temelia si adevarul

                                    PARABOLELE DIN MATEI cap. 9 la 12
                                                                                  - V -


     Christian Briem


     5     Duhul necurat - Matei 12:43-45

     Parabola "duhului necurat" se pare ca are legatura cu vindecarea unui demonizat si, de asemenea, cu parabola precedenta ("casa omului tare", Mt. 12:22 si urm.). In orice caz, acest lucru il sugereaza cuvintele introductive :

               "Iar cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si nu gaseste. Atunci spune: Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit; si, venind, o gaseste neocupata (sau, goala), maturata si impodobita. Atunci merge si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, locuiesc acolo; si starea din urma a acelui om devine mai rea decat cea dintai. Astfel va fi cu generatia aceasta rea" (12:43-45).

   

     Totusi, Domnul nu a spus aceasta parabola in urma unei minuni facute de El, ca in cazul celor doua parabole din acest capitol ("oaia cazuta in groapa" si "casa omului tare"). Cele doua au servit pentru a explica semnificatia minunilor Sale. Aici, dimpotriva , este vorba despre cererea unei generatii rele de a vedea un semn. Nu a facut Domnul o minune deosebita prin vindecarea demonizatului pe care fariseii au atribuit-o diavolului ? In loc sa creada, ei au cerut inca un semn. Este uimitor cum, dupa toate minunile pline de putere lucrate de Domnul, au mai avut indrazneala sa zica : "Invatatorule, dorim sa vedem un semn de la Tine" (12:38).

     5.1     Doua semne solemne - convinsi sau judecati ?

     Nu au vazut ei multe semne si minuni ? In aceasta privinta, poate este util de remarcat ca nu mai putin de 33 de minuni ale Domnului din cele 46 care sunt relatate au avut loc in Galileea. Nu, niciun semn in plus nu i-ar convinge. De aceea, Domnul le da unul sau doua semne, potrivite pentru a-i judeca.

               "Dar El, raspunzand, le-a spus: O generatie rea si adultera cere un semn; si nu i se va da alt semn, decat semnul profetului Iona. Caci, asa cum Iona a fost in pantecele pestelui celui mare trei zile si trei nopti, asa va fi Fiul Omului in inima pamantului trei zile si trei nopti. Barbatii niniviteni se vor ridica la judecata cu generatia aceasta si o vor condamna: pentru ca ei s-au pocait la vestirea lui Iona; si, iata, aici este mai mult decat Iona" (12:39-41).

     Aceasta era prima lor judecata. Iona a fost primul si singurul profet care a fost trimis la natiuni cu un mesaj din partea lui Dumnezeu. Dar inainte sa-si indeplineasca in mod corect misiunea, a trebuit, in mod simbolic, sa treaca prin moarte si inviere. In acelasi mod, Fiul Omului a trecut si El prin moarte, si ca inviat dintre morti, El a adus natiunilor vestea buna a harului lui Dumnezeu. Dar daca Mesia era nimicit, ce speranta mai ramanea pentru aceasta generatie rea si adultera ? Faptul ca barbatii din Ninive au plecat urechea la mesajul profetului si s-au plecat inaintea lui, intarea si mai mult judecata solemna a barbatilor din Israel, deoarece acestia au lepadat mesajul Unuia mai mare decat Iona.

     In plus, mai era un al doilea semn, ca sa zic asa : puterea de atractie a intelepciunii lui Solomon asupra imparatesei din Seba. "O imparateasa din sud se va ridica la judecata cu generatia aceasta si o va condamna: pentru ca ea a venit de la marginile pamantului ca sa auda intelepciunea lui Solomon; si, iata, aici este mai mult decat Solomon" (12:42). Gloria acestei intelepciuni (vezi 1 Imp. 10) a starnit in inima ei ceva si mai pretios decat pocainta ninivitenilor : ea (gloria, n.t.) a adus-o in prezenta marelui rege. Si care a fost rezultatul ? Toate dorintele inimii ei au fost mai mult decat satisfacute. Si acum care era situatia ? Unul cu mult mai mare decat Solomon era in mijlocul poporului Sau, si ei aveau privilegiul sa fie in prezenta Lui. Acesta nu era nimeni altcineva decat Cel care i-a dat lui Solomon toata intelepciunea, toata bogatia si gloria sa. Dar ei nu vedeau "nicio infatisare ca sa-L dorim" (Is. 53:2).

     Cat de mult a trebuit sa fie miscata inima Domnului de aceasta. O tristete profunda pare ca insoteste aceste cuvinte grave ale Domnului, atunci cand El incepe sa vorbeasca de soarta viitoare a acestei "generatii", natiunea iudaica.

     5.2     Idolatria

     In acel moment El descrie mai intai starealor prezenta prin parabola "duhului necurat". Duhul necurat (o imagine a idolatriei) a parasit in mod efectiv "omul", Israel, pentru un timp.

     Se pare ca, dintre toate eforturile lui Satan de a-i indeparta pe oameni de Dumnezeu, idolatria a fost forma raului care i-a reusit cel mai bine. Sfanta Scriptura nu mentioneaza idolatria inainte de potop. In acea perioada, diavolul s-a folosit de poftele neinfranate ale omului, dupa cum ne relateaza pe scurt primele pagini ale Bibliei. Odata ce sabia dreptatii a fost pusa in mainile lui Noe si ale fiilor sai, violenta fizica a fost cu siguranta temperata, dar raul moral si-a continuat cursul sau fara retinere. Si dupa cum oamenii nu aveau simtul moral pentru a pastra cunostinta adevaratului Dumnezeu (Rom. 1:28), si pentru ca aveau nevoie de un dumnezeu, oricare ar fi fost el, ei si-au facut proprii dumnezei sub conducerea lui Satan. I-au facut asa cum au dorit inimile lor rele. Ei le-au imprumutat toate caracterele rele care umpleau propriile lor inimi. Idolatria sub toate formele sale a patruns curand in toata lumea cunoscuta de atunci.

     In harul Sau, Dumnezeu l-a ales pe Avraam, si l-a scos din idolatrie. El avea sa devina tatal celor credinciosi. Dar "duhul necurat" in toata eficacitatea lui vatamatoare, nu a crutat rasa aleasa. Scriptura ne arata ca insasi casa lui Iacob a tolerat idolatria. Si in timpul calatoriei prin pustie, poporul s-a dedat ei, si a fost mentinuta chiar sub domnia celui mai intelept imparat. In final, Manase, imparatul lui Iuda si fiul evlaviosului Ezechia, a facut mai rau decat toti cei care au fost inaintea lui. Este suficient de citit istoria faptelor sale odioase din 2 Imp. 21 ! Dumnezeu a rostit in cele din urma judecata asupra Ierusalimului, si el nu va intazia sa fie "sters cum se sterge un vas" (2 Imp. 21:13) : fiii lui Iuda au fost alungati ca mostenire a Domnului, si au fost dati in mana dusmanilor lor si dusi in robie la Babilon.

     De atunci si pana acum, nu s-a mai gasit idolatrie printre iudei. Aceasta este ceea ce Domnul vrea sa spuna atunci cand zice ca duhul necurat a iesit din acest om. Ei si-au "maturat si impodobit" casa. Aceasta nu vrea sa spuna ca alte forme de rau nu se gasesc printre ei; dar in ce priveste idolatria de altadata, ei si-au curatit casa. Chiar au imbogatit-o cu forme religioase de-o evlavie exterioara - au "impodobit-o", dupa cum a spus Domnul. Desigur, iudeii erau foarte multumiti de ei insisi si de evlavia lor, asa cum sunt intotdeauna oamenii religiosi  cu formele lor goale. Doar ca nu au observat ca Dumnezeu nu mai era acolo. Si cand El a revenit inca odata la ei in Persoana Fiului Sau Isus Hristos, L-au lepadat. Consecinta era acum o ruptura iminenta de ei. Banuiau ei cat de cat ce avea sa insemne aceasta, pentru prezent si pentru viitorul apropiat si indepartat ?

     Aici Domnul ridica putin voalul, si lasa sa se vada pentru ei si pentru noi, lucrurile care produc fiori. Duhul necurat umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, dar n-o gaseste. El are nevoie de un loc unde sa se instaleze; da, are nevoie de o "casa" cum este poporul iudeu : maturata si impodobita, cu o marturisire despre Dumnezeu, cu multa evlavie exterioara, dar in realitate fara Dumnezeu. Acesta era "pamantul roditor", "casa" potrivita pentru ca el sa locuiasca acolo. Domnul Isus prezice astfel ca el se va intoarce in casa lui, si arata ca in realitate acest duh rau nu si-a parasit niciodata "casa lui", si ca va aduce cu el alte sapte duhuri mult mai rele decat el insusi. Impreuna, vor lua in stapanirea casa si o vor locui, "si starea din urma a acelui om devine mai rea decat cea dintai".

     Prin aceasta, Domnul face aluzie la timpul de la urma si la soarta acestei "generatii rele si adultere". Nu doar idolatria va lua din nou in stapanire poporul iudeu vinovat, ci forme de rau chiar mai grave isi vor gasi, de asemenea, domiciliul acolo. Neprimindu-L pe Cel care a venit in Numele Tatalui Sau, ei il vor primi pe un altul, care va veni in propriul sau nume, Antihristul, omul pacatului (Ioan 5:43). Prin intermediul acestui personaj, omul se va aseza in templul lui Dumnezeu si i se va aduce adorare divina, "prezentandu-se pe sine ca este Dumnezeu" (2 Tes. 2:3, 4). Il vor onora pe Antihrist precum si chipul "primei fiare", capetenia imperiului roman (Apoc. 13:11-18), si cei care o vor face vor fi oameni din natiunea cu cea mai mare intelepciune de pe pamant ! Acestia sunt deci iudei care vor redeveni idolatri, si dintre care se va ridica Antihristul prin care Satan isi va exercita puterea sa de-o maniera ingrozitoare, necunoscuta pana atunci.

     5.3     Concluzii practice

     Cand omul este sub controlul lui Satan si lasat prada poftelor inimii sale rele, nu exista atunci nici o forma de rau care sa-i poata scapa, chiar omului cel mai inteligent, nici intregii lumi atat de civilizate. Cat suntem de fericiti astazi ca este inca timpul de har, cand Dumnezeu lucreaza inca astazi prin Duhul Sau si prin Cuvantul Sau, si face sa straluceasca lumina Evangheliei ! Cu toate acestea, avertismentul Domnului se adreseaza noua tuturor : "Duhul necurat" va veni, si impreuna cu el timpul cand nimeni nu mai poate sa lucreze (Ioan 9:4). Adancul intuneric moral va domni atunci peste aceasta lume, si totul va fi dat puterii directe a lui Satan. Cat este de minunat, prieteni scumpi, de a avea pe Dumnezeu si Cuvantul Sau ca ghid, nu pe Satan, si nici poftele inimii noastre !

     Deci, invatam inca odata ca, chiar parabolele care vizeaza in mod clar si profetic pe Israel, sunt totusi pline de avertismente si de instructiuni atat pentru credinciosi cat si pentru necredinciosii de astazi, in mod individual cat si colectiv. De exemplu, am invatat noi inutilitatea absoluta a dorintei de a controla orice rau exterior si cat de mult contributia unor simple reforme exterioare nu are valoare ? Daca nu o facem impreuna cu Dumnezeu, daca nu o depasim impreuna cu El, nimic nu este intr-devar castigat. Cu siguranta, poporul iudeu reformase si maturase casa, si, cu toate acestea, nu era decat primul pas spre ceva mult mai rau.

     Aceasta poate fi, de asemenea, imaginea cuiva care a rupt-o pentru un timp cu un obicei rau, fara ca sa-L primeasca totusi pe Hristos in inima lui. Facand asa, se limiteaza la a face loc pentru duhul cel rau care se va intoarce cu intariri. In loc sa se indrepte spre o imbunatatire, lucrurile se vor agrava pentru aceasta persoana. Fara o lucrare adevarata a lui Dumnezeu in inima, mai devreme sau mai tarziu el se va impietri, si Satan va castiga mai multa putere asupra omului.

     Casa lui Israel impodobita nu este ea o imagine izbitoare a casei crestinatatii marturisitoare ? Nu isi gasesc multumirea in multele forme si reforme exterioare, fara sa-si dea seama ca Domnul Isus este afara, afara din sistemul creat de om ? Se lauda ca sunt bogati - bogati in bunuri spirituale si materiale, bogati in influenta si inteligenta, bogati in demnitati si functii in care sunt investiti, bogati in eforturi sociale, culturale si umanitare, bogati in eforturi de a imbunatati lumea. Aceasta nu vrea sa spuna ca tot ceea ce se face este fara valoare. Multe activitati si atitudini generoase sunt folositoare si pentru copiii lui Dumnezeu. Dar toate acestea sunt facute fara Dumnezeu, si acesta este motivul pentru care Domnul trebuie sa spuna Laodiceei : "Pentru ca spui: Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic! si nu stii ca tu esti cel nenorocit si de plans si sarac si orb si gol". Acest sistem fara viata va fi in cele din urma varsat din gura Sa (Apoc. 3:16, 17).

     Drumul crestinatatii fara Hristos este asemanator cu cel al iudaismului fara Hristos. Ambele se vor intalni sub domnia necrutatoare a lui Antihrist. Toate privilegiile credintei iudaice vor fi atunci abandonate, si, de asemenea, cele ale credintei crestine (1 Ioan 2:22). Si dupa cum duhurile rele vor locui in casa iudaica, la fel si "Babilonul", biserica lumeasca din timpul de la urma va deveni "locuinta a demonilor" si "inchisoare (in fr. barlog sau vizuina, n.t.) a oricarui duh necurat" (Apoc. 18:2).

     Ce semnificatie profunda si vasta se gaseste in cuvintele simple ale Domnului ! Fie ca noi sa le punem la inima, precum si avertismentele care se afla in acestea ! El ne familiarizeza cu sfarsitul acestei miscari pe care noi nu o putem intelege in ansamblu ei. Punctul Sau de vedere este intotdeauna cel mai bun. In el trebuie sa ne punem increderea, si nu in ceea ce zic oamenii !