Translate

miercuri, 20 noiembrie 2019




                                    Sfesnicul de aur cu cele sapte brate
                                                                                - I -


     Arend Remmers


     1     Rolul tipurilor

     Multe tipuri ale Vechiului Testament contin ilustratii ale adevarului Noului Testament care se aplica la viata de credinta. Prin aceste tipuri, doctrina crestina in aparenta abstracta este facuta mai inteleasa si vie. Tipurile nu sunt decat "o umbra a lucrurilor ce aveau sa vina" (Col. 2:17), dar ele sunt concrete si vizibile, in timp ce realitatea spirituala in Hristos este invizibila pentru ochii nostri. Aceasta este ceea ce da valoare tipurilor.
     Semnificatia tipologica a cortului intalnirii si a accesoriilor sale este cunoscuta de multi cititori ai Bibliei. Acest cort, construit la porunca lui Dumnezeu dupa eliberarea lui Israel din Egipt, este o imagine atat a "lucrurilor ceresti" (Ev. 8:5 ; 9:23) cat si a adunarii lui Dumnezeu (Ev. 3:6 ; Apoc. 21:3). Mai mult, numeroasele detalii ale cortului se raporteaza la Domnul Isus. Exista deci multe lectii de invatat din aceste tipuri. In ele Domnul Isus este obiectul principal, ca aproape peste tot in Vechiul Testament. El Insusi a spus : "Cercetati Scripturile... ele sunt acelea care marturisesc despre Mine" (Ioan 5:39).


     2     Gloriile divine

     2.1    Patru obiecte din cort

     Nu erau decat patru obiecte in cortul propriu zis. Chivotul legamantului cu capacul sau, scaunul indurarii , ca o imagine a Persoanei si a lucrarii ispasitoare a Domnului Isus, se gasea in Locul prea sfant, camera situata in spatele cortului. Acolo se afla tronul lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau. Numai marele preot avea acces acolo, odata pe an, in marea zi a ispasirii (Lev. 16:34 ; Ev. 9:7). In Locul sfant, in partea din fata a cortului, era altarul de aur pentru arderea tamaiei, masa cu painile de punere inainte si sfesnicul de aur cu cele sapte brate. In acest loc preotii isi exrcitau slujba lor zilnica in Locasul sfant.


     2.2     Marimea si greutatea sfesnicului

     Sfesnicul era de fapt un sfesnic cu sapte candele cu untdelemn, si aceste candele trebuiau sa radieze lumina perfecta a lui Dumnezeu in Locasul sfant (Ex. 25:31 si urm.). Acesta era singurul obiect din cort a carui masura ne este data doar prin greutatea sa : un talant de aur curat. Din acest aur erau confectionate, pe langa sfesnicul in sine, toate ustensilele care erau legate de el, precum candelele, mucarile (foarfece pentru taiat fitilul ars) si vasele pentru cenusa (Ex. 25:38 ; 37:24). Un talant cantarea aproximativ 30 sau 40 de kilograme. Deoarece aurul este un metal destul de "greu" datorita densitatii sale, sfesnicul din cortul intalnirii nu a fost probabil un obiect extraordinar de mare. De aici reiese o lectie importanta : ceea ce este decisiv in viata spirituala, nu este caracterizat de o maretie exterioara, ci de o greutate morala. Un exemplu : Cand Pavel compara gloria viitoare care ne asteapta, cu necazurile prezente care se dovedesc uneori excesiv de mari si grele, el spune ca acestea lucreaza, mai presus de orice masura, o greutate eterna de glorie (2 Cor. 4:17).


     2.3     Aur peste tot in Locasul sfant

     Aurul in Sfanta Scriptura este un simbol al gloriei lui Dumnezeu asa cum se reveleaza ea in dreptate, sfintenie, adevar, intelepciune, putere si dragoste. Asa ca, in interiorul cortului, nu se vedea decat aur, de jur imprejur. Tot ceea ce se gasea acolo vorbea de gloria lui Dumnezeu (Apoc. 21:11,18). In final, citim in Psalmul 29:9 : "In templul Sau totul spune: Glorie!". Acesta este si motivul pentru care heruvimii de aur de pe capacul chivotului legamantului (*)  sunt numiti "heruvimii gloriei" (Ev. 9:5); ei sunt, la randul lor, simboluri ale autoritatii lui Dumnezeu in exercitarea judecatii. Oriunde priveai in Locasul sfant nu vedeai decat aur, in afara de cele doua perdele pretioase, si pe covoarele care acopereau cortul deasupra, si pe nisipul de sub picioare.

     (*) In fr. "le propitiatoire" = "propitiatoarul" (cuvant care nu este in rom.) ; era locul unde marele preot facea "propitierea" cu sangele primului tap, in marea zi a ispasirii. Pentru mai multe detalii cu privire la acest subiect vezi nota de la postarea anterioara "Suveranitatea lui Dumnezeu si responsabilitatea omului", n.t.


     2.4    Aurul curat si sfesnicul de aur curat

     Aurul din care era facut sfesnicul era "aur curat" (Ex. 25:31, 36, 38, 39). Acest fapt este de asemenea important. Doua feluri de aur erau folosite in constructia cortului intalnirii. Obiectele care vorbesc in imagine de cei rascumparati, erau pur si simplu din aur sau acoperite cu aur (scandurile cortului si drugii lor, copcile covoarelor si stalpii perdelelor). Acest aur putea fi amestecat cu alte metale (aliaj, n.t.) sau zgura. In contrast, aurul folosit pentru obiectele care se refera la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu (chivotul legamantului, scaunul indurarii, masa pentru painile de punere inainte, altarul tamaierii si sfesnicul cu cele sapte brate) era aur curat, aur special purificat.
     In timp ce lemnul de acacia (salcam, n.t.) era folosit pentru chivot, pentru masa si pentru altarul de aur, acesta nu era folosit si pentru sfesnic. Lemnul vorbeste mai precis de natura umana (conf. cu Luca 23:31). Daca aurul curat era folosit pentru aceste ustensile (obiectele sfesnicului, n.t.), aceasta insemna ca gloria lui Dumnezeu nu-si gasea expresia sa desavarsita decat in Omul Hristos Isus, singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si om (1 Tim. 2:5). Doar El, ca Om, este stralucirea gloriei lui Dumnezeu si intiparirea substantei Sale (sau : "Fiintei Sale") (Ioan 1:14 ; Ev. 1:3). Slabiciunea omeneasca si pacatul impiedica adesea la credinciosi cresterea (sau sa dezvoltarea, n.t.) acestei  glorii morale, dar nu la Hristos. In ceea ce priveste sfesnicul, el nu continea lemn, era in intregime din aur curat : vedem in el partea divina a minunatei Sale Persoane.


     2.5 Dintr-o bucata

     Mai mult, sfesnicul era un tot, dintr-o singura bucata de aur (Ex. 25:31, 36 ; 37:22). Vitelul de aur, facut de Aaron la cererea poporului ravratit, era turnat (din multele piese din aur stranse de la popor, n.t.) (Ex. 32:4, 24). Sfesnicul din Locasul sfant al lui Dumnezeu, dimpotriva, a fost facut dintr-o singura piesa (bucata, n.t.) de aur batut, in urma unei lucrari de arta minutioase. Gloria lui Dumnezeu este revelata in Domnul Isus de-o maniera perfecta, neimpartita si in acelasi timp minunata. In Noul Testament, gasim o paralela remarcabila in acest sesns. Atunci cand Fiul lui Dumnezeu era atarnat pe cruce, hainele Sale au fost impartite intre patru soldati. Iar "camasa era fara cusatura, tesuta in intregime de sus pana jos". Ea a fost confectionata cu arta ca o singura bucata de tesatura. Pentru astfel de persoane avide dupa prada, a fost ceva extraordinar ca nu au incercat s-o sfasie (Ioan 19:23-24).


     2.6     Aur batut

     In plus, materialul "batut" al sfesnicului vorbeste, de asemenea, despre suferintele lui Hristos care a fost batut de Dumnezeu din cauza noastra (Ps. 69:27 ; Is. 53:10). La fel cum jertfa de ardere de tot trebuia sa fie "taiata" in bucati si dupa cum tamaia trebuia sa fie pisata foarte fin, si Slujitorul lui Dumnezeu a fost batut si lovit de Domnul. Lucrul acesta este confirmat de apostolul Pavel inaintea imparatului Agripa : "Hristosul trebuia sa patimeasca si ca El, Cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina... " (Fapte 26:23). Suferintele lui Hristos, invierea Sa si lumina care emana din El ca glorificat - toate acestea erau prefigurate in sfesnicul de aur dupa intelepciunea divina.


     3     Ornamentul sfesnicului

     3.1    Sapte brate
 
     Sfesnicul era alcatuit dintr-un "fus" (sau, tija, n.t.) central care forma in partea de jos "piedestalul" (com. Num. 8:4) si din trei brate laterale pe fiecare parte. In total el avea deci sapte brate (Ex. 25:37). In Sfanta Scriptura, numarul sapte este adesea imaginea perfectiunii divine. Saptamana creatiei a durat sapte zile, si Dumnezeu S-a odihnit a saptea zi (Gen. 2:2); sarbatoarea azimilor tinea sapte zile (Ex. 12:15), si in cadrul jertfelor numarul sapte juca un rol mare. La fel este si aici. Sfesnicul cu cele sapte brate este o imagine perfect divina a gloriei lui Hristos inviat.


     3.2    Cupele si gamalioarele

     Gasim confirmarea daca privim mai de aproape decoratia sfesnicului cu cele sapte brate. Fiecare din cele sase brate care ies din tija (fus, ax, n.t.) centrala aveau "trei cupe" in forma de floare de migdal, o gamalioara si o floare" (Ex. 25:33). Si era pe sfesnic (adica pe tija centrala) patru cupe. Floarea de migdal cu cele cinci petale deasupra unui pistil clar vizibil semana efectiv cu o cupa rotunjita. Prin expresia "cupa in chip de floare de migdal" trebuie sa vedem deci intreaga floare; ceea ce este numit aici "gamalioara" corespunde pistilului; si expresia "floare" corespunde petalelor.


     3.3    Semnificatia acestor ornamente in chip de floare de migdal

     Pentru ce aceste ornamente in chip de floare de migdal ? Ele contin o referinta ascunsa, dar minunata, cu privire la umanitatea lui Hristos, care nu putea lipsi in aceasta imagine a gloriei Fiului lui Dumnezeu. In Biblie, migdalul este o imagine a invierii. Exista doua exemple. Unul este in cartea Ieremia (1: 11-12), unde Domnul arata profetului un toiag de migdal. Migdalul este un arbore cu flori timpurii. Numele sau (shaqed in ebraica) inseamna "veghetor". Dupa trecerea iernii, el infloreste primul inaintea tuturor arborilor. Este deci un simbol de trezire a naturii si a invierii dintre morti. Un alt exemplu ne este aratat in rascoala poporului Israel in urma judecatii lui Dumnezeu peste Core si grupul lui (Num. 7). Dumnezeu a poruncit atunci capeteniilor celor douasprezece semintii, inclusiv lui Aaron, sa aduca un toiag cu numele lor scrise pe el la cortul intalnirii. Apoi  Moise a pus aceste toiege inaintea Domnului.
     A doua zi, toiagul lui Aaron "inmugurise si facuse boboci si inflorise si copsese migdale" (Num. 17:6-10). Toate aceste toiege erau lemn mort care fusese taiat dintr-o radacina care da viata. Faptul ca toiagul lui Aaron a facut muguri, flori si migdale coapte nu era doar o referinta la inviere, a vietii iesite din moarte, ci era, de asemenea, un rezultat al rodului si al recoltei.
     Ce lectie frumoasa ne da sfesnicul de aur care, prin cele douazeci si doua de "gamalioare in chip de floare de migdal" ale sale, ofera o marturie multipla despre Hristos inviat dintre mort ! El este "randuit Fiu al lui Dumnezeu in putere, dupa Duhul de sfintenie, prin invierea mortilor" (Rom. 1:4). Este ceea ce vedem in sfesnicul de aur batut cu ornamentul sau din flori de migdal.


     4     Sapte candele si untdelemnul

     4.1    Sapte candele simbolizand Duhul Sfant, separate de sfesnic

     Cele sapte candele erau facute, de asemenea, din aur, dar nu din aceeasi bucata cu sfesnicul. Acest lucru reiese din cuvintele din Exod 25:37 : "Si sa-i faci sapte candele", care urmeaza imediat dupa porunca privind confectionarea sfesnicului (conf. Ex. 25:37 si Num. 8:2, unde este aratata orientarea candelelor, care trebuiau "sa lumineze in partea dinainte a sfesnicului").
     De ce aceasta specificatie ? Deoarece sfesnicul este imaginea Fiului lui Dumnezeu inviat si glorificat, in timp ce cele sapte candele alimentate cu undelemn curat simbolizeaza pe Duhul Sfant. Aceasta reiese clar din Apocalipsa 4:5, unde este spus : "si iata sapte faclii de foc, arzand inaintea tronului, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu" - o paralela incontestabila cu candelele de pe sfesnicul din cortul intalnirii. Duhul Sfant este Dumnezeu intocmai ca si Fiul, si totusi El nu este identic cu Acesta din urma. In Apocalipsa El apare de inca trei ori ca "cele sapte Duhuri" : in cap. 1 v. 4, citim "de la cele sapte Duhuri care stau inaintea tronului Sau si de la Isus Hristos, Martorul credincios" ; la cap. 3:1 ... Hristos "care are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu". In final, cap. 5 v. 6 ofera, de asemenea, o explicatie a numarului sapte : "Si am vazut in mijlocul tronului si al celor patru fapturi vii si in mijlocul batranilor, un Miel stand ca injunghiat, avand sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pamantul". Numarul sapte in legatura cu Duhul lui Dumnezeu nu contrazice faptul ca este "un singur Duh", ci vorbeste de perfectiunea si omniprezenta Sa. El este, de asemenea, Dumnezeu, si ca atare nu este legat de spatiu si de timp; dar El este totusi "un singur Duh" (Efes. 4:4).


     4.2     Alte pasaje referitoare la numarul sapte in legatura cu Duhul Sfant

     Numarul sapte in legatura cu Duhul Sfant se gaseste, de asemenea, si in alte pasaje ale Sfintei Scripturi. Profetul Zaharia a vazut altadata un "sfesnic cu totul de aur cu un potir in varful lui si cele sapte candele ale lui pe el; sapte candele si sapte tevi pentru candelele care sunt in varful lui" (Zah. 4:2). La intrebarea sa, i s-a raspuns : "Nu prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul ostirilor" (Zah. 4:6). Aceasta viziune si interpretarea ei ne amintesc impreuna destul de clar de sfesnicul de aur din cortul intalnirii.
     Intr-o profetie a lui Isaia, in care Domnul Isus este descris ca descendent din Isai (tatal lui David), Duhul lui Dumnezeu care locuieste in El poarta sapte trasaturi diferite : "Si o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai si o Ramura din radacinile lui va rodi. Si Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de intelepciune si de pricepere, duh de sfat si de putere, duh de cunostinta si de temere de Domnul" (Is. 11:1, 2). Vedem aici foarte clar ca Duhul Sfant nu este alcatuit din sapte Fiinte diferite, ci ca El are aceste sapte trasaturi de caracter.


     4.3    Imaginea candelei cu undelemn

     Imaginea candelei cu undelemn vorbeste deseori despre Duhul Sfant. In parabola celebra  din Luca 15, Hristos, Pastorul, cauta oaia pierduta si Tatal primeste pe fiul pierdut. Lampa femeii care cauta drahma este o imagine a Duhului Sfant care cauta pe cei pierduti pentru a fi mantuiti.
     La fel este si in parabola din Matei 25:1-13 despre cele zece fecioare iesite in intampinarea mirelui. Candelele lor reprezentau marturia despre Domnul pe care Il asteptau, si care ar fi trebuit sa le serveasca pentru gloria si glorificarea Lui (conf. Mt. 5:14-16 ; Apoc. 2:5). Undelemnul aici, ca in multe alte pasaje din Biblie, este o imagine a Duhului Sfant.


     4.4    Undelemn curat si batut pentru ungere

     "Undelemn curat din masline batute" (Ex. 27:20 ; Lev. 24:2) simbolizeaza, de asemenea, pe Duhul Sfant, dar intr-un alt mod. Undelemnul nu era utilizat numai ca sursa de lumina, dar si ca undelemn pentru ungere. In Noul Testament, se spune de mai multe ori despre ungerea cu Duhul Sfant. Petru zice despre Hristos : "Isus din Nazaret, cum L-a uns Dumnezeu cu Duh Sfant si cu putere" (Fapte 10:37, 38 ; conf. cu Luca 4:18). Si cu privire la cei credinciosi, Pavel a scris : "Iar Cel care ne intareste impreuna cu voi in Hristos si ne-a uns este Dumnezeu" (2 Cor. 1:21). Ioan descrie, de asemenea, primirea Duhului Sfant ca o "ungere" (1 Ioan 2:20, 27).


     4.5     Undelemnul candelelor pentru a lumina

     Imaginea celor sapte candele ale sfesnicului se raporteaza, totusi, la lumina, la iluminarea (calauzirea, n.t.) pe care Duhul Sfant o da celor rascumparati. Doar prin aceasta lumina putem recunoaste si intelege corect gandurile lui Dumnezeu. Fie ca noi sa ramanem mai mult in sfera de aplicatie a acestei lumini !
     Cu toate acestea, exista o mare diferenta, trecuta usor cu vederea, in legatura cu cele sapte sfesnice din Apocalipsa. Despre ele este spus : "cele sapte sfesnice sunt sapte adunari" (Apoc. 1:13, 20). In primul rand, nu este vorba de un singur sfesnic cu sapte candele, ci de sapte sfesnice diferite, reprezentand cele sapte adunari din Asia Mica : Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodiceea. Apoi, aceste sfesnice nu sunt in Locasul sfant, ci in lume pentru a raspandi lumina divina. Daca unul din aceste sfesnice nu corespunde chemarii sale, Domnul poate sa-l indeparteze din locul lui (Apoc. 2:5).

     
 
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze