Translate

vineri, 4 octombrie 2019




                                        ISPITA SI AJUTORUL DIVIN
                                                       
                                                                             - III -


             Credincios este Dumnezeu... impreuna cu ispita, va pregati si scaparea (1 Cor. 10:13)


     Georges André


          5     Ispite exterioare

     Ele vin din afara si cauta sa ne faca sa cadem; de asemenea, ele pun la incercare credinta pentru a se vedea realitatea. Astfel de ispite pot, asupra noastra, sa trezeasca pofta, acest raspuns al inimii rele care isi gaseste placerea in rau. Sau, dimpotriva, sa intalneasca credinta care se bazeaza pe Dumnezeu, ca poate elibera.




          5.1  Impotrivirea



     Ea provine din ura oamenilor manati de Satan: "Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urat mai inainte decat pe voi... pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales din lume, de aceea va uraste lumea... Daca M-au persecutat pe Mine, si pe voi va vor persecuta" (Ioan 15:18-20). In primele secole ale bisericii, ca de atatea ori in istoria sa, persecutia a fost inversunata impotriva crestinilor, "focul care a venit peste voi, spre incercarea voastra" (1 Pet. 4:12). Epistola catre Smirna o subliniaza: "Veti avea un necaz de zece zile" (Apoc. 2:10).

     Aceasta impotrivire poate imbraca diferite forme: de batjocura, de calomnie (1 Pet. 2:12), dezavantaje pe care le poate suporta un credincios in profesia lui, de asemenea, piedici pe care Satan le ridica pe cale si in slujba Domnului (1 Tes. 2:18).
     Cuvantul contine numeroase exemple ale acestei impotriviri, mai mult sau mai putin violente. Cei trei tineri evrei care au refuzat sa adore statuia de aur sunt aruncati in cuptorul aprins. Ioan Botezatorul este inchis, apoi decapitat. Ieremia, profetul, a suferit tot felul de insulte si tratamente rele. Unii au fost eliberati, altii "nu au acceptat eliberarea". Iar altii, in final, sunt chemati sa fie credinciosi "pana la moarte" (Ev. 11:33-38).
     In parabola semanatorului, semintele cazute intre stanci reprezinta pe oamenii care, au primit Cuvantul cu bucurie, dar nu au radacina in ei insisi, si cad cand vine necazul sau persecutia din cauza Cuvantului.
     Domnul Isus Insusi a cunoscut aceste ispite, - din partea vrajmasului, fie in pustie fie in Ghetsimani; - din partea fariseilor si a mai marilor poporului, pe parcursul lucrarii Sale. De-a lungul vietii Sale, a "rabdat de la pacatosi asa mare impotrivire fata de Sine" (Ev. 12:3).
     In fata unei astfel de impotriviri, credinciosul este chemat sa ramana "tare in credinta" (1 Pet. 5:9), sa fie "credincios" (Apoc. 2:10). El nu va reusi decat prin puterea lui Dumnezeu care lucreaza in el. Ca raspuns la credinta, potrivit cu masura persecutiei, Dumnezeu va pregati si scaparea, dand puterea de a ramane tare.



          5.2  Preocuparile



     Imprejurarile exterioare, in special nesiguranta viitorului, trezeste in noi ingrijorari, teama, chiar neliniste. Cauza este lipsa noastra de incredere.

     Domnul Isus i-a indemnat pe ai Sai: "Nu va ingrijorati pentru viata voastra" (Mt. 6:25). Apostolul subliniaza : "Nu va ingrijorati de nimic, ci, in orice, faceti cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre" (Filip. 4:6). Psalmistul a facut fericita experienta ca, "In multimea gandurilor dinauntrul meu, mangaierile Tale au facut placere sufletului meu" (Ps. 94:19).
     Mai presus de toate, sa ne amintim ca avem un Tata, expresie repetata de sapte ori in Matei 6. Sa ne amintim neincetat promisiunile din Cuvant, sa le intiparim in mintea noastra, pentru a le avea astfel la dispozitie cand apare ingrijorarea. Sa invatam sa "aruncam asupra Lui toata ingrijorarea noastra, pentru ca El ingrijeste de noi" (1 Pet. 5:7).
     In parabola semanatorului, avem, de asemenea, o ilustratie a efectului acestor preocupari: "Altii sunt cei semanati intre spini: acestia sunt cei care au auzit Cuvantul; si grijile veacului si inselaciunea bogatiei si poftele dupa alte lucruri, intrand in ei, inabusa Cuvantul, si el devine neroditor" (Mc. 4:18, 19). Fara indoiala, grijile se amesteca cu poftele; dar acestea au, de asemenea, efectul lor deplin de a inabusi Cuvantul in suflet si de a-l impiedica sa aduca rod. Daca mintea noastra este permanent ingrijorata de viitor, preocupata cu imprejurari si dificultati, atunci ea se indeparteaza de Dumnezeu.
     "Incredinteaza Domnului calea ta", spune psalmistul, "si increde-te in El: si El va lucra... Ramai linistit in Domnul si asteapta-L cu rabdare" (Ps. 37:5-7).



          5.3  Ispite intelectuale



     Sub "sagetile arzatoare ale celui rau", de care vorbeste apostolul in Efeseni 6:16, putem pune si aceste "sageti" pe care vrajmasul le trimite pentru a trezi indoiala in mintea noastra.

     El a insinuat la Eva: "Oare asa a spus Dumnezeu?" (Gen. 3:1). Satan lanseaza "sagetile" sale prin diferite moduri: prin lecturi, prin studii, prin discutii cu persoane rau intentionate. Cuvantul indeamna la a fugi de "vorbariile desarte, lumesti si de impotrivirile fals-numitei cunostinte, pe care unii, marturisind-o (sau, "profesand-o"), s-au abatut in ce priveste credinta!" (1 Tim. 6:20-21). Apostolul adauga: "fereste-te de intrebarile nechibzuite si lipsite de invatatura, stiind ca nasc certuri" (2 Tim. 2:23).
     In parabola neghinei, ogorul a fost insamantat bine. Dar, "in timp ce oamenii dormeau", vrajmasul a venit si a semanat neghina printre grau. La inceput nu s-a vazut nimic. Graul a inceput sa creasca. Dupa ceva timp "s-a aratat si neghina". Diferite insinuari sau indoieli au patruns in minte. La inceput nu au niciun efect. Stim ca nu trebuie sa le dam importanta. Dar semintele semanate vor da roade intr-o zi. Ne miram atunci sa vedem tineri, care pareau alipiti de Domnul si credinciosi Cuvantului Sau, parasind invatatura primita: Intr-un timp de somn (neveghere, n.t.), vrajmasul a semanat neghina sa.
     Ce remediu ne ofera Dumnezeu ? - Inainte de toate "scutul credintei", acea credinta care primeste Cuvantul lui Dumnezeu pentru ca vine de la El, fara sa-l strice, nici sa-l acomodeze. Pavel ii spune lui Timotei : "Intelege ceea ce spun, pentru ca Domnul iti va da pricepere in toate" (2 Tim. 2:7). Dupa atatea experiente care au scos la iveala launtrul inimii sale, Iov concluzioneaza: "Tu ma vei invata" (42:4). Atitudine potrivita a sufletului fata de Domnul, pe care o putem imita in fata ispitelor pe care indoiala ar putea sa le sadeasca in mintea noastra.



          5.4  Punerea la incercare



     "Daca trebuie", spune Petru, putem fi "intristati prin felurite incercari (sau, "ispite")", cu acest scop: pentru ca credinta pusa astfel la incercare prin foc, sa fie gasita "spre lauda si glorie si onoare, la descoperirea lui Isus Hristos" (1 Pet. 1:7). "Ferice de omul care rabda ispita, caci, dupa ce va fi incercat, va primi cununa vietii" (Iac. 1:12). Pe de alta parte, Dumnezeu ingaduie incercarea, ispita, pentru a pune in lumina piedicile care stau in calea comuniunii cu El, pentru a ne face sa le judecam si de a ne aduce sa ne bucuram din nou de lumina fetei Sale. El a lucrat asa cu Iov, ingaduindu-i lui Satan sa-l incerce, folosind, de asemenea, pe prietenii sai pentru a scoate la iveala multumirea de sine de care era plin.

     Astfel de "ispite (sau, incercari)" pot imbraca forma de impotrivire, de persecutie; de asemenea, ele pot proveni din imprejurari dificile: boala sau deces, care ar putea conduce la descurajare; infrangeri sau esecuri, care pot aduce razvratiri; deceptii, care pot descuraja (Ier. 17:16); accidente, care ar putea opri lucrarea pentru Domnul. Astfel de incercari pot fi, dimpotriva, "spre lauda", daca ne apropiem de Dumnezeu, si ele ne conduc sa cautam la El putere si curaj; sufletul reinnoit este intarit pentru a trece prin ispita.
     Slujitorii trebuie sa fie "incercati" inainte de a sluji. Sa se vada ca nu este nimic grav in viata lor, care ar putea fi o piedica in raspunderea pe care Dumnezeu le-ar putea incredinta. O astfel de incercare (sau, punere la proba, n.t.) poate fi facuta de Dumnezeu, sau de catre frati. Un anumit timp in care sa se vada starea de inima si nivelul spiritual este necesar, inainte de a se angaja din plin intr-o lucrare pentru Domnul.



          6          Ajutorul divin



     Pe masura ce am examinat diferitele ispite, am aratat si resursele divine pentru a le face fata. Sa ni le amintim inca odata pentru a fi astfel mai bine pregatiti atunci cand intalnim incercari in alergarea crestina.




          6.1  In ispite exterioare



     In primul rand avem inaintea noastra mijlocirea si simpatia Domnului pentru noi. Evrei 2: 17-18 ne spune : "Trebuia in toate sa fie facut asemenea fratilor Sai, ca sa fie un mare preot milos si credincios in cele privitoare la Dumnezeu... caci, in ceea ce El Insusi a suferit, fiind ispitit, poate sa-i ajute pe cei ispititi". Aceasta intelegere a Domnului fata de ai Sai nu rezulta din puterea Sa divina, ci din viata pe care El Insusi a trait-o pe pamant, cu necazurile, limitele si slabiciunile Sale; El a cunoscut setea, foamea, oboseala; impotrivirea si ura; singuratatea; neinteles de ai Sai. El a suferit fiind ispitit; si astfel, El este in stare sa-i ajute pe cei care sunt ispititi. A cunoscut suferinta de a trai intr-o lume intinata si ostila. Bineintele, El nu avea natura rea, pofta (firea veche, n.t.); ispitele (din afara, n.t.) nu au gasit niciun "stimulent" (nimic de care sa se "agate", n.t.). Dar El poate sa "aiba parte (sau, "sa simpatizeze") cu noi in slabiciunile noastre pentru ca a fost ispitit in acelasi fel, in afara de pacat" (Ev. 4:15). El a cunoscut suferinta.

     Mai mult, deoarece El a inviat, si este preot in cer "potrivit puterii unei vieti nepieritoare", - "de aceea si poate sa mantuiasca pana la desavarsire (sau, "pentru totdeauna") pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, traind pururea ca sa mijloceasca pentru ei" (Ev. 7:16, 25). Aceasta mijlocire a Domnului este permanent la dispozitia noastra, dar El asteapta ca noi "sa ne apropiem de Dumnezeu prin El".
 De asemenea, noi avem exemplul Sau pentru a ne incuraja: "Ganditi-va bine dar la Cel care a rabdat de la pacatosi asa mare impotrivire fata de Sine, ca sa nu obositi, descurajandu-va in sufletele voastre" (Ev. 12:3). Sa invatam sa-L vedem (1 Ioan 1:1) pe Domnul Isus pe paginile Evangheliilor; exemplul Sau, taria Sa, rabdarea Sa ne invioreaza, atunci cand am avea tendinta sa fim descurajati.
     Si ca psalmistul, sa stim sa gandim la El: "Ferice de cel care-l intelege pe sarac! In ziua raului, Domnul il va scapa. Domnul il va pazi si-l va pastra in viata: va fi fericit pe pamant... Domnul il va sustine pe patul de zacere; Tu ii vei primeni tot patul sau cand va fi bolnav" (Ps. 41:1-3). A intelege pe Cel care S-a smerit, care S-a facut sarac ca sa ne imbogateasca pe noi, si "in adanca Lui smerenie Si-a urmat cale Lui intunecata". Ce incurajare prin incercarile si ispitele vietii! Cum sa-L "intelegem", daca nu din nou, vazandu-L, asa cum Evangheliile Il aseaza inaintea noastra, nu doar in diferite evenimente ale vietii Sale, ci incercand a simti inima din care a tasnit toate faptele Sale. 
     Atunci putem realiza rabdarea, atat de des mentionata in epistola lui Iacov; vom cere intelepciune (Iac. 1:5), care ne va ajuta sa intelegem scopul incercarii, lectii pe care Domnul vrea sa le invatam prin imprejurarile pe care El le ingaduie, si cum sa ne comportam in ele; ca raspuns la rugaciune, "Dumnezeu o da tuturor cu darnicie si nu reproseaza".



          6.2  In ispitele interioare



     Dupa cum s-a mentionat deja, esential este de sa "fugi", de poftele tineretii, de curvie, de idolatrie. Atunci cand exemple rele ar putea sa ne molipsesca: "Departeaza-te de astfel de oameni" (2 Tim. 3:5).

     In acest domeniu, acorda o atentie deosebita relatiilor care ar degenera in ocazii de cadere, in care riscam sa-L dezonoram pe Domnul. Prieteniile in Hristos sunt o resursa pretioasa pe calea credintei; pericolul este in tovarasii, contacte care devin mai intime si care atrag in lume sau la stricaciune.
     Am vazut in Coloseni 3:5 sensul de a "cangrena" (madularele care tin de natura veche, lasate sa "cangreneze", n.t.), in legatura cu pofta carnii. Daca o persoana din lume cauta sa ne atraga, sa ne amintim Proverbe 6:25: "Nu-i pofti frumusetea in inima ta". Imediat ce iti dai seama, trebuie "taiat". In ce priveste defectele caracterului, energia spirituala este chemata sa se arate: "Dezbracati-va (in fr. renuntati) si voi de toate acestea" (Col. 3:8). Proverbe 28:13 ne spune: "Cine le marturiseste (faradelegile) si le paraseste va capata indurare". Nu o energie carnala, sau legalista, ci potrivita sa opreasca inima (de pe calea faradelegii, n.t.) care doreste sa ii placa Domnului. Toate acestea implica o disciplina personala in alergarea crestina: "Alergati dar in asa fel ca sa castigati premiul", spune apostolul corintenilor (9:24). Daca cineva vrea sa se lupte (la jocuri, n.t.), trebuie "sa se infraneze" in toate ca sa primeasca o cununa. Si apostolul adauga : "Imi disciplinez (in fr. "dau mortii, mortific") trupul meu si-l tin in supunere" (v. 27). Ce vrea sa spuna prin aceasta, nu stim cu precizie. Alte pasaje il rezuma prin "cumpatare", stapanire de sine. Sa nu ne lasam prada tuturor impulsurilor, sau leneviei, sau dorintelor carnale, ci de sa stim sa tinem trupul in frau.
     Apostolul a incredintat lui Tit multe indemnuri care se potriveau diferitelor categorii de persoane pe care el avea sa le intalneasca in Creta : batrani, femei in varsta, femei tinere. Cu privire la tineri, unul singur era suficient, dar cat de important : "Pe cei mai tineri, la fel, indeamna-i sa fie chibzuiti (sau, "cumpatati", n.t.)" (Tit 2:6). Nu legalismul, condamnat in Coloseni 2 : "pentru ce... va supuneti la randuieli (sau, "porunci", n.t.): nu pune mana, nu gusta, nu atinge!" Ci realizarea mortii noastre impreuna cu Hristos si a invierii noastre impreuna cu El. Sa cultivam viata cea noua. Iata ceea ce este important. Nu exista niciun "merit" afirmand  aceasta, practicand cumpatarea. Acest lucru nu este posibil decat umbland prin Duhul, asa cum spune Galateni 5:16-23, unde infranarea (cumpatarea) vine sa completeze "manunchiul".
     Marturisirea greselilor noastre lui Dumnezeu este indispensabila pentru a fi iertati si curatii (1 Ioan 1:9. Recunoasterea greselilor fata de fratii care au fost nedreptatii restabileste relatiile fratesti; aceasta este, de asemenea, o ocrotire si pentru viitor. La fel, marturisirea reciproca din Iacov 5:16 si rugaciunile care decurg, sunt un puternic mijloc educativ pentru a ne pazi de caderi.



          6.3  Intotdeauna



     Ajutorul divin este permanent la dispozitia noastra. El nu este intermitent sau partial.

     "Sunteti paziti prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta" (1 Pet. 1:5). Puterea lui Dumnezeu este totdeauna gata sa ne pazeasca de cadere. Credinta trebuie sa fie in stare sa se bazeze pe aceasta putere, s-o intelega, sa conteze pe ea. La sfarsitul experientei sale lungi si dureroase, Iov poate sa spuna cu recunostinta : "Stiu ca Tu poti face orice si ca nicio hotarare a Ta nu poate fi impiedicata" (Iov 42:2). Mana Domnul este totdeauna gata sa ne ajute, mana credincioasa care s-a intins "imediat" spre Petru, care se afunda in ape ca urmare a lipsei sale de credinta (Mt. 14:31). "Cand am zis: Mi-aluneca piciorul! bunatatea Ta, Doamne, m-a sustinut (Ps. 94:18).
     "Credincios este Dumnezeu... impreuna cu ispita, va pregati si scaparea" (1 Cor. 10:13). Putem sa ne bazam intotdeauna pe harul si pe credinciosia Sa. Exemplul israelitilor cazuti in pustie ne conduce la teama ca "nu cumva cineva dintre voi sa para ca a ramas in urma" (Ev. 4:1). Dar ne sunt date trei resurse, fara de care nimeni nu ar ajunge la tinta : Cuvantul lui Dumnezeu (v. 12), mijlocirea lui Hristos (v. 14-15), si tronul harului (v. 16). Calea a fost deschisa, perdeaua a fost sfasiata, intrarea in locurile sfinte este intotdeauna libera : "Sa ne apropiem". Sa ne apropiem cu incredere, cu sentimentul ca vom intalni acolo harul lui Dumnezeu; nu doar "pentru a primi ajutor", ci, in primul rand "ca sa primim indurare", aceasta indurare de care avem atata nevoie de-a lungul alergarii.
     Pentru a ne pazi, sau pentru a ne ridica, Dumnezeu se poate folosi de ajutorul fratesc. Galateni 6:1 o ilustreaza : "Fratilor, chiar daca va fi cazut un om in vreo greseala, voi, cei spirituali, indreptati pe unul ca acesta cu duhul blandetii, fiind atent la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu". Aici este vorba de o greseala accidentala, care nu implica disciplina adunarii ca in 1 Corinteni 5, dar necesita un ajutor spiritual, o slujire pastorala, care conduce la indreptarea celui care a cazut. Fiind in totul constient ca tu insusti ai putea fi la fel de bine ispitit !
     Iov subliniaza : "Pentru cel care este in lesin, se cuvine indurare de la prietenul sau" (Iov 6:14). Indurare fata de fratele descurajat, al carui picior a alunecat, care se afla implicat in imprejurari complicate, - indurare si nu judecata. 
     "Mai bine doi decat unul" (Ecl. 4:9). Prietenul "va ridica pe tovarasul sau" ; in cuplu, "cei doi" vor experimenta afectiunea reciproca prin care se vor sustine in zile bune si in zile rele. Si Domnul se apropie de cei pe care El i-a unit astfel : "Funia impletita in trei nu se rupe".
     Un ultim avertisment, o ultima promisiune : "Pentru ca voi stati prin credinta" (2 Cor. 1:24). Aceasta credinta care se bazeaza pe puterea lui Dumnezeu, care se apropie de El cu incredere, si stie sa apeleze la ajutorul si la harul Sau. - In final, o asigurare : "Domnul poate sa-l faca sa stea" (Rom. 14:4). El "poate sa va pazeasca fara poticnire" (Iuda 24). 

                          ............................................................................................         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze