temelia si adevarul

                                              ISPITA SI AJUTORUL DIVIN
                                                      - II -


             Credincios este Dumnezeu... impreuna cu ispita, va pregati si scaparea (1 Cor. 10:13)


          Georges André


          3     Pofta carnii

     Trebuie inteles in acest titlu, nu "carnea" in general, natura rea (sau, "firea veche", n.t.) asa cum se gaseste in special in scrierile lui Pavel, ci mai precis "dorintele necontrolate ale naturii omenesti".
     Pofta carnii vine din interior, dupa cum a spus Domnul Isus : "Ce iese din om, aceea intineaza pe om. Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies ganduri rele, adultere, curvii..." (Mc. 7:20-21). Ea intra in joc atunci cand dorintele naturale (*) sunt dereglate, in special in doua directii : domeniul sexual, si excesul in a manca si a bea, "gurmandia".

     (*) Aceste dorinte (instinct sexual, foame, sete, etc.) in ele insele sunt normale. Dar in ce directie sunt ele satisfacute ? Omul este o fiinta a dorintelor, bune sau rele dupa obiectul lor.

     
          3.1  Deviatiile sexuale

     Vorbind despre inviere, Domnul Isus subliniaza ca "la inviere nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer" (Mt. 22:30). Dincolo nu mai este moarte fizica, si, ca o concluzie, nici transmiterea vietii. Pe pamant, intreaga viata, vegetala, animala sau umana, se transmite din generatie in generatie. Exista insa o diferenta semnificativa : planta, sau animalul, se reproduce la anumite perioade; fiinta umana o poate face in mod constient, de bunavoie. Cu mult mai mult, copiii care se nasc din unirea unui barbat si o femeie nu sunt doar fiinte pamantesti, ca un animal sau o planta, ci sunt suflete care vor exista etern. De aici rezulta severitatea extrema a Cuvantului lui Dumnezeu cu privire la toate abaterile de la aceasta facultate de transmitere a vietii. Exercitata in cadrul cuplului, barbatul si femeia uniti in Domnul "pentru a fi o singura carne" (Efes. 5:31), ea ofera o satisfactie profunda. Orice alta unire este desemnata in Cuvant prin termenul de "curvie".
     Perioada de la pubertate pana la casatorie este dificila, si necesita o disciplina personala permanenta, sub privirea Domnului si cu puterea Sa. Levitic 22:4-7, adresandu-se familiei lui Aaron (si 15:16, 17 pentru ceilalti), arata ca incontinenta (scurgerea de samanta, n.t.) nu era ingaduita in Israel si a dus la necuratie; era necesara o curatire; dar dupa apusul soarelui, preotul era curat si putea sa manance din nou din lucrurile sfinte. Nu gasim noi aici o masura corecta in ceea ce priveste importanta care trebuie acordata problemelor care tulbura mintea la cat mai multi tineri, care au experimentat in ei porniri care poate i-au facut sa favorizeze in mod constient aceasta varsare de samanta ? Daca a fost un accident ocazional nu constituie o drama, obiceiul poate duce la o adevarata robie sau la o obsesie riscanta care poate duce chiar la un dezechilibru psihic, o slabire a vietii spirituale, o pierdere a bucuriei comuniunii cu Domnul.
     Relatiile in afara casatoriei dintre un barbat si o femeie sunt condamnate foarte aspru in Vechiul, si cu atat mai mult in Noul Testament : "Dar trupul nu este pentru curvie, ci pentru Domnul... Caci ati fost cumparati cu un pret, glorificati deci pe Dumnezeu in trupul vostru!" (1 Cor. 6:13-20). Cat de multumitori suntem caci Cuvantul adauga : "... si Domnul pentru trup" (v. 13). Putem conta pe puterea si resursele Sale, ca sa fim paziti. Cu siguranta, este necesara toata puterea Sa, intr-un mediu in care curatia relatiilor dupa Cuvant a devenit aproape o exceptie.
     Adulterul, relatia dintre un barbat si o femeie, care pe de alta parte sunt casatoriti, este si mai grava. Incalcarea v. 14 din Exod 20 este pedepsita cu moartea in Levitic 20:10. "Poate un om sa ia foc in san si sa nu-i arda hainele?... Asa si cel care intra la sotia apropelui sau... cel care o face isi distruge propriul sau suflet. Va capata rana si dispret si nu i se va sterge rusinea" (Prov. 6:27-33).
     Domnul Isus merge chiar mai departe, caci El priveste in inima. Dupa ce aminteste porunca din lege, adauga : "Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca a si comis adulter cu ea in inima lui" (Mt. 5:28) !
     Levitic 18:22 numeste uraciune relatiile unui barbat cu un barbat, sau o femeie cu o femeie, dupa cum o face si Romani 1:27. Este o dereglare impotriva naturii, o "patima" (Col. 3:5).


          3.2  Excesele in a manca si a bea

     In pustie, poporul Israel voia sa regaseasca mancarea de pe malurile Nilului (Ex. 16:3 ; Num. 11:5). Cand Dumnezeu le-a dat, aceste alimente au fost primite din mana Sa; pericolul era de a vrea sa se intoarca in Egipt, in lume, pentru a satisface o nevoie carnala nepotrivita. 1 Petru 4:3-4 aminteste ca inainte de convertirea lor, unii au umblat in aceste patimi. Credinciosul este pus la incercare atunci cand vechii sai tovarasi, sau actualii sai colegi, "se mira" ca el nu se mai alatura lor in placerile lor carnale. Un crestin trebuie sa accepte sa fie diferit de oamenii lumii. Romani 13:13-14 insista asupra acestui lucru : "Sa umblam cum se cuvine, ca in timpul zilei". Dupa ce a condamnat excesele de mancare si de bautura, apostolul adauga: "nu purtati grija de carne, ca sa-i treziti poftele".
     Alcoolul facea ravagii in timpul parintilor nostri. Este altfel situatia astazi ? Alte lucruri grave i s-a adaugat, droguri si alte stupefiante, la care putem fi tarati, chiar fara sa ne dam seama. Numai cumpatarea, stapanirea de sine, impreuna cu puterea pe care o da Dumnezeu, va putea sa ne pazeasca : "Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie orice faceti, faceti toate pentru gloria lui Dumnezeu" (1 Cor. 10:31).


          3.3  Resurse divine

     Impotriva ispitei exterioare este nevoie de "impotrivire". Daca cineva este expus poftei carnii, trebuie sa "fuga" (1 Cor. 10:14). Coloseni 3:5 ne spune de "omorarea" madularelor noastre care sunt pe pamant. Aici, cuvantul a omori are sensul de a lasa sa "zaca" (sau, "sa cangreneze, sa se distruga"), nemai alimentand acel organ, care apoi se va atrofia. Ce "hrana" primim din imaginile spre care sunt atrase privirile noastre, din lecturile noastre, din locurile pe care le frecventam ? Acea carte sau revista, acea pictura, care se pare ca nu au facut nicio impresie la prima vedere, vor reapare mai tarziu in memorie cu toata nocivitatea lor.
     Domnul Isus Insusi a spus : "Daca ochiul tau cel drept te face sa te poticnesti, scoate-l si arunca-l de la tine... Si, daca mana ta cea dreapta te face sa te poticnesti, taie-o si arunc-o de la tine" (Mt. 5:29-30).
     Pentru un credincios "atras si ademenit" de pofta carnii, resursa indicata de Cuvantul lui Dumnezeu este "taie-o" (Mt. 5:30). Adesea este foarte greu; dar ce va predomina in suflet, dragostea Domnului sau placerea de sine ?
     Petru ii indeamna pe credinciosi "sa va feriti de poftele carnale ca unele care se razboiesc impotriva sufletului". "Nu purtati grija de carne, ca sa-i treziti poftele", am vazut in Romani 13:14. Cate ocazii de cadere ar putea fi evitate, daca am avea grija sa nu "intram in ispita"!
     Lucrarea lui Samson in Israel a pierdut mult din valoarea sa datorita poftei carnii. Si viata lui David a fost umbrita pana la sfarsit de o zi de neveghere, unde pofta, trezita printr-o privire, i-a adus cele mai nefericite consecinte.
     Avand grija cu ocuparea timpului vom fi paziti. Fara nicio indoiala, primul loc revine Cuvantului lui Dumnezeu si rugaciunii, hrana si respiratia sufletului. Dar cate binecuvantari nu presara Dumnezeu pe drumul nostru, pentru a ne bucura "impreuna cu El" : o ocupatie sanatoasa a mintii in scop profesional sau educativ, un timp de relaxare, de evadare in natura, exercitiile fizice isi au locul lor, - toate acestea constituie un scut care ne va pazi de multe cai gresite.
     Mama lui Lemuel i-a lasat trei sfaturi fiului sau (Prov. 31) :
     - "Nu da femeilor taria ta, nici caile tale celor care distrug pe imparati";
     - "Nu este pentru imparati sa bea vin, nici pentru conducatori sa zica: Unde este bautura tare? Ca nu cumva sa bea si sa uite legea";
     - "Deschide-ti gura pentru cel mut, pentru cauza tuturor celor parasiti. Deschide-ti gura".
     Nu doar indemnuri negative, ci si unul pozitiv : Deschide-ti gura pentru a face parte din bogatiile pe care Domnul ti le-a dat. Deschide-ti gura pentru cel care nu-L cunoaste pe Dumnezeu si nu stie sa vorbeasca cu El. Deschide-ti gura pentru cei nevoiasi si parasiti. Deschide-ti gura pentru a raspandi Evanghelia harului. A dedica timp pentru slujirea Domnului, in dependenta de El si prin dragoste pentru El, ne va salva sufletele de la moarte si ne va pazi de multe pacate.


          4     Mandria vietii

          4.1  Mandria, a se umfla

     Pofta ochilor duce la atragerea catre sine a obiectului invidiat; pofta carnii impinge la satisfacerea dorintelor anormale ale naturii noastre rele; trufia (sau, mandria, n.t.), pe de alta parte, conduce la inaltarea de sine mai presus de ceilalti.
     Aceasta este "vina diavolului" (1 Tim. 3:6), asa cum ne arata Isaia 14:13-14. "Tu ziceai in inima ta: Ma voi inalta in ceruri, imi voi inalta tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu... voi fi asemenea Celui Preainalt!"
     Satan a stiut sa inoculeze aceasta mandrie in inima Evei, zicandu-i: "Veti fi ca Dumnezeu" (Gen. 3:5). La sfarsitul istoriei bisericii, Laodiceea se lauda : "Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic", mandrie spirituala mai rea ca cea de dinainte (Apoc. 3:17).
     Mandria se lauda cu ceea ce suntem, cu ceea ce facem,cu ceea ce avem.
     La nastere, si fara niciun merit din partea noastra, am putea fi inteligenti, sau frumosi, sau puternici. Adonia, al patrulea fiu al lui David, a zis: "Eu voi fi imparat... el era foarte frumos la chip" (1 Imp. 1:5-6). Fariseul se rugau in sine cu aceste cuvinte: "Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni" (Luca 18:11).
     Cat de usor ne putem umfla cu ceea ce am facut. Despre Ozia se spune lucruri deosebite. El a planificat totul pentru dezvoltarea economica si protectia poporului sau. Numele lui s-a raspandit pana departe. "A fost ajutat in chip minunat, pana s-a intarit" (2 Cr. 26:15). "Dar, dupa ce s-a intarit, i s-a inaltat inima pana la cadere" (v. 16). El a vrut sa detina si functia de preot pe langa cea de imparat. El chiar a intrat in templu, in timp ce fiii lui Aaron cautau sa-l opreasca. - In tineretea sa, Saul era "mic in ochii sai" (1 sam. 15:17). Apoi mandria s-a inaltat in inima lui. El si-a atribuit biruintele lui Ionatan (13:4). In loc sa-i nimiceasca pe amaleciti, el actioneaza dupa propria sa gandire decat sa asculte de cuvantul Domnului spus prin Samuel. Chiar si atunci cand parea ca s-a pocait, el i-a cerut profetului sa-l onoreze inaintea batranilor poporului (15:30). - Atentionat cu douasprezece luni inainte, Nebucadnetar staruie in mandria lui: "Nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu pentru casa imparatiei, prin taria puterii mele si spre gloria maretiei mele?" Dumnezeu a trebuit sa-l loveasca pe imparat in nebunia lui, pentru a-l invata ca Cel Preainalt "poate smeri pe cei care umbla cu mandrie" (Dan. 4:30, 37). - Chiar un Ghedeon nu a rezistat dorintei de a ridica un trofeu biruintei sale, o cursa pentru el insusi si pentru familia sa (Jud. 8:27).
     Mandria aluneca, de asemenea, in satisfactia de ceea ce are cineva; asa este bogatul din Luca 12 care isi umple granarele si asigura sufletulului sau multe bunuri, pentru multi ani. - Bogatiile spirituale pot fi cauza unei mandrii chiar mai mari: "Cunostinta ingamfa, dar dragostea zideste" (1 Cor. 8:1). "Ce lucru ai tu, pe care sa nu-l fi primit?" (1 Cor. 4:7). De ce sa va laudati ?
     De asemenea, mandria vrea sa se aseze mai presus de ceilalti. Apostolul avertizeaza ca "sa nu aiba ganduri inalte, peste ceea ce trebuie sa gandeasca, ci sa gandeasca asa ca sa fie cumpatat, dupa cum Dumnezeu a impartit fiecaruia o masura de credinta" (Rom. 12:3). - Unui Diotref ii placea "sa aiba intaietate in adunare" (3 Ioan 9-10). - Altadata, Core, Datan si Abiram s-au ridicat impotriva lui Moise si a lui Aaron , vrand sa-si aroge un loc pe care Dumnezeu nu le-a dat (Num. 16).
     Chiar viata ucenicilor Domnului Isus este un exemplu al acestei pretentii de a vrea sa fii superior fata de ceilalti. Pe drum, dupa ce Isus le-a vorbit despre suferintele Sale, ei discutau intre ei ca sa stie care va fi mai mare (Mc. 9:33-34). Iacov si Ioan (si mama lor) s-au apropiat de El pentru a-I cere cel mai bun loc, la dreapta si la stanga Sa, in glorie (Mc. 10:35). Si, lucru aproape incredibil, Luca ne prezinta o cearta intre ei, imediat dupa instituirea Cinei, unde Domnul a pus inaintea inimilor lor suferintele care-L asteptau (Luca 22:24). 
     De asemenea, mandria tinde sa se compare cu altii in slujba Domnului. Pavel atentioneaza impotriva acestui pericol: "Pentru ca nu indraznim sa ne masuram sau sa ne comparam pe noi insine cu unii care se recomanda pe ei insisi. Dar ei, masurandu-se cu ei insisi si comparandu-se cu ei insisi, nu sunt priceputi. Noi dar nu ne vom lauda in afara masurii, ci dupa masura campului de lucru pe care ne-a impartit-o noua Dumnezeul masurii" (2 Cor. 10:12-13) : sa ne indeplinim slujba pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o; sa folosim "ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu" darurile pe care ni le-a incredintat, "dupa cum Dumnezeu a impartit fiecaruia o masura de credinta", fara a incalca domeniul incredintat altora, nici sa ne arogam o parere sau o reputatie care ne inalta deasupra lor.
     Pericolul este, de asemenea, "de a ne lauda unul cu altul impotriva celuilalt" (1 Cor. 4:6). Este o cursa pentru sine insusi, pentru adunare, si pentru slujitorul insusi daca este admirat.


          4.2    Remedii divine

     Dupa ce a cedat mandriei de a arata toate bogatiile sale trimisilor imparatului de la Babilon, "Ezechia s-a smerit din inaltarea inimii sale" (2 Cr. 32:26). Exemplu de urmat de fiecare data cand constatam  ca mandria a patruns in noi, si a produs roadele sale. Sa-I marturisim lui Dumnezeu vina noastra; sa redobandim constiinta starii noastre de pacatosi mantuiti prin har; sa ne amintim de lucrarea de la cruce, de suferintele Domnului, indurarea al carei obiect am fost si al carei suntem pentru totdeauna. Si, resursa suprema, sa revenim mereu la exemplul Domnului Isus : "Acest gand sa fie in voi, care era si in Hristos Isus... S-a golit pe sine Insusi, luand chip de rob... S-a smerit pe Sine, facandu-Se ascultator pana la moarte" (Filip. 2:4-8).
     Daca refuzam sa ne smerim, atunci Dumnezeu este nevoit s-o faca. Aceasta a fost experienta lui Nebucadnetar. Judecata divina a cazut peste Haman, care, dupa ce i s-a adus cinste de catre oameni si a dorit sa se plimbe pe strazile cetatii ca "omul pe care imparatul vrea sa-l onoreze", a fost spanzurat pe lemnul inalt de cincizeci de coti, pe care il pregatise pentru Mardoheu (Estera 3 la 7).
     In parabola adresata invitatilor care isi alegeau cele mai bune locuri, Domnul Isus avertizeaza: "Nu te aseza la masa in locul de seama, ca nu cumva unul mai de seama decat tine sa fie invitat de el si, venind cel care v-a invitat pe tine si pe el, sa-ti spuna: Da-i acestuia locul; si atunci vei incepe cu rusine sa iei cel din urma loc" (Luca 14:7-9).
     Dupa ce i-a indemnat : "Toti incigeti-va cu smerenie unii fata de altii", Petru adauga: "Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti. Smeriti-va deci sub mana puternica a lui Dumnezeu, ca sa va inalte, la timpul potrivit" (1 Pet. 5:5-6 ; Iac. 4:6 ; Prov. 3:34).