Bogatii in Evanghelia dupa Luca
Michael Vogelsang
Evanghelia dupa Luca, Evanghelia perfectei umanitati a lui Hristos, contine, de asemenea, mai multe aspecte caracteristice umanitatii in general. Un lucru care a ghidat intotdeauna istoria omului, individual si ca societate, este dorinta de a avea bani si bunuri materiale. Nu este deci surprinzator ca Domnul a avut ceva de spus despre acest subiect in Evanghelia dupa Luca. La cap. 12, atunci cand un om I-a cerut sa-i spuna fratelui sau sa imparta mostenirea, Domnul a fost foarte clar : "Luati seama si paziti-va de orice lacomie de bani, pentru ca viata cuiva nu este in belsugul averilor lui" (Luca 12:15).
Putin dupa aceea El invata pe ucenicii Sai despre acelasi subiect, si incheie prin aceste cuvinte : "Si voi, nu cautati ce sa mancati si ce sa beti, si nu fiti ingrijorati; pentru ca pe toate acestea, natiunile lumii le cauta, si Tatal vostru stie ca aveti nevoie de ele; ci cautati Imparatia lui, si toate acestea vi se vor da pe deasupra" (Luca 12:29-31).
La cap. 18, El da un avertisment clar cu privire la intrarea in Imparatia lui Dumnezeu a celor bogati : "Cat de greu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei care au bogatii! Pentru ca mai usor este sa intre o camila printr-o ureche de ac, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu". Si cei care L-au auzit au spus: Si cine poate fi mantuit? Iar El a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu" (Luca 18:24-27). De ce este atat de greu pentru cei bogati sa fie mantuiti ? Fiindca ei se incred in bogatiile lor si, prin urmare, neglijeaza bunurile spirituale mult mai importante. Evanghelia dupa Luca ne atrage atentia asupra unei categorii de bogati, si Domnul a facut mai sus doua observatii in legatura cu oamenii care doreau bogatii sau care le aveau. Sa privim patru istorii despre oamenii bogati din aceasta Evanghelie.
1 Un om bogat care nu a vazut realitatile eterne (12:16-21)
Fermierul bogat a gandit ca este foarte intelept cu toate planurile sale, dar nu a realizat sau nu a tinut cont de realitatile pe care nu le putea avea in acelasi mod precum campurile si granarele sale. Cu toate acestea, ele nu erau mai putin reale.
- "Si el se gandea in sine" - Chiar gandurile sale erau limitate la lumea lui mica.
- "Ce voi face ?" - Totul in viata lui se invartea in jurul "lui insusi". Cati de "eu", "eu", " meu", " mele" in acest scurt monolog.
- "Caci nu mai am unde sa-mi adun roadele" - Acesta era singurul lucru care ii provoca ingrijorare : nu mai avea loc pentru a pune roadele care le avea ! Nu si-a dat seama ca nu mai avea loc pentru altii ? Nu citim ca s-a gandit vreodata sa utilizeze bogatiile sale pentru folosul celor mai putin norocosi decat el. Si mai presus de toate, el nu avea loc pentru Dumnezeu in gandurile sale, si lucrul acesta l-a dus in final la dezastru.
- "Si-i voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunuri, stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te!" - Ce greseala fatala ! Pentru cati ani ? De unde stia el ce este inaintea lui ? Nu stia. El gandea ca totul va merge ca pana atunci. El nu realiza ca eternitatea era inaintea lui si ca era altcineva care a hotarat momentul cand el avea sa paraseasca aceasta scena. El nu se asigura sa fie pregatit pentru acest moment. "Voi zice sufletului meu... mananca, bea, veseleste-te" - El confunda sufletul sau cu trupul sau. Sufletele noastre nu pot fi cu adevarat satisfacute cu mancare, bautura si lucruri materiale. Exista nevoi spirituale mult mai profunde pe care doar Dumnezeu le poate satisface.
- "Dar Dumnezeu i-a spus: Nebunule, in noaptea aceasta ti se va cere sufletul" - Nu peste multi ani, nu peste un an, nici chiar peste o zi, ci in noaptea aceasta ! Cand vine clipa in viata cuiva, toate bunurile sale pamantesti nu mai valoreaza nimic. Singurul lucru care conteaza atunci este sa stim daca suntem bogati fata de Dumnezeu.
2 Un om bogat care a vazut realitatile eterne - dar prea tarziu ! (16:19-31)
In aceasta istorie, un om bogat este pus in contrast cu unul sarac, un cersetor numit Lazar. Istoria continua, ca sa zicem asa, acolo unde sfarseste cea a fermierului bogat. Ni s-a spus ca sufletul fermierului i-a fost cerut, dar ce s-a intamplat cu sufletul sau dupa ce el a murit ? Despre lucrul acesta ne vorbeste aceasta noua istorie. Omul bogat a murit si a fost inmormantat, si si-a ridicat ochii in Locuinta mortilor (gr. "hades") in chinuri. Aceasta este soarta groaznica a celor care au neglijat mantuirea sufletului lor.
S-a zis deseori ca bogatul nu a mers in hades din cauza faptului ca era bogat, si ca saracul nu a fost mantuit datorita saraciei lui. Dar asa este ? Raspunsul este "da" si "nu".
Este cu siguranta adevarat ca oamenii nu sunt pierduti doar ca sunt bogati. Dar, din nefericire, este de asemenea adevarat ca milioane vor fi pierduti pentru ca erau bogati. Ei permit ca belsugul bunurilor materiale pe care le au sa le inchida urechile si inimile la glasul harului lui Dumnezeu. De aceea Domnul a zis : "Cat de greu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei care au bogatii!" (Luca 18:24).
La fel este de adevarat ca oamenii nu sunt mantuiti pentru ca sunt saraci. Cu toate acestea, milioane vor fi mantuiti fiindca ei nu au avut in aceasta lume decat foarte putine bunuri pe care sa se poata baza, poate chiar deloc. Din aceasta cauza ei isi deschid cu usurinra inimile la mesajul dragostei si al harului lui Dumnezeu : "Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia" (Luca 4:18). "Nu i-a ales Dumnezeu pe cei saraci in felul lumii ca sa fie bogati in credinta si mostenitori ai Imparatiei pe care le-a promis-o celor care-L iubesc?" (Iac. 2:5).
Aici, pe pamant, Lazar a fost un cersetor; dar de partea celalata a mortii el era un om cu adevarat bogat. Si bogatul din aceasta viata care a devenit cersetor in hades - cersea o picatura de apa rece. Dar era prea tarziu !
Nu citim ca omul bogat s-a rugat cand era pe pamant - el era poate laodiceean in mintea lui ("pentru ca spui: sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic!" - Apoc. 3:17) - dar s-a rugat in hades ! El s-a rugat pentru fratii sai care erau in viata pe pamant. Dorea ca ei sa nu sfarseasca in acelasi loc de chin ca el ! Acolo, nimeni nu poate nega realitatea eterna - dar aceasta va fi prea tarziu pentru a schimba ceva. Cu toate acestea, cei vii (fratii sai) au tot ce le trebuie pentru a scapa de acest loc ingrozitor : ei au Cuvantul viu si etern al lui Dumnezeu.
3 Un om bogat care a vazut realitatile eterne - dar care a refuzat sa actioneze in consecinta (18:18-23)
Cu ce afirmatie ciudata se incheie aceasta relatare : el "s-a intristat foarte mult, pentru ca era foarte bogat" (Luca 18:23). Acest mai-mare al poporului nu era pur si simplu bogat; el era "foarte bogat". Matei ne spune ca el era, de asemenea, tanar. Multi ar gandi ca el avea toate motivele sa fie fericit, dar nu era cazul, ci dimpotriva. El trebuie sa fi simtit golul din viata sa, in ciuda intregii sale bogatii. El era constient de realitatile eterne - si acesta era motivul pentru care dorea sa mosteneasca viata eterna si pentru care s-a apropiat de Domnul Isus ca de un "Bun Invatator" (Luca 18:18), dorind ca El sa-i spuna ce are de facut. Domnul incepe prin a pune degetul pe faptul ca, daca El Insusi nu era pentru el decat un "Bun Invatator", El nu-i va fi de ajutor pentru a-i raspunde la intrebarea sa. "Nimeni nu este bun, decat Unul singur , Dumnezeu" (Luca 18:19). Acest tanar bogat trebuia sa accepte ca Cel care ii vorbea nu era nimeni altul decat Fiul lui Dumnezeu. Si daca dorea sa faca ceva - ei bine, el cunoastea legea lui Dumnezeu ! Domnul ii indreapta atentia spre cea de-a doua tabla a legii, adica acele porunci care trateaza relatiile noastre cu ceilalti. El raspunde : "Toate acestea le-am tinut din tineretea mea" (Luca 18:21) . Domnul nu contesta aceasta, dar indica in mod simplu cealalta tabla a legii, adica acele porunci care definesc relatiile omului cu Dumnezeu. Cea dintai dintre ele zice : "Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine" (Ex. 20:3). - Ce zici de asta tinere ? Exista un alt "dumnezeu", alt idol in viata ta ? - Domnul stia exact unde era problema si pune degetul pe rana. "Vinde tot ce ai... si vino, urmeaza-Ma" (Luca 18:22). Atunci devine clar unde era inima sa. Ea era legata de tot ce avea. Si astfel, el s-a intristat foarte tare. Ce imagine trista ! Iata pe cineva care nu pleaca impotrivindu-se sau razvratindu-se. El stia exact ceea ce avea de facut, stia ca acesta era momentul sa hotarasca pentru timp si eternitate. Dar el nu era dispus sa ia decizia cea buna din cauza legaturilor inimii sale cu lucrurile acestei lumi. Si astfel el a plecat - si ma tem ca aceasta a fost spre pierderea lui eterna.
Poate ca noi credinciosii, ne repezim sa-l judecam pe acest tanar. Daca Domnul pune degetul Sau pe ceva din vietile noastre pe care ne cere sa-l parasim pentru a-L urma pe El cu mai multa daruire, suntem noi decisi sa urmam glasul Sau, sau lucrul acesta va arata cat suntem de atasati de lucrurile acestui pamant ?
4 Un om bogat care a vazut realitatile eterne - si care a facut singurul lucru care trebuia facut ! (19:1-10)
La inceputul acestui articol, am citat cuvintele Domnului din Luca 18, in care El a zis cat este de greu pentru cei bogati sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Reactia celor care L-au auzit a fost : "Si cine poate fi mantuit?" (Luca 18:26). Raspunsul Domnului nostru a fost foarte clar : "Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu" (Luca 18:27). Cele trei istorii precedente au aratat cat este de imposibil aceasta pentru omul natural. Dar acum avem un exemplu frumos care arata ca astfel de lucruri sunt posibile pentru Dumnezeu. Cel putin un om bogat din aceasta Evanghelie a gasit cele mai mari bogatii si adevarata satisfactie in Domnul Isus Hristos, Mantuitorul pacatosilor. El stia ca era pacatos si ca avea nevoie de un Mantuitor. Cat de simplu devine totul din clipa cand un pacatos care cauta, si un Mantuitor care cauta, doresc sa se intalneasca. In acest caz ei se intalnesc langa copacul in care Zacheu s-a urcat pentru a-L vedea pe Isus. Si acest copac este chiar "lemnul" (1 Pet. 2:24; crucea calvarului) unde Domnul Isus Hristos intalneste pe orice pacatos care doreste sa-L intalneasca. S-ar putea spune multe lucruri despre acest pasaj interesant, dar poate este suficient de subliniat ca ceea ce este "imposibil la oameni" devine ceva foarte simplu daca inima este constienta de propria sa stare si de nevoia ei de a avea un Mantuitor. Domnul incheie intalnirea sa cu Zacheu prin afirmatia minunata : "Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut" (Luca 19:10). Aceasta fraza contine, daca se poate spune asa, esenta acestei Evanghelii - acesta este versetul cheie al intregii Evanghelii dupa Luca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu