Tatăl (făcut cunoscut de Domnul) - Ioan 14-17
J. G. Bellett
1 Domnul făcându-L cunoscut pe Tatăl - Ioan 17:26
"Și le-am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi face cunoscut" (Ioan 17:26). Aceste cuvinte rostite de Hristos cu privire la sfinți, au fost adresate Tatălui. Ele ne spun că marea lucrare a Domnului era să-i familiarizeze pe sfinți cu Tatăl, că aceasta fusese deja lucrarea Lui și că El dorea ca aceasta să fie în continuare.
Această lucrare este plină de binecuvântare. Să ne gândim că sufletele noastre sunt sub o astfel de învățătură ! Fiul hrănește și extinde în noi sentimentul și înțelegerea dragostei Tatălui, și Se străduiește să dea inimilor noastre această bucurie, și să ne-o dea din belșug ! Noi putem fi înceți și suntem înceți în a o învăța. În mod natural, bănuim că toate gândurile fericite sunt de la Dumnezeu. Hristos trebuie să folosească înțelepciunea și energia Sa pentru a ne învăța o astfel de lecție. "Și le-am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi face cunoscut". Dar așa este. Este lecția în care El este profesorul, iar incapacitatea noastră de a o învăța amplifică harul Său, căci El încă face aceasta, încă ne învață aceeași lecție.
Capitolele anterioare (14 la 16) ni-L arată pe Hristos făcându-L cunoscut pe Tatăl. Ele încep prin a ne spune că Tatăl ne-a deschis propria Lui casă - nu numai atât, dar că a construit-o gândindu-Se direct la noi, făcând o casă cu multe locuințe pentru primirea noastră (Ioan 14:2.
2 Mustrarea Domnului pentru Filip
Apoi, cu un anumit resentiment față de necredința lor, El le spune că Tatăl li Se descoperise deja. "De atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe ? Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl". Pentru că lucrurile pe care El le-a spus și le-a făcut, El le-a spus și le-a făcut ca Fiu al Tatălui, ca Cel care era în Tatăl și în care, de asemenea, Tatăl era (Ioan 14:5-14). (*)
(*) Mustrarea Domnului pentru Filip nu are o aplicație directă la necredința lui Filip cu privire la Persoana Fiului, ci la necredința lui cu privire la descoperirea Tatălui care a fost făcută prin Fiul;
Căci aceasta era o necredință naturală, o indispoziție de a învăța lecția Tatălui despre care am vorbit. Și este fericit să o găsim aici mustrată de Domnul. Într-adevăr, numai credința poate sta ca un elev al lui Hristos - acel principiu care doar ascultă. Simțul moral al omului raționează singur în afara acestei școli.
3 A păzi Cuvântul adus de Fiul din partea Tatălui
Isus, însă, continuă lecția, în ciuda acestei încetineli din partea noastră. După această întrerupere, El le spune cum are de gând, după ce va pleca, să-L glorifice pe Tatăl prin faptele și prin experiențele lor (Ioan 14:12-14). Apoi, le spune că Mângâietorul, Duhul adevărului, Duhul Sfânt, care avea să vină la ei, va veni ca Duhul Tatălui, făcându-i conștienți că nu erau orfani, ci că aveau viața Fiului în ei (Ioan 14:16-20). Și din nou, El le spune că faptul de a păzi Cuvântul Său le va asigura sufletele de prezența și comuniunea Tatălui, precum și de a Sa, căci Cuvântul nu era al Său, ci al Tatălui care L-a trimis (Ioan 14:21-24). Acest Cuvânt sau această poruncă care trebuie păzită pentru ca această comuniune să fie asigurată pentru suflet era cu privire la dragoste, căci era Cuvântul adus de Fiul din partea Tatălui, și nu cuvântul adus din partea unui împărat, sau din partea unui judecător, sau din partea unui legiuitor (vezi Ioan 13:34 ; 15:12,17).
4 Tatăl făcut cunoscut ca fiind cultivatorul unei vii - Ioan 15
În toate aceste căi cu adevărat binecuvântate, El ni-L face cunoscut pe Tatăl și nu Se folosește pe Sine decât ca martor sau slujitor al unei astfel de descoperiri. Propria Sa glorie personală este implicată într-o astfel de slujire ; dar nu acesta este scopul Său - scopul Său este de a-L face cunoscut pe Tatăl. Și la fel, atunci când continuă acest discurs minunat, El Îl face cunoscut pe Tatăl ca fiind cultivatorul viei, arătându-ne astfel că rodul căutat este un rod vrednic de mâna unui Tată, un rod pe care copiii, și nu slujitorii sau supușii, trebuie să-l producă (Ioan 151-14). Și din nou, prietenia cu Sine pe care le-a prezentat-o se referă la respectul față de Tatăl, căci El le-a transmis tainele Tatălui în încrederea acestei prieteniei (Ioan 15:15). Și apoi, la sfârșitul aceluiași capitol, El prezintă lumea pur și simplu sub caracterul urii față de Tatăl despre care Fiul a dat mărturie (Ioan 15:23-24).
5 Când va veni Duhul Sfânt, El Îl va face cunoscut pe Tatăl
Cât de mult justifică toate acestea cuvântul : "Le-am făcut cunoscut Numele Tău!" Dar mai departe El anticipează ziua Duhului Sfânt, dar o face amintindu-Și permanent de Tatăl și Îl menționează. Duhul era Duhul Tatălui, dat de El, trimis de El (Ioan 14:16,26 ; 15:26) ; și când El va veni, divinul lor Învățător le spune acum că trebuie ca ei să ceară Tatălui și să primească de la El, pentru ca bucuria lor ca și copii care cunosc dragostea și binecuvântarea unui Tată sa fie completă (sau deplină ; Ioan 16: 23-24) (*). Mai mult, El le spune că în acea zi, vor cunoaște clar înfierea lor sau locul lor cu Tatăl (Ioan 16:25).
(*) Nu lucrul pe care îl primesc le face bucuria deplină, ci dovada pe care o obțin prin aceasta, că ei au inima și urechea Tatălui lor. Tatăl, nu darul, face aceasta pentru ei, umplând bucuria lor (vezi Ioan 16:24).
Și dincolo de toate acestea, și ca o încununare a tot ceea ce a spus, El le spune că cererile Sale pentru ei în cer nu trebuie înțelese ca și cum între ei și Tatăl ar fi o anumită distanță, ci mai degrabă că ei trebuie să se asigure că dragostea Tatălui se odihnește în mod direct peste ei, ca în puterea deplină a relației în care El Se afla față de ei (Ioan 16:26-27).
Așadar, acesta era Numele Tatălui pe care El le-a făcut cunoscut în toate aceste minunate capitole, aducându-L pe Tatăl în gândurile și în bucuria inimilor lor. Și dacă dragostea și cerul ne sunt prețioase, cât de binevenite vor fi aceste comunicări !
6 Primirea comunicărilor Tatălui - Ioan 17
Așadar, potrivit capitolului de încheiere (Ioan 17), putem spune : Nicio veste din partea noastră nu se întoarce spre Dumnezeu într-un mod atât de plăcut ca aceasta, că am primit, prin credință, aceste comunicări de la Tatăl. Fiul ne-a adus un mesaj de iubire din sânul Tatălui și, dacă El Îi spune acum Tatălui că noi am primit mesajul, acesta va fi cel mai prețios răspuns pentru Tatăl. Și o astfel de primire a acestui cuvânt cu privire la Tatăl, va produce în noi o adevărată sfințire, sau separare de lume, căci lumea este cea care refuză să-L cunoască pe Tatăl.
7 În Ioan 14 la 16, Domnul umple sufletul cu gânduri despre Tatăl
Aș putea să o spun mai pe scurt astfel. În Ioan 14 la 16, Domnul Și-a propus să pună sufletele noastre în comuniune cu Tatăl. El umple sufletul cu gânduri despre Tatăl ; amintiri, exerciții spirituale actuale și perspective, toate El le conectează cu Tatăl. El ne spune că în curând vom fi primiți în casa Tatălui ; că Tatăl este Cel care face lucrările și care vorbește prin El, astfel că ceea ce El a spus și a făcut, erau cuvintele și lucrările Tatălui ; că ei vor face în curând lucrări mai mari decât cele pe care le-a făcut El, căci El va merge la Tatăl ; că Mângâietorul le va fi trimis din partea Tatălui ; că roadele lor vor rezulta din faptul că Tatăl era cultivatorul ; că lumea îi va urâ, pentru că ea nu-L cunoaște nici pe Tatăl, nici pe El ; că Tatăl Însuși îi iubește, și că vor intra în curând în sentimentul relației lor cu El.
Dacă Duhul adevărului, Mângâietorul, ne face să realizăm aceste lucruri, atunci putem pune pecetea noastră pe acest cuvânt : "Vă este de folos ca Eu să Mă duc" (*).
Fie ca acest sentiment binecuvântat de relație să umple și să satisfacă sufletele noastre din belșug !
(*) Așadar, pot spune că scopul Domnului în Ioan 13 este să pună sufletele noastre în comuniune cu El în cer.
El ni Se arată pe Sine în cer ca fiind chiar locul locuinței dragostei și al gloriei, căci El trebuia să fie reașezat la Tatăl sus și, acolo sus, să aibă toate lucrurile puse în mâinile Sale de către Dumnezeu. Și în acest fel, El anticipează cerul ca locuință a dragostei și a gloriei Sale.
Dar apoi, El ne spune că va continua totdeauna să lucreze în dragostea Lui pentru noi acolo sus, și în slujirea Sa potrivit cu nevoile noastre - că, deși este acolo sus, El nu ar putea niciodată să ne părăsească, pe noi și nevoile noastre. Astfel, El caută să ne pună în comuniune cu Sine, așa cum El este acum în cer, la fel cum mai târziu ( în Ioan 14 la 16) va căuta să ne pună, așa cum am observat, în comuniune cu Tatăl.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu