Dorinta lui Iefta
Christian Briem
Intrebare
Am cateva intrebari cu privire la dorinta lui Iefta din Judecatori 11:30, 31. A oferit-o el in mod efectiv pe fiica lui ca jertfa de ardere tot Domnului ? Daca da, exista o semnificatie tipica in aceasta actiune ? A omorat-o el mai intai pe fiica lui, sau, dupa obiceiul pagan, a pus-o de vie in foc ?
Raspuns
Faptul ca Iefta si-a implinit dorinta cu privire la fiica lui, este clar exprimat in Judecatori 11:39 : "El a implinit asupra ei promisiunea pe care o facuse". Trebuie sa luam afirmatiile Sfintei Scripturi asa cum ele sunt scrise, si nu ca punct de plecare ca ele ar vrea sa insemne altceva. Deseori exista aceasta tendinta de a introduce altceva in afirmatiile clare ale Cuvantului lui Dumnezeu, si prin aceasta intorcandu-le direct in opusul lor : lucrul aceasta poate fi dezastruos. Dumnezeu nu ne spune ceva pentru a indrepta gandurile noastre intr-o directie gresita; ar fi in totul nedemn de El. Daca, de exemplu, Domnul Isus vorbeste in Matei 25 despre cei nedrepti ca vor merge focul etern si in chinul etern (Mt. 25:41, 46), El nu vrea nicidecum sa trezeasca prin aceste cuvinte impresia ca pedeapsa nu este decat trecatoare, limitata in timp. Nu, ea este eterna. El a spus lucrurile in sensul lor direct. Am dorit sa scot in evidenta acest principiu in legatura cu prima intrebare pusa. Putem avea incredere in tot ceea ce Dumnezeu spune. Este foarte linistitor.
In ce mod a fost adusa jerta, noi nu stim. Sfanta Scriptura nu ne ofera nicio informatie despre acest subiect. Aceasta tacere a Duhului Sfant tocmai pe un punct care trezeste foarte usor curiozitatea oamenilor mi se pare a fi foarte semnificativa : Cuvantul lui Dumnezeu trece sub tacere un lucru care nu vine in totul de la Duhul lui Dumnezeu.
Ingrozitorul rezultat - jertfa propriei sale fiice - era rodul amar al unei dorinte nechibzuite si necugetate a unui om dur, ambitios si brutal pana acolo incat putin mai tarziu a masacrat 42000 de frati ai sai din cauza orgoliului sau ranit (cap. 12). Niciun scrupul nu l-a deranjat pe acest om chiar cand a fost vorba s-o ucida pe singura lui fiica. Se poate obiecta ca el cunoastea chiar destul de bine Sfintele Scripturi, asa cum o dovedeste mesajul sau catre imparatul fiilor lui Amon (Jud. 11:15 si urmat.), si ca astfel, el a putut sa faca ceea ce a facut, bazandu-se pe ceea ce a facut Avraam inaintea lui. Dar se uita ca Avraam l-a adus pe Isaac "prin credinta" si dupa porunca expresa a lui Dumnezeu (comp. Ev. 11:17). In contrast, Iefta a jertfit-o pe fiica lui de bunavoie si printr-o lipsa a credintei. In cazut jertfirii lui Isaac, Dumnezeu Insusi a oprit bratul lui Avraam pentru a impiedica raul. Dar in timpul jertfirii fiicei lui Iefta, nu vedem nimic asemanator. Dorinta a fost exprimata fara sa se tina seama de Dumnezeu, in graba, cu usurinta si negandita; si, de asemenea, a fost executata fara Dumnezeu. Dumnezeu a lasat sa se infaptuiasca ceea ce era complet contrar naturii Sale.
Singurul punct luminos in aceasta scena sumbra vine din credinta, din ascultarea si din devotamentul fiicei fata de vointa tatalui sau. Ea era gata sa moara, numai daca Domnul, il va razbuna pe tatal ei fata de vrajmasii sai. Astfel, ea a fost socotita vrednica sa reprezinte frumusetile trasaturilor de caracter ale Celui care a implinit perfect voia Tatalui Sau si care, datorita noua, a "fost ascultator pana la moarte, si chiar moarte de cruce" (Filip. 2:8).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu