PARABOLELE DIN MATEI cap. 9 la 12
- II -
Christian Briem
2 Peticul de stofa noua si vinul cel nou - Matei 9:16-17 si Luca 5:36-39
In aceasta parabola mica, care este dubla, Domnul continua linia de ganduri inceputa prin parabola "prezentei mirelui". Urmatoarele doua imagini se completeaza una pe alta:
"Nimeni dar nu pune un petic de stofa noua la o haina veche; pentru ca peticul ei rupe din haina si se face o ruptura mai rea. Nici nu se pune vin nou in burdufuri vechi; daca s-ar pune, se sparg burdufurile si vinul se varsa si burdufurile se vor strica; ci se pune vin nou in burdufuri noi si amandoua se pastreaza impreuna" (Mt. 9:16-17).
Imaginile ca atare sunt clare. Cand se ia un petic de stofa care nu a fost purtata si spalata, si deci nemicsorata (datorita folosirii si a spalarii stofa se micsoreaza, se strange, n.t.), si cand se coase solid la stofa veche si uzata a unei haine pentru a repara o ruptura, rezultatul va fi o ruptura mai mare in stofa veche. Peticul de stofa noua adaugat (lit. "petic de umplutura") "se va deteriora" mai devreme sau mai tarziu, devenind mai mica. Stofa veche nu va putea suporta atunci tensiunea care rezulta, si atunci va lua nastere o noua ruptura la cusatura.
A doua imagine, la fel ca prima, se trage din viata de ficare zi din acel timp. In vechime, pentru a pastra si transporta lichidele, se foloseau piei de animale cusute impreuna, care se numeau "burdufuri". Pentru a evita pe cat posibil schimbarile de gust, pieile erau tabacite cu grija. Cu timpul, aceste burdufuri se deformau, devenind dure si faramicioase. Daca se punea atunci in burdufurile vechi vin nou a carui fermentatie nu se terminase inca, gazele rezultate din fermentatie puneau sub presiune burdufurile devenite faramicioase, si le facea sa se sparga. Dintr-o data totul era pierdut, continutul si recipientul. De aceea nu se punea vin nou decat in burdufuri (recipiente) noi care aveau pielea destul de elastica pentru a suporta presiunea gazelor.
2.1 Schimbarea dispensatiei
Prin aceasta mica parabola dubla (comp. Luca 5:36 : "Si le-a spus si o parabola"), Domnul Isus aprofundeaza gandul schimbarii iminente a dispensatiei. Ce inseamna "o schimbare a dispensatiei" ?
Israel era altadata sub primul legamant - un legamant al faptelor. Dumnezeu a vrut sa puna la incercare pe om printr-o lege care cerea anumite fapte. Pentru aceasta El a dat poporului Sau pamantesc porunci bune, cum niciun alt popor nu avea. Dar imediat ce ele au fost date au si fost rupte de catre ei (vezi tablele legii, n.t.)". "Legea" deci "n-a desavarsit nimic" (Ev. 7:19). Legea nu a fost gresita - ea era sfanta, dreapta si buna (Rom. 7:12) - ci rautatea neschimbatoare a omului.
Odata cu venirea lui Hristos a avut loc sfarsitul acestei perioade, a dispensatiei legii. Fiind demonstrat falimentul omului, Dumnezeu a vrut atunci sa actioneze fata de el in harul Sau nelimitat si neconditionat (si experimentat, de asemenea, in acelasi mod). Chiar daca baza necesara pentru aceasta - lucrarea ispasitoare a lui Hristos la Golgota - nu fusese inca pusa in timpul vietii Sale aici jos, bunatatea lui Dumnezeu s-a indreptat, totusi, inainte de cruce spre vamesi si pacatosi. Ei erau obictele speciale ale harului Sau - un har care avea sa depaseasca curand granitele lui Israel si sa se indrepte spre toate natiunile. In Hristos, "harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire, s-a aratat tuturor oamenilor" (Tit 2:11).
"Vamesii si pacatosii" erau deci mai aproape de Imparatia lui Dumnezeu decat "fariseii", care erau fara greseala dupa legea ceremoniala, dar care dispretuiau pe ceilalti si se laudau cu pretinsa lor dreptate (Luca 18:9 si urm.). Motivul pentru care vamesii si pacatosii erau mai aproape este ca ei nu se incredeau in carne (in ei insisi, n.t.), ei isi recunosteau rautatea inaintea lui Dumnezeu. Ei erau "bolnavii" care aveau nevoie de doctor, si ei o stiau. Ori, Mantuitorul pacatosilor a venit pentru a chema la pocainta astfel de pacatosi - nu pe cei care erau "sanatosi", care, in propria lor dreptate, credeau ca nu au nevoie de El. Cei care erau "sanatosi" se bazau pe lege si gandeau ca pot sta inaintea lui Dumnezeu prin acest mijloc. Dimpotriva, "vamesii si pacatosii" se refugiau la harul lui Dumnezeu, care le era oferit.
Deja in paragraful precedent (Mt. 9:9-13), am vazut trecerea de la lege la har. Pentru un suflet evlavios, trecerea de la dispensatia legi la dispensatia harului prezinta, fara nicio indoiala, o dificultate enorma. Nu a fost greu de recunoscut ca Dumnezeu Si-a schimbat intentia, si ca ceea ce a fost valabil timp de secole, si pe care Dumnezeu Insusi a instituit-o, nu mai era de acum inainte principiul Sau de actiune fata de om ? Raspunsul este ca Dumnezeu nu a avut niciodata intentia de a Se revela in mod deplin sub lege, in iudaism. Cu siguranta, legea a adus o descoperire partiala a lui Dumnezeu, dar revelatia deplina a ceea ce este Dumnezeu si cine este El, nu a putut fi adusa decat prin venirea Fiului lui Dumnezeu. Hristos este chipul Dumnezeului cel nevazut; El singur este expresia perfecta a inimii si a gandurilor Sale.
2.2 Incompatibilitatea legii cu harul
Domnul arata acum, in cele doua imagini din parabola noastra, ca este imposibil de a amesteca principiul harului cu vechile forme iudaice. Ori legea ori harul. Nu putem sa le avem pe amandoua, nu putem amesteca pe cele doua. Acest lucru trebuia sa-l invete ucenicii altadata, si pe care si noi trebuie sa-l invatam astazi.
2.2.1 Peticul de stofa noua la o haina veche
"Haina veche" este iudaismul din acel timp, sub forma in care fariseii si carturarii l-au dezvoltat prin invataturile si obiceiurile lor, prin formalismul si falsa lor dreptate (Mt. 5:20). In afara de clasa conducatoare, poate erau unii care recunosteau unele deficiente in sistemul lor si care nu erau impotriva la o anumita indreptare sau reforma. In ochii lor,"un petic nou" din ceea ce invata si facea Isus, nu ar fi facut rau sistemului lor. Dar Domnul Isus arata inutilitatea absoluta : noul nu ar fi facut decat sa strice mai mult vechiul. Efectiv, este imposibil de asociat cele doua sisteme. Nu se poate folosi de har - chiar daca este intr-o masura foarte mica ("un petic") - pentru a imbunatati un sistem religios marcat de amprenta fariseica. Era imposibil de amestecat formele exterioare sau manifestarile aduse de Hrisos la formele exterioare sau manifestarile care caracterizau iudaismul. Despre aceste forme exterioare sau aceste manifestari se pare ca face referire aceasta "haina". Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca si crestinismul - sau Evanghelia harului, putem spune, de asemenea - produce efecte vizibile in exterior. Dar aceasta "haina noua" care face sa se vada efectele harului, in niciun caz nu ar putea sa fie pusa pe aceeasi treapta cu formele legaliste si partial fatarnice ale iudaismului (Mt. 6:2, 5, 16 ; 23:13 si urm.).
Cand Hristos era pe acest pamant, sistemul iudaic era deja ca o haina veche uzata. El nu mai era bun de nimic decat de aruncat. A incerca sa-l reformezi prin valorile morale aduse de crestinism, nu doar ca ar arata mai mult stricaciunea vechiului sistem, dupa cum deja am spus, dar cel nou s-ar strica si el. Vom vorbi din nou in curand mai detaliat despre aceasta incompatibilitate dintre lege si har.
Sa semnalam, in acest context, o diferenta interesanta intre ceea ce spune Domnul in Matei si ceea ce spune El in Luca cu privire la inutilitatea de a pune un petic de stofa noua la o haina veche. In timp ce in Matei nu este mentionata deloc o haina noua:
"Nimeni dar nu pune un petic de stofa noua la o haina veche" (Mt. 9:16),
iar in Luca este spus:
"Nimeni nu pune un petic scos (*) dintr-o haina noua la o haina veche; altfel o va rupe si pe cea noua, si peticul de la cea noua nu se va potrivi cu cea veche" (Luca 5:36).
(*) Nota Bibliquest : Observati ca autorul foloseste sensul literal al textului biblic, traducand "scos de la o haina noua" si nu simplu "de la o haina noua" dupa traducerea J.N.Darby in franceza (asa este tradus si in romana, n.t.).
Evanghelia dupa Matei insista asupra faptului ca este inutil de a imbunatatii "haina cea veche", dispensatia iudaica era aproape de disparitie, cu ajutorul unui "petic" crestin. Luca, pe de alta parte, adauga gandul ca haina cea noua ar fi si ea, de asemenea, sfasiata si rupta, daca se decupeaza un petic pentru a o repara pe cea veche. Daca am asocia ceea ce crestinismul adevarat manifesta in natura lui, la formele si la ritualurile iudaismului - aceasta este ceea ce s-a intamplat in crestinatate pana astazi - formele de exprimare sau manifestarile pe care le-a adus crestinismul ar fi distruse. Acesta este avertismentul Domnului din prima Sa imagine.
2.2.2 Vinul nou in burdufuri vechi
Cea de-a doua imagine largeste gandul cele dintai. Exista asemanari si contraste intre cele doua. Cea veche (haina, n.t.) nu putea fi pastrata prin adaugarea unui petic mic din cea noua asociat celei vechi. Cel nou (vinul, n.t.) nu putea fi pastrat in asociere totala cu cel vechi. Aceasta este o asemanare. - Haina veche nu putea fi pastrata prin adaugarea unui petic nou. Vinul cel nou nu putea fi pastrat in burdufuri vechi; acesta este contrastul. - Dar cele doua imagini se regasesc in punctul lor culminant : cand se asociaza vechiul cu noul, ambele se strica, vechiul ca si noul.
"Vinul nou" ne vorbeste de adevar, de tarie si de bucuria interioara a crestinismului. "Vinul nou" nu poate fi pastrat in "burdufuri vechi", ritualurile si ceremoniile iudaismului. Dumnezeu a pus la incercare pe Israel prin lege, dar acum, El a trimis Evanghelia harului Sau. Deci, nu mai era vorba de a imbunatati pe cel vechi, ci de a-l primi pe cel nou. Noua binecuvantare a fost prea mare, esecul vechii dispensatii a fost dovedit in totalitate. Nu se poate asocia Evanghelia harului cu iudaismul. Sunt la fel de incompatibile ca harul si legea.
Cu toate acestea, inca de la inceputul crestinismului, nu au lipsit tentativele care vizau amestecarea elementelor crestinismului cu elementele iudaismului. Se zicea ca, in final, ambele sunt de origine divina, atat legea cat si harul. De ce nu se ia ceva care este bun in ambele sisteme pentru a se face ceva si mai bun ? Deja galatenii incercau sa amestece legea cu harul; si apostolul Pavel a trebuit sa-i mustre aspru cu privire la acest aspect. Crestinatatea a reluat acest lucru astazi.
Efectul este intotdeauna dublu si daunator in toate privintele. Pe de-o parte, se indeparteaza din legea sfanta a lui Dumnezeu sobrietatea si teama pe care ea o inspira, reducand-o la a nu fi decat un instrument de remedierea esecurilor de conduita ale oamenilor. Pe de alta parte, harul neconditionat al lui Dumnezeu isi pierde adevaratul si frumosul sau caracter tocmai prin faptul ca se cauta castigarea bunavointei lui Dumnezeu printr-un sistem al faptelor.
Daca sfintele cerinte ale lui Dumnezeu consemnate in lege sunt intelese bine, ele trebuie sa fie neaparat un subiect de teama pentru omul care nu este sfant. Legea cere dreptate din partea omului, fara a-i da puterea necesara pentru a o produce. Ea face public si fara crutare pacatul omului, si-l condamna fara a-i da o cale sa se elibereze. Aceasta este puterea si utilitatea legii, dar si teama pe care ea o produce (comp. Rom. 7:7-13 ; Gal. 3:10 ; 1 Tim. 1:8-10).
In replica, harul este cel mai fericit si cel mai minunat lucru care se poate intampla unui pacatos pierdut. Caci harul nu cere nimic, el da. Harul actioneaza cu omul nu dupa ceea ce el este, ci dupa ceea ce este Dumnezeu. Ori, Dumnezeu, cine este El ? Lumina si dragoste. In dragostea Sa L-a dat la moarte pe Fiul Sau; in sfintenia Lui L-a pedepsit pentru ceea ce am facut noi.
In timpul prezent, Dumnezeu este drept, indreptatindu-l pe cel care este din credinta in Isus (Rom. 3:26). Cat de maret este harul lui Dumnezeu ! El ii da celui rascumparat un loc "in Hristos" - un loc in gloria cerului. Crestinul este mort impreuna cu Hristos, si de asemenea mort fata de lege (rom. 6:8 ; 7:1-6). Dar ceea el traieste, traieste fata de Dumnezeu (Rom. 6:11 ; Gal. 2:19). El are Duhul Sfant ca pecete a rascumpararii, si, de asemenea, ca o arvuna a mostenirii sale ceresti (Efes. 1:13-14). Toate acestea, si chiar mai mult, el le are doar prin har. "Caci prin har sunteti mantuiti, prin credinta; si aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni" (Efes. 2:8, 9).
Cand intelegem putin ce este legea si ce este harul, mai este posibil sa amestecam aceste doua principii, fara ca sa le distrugem pe amandoua ? Putem sa ne imaginam ca un sistem religios mort cum era iudaismul in acel timp si cum este crestinatatea de astazi, ar putea sa se asocieze cu "vinul nou" ? "Burdufurile vechi" ale formelor omenesti inghetate pot sa pastreze foarte bine "vinul vechi"; dar puterea interioara a crestinismului si principiile care il caracterizeaza il fac sa izbucneasca. Acolo unde este puterea Duhului, formele legii nu fac decat sa demonstreze slabiciunea lor. O crestinatate impregnata de ritualuri si de ceremonii omenesti nu este in realitate nici iudaica, nici crestina - "cei care isi zic iudei si nu sunt, ci mint" (Apoc. 3:9).
2.2.3 A prefera "vinul vechi"
Ce pericol imens este sa fii multumit de o forma exterioara de evlavie fara a avea puterea interioara corespunzatoare (2 Tim. 3:5) ! Omului ii place formele religioase. Este nebunie sa creada ca daca le are, el are si lucrul insusi (sau realitatea lucrurilor, n.t.). Dar daca lipseste realitatea, daca lipseste credinta, pastrarea formelor exterioare nu face decat sa indeparteze tot mai mult de Hristos. Aceasta este cu adevarat tragic. Si in locul harului care duce la pocainta, va creste duhul legalismului si al automultumirii.
In acest context, este deosebit de important ca Luca adauga la sfarsitul parabolei inca o fraza a Domnului, ceea ce niciun alt evanghelist nu o mentioneaza :
"Si nimeni, dupa ce a baut vin vechi, nu doreste vin nou, pentru ca zice: Cel vechi este mai bun" (Luca 5:39).
Domnul Isus nu spune ca vinul vechi este efectiv mai bun decat cel nou, ci El spune ceea ce zic oamenii - iudeii care respingeau "vinul nou" pe care El l-a adus. Da, manifestarea harului, manifestarea Lui Insusi depaseste capacitatea omului de a intelege intr-o asemenea masura, si intr-un mod atat de contrar inteligentei sale, incat ele nu genereaza decat neincredere si impotrivire din partea sa. Acesta este motivul pentru care natura pacatoasa a omului se simte mult mai aproape de prescriptiile legaliste decat de ceea ce a adus Hristos. Prefera sa faca ea insasi ceva, in loc sa accepte harul marturisindu-si neputinta. Cat de mare este alaiul celor din crestinatate care, dupa ce le-a fost oferit harul in Hristos, vor sa ramana la "vinul vechi" si zic : "Cel vechi este mai bun" ! Aceasta cale care duce la pierzare nu este subiectul parabolei noastre. Alte pasaje din Scriptura o arata.
Inainte de a incheia sa facem comparatie cu nunta din Cana. Acolo Domnul a facut prima Sa minune, schimband apa in vin. "Iar cand a gustat mai-marele mesei apa facuta vin si nu stia de unde este (dar slujitorii care scosesera apa stiau), mai-marele mesei l-a chemat pe mire si i-a spus: Orice om pune intai vinul cel bun; si, dupa ce au baut bine, atunci pune pe cel mai putin bun; tu ai tinut vinul cel bun pana acum" (Ioan 2:9, 10).
Este vorba, de asemenea, in aceasta imprejurare de doua vinuri diferite, "mai putin bun" si "cel bun". "Vinul cel bun" era manifestarea minunatei Sale Persoane; caci relatare sfarseste prin aceste cuvinte : "Acest inceput al semnelor l-a facut Isus in Cana din Galileea si Si-a aratat gloria". Ce fericire, preiubitilor : Oricare ar fi momentul in care Domnul Isus Se arata, fie care era altadata, astazi, in timpul Mileniului, sau in eternitate - rezultatul este intotdeauna o bucurie nemarginita si o glorie perfecta !
Da, noi Il cunoastem deja de acum. Dar intr-o zi, poate aproape, El ni Se va arata in glorie. Noi Il vom vedea asa cum este El (1 Ioan 3:2). Nu vom exclama noi uimiti : "Tu ai tinut vinul cel bun pana acum !" ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu