, 15, 19, 26). Cu totii cautau sa explice vindecarea omului printr-un alt mijloc decat lucrarea lui Hristos.

     Parintii au trebuit sa marturiseasca ca omul este fiul lor, ca s-a nascut orb si ca acum vede. Ei au refuzat sa-si spuna parerea despre modul cum si-a capatat vederea. Ei isi declina intrega responsabilitate cu privire la fiul lor ; el are o varsta. Ei nu doresc sa compromita reputatia lor religioasa in sinagoga identificandu-se cu un om care L-a marturisit pe Isus, chiar daca este vorba de fiul lor.

     Cap. 9:24-29

     Neprimind niciun ajutor de la parinti, iudeii se indreapta pentru a doua oara spre omul vindecat. Ei nu puteau tagadui minunea ; dar nu voiau sa-L recunoasca pe Isus. Prin urmare, bazandu-se pe autoritatea lor religioasa ii cer omului sa "dea glorie lui Dumnezeu" ; ei Il ignora complet pe Hristos ; intr-adevar, ei indraznesc sa afirme : "Noi stim ca Omul acesta este un pacatos".

     Omul refuza sa se lase tarat intr-o discutie cu privire la caracterul Domnului, dar reafirma ceea ce el stia, si ceea ce ei nu puteau sa tagaduiasca, si anume ca el a fost orb si ca acum vedea. Neputand sa dezminta aceasta simpla constatare a acestui fapt, ei au recurs la injurii. Il insulta pe om, reprosandu-i ca este un ucenic al lui Hristos, si afirmand ca ei sunt ucenici ai lui Moise. Despre Isus, ei vorbesc cu dispret ca nu stiu de unde este.

     Cap. 9:30-34

     Avand ochii deschisi, cersetorul poate merge mai departe in adevarul cu privire la Persoana lui Hristos decat acesti oameni care marturiseau ca sunt ucenicii lui Mose. Ei este uimit de ignoranta si absurditatea necredintei lor. Niciodata nu a avut loc o astfel de minune, si totusi ei au afirmat ca Cel care a facut aceasta mare lucrare era un pacatos. "Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi... Daca Acesta n-ar fi de la Dumnezeu nu ar putea face nimic". Astfel, omul este condus printr-o credinta simpla sa marturiseaca ca Isus este "Dumnezeu".

     La fiecare marturisire, ura clasei religioase oficilale se mareste. Acum, in final, nefiind in stare sa contrazica marturia categorica a omului, ei l-au insultat pretinzand ca el poarta de la nasterea sa semnul pacatului pe fata, ceea ce Domnul a condamnat ca fals la versetul 9:3.

     Iudeii neputand nega evidenta minunii, chiar daca ura lor ii facea sa depuna toate eforturile pentru a subestima lucrarea Sa. Argumentele omului sunt incontestabile, dar mandria lor religioasa ii facea sa refuze sa invete adevarul de la o persoana simpla si neinvatata (in scolile lor, n.t.). Ei au recurs la injurii si in final l-au scos afara.

     Cap. 9:35-38

     In ultimile versete, starea solemna a celor care au respins lumina este pusa in contrast cu binecuvantarea omului al carui suflet intunecat a primit lumina. Din cauza rautatii omului, venirea lui Hristos in lume are ca efect aducerea judecatii peste cei care L-au respins. Totodata, El a venit in har pentru ca cei care nu vad - care recunosc ca sunt orbi - sa vada ; dar, referitor la cei care au marturisit ca au lumina, si care L-au respins, venirea Lui ii va face orbi. Multumiti de propria lor religie, si fara constienta nevoilor lor ca pacatosi, ei s-au impiedicat si au cazut in fata umilului har al umanitatii Sale ; ei nu au vazut Dumnezeirea Lui : ca El era Fiul lui Dumnezeu trimis de Tatal.

     Deranjati de cuvintele Domnului, fariseii au intrebat : "Nu cumva suntem si noi orbi ?" In raspunsul Sau, ii avertizeaza ca se condamnau singuri marturisind ca vad ; caci, in timp ce spun ca vad, ei au respins in mod voit pe Trimisul Tatalui. Ei nu au vrut nici sa auda cuvintele Sale, nici sa fie invatati prin lucrarile Sale. A-L respinge in mod voit pe Hristos, in timp ce marturiseau ca vad, constituie un pacat care a ramas peste ei si care a aruncat natiunea in intuneric ; nu vor iesi din aceasta stare decat atunci cand, prin necazul cel mare, o ramasita va fi adusa la lumina. La fel, crestinatatea corupta este gata sa se cufunde in intuneric, caci, in timp ce se lauda cu lumina si bogatiile ei, L-a lasat pe Hrisotos in spatele usii.