temelia si adevarul

                                   PARABOLELE DIN MATEI cap. 9 la 12
                                                                                - VI -


     Christian Briem


     6     Copiii incapatanati - Matei 11:16-19 si Luca 7:31-35

     Parabola "copiilor incapatanati" care se joaca in piata se gaseste aproape cuvant cu cuvant in Matei 11:16-19 si in Luca 7:31-35. Contextul este acelasi in ambele evanghelii. Domnul a vorbit despre Ioan Botezatorul, si a aratat ca, sub vechea dispensatie a legii, dintre cei care sunt nascuti din femei, nu este niciunul mai mare decat Ioan Botezatorul. El a fost facut vrednic sa fie inaintasul  direct al Domnului Isus, pentru a pregati calea Sa ca Mesia. Si nu doar aceasta slujba exceptionala i-a fost incredintata, dar Ioan Botezatorul era el insusi obiectul profetiei (Mal. 3:1).

     Au acceptat conducatorii religiosi ai poporului aceasta personalitate extraordinara, acest mesager al lui Dumnezeu ? Nu. Vamesii erau botezati de el, si astfel ei dadeau dreptate lui Dumnezeu; adica ei au recunoscut si marturisit ca revendicarile lui Dumnezeu cu privire la ei erau adevarate. Dar fariseii si carturarii au refuzat un mod voit. In aceasta maniera ei au anulat hotararea lui Dumnezeu in privinta lor.

     Atunci, Domnul Isus arata, cu ajutorul unei mici imagini, in ce masura "oamenii acestei generatii" (iudeii) erau indiferenti, si nu doar indiferenti, dar in spatele acestei indiferente era o rautate profunda.

     6.1     Imaginea

               "Deci cu cine ii voi asemana pe oamenii acestei generatii si cu cine sunt ei asemenea? Sunt asemenea unor copii stand in piata si strigand unii catre altii si spunand: V-am cantat din fluier, si n-ati jucat; v-am cantat de jale si n-ati plans" (Luca 7:31-32).

     Sa vedem mai intai scena pe care o descrie Domnul. In sine, ea este foarte simpla - daca lasam totul in locul in care le-a pus Domnul. In piata erau copii, si ei se jucau. Spatiul mare din piata era in mod natural perfect pentru jocurile de copii, in zilele cand nu era piata. Domnul vede inaintea Lui doua grupe de copii. Acest lucru reiese si mai clar din textul din Matei : "Este asemenea unor copii stand in piata si strigand catre tovarasii lor... " (Mt. 11:16).

     Una dintre grupe cauta sa conduca si sa influenteze jocul celorlalti dupa ideea lor. Ei ar fi vrut mai intai sa joace un joc, si apoi un altul; si daca aceasta nu mergea, ei se plangeau de ceilalti.

     Mai intai au vrut sa se joace de-a nunta. Pentru aceasta ei imitau ceea ce fac adultii intr-o asemenea ocazie, si mai ales ceea ce le place sa faca in alaiul de nunta. Astfel ei canta din fluierele pe care ei insisi le-au facut, sau reproduc sunetul numai cu buzele. Ei asteapta atunci ca ceilalti copii sa joace. Dar acestia refuza caci nu le place acest joc. Atunci trebuie sa se auda plangerea lor : "V-am cantat din fluier, si n-ati jucat".

     Atunci, primii copii spun ceva de felul acesta : "daca nu vreti sa jucati acest joc vesel, sa jucam un joc trist, de inmormantare!" Si ei imita din nou pe adulti, si incep sa planga tare si sa se jeleasca. Matei 9:23 ne arata ca acesta era intr-adevar obiceiul in Israel. Chiar venea persoane pricepute care stiau sa planga si sa jeleasca (Amos 5:16). Astfel de bocitori cutreierau strazile (Ecl. 12:5). Dar ceilalti copii nu voiau sa se joace nici acest joc. Ei au refuzat sa planga si sa se bata in piept in semn de jale, caci acesta este sensul termenului "jelit" utilizat in Matei 11:17. Si din nou se aude reprosul lor : "v-am cantat de jale, si n-ati plans".

     Evident, una dintre grupele de copii i-a rolul de conducator in jocuri, si lanseaza ideea ce sa joace. In fata refuzului celorlalti, ei trec la un joc adecvat, dar comple invers. Si cand ceilalti nu accepta ideea lor, si nu vor niciun joc, atunci ei se plang cu voce tare de ei. Iata, aproape ca spune Domnul, acesta generatie este la fel ca acesti copii (vezi Mt. 11:16).

     Domnul incepe printr-o intrebare dubla : "Deci cu cine ii voi asemana pe oamenii acestei generatii si cu cine sunt ei asemenea?"; aceasta intrebare dubla subliniaza gravitatea cu care El a stabilit comparatia. Este ca si cum, dupa ce a pus intrebarea, El lasa o mica pauza pentru a da ocazia ascultatorilor Sai de a-si face o idee despre raspunsul pe care trebuie sa-l dea. Dar atunci, El Insusi spune cu cine ii aseamana : cu copiii incapatanati din primul grup.

     6:2     Aplicatia

              "Caci a venit Ioan Botezatorul, nici mancand paine, nici band vin, si voi spuneti: Are demon! A venit Fiul Omului, mancand si band, si voi spuneti: Iata un om mancacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al pacatosilor! Si intelepciunea a fost indreptatita de toti copiii ei" (Luca 7:33-35).

     Prin aceste cuvinte, Domnul aplica aceasta parabola iudeilor pe de-o parte, si lui Ioan Botezatorul si Lui Insusi pe de alta parte. Cuvantul "caci" de la inceputul v. 33 au condus pe multi comentatori sa explice ca acei copii care au cantat din fluier sau au cantat de jale simbolizeaza pe Isus si pe Ioan (unul mancand si band, iar celalalt nu), si ca ceilalti copii care nu i-au urmat erau o imagine a poporului neascultator.

     Dar aceasta interpretare nu este in armonie cu cuvintele Domnului care introduc parabola : "Deci cu cine ii voi asemana pe oamenii acestei generatii si cu cine sunt ei asemenea?" El nu spune : "Cu cine Ma voi asemana, Eu si Ioan?" El continua spunand "Sunt asemenea unor copii... ". El nu Se refera aici la El si la Ioan, asemeni celor care trec de la o extrema la alta, si care se plang apoi ca oamenii nu sunt de acord cu aceste schimbari. De asemenea, este surprinzator faptul ca in aceasta imagine, sunetul fluierului este numit mai intai, si apoi cantecele de jale, in timp ce, in aplicatia pe care o face Domnul, El incepe sa vorbeasca despre Ioan Botezatorul care predica pocainta, si apoi despre Sine. Nu, acesti copii incapatanati nu sunt o imagine a Domnului si a lui Ioan, nici a slujbei lor, ci a poporului iudeu.

     Ei s-au comportat ca niste copii fara minte si incapatanati. Cand Dumnezeu le-a trimis pe Ioan Botezatorul, lucrurile erau destul de serioase pentru ei. Ei au vrut sa se "cante din fluier", doreau ca toti sa se bucure impreuna cu ei si sa "joace". Cand Ioan a refuzat, si nu a mancat nici nu a baut impreuna cu ei, ci mai degraba a predicat pocainta, ei l-au etichetat fara ezitare ca "are demon" (Luca 7:33), si s-au indepartat de el. Ei voiau "nunta", sa se bucure, - fara pocainta si fara convertire.

     Atunci Domnul Isus ar fi venit la ei, si impreuna cu El zilele de bucurie si de binecuvantare - daca ei s-ar fi pocait la predica lui Ioan. Dar ei L-au intampinat cu un duh de "inmormantare". Ei posteau in timp ce mirele era prezent (vezi parabola prezentei mirelui din Mt. 9), ei insistau asupra unei cerinte stricte din lege, dar respingeau harul care a venit in Hristos. Ceea ce ei cereau din partea lui Ioan condamnau la Isus. Caci daca Ioan "nu manca nici nu bea", Fiul Omului S-a coborat sa manance si sa bea impreuna cu vamesii si pacatosii. Atunci cand Domnul Isus nu a vrut sa "cante de jale", pentru a folosi limbajul parabolei, a avut si El parte de mania "copiilor incapatanati". Ei au mers pana acolo de a-L trata cu dispretul de mancator si bautor, si de prieten al vamesilor si al pacatosilor.

     Astfel, "acesta generatie" i-a avut inaintea lor atat pe Ioan Botezatorul cat si pe Fiul Omului Insusi, si i-a condamnat pe amandoi. Efectiv, in ochii oamenilor de atunci precum si a celor de astazi, ceea ce face Dumnezeu este practic in totul gresit.Nu se vrea nici dreptatea Lui nici harul Sau. Daca Dumnezeu cheama la pocainta, pentru multi oameni este prea mult si ei nu asculta. Si daca El le prezinta harul Sau in Hristos, pentru o mare parte dintre oameni lucrul acesta este prea simplu, si ei il refuza. In spate la toate acestea nu este nimic altceva decat inima rea a omului care este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu (Rom. 8:7).

     In final, in ceea ce iudeii spunea despre Ioan si despre Domnul, ei se condamnau doar pe ei insisi, si dupa cum vom vedea din nou, judecata omului natural in lucrurile lui Dumnezeu nu valoreaza nimic. El interpreteaza gresit atat gravitatea lui Ioan cat si harul Domnului, deoarece in realitate nu vrea sa le inteleaga. Avem deja acest principiu in parabola semanatorului.

     6.3     Copiii intelepciunii

     Oricat de calomnioasa a fost judecata iudeilor despre Domnul si a inaintasului Sau, Domnul nu incearca sa Se apere inaintea lor. El adauga doar aceste cuvinte remarcabile : "Si intelepciunea a fost indreptatita de toti copiii ei". Ce vrea sa zica aceasta ?

     El a aratat unde poate duce nebunia si incapatanarea inimii omului. "Oamenii acestei generatii" nu fac decat sa arate destul de clar prin comportamentul lor fata de Domnul si de inaintasul Sau ca ei erau copiii nebuniei. El nu le-a spus-o in mod expres, dar tocmai aceasta este invatatura pe care El vrea sa o dea prin aceasta parabola a "copiilor incapatanati".

     De partea sa, intelepciunea are, de asemenea, copii. In Proverbe 8 "intelepciunea" este prezentata ca o persoana, si noi putem deja recunoaste in ea pe Domnul Isus. In Noul Testament se vorbeste despre Hristos ca fiind puterea si intelepciunea lui Dumnezeu (1 Cor. 1:24). Iata deci acum copiii intelepciunii, cei care urmeaza adevarata intelepciune si care cred in Hristos. In timp ce marea masa a poporului iudeu au respins atat pe Ioan Botezatorul cat si pe Domnul Isus, erau chiar si atunci persoane care credeau in mesajul primului, precum si in Persoana si cuvintele Celui de-al doilea. Prin aceasta, intelepciunea era indreptatita, sau, altfel spus : ei au raspuns pozitiv la caile lui Dumnezeu pe care El le-a pregatit in Hristos pentru mantuirea lor.

     Cei care o faceau erau tocmai "vamesii si pacatosii", dupa cum arata, de asemenea, exemplul "femeii pacatoase" din Luca 7. Ei si-au manifestat toata intelepciunea in faptul ca nu au criticat nimic, nici la Ioan nici la Fiul Omului. Dimpotriva. Au gasit totul perfect si in ordine, si au primit mesajul lor. Cat de frumos este acest lucru ! Cei care vedeau lucrurile corecte erau tocmai cei care erau dispretuiti de cei mari ai acestei lumi. Ei au inteles corect atat chemarea lui Ioan la pocainta cat si harul pe care Isus l-a adus. Si cand Mantuitorul statea alaturi de ei, si a coborat la nivelul lor, ei au stiut sa-L aprecieze, si nu L-au interpretat gresit. Ei au recunoscut mai degraba la El dragostea in actiune, si inimile lor s-au aprins pentru El.

     Insemnatatea tuturor acestor lucruri nu s-a schimbat astazi. A fost atunci, in timpul iudeilor si a conducatorilor lor religiosi, care au refuzat atat de mult chemarea lui Dumnezeu de a se intoarce la harul Sau aratat in Hristos. Si este si astazi, in crestinatate, cand o multime mare de oameni fac, in principiu, acelasi lucru. Ah ! daca multi dintre ei ar deveni "copiii intelepciunii" !

                                     .............................................................................................