Translate

marți, 30 iulie 2024

 


                                  Prima epistolă către Tesaloniceni

                                                                          - V -


     Hamilton Smith


     5     1 Tesaloniceni 5 - Ziua Domnului

   După ce ne-a învățat despre venirea Domnului în legătură cu ai Săi, apostolul vorbește acum despre venirea Domnului în legătură cu lumea, ca introducere a zilei Domnului.
     În versetele 1 la 3, el face referire la ziua Domnului și la efectele sale asupra lumii.
   În versetele 4 la 11, el ne învață cum trebuie să se poarte cei care, în noaptea absenței lui Hristos, traversează această lume în lumina zilei care va veni.
    În versetul 12 la 22, suntem avertizați și îndemnați cu privire la anumite pericole care asaltează calea creștinului.
     În versetele 23 la 28, apostolul încheie epistola sa cu rugăciunea și saluturile obișnuite.


     5.1     1 Tes. 5:1-3 - ziua Domnului

     A fost necesar ca apostolul să le scrie acestor credincioși despre adevărata speranță creștină ca să corecteze gândurile lor cu privire la venirea Domnului pentru sfinții Săi. Dar nu era nevoie să le scrie în detaliu despre "timpuri și vremuri", la care se referă ziua Domnului. "Timpurile și vremurile" nu se referă în mod direct la Biserică ; ele se referă la timpurile și condițiile în care Dumnezeu va împlini căile Sale față de pământ, după cum a prezis în Scripturile profetice. Domnul a spus ucenicilor Săi : "Voi nu trebuie să cunoașteți timpurile și vremurile pe care Tatăl le-a așezat sub propria Sa autoritate" (Fapte 1:7). Astfel, orice tentativă de a calcula și de a prezice data evenimentului sau a venirii Domnului pe pământ plecând de la profețiile lui Daniel sau de la alte Scripturi, va fi în zadar, și chiar rău, căci aceasta va fi o tentativă de a descoperi ceea ce Domnul a spus în mod expres că aceasta nu este pentru cunoașterea noastră.
     Apostolul trece astfel de la răpirea sfinților la ziua Domnului. Una este o scenă de bucurie și de binecuvântare pentru sfinți ; cealaltă este o scenă de groază și de judecată pentru o lume care L-a respins pe Hristos.
     Profeții au făcut constant referire la ziua Domnului. Aceasta are întotdeauna în vedere ziua intervenției Domnului în judecată asupra pământului, conducând la restaurarea lui Israel și la binecuvântarea națiunilor. Este ziua când Domnul va interveni în problemele acestei lumi, ocupându-Se de orice rău și introducând toate binecuvântările domniei Sale.
     Deși este inutil să le scrie despre această zi, apostolul le amintește trei fapte importante :
   - Întâi de toate, le spune cum va fi introdusă ziua Domnului. Aceasta va fi un eveniment neașteptat pentru lume, așa cum un hoț vine pe neașteptate în noapte (5:2) ; ea va veni deodată, ca durerile peste femeia însărcinată (5:3).
   - În al doilea rând, apostolul vorbește despre starea lumii când va fi introdusă ziua Domnului. Lumea va atinge un stadiu de autosatisfacție combinat cu o ignoranță absolută față de Dumnezeu. Toate eforturile politicienilor de astăzi sunt îndreptate pentru abolirea războiului și asigurarea securității națiunilor. Eforturile lor vor atinge un punct care, în aparență, vor fi încununate de succes, și vor zice : "pace și siguranță". Dar vai ! toate aceste eforturi Îl lasă pe Dumnezeu deoparte : ele sunt făcute de o lume care Îl ignoră pe Dumnezeu, o lume descrisă prin aceste două cuvinte "în întuneric" (5:4).
       - În al treilea rând, în ce privește rezultatul său, venirea zilei Domnului va aduce judecata peste cei răi, "o pieire deodată" de care "nu vor scăpa" (5:3).


     5.2     1 Tes. 5:4-11 - Purtarea care este potrivită pentru cei care umblă în lumina zilei viitoare a Domnului

     5.2.1     1 Tes. 5:4-5

     Dacă, în viitor, ziua Domnului va avea consecințe teribile pentru lumea nelegiuită, în prezent, lumina acestei zile trebuie să aibă un efect benefic asupra oamenilor evlavioși.
     Credincioșii, cei pe care apostolul îi numește frați, nu sunt în întuneric. Ei sunt "fiii ai luminii și ai zilei". Credincioșii sunt caracterizați prin cunoașterea lui Dumnezeu și prin faptul de a fi în lumina zilei care va veni. Lumea este caracterizată prin "noapte" și "întuneric". Absența lui Hristos este ceea ce face noapte, și ignorarea lui Dumnezeu care constituie întunericul (comp. Ioan 12:35,36,46 ; 13:30).
     Acești convertiți cărora apostolul le-a scris, s-au întors la "Dumnezeul viu și adevărat". Fiind în lumina lui Dumnezeu, deplin revelată în Hristos, nu mai erau ignoranți în ce-L privește pe Dumnezeu, și nu mai erau surprinși de judecata bruscă care vine peste lume.


     5.2.2     1 Tes. 5:6-7

     Fiindcă sunt fii ai luminii și ai zilei, apostolul îi îndeamnă să fie consecvenți în ce privește caracterul lor.
     El le spune, înainte de toate, "să nu dormim ca ceilalți" (5:6a). Un om care doarme nu este influențat de tot ceea ce se petrece în jurul său și nu este conștient. Lumea este total inconștientă spre ceea ce se îndreaptă, de întreaga inutilitate a tuturor eforturilor sale și de apropiata sa ruină. Credincioșii trebuie să vegheze ca să nu cadă într-o stare de apatie spirituală, deviind precum lumea, și indiferenți față de ziua Domnului.
     În al doilea rând, trebuie să veghem (5:6b). Trebuie nu doar să așteptăm venirea Domnului, dar și să veghem. Domnul Însuși a spus : "Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind" (Luca 12:37).
     În al treilea rând, suntem îndemnați să fim treji (5:6b), în contrast cu o stare reprezentată prin beție (5:7), care plasează omul sub o influență rea. Trebuie să veghem ca să nu fim sub influențele toxice ale lumii. Cu privire la Hristos și la ziua Sa, trebuie să veghem ; cu privire la lume, trebuie să fim treji.


     5.2.3     1 Tes. 5:8

     În al patrulea rând, dacă vrem să scăpăm de influențele nefaste ale acestei lumi, avem nevoie de platoșa credinței și a dragostei, și de coiful mântuirii. Pentru a scăpa lumea din vedere, avem nevoie de credință, căci credința nu este influențată de vedere, ci trăiește în lumina a ceea ce nu se vede. Pentru a scăpa de pofta lumii, este nevoie să fim guvernați de dragoste. Pentru a scăpa de planurile deșarte ale lumii cu privire la viitor, cu perspectivele lor înșelătoare și speranțele lor deșarte, avem nevoie de "speranța mântuirii". Nu este speranța de a îmbunătăți starea lumii, sau de a reforma răul din lume, ci ceea ce așteptăm este împlinirea speranței mântuirii care ne va elibera complet de lume și de judecata ei, pentru a avea parte de lumea viitoare


     5.2.4     1 Tes. 5:9-10

     În al cincilea rând, pentru a susține "credința", "dragostea" și "speranța", avem nevoie să realizăm scopul lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu nu rânduit credinciosul la mânie (5:9a), ci "la dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Hristos". Mântuirea este văzută aici ca eliberarea viitoare, finală și completă de lume și de judecata ei viitoare.
     La ceea ce Dumnezeu ne-a rânduit este adus "prin Domnul nostru Isus Hristos" și prin moartea Sa pentru noi (5:9b). El a murit pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. Eficacitatea morții Sale este de așa natură încât ne face potriviți să fim "împreună cu El" (5:10). Dacă adormim, noi plecăm să fim împreună cu El, după cum a putut să-i spună tâlharului muribund de pe cruce : "Astăzi vei fi cu Mine în paradis". Dacă totuși suntem lăsați aici pentru un timp, El vrea să umblăm în despărțire de lume "împreună cu El".


     5.2.5     1 Tes. 5:11

     În al șaselea rând (5:11a), apostolul zice : "De aceea, încurajați-vă unii pe alții". Văzând că suntem rânduiți pentru mântuire, și că privilegiul nostru este de a trăi împreună cu Hristos acum, și de a fi răpiți împreună la întoarcerea Domnului în văzduh foarte curând, să ne încurajăm unii pe alții în toate necazurile și greutățile drumului.
     În al șaptelea rând (5:11b), apostolul ne îndeamnă să ne zidim unul pe altul, în credința noastră preasfântă, după cum este spus în altă parte (Iuda 20). Părtășia creștină, potrivit lui Dumnezeu, este deci alcătuită din credincioși care se iubesc unii pe alții, care se îndeamnă (încurajează) unii pe alții și care se zidesc unii pe alții (3:12 ; 4:9,18 ; 5:11).


     5.3     1 Tes. 5:12-22 - Îndemnuri și avertismente

     După ce i-a mângâiat pe sfinți cu privire la cei care au adormit, și cu privire la ziua Domnului și la însemnătatea ei prezentă asupra vieții și a căilor noastre, apostolul ne dă îndemnuri și avertismente generale referitoare la pericolele speciale la care suntem cu toții expuși permanent.


     5.3.1     1 Tes. 5:12-13

     Recunoașterea celor care conduc în Domnul. Suntem îndemnați să-i recunoaștem pe cei care se ostenesc în slujba Domnului și care conduc pe ai Săi în teamă de Domnul, chiar dacă trebuie să ne avertizeze. Trebuie să apreciem foarte mult astfel de persoane în dragoste datorită lucrării lor. Nu se sugerează ca îndemnul să se limiteze doar la cei care și-au abandonat vocația (meseria) lor pământească ;  poate fi și acesta cazul, sau nu.

     "Fiți în pace între voi" (5:13b). Există totdeauna pericolul să ne tulburăm cu alții pe cale. Altădată, Domnul a putut să-i întrebe pe ucenicii Săi "Despre ce discutați pe drum? Și ei tăceau, pentru că pe drum se întrebaseră unul pe altul cine să fie mai mare" (Marcu 9:33-34). În spatele oricărei dispute care are loc în mijlocul poporului lui Dumnezeu, se va găsi probabil că, indiferent de subiectul imediat al disputei, motivul este că cineva vrea să fie mai mare. Altfel, oricare ar fi dificultatea, nu este nevoie de ceartă. Doar în măsura în care îl considerăm superior pe celălalt față de noi înșine putem "fi în pace" între noi.


     5.3.2     1 Tes. 5:14

     Grija evlavioasă unii față de alții. În poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie această grijă evlavioasă pentru a-i avertiza pe toți cei care sunt înclinați să umble în dezordine, pentru a mângâia pe cei descurajați și pentru a veni în ajutorul celor slabi.
     Răbdarea. Oricare ar fi forma pe care o ia această grijă, ea trebuie exersată față de toți cu răbdare. Este foarte ușor să fii răbdător față de persoane care sunt blânde și smerite, dar va fi necesar un mare har dacă vrem să dovedim răbdare față de toți, fie ca sunt blânzi și smeriți, fie că sunt provocatori și agresivi.


     5.3.3     1 Tes. 5:15

     Respingerea răzbunării (5:15a). Trebuie să veghem ca nimeni să nu întoarcă rău pentru rău. Există întotdeauna pericolul de a răspunde la carne prin carne. Poate că trebuie să tăcem în prezența răutății, și chiar să evităm pe cel care acționează astfel (2 Tim. 4:14-15), dar în niciun caz nu trebuie să răspundem cu rău pentru rău.
     "Urmăriți ce este bine" (5:15b). Evitând răul, trebuie să "urmărim ce este bine unii față de alții și față de toți". Cărnii îi place să se ocupe de rău ; dar, în timp ce aceste îndemnuri ne avertizează să nu fim indiferenți față de rău, și chiar să ne ocupăm de el dacă este cazul, totuși, ceea ce trebuie să urmărim este ceea ce este bine.


     5.3.4     1 Tes. 5:16

     "Bucurați-vă întotdeauna". Lumea este plină de tristețe, și într-o astfel de lume Domnul a fost Omul durerilor știind ce este întristarea ; dar bucuria Lui în Tatăl și în perspectiva care era înaintea Lui era neîntreruptă. Astfel, în ceasul cel mai sumbru al lepădării Sale, citim : "Isus S-a bucurat în duh" (Luca 10:21). În același fel, credinciosul este chemat să se "bucure întotdeauna".


     5.3.5     1 Tes. 5:17

     "Rugați-vă neîncetat". Rugăciunea este o resursă întotdeauna prezentă pentru cel credincios. Oricare ar fi îngrijorările, încercările, solicitările, trebuie să le facem cunoscute lui Dumnezeu prin rugăciune (Filip. 4:6).


     5.3.6     1 Tes. 5:18

     "Mulțumiți pentru toate (în fr. este "în toate")". Rugăciunea trebuie să fie însoțită de mulțumiri. Nu suntem chemați să mulțumim pentru toate, ci în toate. În încercările cele mai dureroase, sau în durerile cele mai profunde, credința va găsi ceva pentru care să mulțumească.


     5.3.7     1 Tes. 5:19

     "Nu stingeți Duhul". În epistola către Efeseni suntem avertizați să nu întristăm Duhul, care, potrivit pasajului, are legătură cu îngăduința cărnii. Aici, contextul este rugăciunea, mulțumirea și profeția. "A stinge Duhul" pare să însemne împiedicarea rugăciunii, sau a laudei, sau a slujirii. Aceasta poate fi prin forțarea unei slujiri în afara călăuzirii Duhului, sau reținerea de la exercitarea slujirii când Duhul ar vrea să conducă la rugăciune sau laudă


     5.3.8     1 Tes. 5:20

     "Nu disprețuiți profețiile". Epistola către Corinteni ne spune că cel care profețește "vorbește oamenilor pentru zidire, îndemnare și mângâiere" (1 Cor. 14:3). Să nu luăm cu ușurătate ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună prin slujitorii Săi.


     5.3.9     1 Tes. 5:21

     "Cercetați toate lucrurile". Dacă nu trebuie să disprețuim o slujire, nu suntem mai puțin responsabili de a o "cerceta" [testa] prin Cuvânt. Există întotdeauna pericolul de a primi un adevăr prin simpla autoritate a celui care învață. Apostolul a putut spune într-o epistolă : "doi sau trei profeți să vorbească, iar ceilalți să judece" (1 Cor. 14:29).

     "Țineți ce este bun". După ce am cercetat ceea ce am auzit, trebuie să reținem, sau să ținem cu tărie, ceea ce este bun. De multe ori, există tendința de a reține ceea ce nu este de folos, și a lăsa să ne scape ceea ce este bun.


     5.3.10     1 Tes. 5:22

     "Feriți-vă de orice formă a răului". Este ușor să stăm departe de anumite forme ale răului care poate nu ne atrag și să condamnăm aspru păcatele spre care noi nu suntem atrași. Îndemnul este de a ne feri de orice rău, de orice formă pe care el ar putea să o ia.


     5.4     1 Tes. 5:23-28 - Rugăciunea finală și salutările

     5.4.1     1 Tes. 5:23

     În concluzie, apostolul se îndreaptă către Dumnezeu pentru acești sfinți, dorind ca "Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin" ; și ca omul în întregime, duh, suflet și trup, să fie păstrat fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu ar vrea ca fiecare parte a omului - duhul său, afecțiunile sale și trupul său - să fie pusă deoparte de această lume și păstrată pentru Hristos, pentru ca atunci când Domnul nostru Isus Hristos va veni să împărățească, să fim găsiți fără vină  și ca să primim o răsplată deplină.


     5.4.2     1 Tes. 5:24

     Cel care ne-a chemat la glorie este credincios și va împlini scopul pentru care El ne-a chemat.


     5.4.3     1 Tes. 5:25-28

     În încrederea dragostei, apostolul contează pe rugăciunile celor pentru care s-a rugat. El îi salută cu o sfântă afecțiune și îi roagă fierbinte, în Domnul, ca scrisoarea să fie citită tuturor fraților. O astfel de rugăminte avea, fără îndoială, o aplicație deosebită într-o vreme când foarte mulți nu știau să citească.
     În final, el dorește ca harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu ei.

                     .................................................................//...................................................     


     

     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze