Translate

joi, 7 noiembrie 2019




                                         Doamne, invata-ne sa ne rugam
                                             Cateva ganduri practice din Luca 11:1-13


     Mark Grasso


     1     Nevoia de a fi invatati sa ne rugam

      Sa nu ezitam si nici sa ne fie rusine sa facem aceasta cere : "Doamne, invata-ma (sau : invata-ne) sa ne rugam".
     Rugaciunea este un lucru de baza in sensul ca fiecare credincios nou poate si trebuie sa se roage, dupa cum Saul a facut-o dupa convertirea sa pe drumul Damascului (Fapte 9:11). Dar ea este, de asemenea, un lucru de baza in sensul ca este fundamentala pentru viata crestina, atat individuala cat si colectiva. Ea trebuie deci sa caracterizeze pe fiecare credincios si fiecare strangere locala a copiilor lui Dumnezeu, si adunarea ca intreg ( vezi de ex. 1 Pet. 4:7 ; Fapte 1:14 ; 2:42 ; Is. 56:7). In acelasi timp avem nevoie de instructiuni cu privire la rugaciune (in primul rand pentru ca tot ceea ce spune Biblia este important) si, bineinteles, avem nevoie s-o practicam. Descurajarea, lipsa de interes pentru lucrurile lui Dumnezeu si o stare spirituala joasa care caracterizeaza multe din adunarile noastre, sugereaza ca este o carenta in rugaciunile reale la fiecare din noi.


     2     Domnul, ca Om al rugaciunii, dependent de Tatal

     Ce contrast cu Domnul Isus care a fost Omul rugaciunii de-a lungul vietii Sale pe pamant, dupa cum vedem in primul verset al capitolului nostru. Pentru mintea naturala, pare aberant ca Fiul lui Dumnezeu, Acela care este Dumnezeu Insusi (Rom. 9:5), a trebuit sa Se roage. Cu toate acestea, Domnul a fost pe deplin om (desi fara pacat), si de aceea, ca om dependent, era potrivit sa-L vedem in rugaciune (*).

     (*) Desi se spune adesea, Biblia nu spune in mod expres ca Domnul a fost un "om dependent". Totusi, rugaciunile Domnului din Evanghelii si cele din Psalmi, exprimate prin anticipatie (de ex. Ps. 16:1), arata ca, in pozitia de om, El era dependent de Tatal (vezi de asemenea Ioan 5:19-20 ; 8:28 ; 12:49). Chiar cand va domni pe pamant in timpul Mileniului, Domnul va actiona astfel ca Om dependent (vezi Ps. 72:15 : "si se vor ruga neincetat pentru el").

     In plus, El facea intotdeauna ceea ce Ii placea Tatalui Sau (Ioan 8:29); iar rugaciunile sunt un miros placut lui Dumnezeu si deci fac parte din lucrurile care Ii faceau placere (Apoc. 5:8). Daca ele faceau parte din viata zilnica a Domnului, cu atat mai mult trebuie ca rugaciunile sa caracterizeze vietile noastre. Chiar si un necredincios se asteapta ca un crestin sa fie o persoana a rugaciunii.


     3     Sa avem incredere ca Domnul va raspunde la cererea noastra de a fi invatati sa ne rugam - Luca 11:1

     Vazand exemplul Sau, si recunoscand poate cat de departe suntem, ar trebui sa facem apel la El exact ca unul din ucenicii Domnului : "invata-ne sa ne rugam" (Luca 1:11). Chiar daca viata voastra de rugaciune nu a fost foarte buna pana acum, puteti avea incredere ca Domnul va va ajuta ca raspuns la o astfel de cerere, dupa cum El a facut-o pentru ucenicii Sai. Cu toate acestea, nu putem cere in mod legitim Domnului ajutorul Sau decat daca exista dorinta sincera de rugaciune si de a o face mai eficient.
     Cuvintele finale din Luca 11:1 ("cum i-a invatat si Ioan pe ucenicii lui") ridica intrebarea de a sti daca cererea ucenicului era motivata de dorinta de a imita pe ucenicii lui Ioan Botezatorul in rugaciunile lor. Daca era asa, atunci era gresita. Rugaciunea nu trebuie sa fie un spectacol unde se arata cineva (vezi Mt. 6:5, 6), ci ea trebuie sa fie o cerere simpla, umila si cu reverenta, pentru a primi ajutorul divin. Ea trebuie sa fie plina de prospetime, din inima, si are in vedere un exercitiu autentic al momentului, decat sa imite cuvinte pe care fratii au obiceiul sa le rosteasca in strangerile de seara din timpul saptamanii de ani de zile (*).

     (*) Bineinteles, trebuie nuantat acest lucru. Cei mai tineri dintre noi ar trebui sa fie recunoscatori de a auzi cum frati mai in varsta se roaga, si ar trebui sa-si noteze reverenta lor fata de Dumnezeu si referirea pe care ei o fac la Scriptura (folosirea de expresii, cuvinte, etc. din Scriptura, in rugaciune, n.t.).


     4     Rugaciunea dominicala ("Tatal nostru") si ceea ce o deosebeste in timpul actual - Luca 11:2-4

     Indiferent de motivele care au stat la baza cererii, Domnul Isus le dat ucenicilor Sai instructiuni cu privire la modul de a se ruga (Luca 11:2-4). Vazand importanta rugaciunii dominicale in slujbele religioase de astazi, este important de a vedea insemnatatea acestor versete pentru noi, in lumina pozitiei noastre crestine.
     Faptul este ca rugaciunile din Luca 11:2-4 si Matei 6:9:13 au fost date inainte de lucrarea Domnului de la cruce, inainte de inaltarea Sa, si inainte de darul Duhului Sfant de la Cincizecime. Ori, aceste evenimente au introdus un regim nou pentru rugaciune. In camera de sus, Domnul le-a spus ucenicilor Sai ca, pana acum, ei nu au "cerut nimic in Numele Meu" (Ioan 16:24). Aceasta indica o ruptura intre doua feluri de rugaciuni : Rugaciunile de mai nainte (inclusiv cele pe care le vom vedea) nu au fost facute in Numele Sau, in timp ce rugaciunile din perioada crestina sunt facute in Numele Sau (Ioan 16:22-24).
     In plus, aplicatia directa din Luca 11:2-4 ii privea pe ucenicii in perioada in care ei traiau si se raporta la nevoile lor si la speranta lor pamanteasca. Faptele si epistolele nu contin nicio indicatie ca s-ar fi repetat aceste cuvinte dupa formarea adunarii.
     Rostirea acestei rugaciuni nu-si are locul in viata crestinului, nici in strangerile credinciosilor de astazi. In plus, noi ne rugam prin Duhul Sfant (Iuda 20), si nu repetam in mod simplu cuvinte. In final, rugaciunile noastre vizeaza altceva decat ceea ce era potrivit pentru dispensatia precedenta, datorita cunostintei noastre despre iertarea pacatelor, despre pozitia si speranta noastra cereasca.


     5     Mai intai interesele lui Dumnezeu si apoi interesele noastre - domeniul material si spiritual - Luca 11:2-4 (continuare).

     Pe de alta parte, nu trebuie niciodata sa spunem ca cuvintele Domnului nu mai sunt relevante pentru noi astazi (vezi Mt. 7:26). In ciuda diferentelor discutate mai sus, cateva principii ale rugaciunii sugerata de Domnul nostru sunt aplicabile si pentru rugaciunile noastre, individual si de adunare, in dispensatia prezenta :
     -    Rugaciunea are in vedere interesele lui Dumnezeu (Luca 11:2), nu doar cele ale ucenicilor (Luca 11:3, 4), interesele ucenicilor venind in al doilea rand. Acesta este un exemplu bun si pentru rugaciunile noastre.
     -    In ceea ce priveste interesele lui Dumnezeu, rugaciunea are in vedere lucrurile care privesc onoarea personala a Tatalui si a gloriei Sale. Se poate pune cu adevarat intrebarea daca rugaciunile noastre acopera astfel de lucruri cat ar trebui.
     -    In ceea ce priveste interesele noastre, putem si trebuie sa ne rugam pentru nevoile noastre zilnice dupa cum vedem in aceasta rugaciune, - si multumind pentru ceea ce am primit (asigurandu-ne ca multumirea pe care o aducem in mod frecvent, de exemplu la masa, sa nu devina niciodata o simpla formalitate). Cu toate acestea, nu avem dreptul sa ne rugam pentru placerile noastre, sau pentru a avea lucruri luxoase sau exotice : "avand hrana si imbracaminte, vom fi multumiti cu acestea" (1 Tim. 6:8). Este mult mai bine sa pastram un duh de dependenta cerand lui Dumnezeu sa ne asigure nevoile noastre de baza de fiecare zi, ca sa nu riscam sa gandim ca nu avem nevoie de nimic, chiar si in domeniul material.
     -    Nevoile noastre spirituale de fiecare zi trebuie, de asemenea, sa fie aduse inaintea Domnului. Coloseni 1:9-11 ne arata genul de lucruri pentru care trebuie sa ne rugam in aceasta privinta.


     6     Roaga-te ori de cate ori este nevoie + perseverenta + incredere absoluta + cu insistenta - Luca 11:5-10

     Mai mult, in urmatoarele doua afirmatii ale Domnului Isus din Luca 11se afla o lectie practica : parabola omului care cere o paine vecinului sau (11:5-10), si comparatia cu dispozitiile tatalui care daruieste lucruri bune copiilor sai (11:11-13).
     La prima vedere v. 5 la 10 poate ridica intrebarea daca Domnul ne indeamna sa fim fara rezerve in rugaciunile noastre. Nu este cazul. El foloseste mai degraba aceasta parabola pentru a insista asupra principiului care ar trebui sa ghideze rugaciunile noastre, in special :
     -    Cand este o nevoie, trebuie sa ne rugam imediat. Tacerile lungi in strangerile de rugaciune nu sunt un lucru bun atunci cand sunt atat de multe nevoi cunoscute intre credinciosi.
     -    Ar trebui sa ne rugam pentru nevoile noastre intr-un mod clar si concis (*). Daca rugaciunile scurte sunt regula pentru strangerile noastre de rugaciune, acest lucru va lasa mai mult timp tuturor fratilor sa se roage, si se va evita astfel ca rugaciunile lungi sa devina o regula, cu riscul de a descuraja participarea crediciosilor tineri, sau al celor care sunt mai putin familiarizati cu obiceiul local (**).
     -    Trebuie sa fim perseverenti in rugaciunile noastre (vezi Efes. 6:18). Avem exemple de perseverenta in cazul Domnului cand S-a rugat toata noaptea (Luca 6:12) sau Daniel cand s-a rugat timp de trei saptamani (Dan. 10). V-ati rugat vreodata in felul acesta ?
     -    Rugaciunile noastre ar trebui sa se faca cu o incredere absoluta in promisiunea : "Cereti si vi se va da" (vezi de asemenea Mt. 21:21-22).

     Pe scurt, Dumnezeu apreciaza rugaciunile staruitoare si autentice. Ati avut vreodata un timp cand v-ati rugat ca Domnul nostru, cu strigate mari si cu lacrimi (Ev. 5:7) ?


     (*) Exista situatii cand intampinam o greutate, dar avem dificultate in a o exprima. Din fericire,in aceasta privinta, Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra (Rom. 8:26).


     (**) Cu toate acestea, rugaciunile lungi pot fi foarte potrivite in anumite imprejurari, de exemplu atunci cand credinciosii sunt adunati sa se roage pentru un subiect special sau intr-o rugaciune privata.



     7     Bunatatea lui Dumnezeu - a ne ruga mai mult - Luca 11:11-13

     In final, versetele de la 11 la 13 ne arata ca Dumnezeu si Tatal nostru doreste sa ne binecuvanteze foarte mult ca raspuns la rugaciunile noastre, - si de fapt El doreste sa ne binecuvanteze dincolo de ceea ce noi cerem sau gandim (Efes. 3:20). Favoarea lui Dumnezeu este arata destul de clar in versete precum cele din Rom. 8:32 : "El, care, in adevar, nu L-a crutat pe propriul Sau Fiu, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va darui, de asemenea, toate impreuna cu El?". In lumina acestui fapt nu ar trebui sa ne rugam mai mult ? 
          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze