temelia si adevarul

 

                                                            ASIRIANUL

                        Ezechiel 38:20-23 ; Daniel 11:40 ; Isaia 31:8-9 ; Matei 24:15-16 ; etc.

     Arend Remmers

     1     Cine este Asirianul ?

     Asiria, numită și Asur în Biblie, este una din cele mai vechi împărății ale lumii. În antichitate, ea acoperea o mare parte din peninsula arabică și din ceea ce este astăzi Irakul, Iranul, Turcia și Siria.

     Asur sau Asiria nu a apărut decât destul de târziu în Biblie (2 Împ. 15:19, etc.), în afara primelor și scurtelor mențiuni din Geneza 2:14 și 10 Ș10-11. Pe lângă Babel / Babilon, Asiria a jucat un rol important ca vrăjmaș al poporului pământesc al lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a folosit de puternica împărăție din nord ca de o nuia de corecție (sau toiag disciplinar) pentru poporul Său. La sfârșitul timpurilor, această împărăție va constitui, împreună cu Antihristul și imperiul roman, unul din cei trei agenți principali ai vrăjmășiei împotriva lui Hristos.

     Asirienii erau idolatri și se mândreau disprețuindu-L pe singurul Dumnezeu adevărat și se credeau mai presus de toate națiunile. În viitor va fi la fel ca în trecut (2 Cr. 32:10-15 ; Isaia 10:10-11). Dar, spre deosebire de imperiul roman care se va alia cu iudeii într-o ostilitate comună față de Dumnezeu și față de Hristosul Său, Asirianul va fi vrăjmaș atât al lui Dumnezeu, cât și al iudeilor. Acest lucru pare să se manifeste deja în Orientul Mijlociu.

     Asirianul din viitor apare în mai multe cărți profetice ale Vechiului Testament (în special Isaia, Daniel, Ioel, Mica, Naum și Țefania) ; de asemenea, el este numit "împăratul din nord" (Dan. 11:40) ; totuși, în versetele precedente, acest termen se referă la diferiți împărați istorici ai Siriei).

     În Noul Testament, în schimb, nu se găsește decât o vagă aluzie. Aceasta deoarece Israel nu are un rol predominant în profețiile Noului Testament. Scopul profețiilor din Vechiul Testament este, în esență, introducerea lui Hristos ca Împărat al lui Israel și al lumii. În acest context, sunt menționate numeroase popoare care au fost sau vor fi în relație cu Israel. În Noul Testament este diferit. De fapt, numai imperiul roman ocupă un loc important acolo, căci acest imperiu a domnit în timpul lui Hristos pe pământ, și va renaște în timpurile de la urmă. Numai popoarele menționate în Apocalipsa 9:14 și 16:12, aflate la răsărit de Eufrat, s-ar putea să se refere la Asirianul viitor.

     În timpurile de la urmă, împăratul din sud se va ridica împotriva lui, iar împăratul din nord se va năpusti asupra lui ca o furtună cu care de luptă, călăreți și multe corăbii ; va intra în țară și se va revărsa și va trece mai departe (Daniel 11:40).

     2     Asaltul asirian

     Ca "nuia de corecție" (Prov. 22:15) trimisă de Domnul, Asirianul, la fel ca în trecut, va pedepsi pe iudeii din viitor din cauza răzvrătirii lor împotriva lui Dumnezeu, a idolatriei lor și a respingerii lui Mesia (vezi Isaia 10:5 ; Daniel 9:27 ; Mica 5:1). Când în a doua jumătate a ultimei săptămâni de ani, înainte de apariția lui Hristos, poporul sub conducerea împăratului său, Antihrist, și în alianță cu imperiul roman, va atinge culmea nelegiuirii sale, Dumnezeu va lăsa Asirianul și pe aliații săi să invadeze țara ca un potop puternic (Isaia 8:7,8). Imaginea apei tumultoase care inundă totul este o caracteristică a Asirianului (Isaia 28:2, 15-18 ; 59:19 ; Ieremia 47:2 ; Daniel 11:40). Nici Ierusalimul nu va fi scutit. Templul, reconstruit în necredință și în care Antihristul se va face adorat, va fi atunci distrus (vezi 2 Tes. 2:4 ; Ps. 74:3,7 ; Isaia 63:18 ; 66:1-6 ; Dan. 12:11 ; Matei 24:15).

     "Când veți vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel, stând în loc sfânt (cine citește să înțeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munți" (Matei 24:15-16).

     Atacurile asiriene descrise în Isaia 10:5-11 și 28:14-22 sunt ultimele accese de mânie ale lui Dumnezeu asupra poporului Său pământesc. Dumnezeu îi va folosi pe asirieni pentru a jefui pe poporul Său și a-l călca în picioare pe străzi. Niciun alt vrăjmaș al lui Israel nu este zugrăvit atât de clar ca instrument de pedeapsă în mâna lui Dumnezeu.

     Asirianul va ataca Ierusalimul de două ori. Prima dată, el va înainta din locul său de origine, adică din nord-est. Locurile menționate în Isaia 10:28-32 (Aiat, Migon, Micmaș, Gheba, Rama, Ghibea, Galim, Lais, Anatot, Madmena, Ghebim, Nob) sunt la nord de Ierusalim. În al doilea atac, el va veni dinspre Egipt, adică din sud, împotriva Ierusalimului și își va așeza tabăra între Mediterană și Ierusalim (vezi Daniel 11:40-45).

     Iudeii nelegiuiți din timpurile de la urmă îl vor fi primit deja pe Antihrist ca și conducător al lor, - cel care "vine în numele lui însuși" (Ioan 5:43). Acesta va încheia literalmente cu conducătorul imperiului roman un "legământ cu moartea" în sensul cel mai adevărat, și o "învoială cu Locuința morților (Șeol)" ; acest conducător al imperiului roman este fiara care se ridică din adânc, iar puterea sa este de origine satanică (Isaia 28:15 ; Daniel 9:27 ; Apoc. 13 ; Apoc. 17:8). 

     La primul atac al Asirianului, o parte a poporului iudeu va căuta refugiu în Egipt, dar Asirianul îi va scoate de acolo (Isaia 30:2 ; Dan. 11:42). Apoi în urma unor zvonuri venite din răsărit și din nord (probabil, în fapt și parțial, vestea despre desfășurarea armatei imperiului roman) - îl vor determina să se întoarcă în Israel (Dan. 11:44,45). Va urma al doilea asediu asupra Ierusalimului de către Asirian. Acest asediu este descris în Isaia 29:1-8, precum și sfârșitul atacatorului - fără ca numele său să fie menționat.

     3     Sfârșitul Asirianului

     Acum vine judecata puterii mondiale pe care Dumnezeu a folosit-o ca "nuia de corecție" împotriva iudeilor nelegiuiți din timpul primului atac. Căci Domnul Isus va coborî din cer pentru a izbăvi rămășița credincioasă dintre iudei. El va nimici mai întâi armata și pe conducătorul imperiului roman, precum și pe Antihrist la Armaghedon, apoi El va zdrobi pe Asirian și aliații săi pe munții lui Israel (Isaia 14:25 ; 31:8,9 ; Isaia 9 ; Daniel 11:45 ; Apoc. 16:13-16 ; 19:19-21).

     Asirianul nu va fi conștient că este un instrument al lui Dumnezeu și va acționa cu aroganță și îngâmfare. Acesta este un alt motiv pentru care Dumnezeu îl va nimici la sfârșit. "Și va fi așa : după ce Domnul va împlini toată lucrarea Sa peste muntele Sion și peste Ierusalim, voi pedepsi rodul îngâmfării inimii împăratului Asiriei și gloria ochilor săi trufași" (Isaia 10:12-15).

     Această lucrare a lui Dumnezeu de pedepsire prin mâna Asirianului este numită lucrarea Sa "ciudată" și "neobișnuită" (Isaia 28:21). Aceasta înseamnă că nu este vorba nici de pedeapsa răului în sine, nici de judecata poporului Său pe care îl iubește. Dumnezeu nu este doar dragoste, ci și lumină, și deci "Dumnezeul judecății" (Isaia 30:18). Ceea ce este ciudat și neobișnuit, este că, pentru a-Și executa judecata, Dumnezeu folosește ca instrumente oameni care sunt chiar mai păcătoși decât cei care sunt pedepsiți.

     Cuvintele din Isaia 10:32-34 se vor împlini abia după ce Asirianul, îngrozit de zvonurile din răsărit și din nord, va pleca din Egipt spre Țara Sfântă. Dumnezeu Își va fi atins scopul cu poporul Său și nu va îngădui vrăjmașului, care a fost toiagul Său disciplinar (nuiaua de corecție) în timpul primului atac, să ridice din nou mâna "împotriva muntelui fiicei Sionului, a dealului Ierusalimului". Puternica armată asiriană, care s-a înălțat ca o pădure de copaci mari și impunători înaintea cetății, este acum doborâtă și nimicită cu o forță teribilă. "Astfel va ajunge la sfârșitul său și nu va fi cine să-l ajute" (Dan. 11:45). Chiar dacă inamicul se năpustește "ca un râu", el va fi pus pe fugă de "suflarea Domnului"(*). Sabia folosită pentru a lovi, iese din gura Domnului (Isaia 59:19 ; vezi Isaia 14:25 ; 31:8 ; Daniel 8:25 ; 11:45).

     (*)  Notă Bibliquest : în Biblia germană (Elberfeld-CSV), Isaia 59:19 este tradus în modul următor : "Când atacatorul va veni ca un râu, suflarea Domnului îl va pune pe fugă", în timp ce Darby în franceză a tradus : "Când vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului va ridica un steag împotriva lui". Cu privire la "suflarea gurii" Domnului, vezi 2 Tes. 2:8. Referitor la sabia care iese din gura Sa pentru a lovi națiunile, vezi Apoc. 19:15.

     "Și Asiria va cădea prin sabie, nu a unui om mare; și sabia, nu a unui om de rând, o va sfâșia. Și va fugi de sabie, iar tinerii ei vor fi supuși tributului. Și, de teamă, el va trece spre stânca lui și căpeteniile lui se vor înspăimânta înaintea steagului, zice Domnul, al Cărui foc este în Sion și al Cărui cuptor este în Ierusalim" (Isaia 31:8,9).

     Când Asirianul își va împlini misiunea, mânia lui Dumnezeu împotriva lui Israel va lua sfârșit atunci. "După ce Domnul va împlini toată lucrarea Sa peste muntele Sion și peste Ierusalim", când mânia Sa împotriva poporului Său apostat și idolatru va fi stinsă, atunci El va nimici instrumentul pe care L-a folosit datorită mândriei și aroganței sale de nespus (Isaia 10:12 ; conf. 40:2). Cu nimicirea Asirianului (și nu a Antihristului și imperiului roman, care au fost judecați deja mai înainte) mânia Domnului va lua sfârșit. Contrar Antihristului și a conducătorului imperiului roman împreună cu armatele lor, care își vor găsi sfârșitul la Armaghedon (Meghido), nimicirea armatei asiriene va avea loc aproape de Ierusalim, în Valea lui Iosafat ("Domnul judecă"), și cu această ocazie Domnul Isus va sta pe Muntele Măslinilor (Ioel 3:12 ; Zah. 14:1-4). 

     Dar judecata conducătorului Asiriei și a armatei sale nu se va sfârși. Există un "apoi" : vrăjmășia națiunilor împotriva lui Israel nu se va încheia definitiv decât prin apariția lui Hristos. "În ziua aceea va fi o cale largă din Egipt în Asiria și asirianul va veni în Egipt și egipteanul în Asiria; și Egiptul va sluji (Domnului) împreună cu Asiria" (Isaia 19:23-25). Cât de mare este harul lui Dumnezeu!

     4     Gog și Magog din adâncurile nordului

     Când toate judecățile împotriva națiunilor ostile lui Dumnezeu și a poporului Său se vor încheia, pacea atât de mult așteptată va veni sub domnia lui Mesia. Dar tocmai în acel moment, va fi un ultim atac violent venind dinspre nord. Asirianul, viitorul împărat din nord, nu a fost decât un reprezentant și un precursor al acestei puteri vrăjmașe (*).

    (*)  Majoritatea profeților Vechiului Testament au o "viziune îndepărtată" și nu fac deosebire între Asirian și Gog, dar nu trebuie confundat cu "Gog și Magog" din Apoc. 20:8, care nu va apare decât la sfârșitul Împărăției milenare.

     Acest atac descris în Ezechiel 38 și 39 va veni în momentul care urmează restaurării complete a poporului Israel în țara promisă, conform capitolelor precedente 36 și 37. În acest context, modul de a-l caracteriza pe împăratul din nord, Asirianul, în Daniel 8:24 este remarcabil : "Și puterea lui va fi mare, dar nu prin propria lui putere". Aceste cuvinte indică faptul că, în spatele acestui împărat, există o altă putere, mai mare : aceasta este Gog și Magog. 

      Dumnezeu îl cheamă pe acest ultim atacator "Gog din țara lui Magog, căpetenia Roșului, a Meșecului și a Tubalului" care va veni "din adâncurile nordului" (Ez. 38:1,15 ; 39:2). În general, numele Roșu (Rusia ;  în rusă "Rossya"), Meșec (Moscova) și Tubal (Tobolsk) sunt considerate rămășițe ale unei puteri statale din nordul îndepărtat, Rusia. În pofta ei nestăvilită de a jefui și ucide, va sosi cu o imensă armată alcătuită din multe popoare. Ea este marcată de expresiile : "Ca să iei jaf și să iei pradă, ca să-ți întorci mâna împotriva locurilor pustiite care sunt locuite acum, și împotriva unui popor adunat dintre națiuni, care și-a câștigat vite și bunuri, care locuiește în mijlocul țării (sau "al pământului")" (Ez. 38:12). Putem vedea în aceasta o anumită asemănare cu descrierea Asirianului : "Îl voi trimite împotriva unei națiuni fățarnice (sau "profane", "neevlavioase") și îi voi da un ordin împotriva poporului mâniei Mele. ca să-i prădeze și să-i jefuiască și să-i calce în picioare ca pe noroiul de pe străzi" (Isaia 10:6). Această asemănare indică de asemenea existența unei relații între aceste două puteri (*). 

     (*)  Aceasta relație o vedem încă din timpurile noastre între Rusia, Iran, Irak, Siria și Turcia, n.t.

     Atacul lui Gog și Magog are probabil ca scop răzbunarea aliatului său dispărut, Asirianul, dar poate și pentru a-și însuși puterea mondială după nimicirea imperiului roman. Acest obiectiv presupune ca Israelul, care se află în "mijlocul pământului" și de unde se răspândește stăpânirea mondială, să fie la rândul lui nimicit (vezi Isaia 2:2-4 ; Ez. 38:12). Dar cel care nu-L cunoaște nici pe Dumnezeu, nici puterea Sa, va fi exterminat și nimicit pe pământul lui Israel prin confuzie (încurcătură), boală și forțele naturii, pentru că Numele Domnului să fie glorificat și sfințit (Ez. 38:20-23).

     "Și voi intra la judecată cu el cu ciumă și cu vărsare de sânge. Și voi ploua peste el și peste cetele lui și peste popoarele cele multe care sunt cu el, o ploaie torențială și pietre mari de grindină, foc și pucioasă. Și Mă voi preamări și Mă voi sfinți și Mă voi face cunoscut în ochii multor națiuni. Și vor cunoaște că Eu sunt Domnul" (Ez. 38:22-23).

     Numai atunci adevărata dreptate și adevărata pace vor domni pe pământ o mie de ani. Numai Domnul Isus, adevăratul Melhisedec, poate realiza aceasta, fiind socotit ca "Împărat al dreptății, și apoi și Împărat al Salemului, adică Împărat al păcii" (Evrei 7:2). În Împărăția Lui, toate căile lui Dumnezeu în creația prezentă își vor găsi împlinirea pașnică și dreaptă.

                        .........................................................//.....................................................................