Tineri din Scriptura
- I -
Brian Reynolds dupa "Le Seigneur est proche"
1 Marcu
"Si un tanar Il urma, cu o invelitoare de in aruncata pe trupul gol; si ei l-au apucat; dar el, lasand invelitoarea de in in urma, a fugit gol" (Mc. 14:51-52).
Unii sunt uimiti sa vada aceasta relatarea in Evanghelia dupa Marcu, in timp ce ea nu figureaza in alte evanghelii. Totusi, multi eruditi ai Bibliei cred ca relatarea despre acest "tanar" este, de fapt, autobiografica. Marcu ar fi inserat-o in Evanghelia sa ca o imagine a lui insusi, evocand astfel de-o maniera originala inceputul carierei sale in marturia crestina, asa cum o gasim in Fapte. Reputatia lui in adunare ar fi fost aceea a unuia care da inapoi cand lucrurile se complica. Prin harul lui Dumnezeu si cu trecerea timpului, aceasta reputatie se va schimba, si totusi, dupa multi ani dupa episodul din Ghetsimani (v. 32), Marcu aminteste acest incident ca o imagine onesta a ceea ce era caracterul lui natural.
Marcu era, se pare, dintr-o familie evlavioasa si instarita. Intr-adevar, mama lui, Maria, a putut sa puna la dispozitia adunarii o casa destul de mare pentru a se tine acolo o strangere de rugaciune (Fapte 12:12). Una din rudele cele mai apropiate era un barbat numit Barnaba, un levit devenit crestin, si care era devotat Domnului si intereselor Sale (Col. 4:10 ; Fapte 4:36). Putem deduce din aceste fapte ca Marcu a crescut, fara nicio indoiala, in conditii privilegiate, atat materiale cat si spirituale.
Dar astfel de privilegii nu sunt garantia unui succes spiritual si nu ne califica pentru a fi gata sa-L slujim pe Domnul Isus. Judecata de sine este o necesitate pentru orice slujitor al lui Dumnezeu; ea merge intotdeauna impreuna cu maturitatea spirituala. Cu toate acestea, citim ca deja in prima lor calatorie misionara, Barnaba si apostolul Pavel l-au luat pe Marcu impreuna cu ei (Fapte 12:25). Nu se stie care a fost originea acestei decizii, dar se poate ca Barnaba sa discearna o stare spirituala promitatoare la ruda lui mai tanara. Or, in lucrarea Domnului, este important de a nu o lua inaintea Domnului si de a nu ne lansa in slujba atunci cand nu am fost trimisi. Marcu a trebuit sa invete acesta lectie intr-un mod dureros.
"Barnaba isi propunea sa-l ia cu ei si pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel considera ca nu este bine sa-l ia cu ei pe acela care ii parasise din Pamfilia si nu mersese cu ei in lucrare" (Fapte 15:37-38).
Atunci cand Barnaba si Pavel au inceput prima lor calatorie misionara, ei l-au luat pe Marcu, un frate tanar, impreuna cu ei. Dar, pe parcursul acestei prime misiuni, Marcu i-a parasit dintr-o data pe apostoli si s-a intors acasa. Dorinta lui de a-L sluji pe Domnul poate a fost sincera, dar sinceritatea singura nu ne pregateste pentru greutatile vietii de misionar. A calatori impreuna cu Pavel implica expunerea la multe situatii periculoase, si de a fi gata la "pierderea vietii" (Mt. 16:25).
Acum ca a doua calatorie misionara este pe punctul de a incepe, Barnaba sugereaza sa-l ia din nou pe Marcu cu ei. Aceasta idee a produs, din nefericire, un conflict intre cei doi slujitori ai lui Dumnezeu. Daca Barnaba este gata sa ofere o noua ocazie nepotului sau, Pavel nu vrea sa-si asume riscul de a lua cu ei pe unul predispus sa fuga dinaintea greutatilor; el refuza deci ca Marcu sa-i insoteasca in aceasta noua misiune.
Acest dezacord a produs o disputa intre Pavel si Barnaba, pana acolo incat s-au despartit. Adesea, o incercare profunda este un test care descopera starea noastra spirituala reala ca si slabiciunile noastre de caracter. Incercarile nu produc o stare de duh, ci ele il manifesta, cum este cazul aici pentru acesti doi slujitori.
Aceasta criza trebuie sa fi apasat greu asupra lui Marcu : el era cauza acestui dezacord ! Dar ea, de asemenea, poate a marcat o cotitura in viata lui, fiind tocmai ceea ce avea nevoie pentru a face un nou inceput cu Domnul, dupa cum vom vedea in continuare.
"Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu si adu-L cu tine, pentru ca imi este folositor pentru slujba" (2 Tim. 4:11).
Ultima mentiune despre Marcu in Fapte se gaseste la sfarsitul capitolului 15 : "Barnaba, luand cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru" (v. 39). Aproape 20 s-au scurs de cand Marcu a parasit campul misionar, atunci cand Pavel ii cere lui Timotei sa-l aduca cu el. Nu stim ce s-a intamplat in acest timp, dar cu siguranta ca Barnaba i-a servit de ghid spiritual si l-a incurajat.
Fara indoiala, Marcu a fost adus la Hristos prin apostolul Petru (vezi 1 Pet. 5:13). El a inceput bine, dar a intervenit descurajarea atunci cand a parasit lucrarea in Pamfilia. Reputatia lui in adunari a avut, fara indoiala, de suferit atunci cand stirea s-a raspandit. Pavel, facand aluzie la aceasta, le-a scris colosenilor : "Va saluta Aristarh... si Marcu, varul (sau "nepotul") lui Barnaba, despre care ati primit porunci (daca va veni la voi, primiti-l!)" (Col. 4:10). Pavel le-a vorbit de Marcu si poate ca vor ezita sa-i arate incredere intr-o slujire in lucrarea Domnului, temandu-se ca va renunta daca apare vreo dificultate ? Cat de minunat este sa-l vedem pe apostolul Pavel, scriind din inchisoare, recomandand cu caldura acum pe Marcu pentru lucrare ! Este evident ca cei care au cunoscut situatia lui au remarcat schimbarea si cresterea spirituala a acestui tanar ucenic.
In 2 Timotei, citim ca Pavel era la Roma, asteptand sa fie executat. Crestinii din Asia l-au parasit, dar mai erau unii care au ramas langa el. Referitor la Marcu, el scrie de-o maniera miscatoare lui Timotei : "Adu-l cu tine, pentru ca imi este folositor pentru slujba". Marcu isi va continua apoi slujba sa scriind Evanghelia care ii poarta numele. Slujitorul nefolositor, a devenit folositor, a primit inspiratie ca sa scrie Evanghelia care a descris pe Slujitorul desavarsit. Tanarul care a fugit in Ghetsimani sta acum cu tarie alaturi de Pavel inaintea unei persecutii cumplite.
2 Timotei
"Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere si de dragoste si de chibzuinta" (2 Tim. 1:7).
Timotei a fost crescut de o mama si o bunica, iudeice, evlavioase (2 Tim. 1:5). Sub influenta evlaviei lor s-a familiarizat din copilarie cu Scripturile Vechiului Testament (cap. 3:14, 15). Dar, a cunoaste Biblia nu poate sa ne mantuiasca, si aici lucrarea apostolului Pavel a facut ca Timotei sa vina la credinta care mantuieste in Hristos. Pavel il numeste de fapt "adevaratul meu copil in credinta" (1 Tim. 1:2). Timotei a devenit un ucenic al lui Pavel si, de asemenea, insotitorul sau de lucrare in misiunea crestina. Apostolul a vegheat deci cu mult interes la starea spirituala buna a tanarului sau ucenic. Uneori, putem fi orbi cu privire la defectele noastre naturale si la slabiciunile noastre de caracter. Dumnezeu sa fie binecuvantat ca avem sfatuitori evlaviosi care, nu doar ca isi dau seama de inclinatiile noastre, dar ni le arata cu blandete si propun solutii spirituale. Timotei era in mod natural timid, si uneori aceasta timiditate antrena o adevarata teama. Apostolul Pavel si-a dat seama de aceasta inclinatie la copilul sau preaiubit in credinta.
Pavel era in inchisoare, judecat de Cezar, si gata a fi executat. El i-a scris lui Timotei : "Deci nu te rusina de marturia Domnului nostru, nici de mine, intemnitatul Sau" (2 Tim. 1:8). Era periculos sa te asociezi cu apostolul, si multi crestini l-au parasit. Pavel ii aminteste lui Timotei de darul de har pe care Dumnezeu i l-a dat, si aduga : "Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de teama". Ramanerea in cunostinta dragostei lui Dumnezeu in Hristos ne da biruinta asupra fricii : "In dragoste nu este frica, ci dragostea desavarsita alunga frica" (1 Ioan 4:18). Sunteti plini de frica ? Atunci incalziti-va la soarele dragostei lui Hristos, caci "El ne-a iubit intai" (v. 19), si amintiti-va, de asemenea, ceea ce Pavel le-a spus romanilor : "Daca Dumnezeu este pentru noi, cine este impotriva noastra?" (8:31).
"Daca va veni Timotei, vedeti sa fie fara frica intre voi, caci el lucreaza lucrarea Domnului, ca si mine" (1 Cor. 16:10).
Dupa cum am spus mai inainte, Timotei era caracterizat de frica si timiditate. Sursa acestei frici nu era in Dumnezeu, caci "Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" (2 Tim. 1:7). De la Dumnezeu putem primi taria, puterea Lui este intotdeauna la dispozitia noastra pentru a face fata la tot ceea ce El pune inaintea noastra, precum si "dragostea desavarsita" care "alunga frica" (1 Ioan 4:18). Un duh de chibzuinta este, de asemenea, ceea ce ne da Dumnezeu : un duh linistit, obisnuit sa se increada in mod simplu in El. Este ceea ce Domnul Isus Insusi a manifestat in incercarile cele mai profunde, si aceasta vedem si la cei care au umblat foarte aproape de El.
Dar frica poate sa se manifeste in situatii neasteptate. Pavel a trebuit sa le scrie credinciosilor din Corint : "Daca va veni Timotei, vedeti sa fie fara frica intre voi, caci el lucreaza lucrarea Domnului, ca si mine". Un tanar slujitor al Domnului poate sa se teama sau sa tremure la gandul de a se adresa la ascultatori care vor schimba comentarii critice cu privire la el. Era si cazul lui Timotei cand avea in vedere sa-si exercite slujba sa printre corinteni. Acestia aveau obiceiul sa asculte, cu o ureche critica, invataturile lui Apolo sau a altor slujitori (vezi 1 Cor. 1:12). Ei l-au criticat uneori chiar pe apostolul Pavel insusi ! Pot exista adunari, si in zilele noastre, unde fratii tineri au retineri in a se exprima, de teama fratilor mai in varsta foarte critici. De asemenea, se poate intampla ca teama lor sa nu fie justificata, dar ca ea sa fie totusi foarte prezenta in inimile lor.
Pavel a inteles aceasta si a anticipat modul in care Timotei va fi primit. El s-a asigurat ca fratii din Corint au inteles ca Timotei lucra lucrarea Domnului, si ca ei puteau astfel sa-l sustina in slujba lui. Dorim ca sa fie mai multi pastori gata de a incuraja pe ucenicii mai tineri si de a alunga temerile lor. Fie ca fiecare dintre noi sa ne abtinem de a critica, ci sa stim mai degraba sa manifestam "bunatatea" (Gal. 5:22).
3 Eutih
"In prima zi a saptamanii, noi fiind adunati sa frangem painea, Pavel a stat de vorba cu ei, urmand sa plece a doua zi; si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii" (Fapte 20:7).
Un lucru interesant al acestei istorisiri din Fapte 20 este ca ne ofera o privire asupra vietii dintr-o adunare tanara din Noul Testament. Luca prezinta detaliile simple care, inca si astazi, sunt pline de prospetime si stralucire.
Apostolul Pavel si insotitorii sai au stat sapte zile in cetatea Troa din provincia romana Asia Mica, adica Turcia de astazi. Ei au ramas o saptamana intreaga pentru a incuraja credinciosii prin invatatura Cuvantului lui Dumnezeu si pentru a participa impreuna cu ei la Cina Domnului.
Aceasta relatare arata ca era obiceiul primilor crestini de a se aduna pentru a-si aminti de Domnul duminica, "prima zi a saptamanii". De asemenea, il vedem pe Pavel discutand cu ei si invatandu-i in aceeasi zi. Un lucru reiese in mod clar : credinciosii din Troa aveau foame dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Era posibil ca Pavel sa nu-i mai vada niciodata pe acesti scumpi credinciosi si voia sa le transmita "tot planul lui Dumnezeu" (vezi v. 27). Asa ca el a predicat pana la miezul noptii.
A existat o astfel de dorinta de a auzi invatatura Bibliei chiar si astazi pe campurile de misiune, unde noii convertiti au stat jos timp de mai multe ore, tocmai pentru a intelege mai profund invataturile Scripturii. Avem noi astazi aceeasi sete de a-l asculta pe Dumnezeu sa ne vorbeasca din Cuvantul Sau ?
Luca ne spune, de asemenea, ca era un tanar care il asculta pe Pavel in seara aceea. Desi obosit, el a venit la strangere. Daca ar fi ramas acasa, nu ar fi avut parte de binecuvantarea care i-a fost rezervata prin indurarea Domnului. Fie ca Duhul Sfant sa puna in inimile noastre o dorinta mare de a sta la picioarele Invatatorului si de a asculta cu atentie Cuvantul Sau.
"Si un tanar cu numele Eutih, stand pe fereastra, coplesit de somn adanc, pe cand Pavel statea de vorba cu ei de mult timp, fiind coplesit de somn, a cazut jos de la al treilea etaj si a fost ridicat mort" (Fapte 20:9).
Un tanar numit Eutih era in camera de sus unde era stransa adunarea in acea noapte. In limba greaca originala numele sau inseamna norocos. In aceasta istorisire, vedem ca nu norocul, ci mai degraba indurarea suverana a lui Dumnezeu, a fost aceea care a lucrat in viata lui in acea zi.
Eutih poate a muncit greu toata ziua si era obosit - prima zi a saptamanii nu era o zi libera in timpul acela si acesta este cazul inca in anumite tari. Sub efectul caldurii si al fumului de le numeroasele lampi care ardeau (v. 8), si cum Pavel "vorbea de mult timp", tanarul, coplesit de somn, a cazut de la etajul al treilea, de pe fereastra. Oricare ar fi fost motivul somului sau, putem invata cateva lectii din acest incident, care a fost pastrat pentru invatatura noastra.
Ca si crestini, suntem avertizati ca "este deja ceasul ca noi sa ne trezim din somn, pentru ca acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut" (Rom. 13:11). Acesta este un verset care devine in fiecare zi din ce in ce mai putin real pentru noi ! Somnul spiritual este o stare periculoasa si suntem indemnati adesea sa veghem (de ex. : 1 Pet. 4:7 ; 5:8). Eutih a adormit, asezat pe o fereastra unde nu era in siguranta. Aceasta se intampla cand se sta prea aproape de margine, risti sa cazi. Asa este si cu unii crestini; dupa ce au fost mantuiti, ei nu inainteaza in sfintenie, in cunostinta Domnului si in resursele Sale, deoarece au ramas la adevarurile elementare pe care le-au inteles. Ei nu s-au angajat cu toata inima pentru El (vezi Ier. 30:21); au ramas la margine si astfel sunt in mare pericol sa cada spiritual.
Domnul nostru vine; fie ca noi sa fim treji, asteptandu-L, si crescand in harul Sau. "Voi deci, preaiubitilor, cunoscand dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva, fiind abatuti de ratacirea celor nelegiuiti, sa cadeti din statornicia voastra, ci cresteti in har si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos" (2 Pet. 3:17, 18).
"Eutih... coplesit de somn adanc... a cazut... de la etajul al treilea si a fost ridicat mort. Dar Pavel, coborand, s-a aplecat asupra lui si, imbratisandu-l, a spus: Nu va tulburati, pentru ca sufletul lui este in el" (Fapte 20:9, 10).
Coplesit de somn ascultandu-l pa Pavel in acea noapte, Eutih a alunecat de pe fereastra si a cazut jos de la etajul al treilea. Relatarea caderii sale are o aplicatie morala pentru noi ca crestini, in mod individual; dar ea este, de asemenea, o lectie profetica colectiva in legatura cu Biserica, din punct de vedere istoric.
In ultimile zile din viata lui Pavel, crestinii s-au intors de la invataturile sale (2 Tim. 1:15 ; 4:10, 11) : incepand sa lase deoparte elemente importante ale invataturii sale. In secolul al treilea al erei crestine, adevarurile cu privire la Adunare si la intoarcerea iminenta a lui Hristos erau in mare parte uitate. Astfel "in timp ce oamenii dormeau", Vrajmasul si-a facut lucrarea lui de subminare, si Biserica a alunecat progresiv in intunecimile Evului Mediu, dupa cum a profetit Domnul in parabola Sa despre neghina (Mt. 13:24-30). Invatam ca este nevoie de vigilenta si de energie pentru a pastra ceea ce ne-a fost incredintat. Daca lipseste vigilenta in marturia crestina, diavolul va semana imitatiile sale otravitoare. Si intr-adevar lucrul acesta s-a intamplat. Din punct de vedere omenesc, am putea gandi ca marturia crestina, in adevarul si simplitatea ei, s-a pierdut definitiv.
Caderea lui Eutih, "coplesit de somn adanc", are deci o insemnatate simbolica. Dar Pavel le spune crestinilor adunati la Troa : "Nu va tulburati, pentru ca sufletul lui este in el". Asa a trezit Dumnezeu Biserica Sa din somnul ei in timpul Reformei si i-a dat posibilitatea sa se intoarca la invatatura lui Pavel, la inceputul secolului al 19. Astfel, Eutih a revenit la viata, si noi citim ca Pavel a predicat pana in "zori" (v. 11) - ceea ce este o confirmare profetica ca invatatura lui Pavel va fi invatata inca pana la venirea Domnului.
Dar frica poate sa se manifeste in situatii neasteptate. Pavel a trebuit sa le scrie credinciosilor din Corint : "Daca va veni Timotei, vedeti sa fie fara frica intre voi, caci el lucreaza lucrarea Domnului, ca si mine". Un tanar slujitor al Domnului poate sa se teama sau sa tremure la gandul de a se adresa la ascultatori care vor schimba comentarii critice cu privire la el. Era si cazul lui Timotei cand avea in vedere sa-si exercite slujba sa printre corinteni. Acestia aveau obiceiul sa asculte, cu o ureche critica, invataturile lui Apolo sau a altor slujitori (vezi 1 Cor. 1:12). Ei l-au criticat uneori chiar pe apostolul Pavel insusi ! Pot exista adunari, si in zilele noastre, unde fratii tineri au retineri in a se exprima, de teama fratilor mai in varsta foarte critici. De asemenea, se poate intampla ca teama lor sa nu fie justificata, dar ca ea sa fie totusi foarte prezenta in inimile lor.
Pavel a inteles aceasta si a anticipat modul in care Timotei va fi primit. El s-a asigurat ca fratii din Corint au inteles ca Timotei lucra lucrarea Domnului, si ca ei puteau astfel sa-l sustina in slujba lui. Dorim ca sa fie mai multi pastori gata de a incuraja pe ucenicii mai tineri si de a alunga temerile lor. Fie ca fiecare dintre noi sa ne abtinem de a critica, ci sa stim mai degraba sa manifestam "bunatatea" (Gal. 5:22).
3 Eutih
"In prima zi a saptamanii, noi fiind adunati sa frangem painea, Pavel a stat de vorba cu ei, urmand sa plece a doua zi; si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii" (Fapte 20:7).
Un lucru interesant al acestei istorisiri din Fapte 20 este ca ne ofera o privire asupra vietii dintr-o adunare tanara din Noul Testament. Luca prezinta detaliile simple care, inca si astazi, sunt pline de prospetime si stralucire.
Apostolul Pavel si insotitorii sai au stat sapte zile in cetatea Troa din provincia romana Asia Mica, adica Turcia de astazi. Ei au ramas o saptamana intreaga pentru a incuraja credinciosii prin invatatura Cuvantului lui Dumnezeu si pentru a participa impreuna cu ei la Cina Domnului.
Aceasta relatare arata ca era obiceiul primilor crestini de a se aduna pentru a-si aminti de Domnul duminica, "prima zi a saptamanii". De asemenea, il vedem pe Pavel discutand cu ei si invatandu-i in aceeasi zi. Un lucru reiese in mod clar : credinciosii din Troa aveau foame dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Era posibil ca Pavel sa nu-i mai vada niciodata pe acesti scumpi credinciosi si voia sa le transmita "tot planul lui Dumnezeu" (vezi v. 27). Asa ca el a predicat pana la miezul noptii.
A existat o astfel de dorinta de a auzi invatatura Bibliei chiar si astazi pe campurile de misiune, unde noii convertiti au stat jos timp de mai multe ore, tocmai pentru a intelege mai profund invataturile Scripturii. Avem noi astazi aceeasi sete de a-l asculta pe Dumnezeu sa ne vorbeasca din Cuvantul Sau ?
Luca ne spune, de asemenea, ca era un tanar care il asculta pe Pavel in seara aceea. Desi obosit, el a venit la strangere. Daca ar fi ramas acasa, nu ar fi avut parte de binecuvantarea care i-a fost rezervata prin indurarea Domnului. Fie ca Duhul Sfant sa puna in inimile noastre o dorinta mare de a sta la picioarele Invatatorului si de a asculta cu atentie Cuvantul Sau.
"Si un tanar cu numele Eutih, stand pe fereastra, coplesit de somn adanc, pe cand Pavel statea de vorba cu ei de mult timp, fiind coplesit de somn, a cazut jos de la al treilea etaj si a fost ridicat mort" (Fapte 20:9).
Un tanar numit Eutih era in camera de sus unde era stransa adunarea in acea noapte. In limba greaca originala numele sau inseamna norocos. In aceasta istorisire, vedem ca nu norocul, ci mai degraba indurarea suverana a lui Dumnezeu, a fost aceea care a lucrat in viata lui in acea zi.
Eutih poate a muncit greu toata ziua si era obosit - prima zi a saptamanii nu era o zi libera in timpul acela si acesta este cazul inca in anumite tari. Sub efectul caldurii si al fumului de le numeroasele lampi care ardeau (v. 8), si cum Pavel "vorbea de mult timp", tanarul, coplesit de somn, a cazut de la etajul al treilea, de pe fereastra. Oricare ar fi fost motivul somului sau, putem invata cateva lectii din acest incident, care a fost pastrat pentru invatatura noastra.
Ca si crestini, suntem avertizati ca "este deja ceasul ca noi sa ne trezim din somn, pentru ca acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut" (Rom. 13:11). Acesta este un verset care devine in fiecare zi din ce in ce mai putin real pentru noi ! Somnul spiritual este o stare periculoasa si suntem indemnati adesea sa veghem (de ex. : 1 Pet. 4:7 ; 5:8). Eutih a adormit, asezat pe o fereastra unde nu era in siguranta. Aceasta se intampla cand se sta prea aproape de margine, risti sa cazi. Asa este si cu unii crestini; dupa ce au fost mantuiti, ei nu inainteaza in sfintenie, in cunostinta Domnului si in resursele Sale, deoarece au ramas la adevarurile elementare pe care le-au inteles. Ei nu s-au angajat cu toata inima pentru El (vezi Ier. 30:21); au ramas la margine si astfel sunt in mare pericol sa cada spiritual.
Domnul nostru vine; fie ca noi sa fim treji, asteptandu-L, si crescand in harul Sau. "Voi deci, preaiubitilor, cunoscand dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva, fiind abatuti de ratacirea celor nelegiuiti, sa cadeti din statornicia voastra, ci cresteti in har si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos" (2 Pet. 3:17, 18).
"Eutih... coplesit de somn adanc... a cazut... de la etajul al treilea si a fost ridicat mort. Dar Pavel, coborand, s-a aplecat asupra lui si, imbratisandu-l, a spus: Nu va tulburati, pentru ca sufletul lui este in el" (Fapte 20:9, 10).
Coplesit de somn ascultandu-l pa Pavel in acea noapte, Eutih a alunecat de pe fereastra si a cazut jos de la etajul al treilea. Relatarea caderii sale are o aplicatie morala pentru noi ca crestini, in mod individual; dar ea este, de asemenea, o lectie profetica colectiva in legatura cu Biserica, din punct de vedere istoric.
In ultimile zile din viata lui Pavel, crestinii s-au intors de la invataturile sale (2 Tim. 1:15 ; 4:10, 11) : incepand sa lase deoparte elemente importante ale invataturii sale. In secolul al treilea al erei crestine, adevarurile cu privire la Adunare si la intoarcerea iminenta a lui Hristos erau in mare parte uitate. Astfel "in timp ce oamenii dormeau", Vrajmasul si-a facut lucrarea lui de subminare, si Biserica a alunecat progresiv in intunecimile Evului Mediu, dupa cum a profetit Domnul in parabola Sa despre neghina (Mt. 13:24-30). Invatam ca este nevoie de vigilenta si de energie pentru a pastra ceea ce ne-a fost incredintat. Daca lipseste vigilenta in marturia crestina, diavolul va semana imitatiile sale otravitoare. Si intr-adevar lucrul acesta s-a intamplat. Din punct de vedere omenesc, am putea gandi ca marturia crestina, in adevarul si simplitatea ei, s-a pierdut definitiv.
Caderea lui Eutih, "coplesit de somn adanc", are deci o insemnatate simbolica. Dar Pavel le spune crestinilor adunati la Troa : "Nu va tulburati, pentru ca sufletul lui este in el". Asa a trezit Dumnezeu Biserica Sa din somnul ei in timpul Reformei si i-a dat posibilitatea sa se intoarca la invatatura lui Pavel, la inceputul secolului al 19. Astfel, Eutih a revenit la viata, si noi citim ca Pavel a predicat pana in "zori" (v. 11) - ceea ce este o confirmare profetica ca invatatura lui Pavel va fi invatata inca pana la venirea Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu