Triumful slabiciunii care se bazeaza pe Dumnezeu
Judecatori 4 si 5
Dumnezeu da cantari de bucurie in noapte (Iov. 35:10)
Philippe Laügt
1 Cantari inainte de Iosua
1.1 Pe tarmul Marii Rosii
Eliberati din Egipt "cu mana tare si brat intins", Israel vede pe Egipteni morti pe tarmul Marii Rosii. Poporul a inteles ca Domnul a venit sa-Si desfasoare marea Sa putere in favoarea sa. Un cantec de triumf a izbucnit, el s-a suit spre Domnul, Moise si toti fiii lui Israel i s-au asociat (Ex. 15:1). Aceasta cantare lauda tot ceea ce Dumnezeu a facut si tot ceea ce El Si-a propus sa faca inca in bunatatea Sa (Ex. 15:13). Poporul Sau va fi condus prin puterea Sa "spre locuinta sfinteniei Sale" (Efes. 2:6).
Dar abia a incetat sa se auda ultimile note, ca poporul murmura deja impotriva lui Moise, zicand : "Ce vom bea?" (Ex. 15:24). Nu vor mai fi, pentru mult timp, cantari. Lauda este incompatibila cu o inima plina de pofte si de diferiti idoli. Razvratirea urmeaza murmurelor, si Dumnezeu trebuie sa intervina in disciplina (1 Cor. 10:6-10). Mai tarziu, Domnul chiar va zice poporului Sau : "Departeaza de la Mine zgomotul cantarilor tale" (Amos 5:23) si "Nu pot suferi nelegiuirea si adunarea de sarbatoare" (Is. 1:13).
1.2 Beer - Numeri 21:16-18)
La Beer - cuvant care inseamna fantana - Scriptura prezinta o noua cantare. Poporul tocmai trecuse de una din ultimile sale etape din pustie. A trecut de Arnon si se indrepta spre "rasaritul soarelui", spre Iordan. Inimile sunt indreptate spre tara promisa, care acum era tot mai aproape ! Dumnezeu ia initiativa si porunceste lui Iosua : "Aduna poporul si le voi da apa" (Num. 21:16). Este inca un dar de la Dumnezeu inainte de a intra in Canaan, in prezenta vrajmasilor (Ps. 23:5); o inviorare colectiva, care este gustata in comuniune in jurul Domnului. Dupa aceasta fantana "pe care au sapat-o mai-marii poporului cu toiagul de domnie" (v. 18), Israel a cantat din nou, dar cantarea sa nu mai avea, se pare, amploarea precedenta. Oboseala i-a cuprins pe drum, si lauda nu mai avea aceeasi prospetime (Num. 20:14 ; Cant. 7:9). In zorii mileniului, ei vor realiza deplin ca Iah, Iehova, este taria si cantarea lor si ca El a fost salvarea lor. Atunci vor scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii (Is. 12:2-3).
1.3 Dupa Beer
Poporul a trecut apoi Iordanul si a intrat in tara. Dumnezeu le-a promis : "Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi l-am dat voua" (Ios. 1:3). Dar ravna a facut loc delasarii si conducatorul lor, Iosua, a trebuit sa le zica : "Pana cand va veti lenevi sa mergeti sa luati in stapanire tara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul parintilor vostri?" (Ios. 18:3). Daca inima este atenta va raspunde indemnului : "Laudati pe Domnul, chemati Numele Lui! Faceti cunoscut printre popoare faptele Lui! Cantati-I, cantati-I psalmi. Ganditi (sau "meditati", n.t.) la toate lucrarile Lui minunate!" (Ps. 105:1-2).
2 Judecatori 1
Dupa moartea lui Iosua, starea morala s-a agravat. Totusi, la inceput, Iuda pare dispus la ascultare. Dar era corect sa ceara ajutorul lui Simeon ? Nu este intotdeauna dupa gandul lui Dumnezeu de a cere ajutor fratelui; acest lucru poate fi uneori un semn de slabiciune, de credinta sovaitoare.
Un fapt pune in evidenta declinul : Israel nu s-a separat complet de lume. Mai intai, Iuda nu i-a alungat pe filistenii din vale. El s-a multumit cu tinutul muntos, "pentru ca ei aveau care de fier" ! (Jud. 1:19). Lipsa noastra de incredere in Dumnezeu se traduce intotdeauna printr-o biruinta incompleta.
Prin urmare, in loc sa fie alungat din tara, vrajmasul vine din ce in ce mai mult sa-si impuna legea lui; mai intai la Beniamin, si apoi la celelalte semintii : Manase, Efraim, Zabulon, Aser, Neftali si Dan (Jud. 1:21, 27 la 35).
3 Judecatori 2
Atunci Ingerul Domnului paraseste Ghilgalul, unde poporul ar fi trebuit, in ascultare, sa se intoarca de fiecare data, sa se judece inaintea lui Dumnezeu si sa caute voia Sa. El Se suie la Bochim, "locul lacrimilor" (Jud. 2:1-5). De fapt poporul va plange la Bochim si chiar va aduce jertfe. Dar nu este nicio schimbare in purtarea lui : cel care isi marturiseste faradelegile si le paraseste primeste indurare (Prov. 28:13).
Nu trebuie sa recunoastem ca, din lipsa exercitiilor reale, am lasat Vrajmasul sa ne rapeasca, cel putin in parte, bucuria mostenirii pe care Dumnezeu ne-a rezervat-o ? (Jud. 2-3). Pentru a lua cu adevarat in stapanire aceasta mostenire, trebuie ca virtutea - sau energia spirituala - sa fie alaturi de credinta (2 Pet. 1:5 ; Ios. 1:9 ; Ps. 16:5-6). Mai intai trebui sa imbracam si sa pastram armura completa a lui Dumnezeu. Atunci vom putea sa ne impotrivim puterii spirituale a rautatii, care se afla inca in locurile ceresti (Efes. 6:10-18).
Aici, neascultarea incapatanata a poporului fata de voia lui Dumnezeu are ca rezultat o situatie trista. In ciuda avertismentelor clare ale Domnului, fiii lui Israel fac alianta cu locuitorii Canaanului si nu le-au sfaramat altarele. Dimpotriva, ei au luat pentru fiii lor pe fiicele lor si au slujit baalilor (Jud. 2:2 ; 3:5-7 ; Deut. 32:16) !
In cantarea sa, Debora a afirmat pe buna dreptate : "Isi alegeau dumnezei noi; atunci razboiul era la porti" (Jud. 5:8). Mania Domnului s-a aprins impotriva poporului Sau si El i-a vandut in mana vrajmasilor lor. Lipsit de ajutorul Sau, Israel nu mai poate sa stea impotriva lor (Jud. 2:14). Dar inainte de a se pocai cu adevarat si de a se intoarce la Domnul, ei au ramas mult timp asupriti (Ier. 4:1). Dumnezeu este intristat de starea lui Israel; caci nu de placere necajeste si intristeaza El pe fiii oamenilor (Plan. 3:33).
In final ei striga la El, si in indurarile Lui, le trimite un "salvator". Acestia sunt oameni "cuprinsi de slabiciune", dar Dumnezeu este glorificat cand Se foloseste de lucrurile rele ale lumii, de cele care sunt dispretuite si de cele care nu sunt (Jud. 10:16 ; 1 Cor. 1:27-29).
4 Judecatori 4
La capitolul 4 din cartea Judecatori, fiii lui Israel au facut din nou ceea ce este rau in ochii Domnului. Carnea nu poate fi inbunatatita, ea este nevindecabila. Domnul a vandut pe poporul Sau in mana lui Iabin, al carui nume inseamna "cunostinta" (Jud. 4:2). Acesta era un imparat din Canaan, el imparatea in Hator, in tara ! El evoca aceasta intelepciune omeneasca, opusa lui Dumnezeu : o intelepciune pamanteasca, animalica, diabolica, in contrast complet cu intelepciunea de sus (Iac. 3:15-17). Capetenia ostirii lui Iabin, Sisera (= cel care leaga lanturi) este o imagine a lui Satan. Ei vor asupri pe Israel, cu cele noua sute de care de fier ale lor , timp de douazeci de ani.
Dar, de fapt, acesta este un vrajmas care a renascut din cenusa sa. Stramosul sau, numit de asemenea Iabin, a trait in timpul lui Iosua. La momentul cuceririi tarii el a ocupat aceeasi regiune. Capitala lui purta acelasi nume si el avea, de asemenea, care de fier. Dar atunci, Israel, bazandu-se pe Domnul, l-a nimicit in intregime si a ars Hatorul cu foc, impreuna cu toti locuitorii sai, "dupa cum poruncise Domnul robului Sau Moise" (Ios. 11:1-15). Poporul lui Dumnezeu trebuie sa evite orice relatie cu lumea, chiar si in ceea ce este atractiv pentru duhul nostru, care trebuie sa fie, de asemenea, sfintit (1 Tes. 5:23). "Vedeti sa nu fie nimeni care sa va fure prin filozofie si amagire desarta, dupa traditia oamenilor, dupa cunostintele elementare ale lumii" (Col. 2:8). Teritoriul lui Iabin trebuia sa fie sters de pe harta Canaanului ! Sa nu-i lasam loc in gandurile noastre.
Se poate, din nefericire, regasi abateri asemanatoare in istoria Bisericii. La inceput, ea a fost separata in intregime de lume. Dar, putin cate putin, lumea s-a infiltrat, principiile sale au invadat inimile copiilor lui Dumnezeu (1 Ioan 2:16 ; Gal. 1:4).
Deja la Corint, copiii lui Dumnezeu au indraznit sa intre in procese inaintea necredinciosilor (1 Cor. 6:1-4). Domnul a zis catre Pergam : "Stiu unde locuiesti, acolo unde este tronul lui Satan" (Apoc. 2:13). Chiar in timpul marii treziri de la Reforma, credinciosii nu au ezitat sa caute ajutor sprijinindu-se pe autoritatile acestei lumi. Astazi, cand crestinii sunt persecutati, nu cauta multi uneori sa fie protejati de cei care guverneaza ? Altii, este adevarat, au aratat o credinta vie si s-au bucurat sa sufere pentru Numele lui Hristos !
Deseori Biserica abia se distinge de lume, atat de mult a adoptat ea caracterele lumii. In astfel de situatii nu mai este putere spirituala. Poate fara sa ne dam seama, suntem robiti de Printul acestei lumi, asa cum a fost cazul aici cu Iabin, fata de Israel.
"Nu vedeai nici scut, nici sulita la patruzeci de mii in Israel" (Jud. 5:8 ; 1 Sam. 13:19-22). Deci nu mai exista nicio arma de aparare si nici de atac. Unde sunt armele noastre, cele pe care ni le-a dat Dumnezeu ? (2 Cor. 10:4). Cum folosim noi Sabia Duhului ? (Efes. 6:17). Mai stim noi manui Cuvantul pentru a ne impotrivi doctrinelor false care roiesc in mijlocul crestinatatii ?
Fiii lui Israel sunt, dint punct de vedere omenesc, in mod absolut la mila vrajmasilor lor. Singurul lor ajutor in necaz, si al nostru de asemenea, este de a se smeri, de a marturisi greselile lor si de a striga la Domnul ! (Ps. 60:5, 11). Suntem noi dispusi in mod personal la acestea ? Binecuvantarea este pentru cei care isi "sfasie inimile" si nu hainele (Ioel 2:13).
Debora, persoana activa (numele sau inseamna albina), si profetesa, judeca in Israel in timpul acela. Intristata de toata aceasta ruina, ea s-a ridicat (Jud. 5:7). Barac se afla la Cades (= sanctuar), una din cetatile de refugiu. Ea l-a chemat si i-a poruncit, din partea Domnului, sa se duca cu zece mii de barbati din Neftali, pe muntele Tabor (Jud. 4:6).
Dumnezeu i-a spus lui Barac : "Voi atrage la tine, la raul Chison, pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, carele lui si multimea lui si-l voi da in mana ta" (Jud. 4:7).
Barac este mentionat printre cei care fac parte din "marele nor de martori ai credintei" (Ev. 11:32 ; 12:1). Cuvantul spune despre ei ca erau slabi, dar au fost intariti, au devenit puternici in batalie, au alungat ostirile straine (Ev. 11:34). Ne place sa citim si sa reflectam la aceasta lista a martorilor credintei. Aici, Dumnezeu scoate in evidenta manifestarile credintei pe care noi nu am fi in stare sa le vedem.
In aceasta relatare din Judecatori, Barac pare mai degraba lipsit de curaj. El ii spune lui Debora : "Daca vei merge cu mine, atunci voi merge". El are nevoie de un sprijin omenesc, vizibil si acesta va fi o femeie. Debora accepta : "Da, voi merge cu tine", dar l-a avertizat ca aceasta nu va fi spre onoarea lui, caci Domnul va da pe Sisera in mainile altei femei, si aceasta va fi Iael ! (4:8-9). Ea a inteles ca este o rusine pentru conducatorii lui Israel ca Dumnezeu sa incredinteze unei femei un loc de lucrare publica.
Apostolul a scris : "Vreau deci ca barbatii sa se roage in orice loc" (1 Tim. 2:8). Aici este vorba cu adevarat de barbat in contrast cu femeia. Or, in zilele noastre, exista femei care, in neascultare de Cuvant (1 Tim. 2:11-12), iau locul pe care Dumnezeu l-a dat barbatilor. Ne dam noi seama ca daca un barbat pastreaza permanent tacerea, fie la strangerea de rugaciune sau adorare, el ia, prin aceasta atitudine, locul femeii ? Unii s-au obisnuit atat de bine sa taca , an de an.
Barac si-a adunat ostirea. Debora s-a suit impreuna cu el si l-a incurajat : "Ridica-te, pentru ca aceasta este ziua in care a dat Domnul pe Sisera in mana ta! N-a iesit Domnul inaintea ta?" (4:14). De fapt, Dumnezeu a pus in invalmaseala pe Sisera si toate carele sale. Toata ostirea lui a pierit si Sisera a fugit pe jos. Lui Iael, sotia lui Heber chenitul, ii revine onoarea, in ciuda slabiciunii sale naturale, sa-l omoare pe acest vrajmas. Ea actioneaza fara sa iasa din cort, adica din locul ei (4:21 ; Gen. 18:3).
5 Judecatori 5
5.1 Nenorocire si trezire
Este o biruinta deplina, si Debora, aceasta mama in Israel, instruita in Cuvantul lui Dumnezeu, canta, impreuna cu Barac, o cantare Domnului, Dumnezeului lui Israel (Iac. 5:13). Este singura pe care o gasim in aceasta carte Judecatori, si una din rarele cantari din Vechiul Testament.
Erau numai doi martori care cantau (Deut, 19:15), intr-un timp de ruina. Uniti prin aceeasi dragoste pentru Dumnezeu si pentru poporul Sau, ei au acelasi sentiment si gandesc la un singur si acelasi lucru (Filip. 2:2). Ei sunt constienti de slabiciunea lor si de unitatea pierduta in familia lui Dumnezeu. Cantarea are ca scop principal de a lauda puterea si bunatatea lui Dumneze, dar ea scoate in evidenta, de asemenea, ceea ce este spre gloria Sa sau spre dezonoarea Sa in mijlocul poporului Sau.
Regasirea laudei este intotdeauna semnul unei treziri. Cei credinciosi isi amintesc de primele binecuvantari, cand muntii s-au topit inaintea Domnului, de acest Sinai, de Dumnezeul lui Israel. Ei se sprijina in intregime pe Domnul. Inaintea Lui, un munte mare devine o campie (Jud. 5:4-5 ; Deut. 33:2 ; Zah. 4:7). Realizam, de asemenea, ca
in slabiciunea noastra,
Harul Sau ne lumineaza.
Neputinta noastra este
chiar siguranta noastra :
Cine nu vrea nimic fara El,
poate totul in bunatatea Sa !
Sa nu gandim, asa cum credinciosii infideli o fac, ca trebuie sa ne adaptam la zilele in care traim ! Nu este schimbare nici umbra de mutare la Tatal luminilor cu care avem de-a face (Iac. 1:17).
5.2 Conducatori pregatiti de Dumnezeu
Dumnezeu a pregatit adesea in ascuns pe cei pe care i-a ales pentru a conduce pe poporul Sau (Moise, David, Amos, Pavel). Conducatorii se pare ca lipseau foarte mult inaintea acestei mari batalii. Acum, cantarea Deborei ii citeaza mai intai. Accentul este pus pe rolul pe care ei l-au jucat in poporul lui Dumnezeu. Din lipsa de o conducere inteleapta, fiecare este in pericol de a-si urma propriul sau drum si de a se rataci (Jud. 21:25).
Acolo unde cei care sunt in frunte sunt condusi de Dumnezeu si vegheaza, poporul este incurajat, si merge inainte de buna voie. El (poporul) este gata in mod spontan sa se sacrifice in totul, chiar viata sa (Jud. 5:2 ; 1 Ioan 3:16). Acesta este un motiv de a face sa se inalte lauda spre Dumnezeu, care dispune de inimi : "Binecuvantati pe Domnul !" (v. 2). El lucreaza in noi si vointa si infaptuirea, dupa buna Sa placere (Filip. 2:13).
La inceputul istoriei Bisericii pe pamant, au existat adevarati conducatori in poporul lui Dumnezeu. In special, Domnul a ales doisprezece apostoli, pentru a vesti Cuvantul, dar si pentru a avea grija de ucenicii Sai. Acestia din urma, impreuna cu cei doisprezece, "staruiau in invatatura si in comuniunea apostolilor, in frangerea painii si in rugaciuni) (Fapte 2:42). Apostolul Pavel putea sa spuna : "Fiti imitatorii mei, cum si eu sunt al lui Hristos" (1 Cor. 11:1). Un adevarat conducator pune in practica ceea ce a invatat (Ev. 13:7 si 17 ; 2 Tim. 3:10).
Insa, de-a lungul secolelor, "conducatorii" au dus uneori in ratacire pe poporul lui Dumnezeu (Is. 9:16), stricand Scripturile, chiar desfiintandu-le prin traditiile lor (2 Cor. 2:17 ; Mc. 7:13). Mai putin grijulii decat beerenii, care erau atenti la cercetarea Scripturilor in fiecare zi pentru a vedea daca lucrurile spuse de Pavel erau asa (Fapte 17:11), multi credinciosi s-au lasat inselati : "poporul Meu iubeste aceasta" (Ier. 5:30-31 ; 23:16). Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie intotdeauna singura noastra piatra de temelie.
5.3 O insemnatate profetica
Debora a inteles importanta cantarii sale, care are chiar o insemnatate profetica. Ea cheama pe imparati si pe capetenii sa asculte, si ea este utila si pentru noi pentru ca sa fim atenti. Sub calauzirea Duhului Sfant, ea evoca evenimente mari, inca viitoare. Biruinta de "langa apele Meghidoului" (5:19) prefigureaza un triumf complet asupra fortelor raului.
5.4 Tabloul trist al poporului
Profetesa traseaza un tablou trist al starii poporului. Ea citeaza pe Samgar, pe care il asociaza cu Iael. Erau instrumente slabe, dar ei au implinit, unul la nord, altul la sudul tarii, fapte valoroase pentru Israel (Jud. 3:31). Chiar si astazi, intr-o vreme de slabiciune si de ruina asemanatoare, o umblare in credinciosie Il onoreaza pe Dumnezeu. Sa nu dispretuim timpul lucrurilor mici (Zah. 4:10).
Drumurile mari erau neumblate, din cauza nesigurantei, in folosul cailor strambe (sau, "pustii" ; Is. 33:8). Totusi, Dumnezeu precizeaza in Cuvantul Sau drumul pe care trebuie sa mergem (Is. 30:21), dar preferam deseori sa urmam inclinatia incapatanata a inimii noastre. Ademeniti de propria pofta, vom sluji la diferiti idoli. Or, tot ceea ce poate atinge drepturile lui Dumnezeu in inima mea este un idol (Ps. 32:8 ; Ier. 9:14 ; 1 Ioan 5:21).
Cetatile, in care ar fi trebuit sa locuiasca in siguranta, erau parasite. Nu ar trebuie sa recunoastem ca am pierdut privilegiile pe care le gaseam in strangerile laolalta, sub efectul combinat al lumii si din teama de vrajmasi ? Vom fi noi numiti pe buna dreptate reparatori de sparturi si restauratori ai cailor de mers (Is. 58:12) ?
5.5 A dori binele poporului lui Dumnezeu
Debora este foarte intristata de toata aceasta nenorocire. Suntem si noi fata de starea Bisericii ? Ea este cu atat mai recunoscatoare in fata interventiei puternice a lui Dumnezeu, de la care coboara orice dar desavarsit. Ea exclama : "Inima mea este pentru capeteniile lui Israel, care s-au oferit de bunavoie pentru popor. Binecuvantati pe Domnul !" (5:9). "Cine este gata sa consacre astazi pentru Domnul ?" intreaba David (1 Cr. 29:5). Si Scriptura aminteste pe cei care au aratat o astfel de dispozitie : "Fiecare pe care-l misca inima, sa se apropie de lucrare ca sa o faca" (Ex. 36:2). Ea ne indeamna : "Fiecare sa dea dupa cum s-a hotarat in inima, nu cu parere de rau sau de nevoie, pentru ca Dumnezeu il iubeste pe acela care da bucuros" (2 Cor. 9:7).
Sa invatam sa vedem binele produs sub actiunea Duhului Sfant si sa aducem multumiri Domnului. Dumnezeu cheama si astazi barbati credinciosi in adunari pentru a-si lua partea la suferinta, ca buni soldati ai lui Hristos (2 Tim. 2:3).
5.6 Cei care au beneficii fara sa fi luat parte la lupta
Apoi profetesa se adreseaza celor care, din nefericiri multi, sunt gata sa se bucure de regasirea sigurantei fara sa fi luat parte la lupta. Ii gasim in toate "clasele" societatii : sunt fii de imparat, insa altii au o stare foarte modesta. Cei care "incaleca pe magarite albe", cei care "sunt asezati pe covoare" sau cei care umbla simplu pe drum, toti au apreciat aceasta siguranta regasita. Debora le spune sa mediteze, sa aduca multumiri Domnului.
Altii, care impart prada acolo, "in mijlocul adapatoarelor", istorisesc ceea ce a facut Dumnezeu, dreptatile Sale (5:11 ; Num. 23:23).
5.7 A lua robia roaba
Debora il indeamna pe Barac, fiul lui Abinoam, care a condus ostirea biruitoare a Domnului, sa ia "robia sa roaba", adica sa duca in triumf convoiul lung de prizonieri de razboi. Barac este aici un tip al Celui care a castigat o biruinta completa si definitiva peste toate puterile rautatii : "Prin moarte sa-l desfiinteze (sau "sa-l faca fara putere") pe cel care are puterea mortii, adica pe diavolul" (Ev. 2:14).
Mai tarziu, David preamareste aceste glorii ale lui Hristos inviat si descrie binecuvantarile milenare care au rezultat pentru poporul Sau pamantesc : "Te-ai suit pe inaltime, ai luat robia roaba, ai primit daruri in om, chiar si pe cei razvratiti, pentru ca Domnul (lit. "Iah") Dumnezeu sa aiba o locuinta acolo" (Ps. 68:18).
Apostolul Pavel la randul sau, calauzit de Duhul Sfant, aplica aceasta profetie la Biserica. Ea a primit daruri spirituale de la Capul Trupului, Hristos, intrat deja in glorie (Efes. 4:8 ; Col. 2:15).
5.8 Cei care sunt onorati
Debora face deosebire acum intre semintiile care au luat parte la lupta. Efraim, semintia ei, este citata prima pe tabloul de onoare, in special cei a caror radacina (sau "scaun") este in Amalec (5:14). Ei se asemana celor din Pergam, carora Domnul le spune : "Stiu unde locuiesti: unde este tronul lui Satan; si tii cu tarie Numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, chiar in zilele in care era Antipa, martorul Meu credincios, care a fost ucis printre voi, acolo unde locuieste Satan" (Apoc. 2:13). Prezenta lui Amalec in mijlocul oamenilor lui Efraim avea rostul sa tina evidenta esecurilor lor. Dar in ciuda esecurilor, era in mijlocul lor cei care, la momentul incercarii, au fost credinciosi Domnului.
Dupa Efraim, este mentionat Beniamin. Nu este spus nimic deosebit cu privire la el, dar aceasta semintie s-a aflat acolo la momentul luptei. Ca si Filadelfia, avea fara indoiala "putina putere", dar era credincios. Aceasta semintie a raspuns cu simplitate la chemarea Domnului, la fel ca Filadelfia, caruia Domnul i-a spus : "ai pazit Cuvantul Meu si nu ai tagaduit Numele Meu" (Apoc. 3:8).
Din Machir, unul din fiii lui Manase, au coborat legiuitorii. Ei erau gata sa se supuna legii divine, in timp de razboi ca si in timp de pace. Cei care cauta cu adevarat sa faca voia lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau, trebuie sa fie gata "sa lupte pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna" (Iuda 3).
Din Zabulon au venit, de aesemenea, "cei care manuiau toiagul conducatorului" sau poate al scribului. Ei au o atitudine total diferita de cea a scribilor pe care i-a mustrat Domnul , cand era pe pamant. La Meghido, ei s-au opus cu vitejie vrajmasilor poporului lui Dumnezeu. Ce trist de a vedea pe alti scribi care cautau sa-L prinda cu vorba pe Slujitorul divin, si apoi alaturandu-se celor care L-au rastignit (Mt. 27:41). Cei care sunt instruiti cu privire la gandul si la voia lui Dumnezeu si au invatat de la El, trebuie sa fie gata, ca si acesti scribi din Zabulon, sa se supuna poruncii lui Dumnezeu, in ceasul pericolului.
"Capeteniile lui Isahar erau cu Debora; si Isahar, ca si Barac; au fost trimisi in vale la picioarele lui". Era o mare binecuvantare pentru aceste capetenii de a fi alaturi de Debora. Intr-adevar, ca profetesa, ea cunostea gandul lui Dumnezeu si ea putea sa-l transmita lui Israel. Capeteniile erau ca si Barac, dar daca aveau parte de aceleasi privilegii, ei ii erau totusi supusi. La picioarele lui, sub comanda sa, ei sunt trimisi in valea Meghido.
Este pretios sa stim ca harul lui Dumnezeu ne-a chemat sa avem parte de locul care-I apartine lui Hristos inaintea lui Dumnezeu Tatal : "Asa cum este El, asa suntem si noi in lumea acesta" (1 Ioan 4:17). Dar, daca partea noastra este atat de privilegiata, nu trebuie sa uitam ca El este Domnul nostru. Locul nostru, ca Maria din Betania, este la picioarele Sale, pentru a-L adora si a-L lasa sa vorbeasca inimilor noastre in toate circumstantele.
5.9 Inactivii (cei care nu fac nimic)
5.9.1 Inactivii cu putin exercitiu spiritual
Toate celelalte sunt constatari cu privire la Ruben : "La paraiele (sau "diviziuni") lui Ruben au fost mari hotarari ale inimii!". Ei au petrecut mult timp intrebandu-se ce este potrivit sa faca in aceasta zi de criza, dar au sfarsit prin a lasa sa le scape privilegiul de a sta de partea lui Dumnezeu in acest conflict.
Nu este suficient de a avea o inima exersata, si de a plange (Ios. 7:10), ci trebuie sa decurga actiunea pentru Dumnezeu. In cantarea sa, Debora i-a pus o intrebare solemna lui Ruben : "De ce ai ramas intre staule, ca sa auzi behaitul turmelor?" (5:16). Exista un timp cand este potrivit de a sta in mijlocul oilor. Nu pentru a asculta behaiturile lor, ci pentru a le hrani si a avea grija de ele, asa cum i-a spus Domnul lui Petru (Ioan 21:15-17). Dar, la momentul luptei, trebuie sa fim dispusi de a lua partea de suferinte ca un bun ostas al lui Isus Hristos (2 Tim. 2:3). Daca nu, o ocazie este pierduta, in loc sa fie folosita (Efes. 5:16).
Multi dintre noi ne asemanam cu Ruben ! Luam hotarari mari, inimile noastre par sa fie exersate inaintea lui Dumnezeu, dar in final ratam orice ocazie de a ne arata loiali fata de El, la momentul incercarii. Tinutul Galaad, ocupat de catre Ruben, Gad si jumatate din semintia lui Manase, era situat dincolo de Iordan. Locuitorii sai nu se asemanau cu generatia trecuta care, in timp ce isi alege sa locuiasca de partea cealalta a Iordanului, a spus : "Noi insine vom fi gata inarmati sa mergem inaintea fiilor lui Israel, pana ii vom duce la locul lor" (Num. 32:17). Acestia din urma au luat parte activ la luptele pentru a intra in stapanirea mostenirii, si Iosua a putut sa le spuna : "N-ati parasit pe fratii vostri, in aceste multe zile, pana in ziua aceasta" (Ios. 22:3).
5.9.2 Inactivi si fara exercitiu spiritual
Aici, se pare ca la Gad si la aceasta jumatate de semintie din Manase nu au avut loc aceleasi hotarari de inima ca la Ruben. In loc sa aiba pe inima interesele Domnului, pentru ei era suficient sa stea linistiti in mijlocul posesiunilor lor, dincolo de Iordan (Num. 32:4).
Dar nu au fost singurii care au ramas inactivi. Debora se intreaba si despre Dan : "Pentru ce a ramas langa corabii?". El nu era interesat de luptele Domnului. El era angajat in mod activ in comert, el prospera in afacerile acestei lumi in timp ce fratii sai isi riscau viata pe campul de batalie. O astfel de atitudine, foarte frecventa si astazi, este deosebit de trista. Cuvintele lui Pavel catre filipeni sunt intotdeauna de actualitate : "Pentru ca toti cauta cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos" (Filip. 2:21).
Unii, ca Dan, cauta cu orice pret sa prospere in aceasta lume. Altii, ca Aser, au in vedere mai presus de toate confortul si siguranta lor : "Aser a stat pe tarmul marii si a ramas in porturile sale" (Jud. 5:17). Omul se bucura de o atmosfera placuta, pe tarmul marii. Se simte mai in siguranta intr-un mic port. Dar poporul lui Dumnezeu nu trebuie sa caute in mod egoist bunastarea sa (Rom. 15:1-3). Trebuie cautat mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Sa. La momentul luptei trebuie sa fim gata sa ajutam si sa aratam, in ciuda pericolului, loialitatea noastra fata de Domnul. Dan se poate asemana cu cei care puneau lumina lor sub banita, o masura de capacitate pentru cereale, in timp ce Aser cu cei care o ascundeau sub un pat lenes (Mc. 4:21).
5.10 Inca unul care a fost onorat
In contrast complet cu Dan si Aser, "Zabulon este un popor care si-a primejduit viata pana la moarte" Jud. 5:18). Acesti oameni erau gata pentru orice sacrificiu, inclusiv cel al vietii lor, pentru ca poporul lui Dumnezeu sa scape de robie. Rasplata lor bogata este de a avea aprobarea lui Dumnezeu in aceasta pagina ispirata.
Neftali, semintia lui Barac, a impartasit impreuna cu ei acest sacrificiu de sine insusi, acest privilegiu si aceasta onoare : "Si Neftali, pe inaltimele campului" (5:18). Aceste doua semintii credincioase ne amintesc de sfintii din Smirna, carora Domnul le-a spus : "Nu te teme deloc de ce vei suferi. Iata, diavolul va arunca dintre voi in inchisoare, ca sa fiti incercati; si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii" (Apoc. 2:10). Altii, in jurul nostru, din dragoste pentru Hristos, au cunoscut incercari asemanatoare.
Zabulon a iesit din aceasta lupta cu o dubla onoare. La versetul 14, capeteniile sale au primit o mentiune onorabila, si la versetul 18, intreaga semintie este onorata. Apostolul Pavel, scriind sfintilor din Filipi, se adreseaza nu doar tuturor sfintilor, ci si celor care aveau grija de ei : "impreuna cu supraveghetorii si slujitorii" si salutul era pentru ei toti : "Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal noastru si de la Domnul Isus Hristos" (Filip. 1:1-2).
Semintiile lui Iuda si Simeon, distantate de campul de batalie, sunt trecute sub tacere.
5.11 Batalia
Versetele 19 la 22 descriu aceasta mare batalie. Ea are loc la Meghido, si prefigureaza ceea ce se va intampla atunci cand natiunile se vor aduna la Armaghedon, si vor fi nimicite. Acest eveniment va avea loc cu putin inaintea stabilirii Imparatiei Domnului Isus pe pamant. Aici, este scris : "Imparatii au venit, s-au luptat. Atunci imparatii Canaanului s-au luptat in Tanaac, langa apele Meghidoului" (Jud. 5:19 ; 2 Imp. 29:29). In ziua cea mare a Armaghedonului, vor fi in aceasta campie imparati "de pe intreg pamantul locuit", convinsi de minuni (1 Imp. 22:21-22 ; 2 Tes. 2:9), adunati de catre duhurile demonilor pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic ! (Apoc. 16:14-16).
Iabin, imparatul Canaanului, si Sisera, capetenia ostirii sale, nu au luat prada de argint. In loc sa jefuiasca, ei au fost jefuiti dupa cum vesteste profetic Zaharia : "Si Iuda va lupta si el la Ierusalim; si vor fi adunate bogatiile tuturor natiunilor din jur, aur si argint si haine foarte multe" (Zah. 14:14). Daca Iuda si Simeon nu sunt mentionati de catre Debora, ei nu vor fi absenti la aceste lupte din zilele de la urma si vor avea partea lor de onoare si de biruinta.
Barac si cei care au venit sa-l ajute nu ar fi putut face fata puternicei ostiri a lui Iabin, fara ajutorul venit de la Domnul. "Din ceruri se lupta, de pe cararile lor, stelele s-au luptat cu Sisera" (Jud. 5:20). Dumnezeu este preocupat de luptele poporului Sau. El intervine la momentul potrivit cu resursele Sale pentru a da biruinta alor Sai. Intreaga istorie a poporului Sau da marturie despre acest lucru. De fiecare data cand poporul s-a indreptat spre Dumnezeu, el a primit ajutor. Chiar si astazi putem experimenta aceeasi experienta.
Nu a fost doar bratul invizibil al lui Dumnezeu care a actionat in favoarea Deborei si a lui Barac, ci si elementele (fizice, materiale, n.t.) au actionat, de asemenea, in favoarea lor : "Raul Chison i-a maturat" (5:21). Debora exclama : "Ai calcat puterea in picioare, suflete al meu!" Barbatii viteji ai vrajmasului au cautat in zadar salvarea lor prin fuga. Nu trebuie sa ne temem de vrajmasii nostri. Dumnezeu ofera resursele Sale alor Sai pentru a rezista atacurilor lor. Sa ne sprijinim pe promisiunea : "Dumnezeul pacii va zdrobi in curand pe Satan sub picioarele voastre" (Rom. 16:20).
5.12 Neutrii
Merozul ocupa fara indoiala o pozitie strategica cheie, foarte utila pentru nimicirea ostirii lui Sisera. Dar locuitorii sai au refuzat in mod intentionat sa ajute : "Ei nu au venit in ajutorul Domnului, in ajutorul celor viteji" (5:23). Inactivitatea lor ii expune, si pe cei care, destul de multi, au actionat ca ei, la blestem. Dumnezeu nu are nevoie de Meroz, El nu are nevoie de nimeni. Meroz este blestemat pentru ca nu a facut nimic. Sunt momente si situatii in care neutralitatea afisata ia un caracter criminal (Mt. 12:30). Ce atentionare pentru fiecare dintre noi ! Sa ne ferim de a refuza ocaziile pe care Domnul ni le da, din tinerete, de a-L sluji (Ier. 30:21 ; 22:21).
Cand Pavel trimite saluturile sale catre credinciosii din Corint, el adauga : "Daca nu-L iubeste cineva pe Domnul Isus Hristos, sa fie anatema (blestemat)! Maranatha (Domnul vine)!" (1 Cor. 16:22). Aparent putem merge impreuna cu ceilalti, dar ziua luptei arata ca nu a fost niciun devotament pentru Cel care am marturisit ca-L slujim.
5.13 Iael
Iael, sotia lui Heber chenitul, ofera prin purtarea ei curajoasa un contrast total cu Meroz. Felul ei de a actiona, in momentul in care a fost pusa la incercare (sau la proba, n.t.) in mod personal, ii va aduce binecuvantare din partea lui Dumnezeu : "Binecuvantata sa fie mai presus de femei Iael, sotia lui Heber chenitul, binecuvantata mai presus de femeile care stau in cort!". Era pace intre Iabin si acest chenit, dar se pare ca era o pace rusinoasa (Jud. 4:17).
Deborei ii face placere sa detalieze modul de a actiona al lui Iael. Ca si Meroz, ea a avut o ocazie unica, si literalmente a folosit-o cu ambele maini : una pentru a tine tarusul cortului, si celalata pentru a se folosi de ciocan. Acest lucru nu este o atutudine obisnuita pentru o femeie, dar in aceasta imprejurare era o fapta de credinta din partea ei. Ea intelege ca poate sa ajute la eliberarea poporului lui Dumnezeu. Aceasta fapta nu era din patriotism, ci din credinta.
Drepturile lui Dumnezeu trebuie sa treaca inaintea sentimentelor naturale sau a drepturilor omenesti. Fapta Iaelei arata ceea ce s-a intamplat la cruce unde Isus, samanta femeii, a zdrobit capul sarpelui cel vechi, Satan (Gen. 3:15-16). Harul lui Dumnezeu s-a manifestat acolo intr-un mod minunat, mai ales ca femeia a fost prima care a cazut sub sagetile arzatoare ale celui Rau (1 Tim. 2:14 ; Rom. 5:20).
5.14 Rezultatul, acum, si mai tarziu
In loc de o biruinta la care se astepta, insotita de prada obisnuita, vrajmasii poporului lui Dumnezeu au parte de infrangere si nimicire. Triumful si bucuria sunt pentru poporul lui Dumnezeu, necazul si plansul pentru cei care gandeau sa-i tina in continuare in robie si sa-i jefuiasca (Jud. 5:28-29). Debora atribuie totul Domnului. Vrajmasii lui Israel sunt in ochii ei aceeasi care sunt si in ai lui Dumnezeu Insusi. Ea exclama : "Asa sa fie nimiciti toti vrajmasii Tai, Doamne!" (5:31).
Si la fel va fi la sfarsit. Toti cei care se vor ridica impotriva lui Israel, ca vin din vest, din est sau nord, isi vor atrage asupra lor judecata nimicitoare a lui Dumnezeu.
Cat despre poporul lui Dumnezeu, legea va fi scrisa in inimile lor. Ei vor fi cu adevarat "cei care Te iubesc" si "ca rasaritul soarelui in puterea sa" (Jud. 5:31). Ei se vor indrepta spre Cel care va fi ca "soare al dreptatii", si care va aduce vindecarea in aripile Sale (Mal. 4:2).
Dupa aceasta biruinta, tara a avut odihna 40 de ani. Dar cand va veni Domnul ca sa dea biruinta poporului Sau, tara va cunoaste pacea in toata perioada milenara. Aceasta va fi ziua lui Hristos si gloria Domnului va acoperi pamantul, asa cum apele acopera marea.
Trezirea spirituala a poporului Israel in intregime ocupa unul din gandurile dominante ale acestei cantari. Chemarea : "trezeste-te" este repetata de patru ori (Jud. 5:12). Dumnezeu ne invita, de asemenea, la o trezire asemanatoare, la sfarsitul economiei harului, in ajunul revenirii lui Isus Hristos pentru a rapi Biserica Sa, alcatuita din toti credinciosii adevarati. In asteptarea venirii Sale, fiecare copil al lui Dumnezeu este chemat sa-I ofere prin Hristos, neincetat lui Dumnezeu, o jertfa de lauda, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui (Ev. 13:15). In curand (*), vom canta in desavarsire Cantarea cea noua in jurul tronului Sau si al Mielului : "Vrednic esti sa iei cartea si sa-i deschizi pecetile, pentru ca ai fost injunghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, prin sangele Tau, din orice semintie si limba si popor si natiune" (Apoc. 5:9).
(*) Scumpul nostru frate Philippe Laügt se afla deja in prezenta Domnului sau preaiubit. El a plecat acasa la Domnul in luna aprilie a acestui an (admin. blog).
2 Judecatori 1
Dupa moartea lui Iosua, starea morala s-a agravat. Totusi, la inceput, Iuda pare dispus la ascultare. Dar era corect sa ceara ajutorul lui Simeon ? Nu este intotdeauna dupa gandul lui Dumnezeu de a cere ajutor fratelui; acest lucru poate fi uneori un semn de slabiciune, de credinta sovaitoare.
Un fapt pune in evidenta declinul : Israel nu s-a separat complet de lume. Mai intai, Iuda nu i-a alungat pe filistenii din vale. El s-a multumit cu tinutul muntos, "pentru ca ei aveau care de fier" ! (Jud. 1:19). Lipsa noastra de incredere in Dumnezeu se traduce intotdeauna printr-o biruinta incompleta.
Prin urmare, in loc sa fie alungat din tara, vrajmasul vine din ce in ce mai mult sa-si impuna legea lui; mai intai la Beniamin, si apoi la celelalte semintii : Manase, Efraim, Zabulon, Aser, Neftali si Dan (Jud. 1:21, 27 la 35).
3 Judecatori 2
Atunci Ingerul Domnului paraseste Ghilgalul, unde poporul ar fi trebuit, in ascultare, sa se intoarca de fiecare data, sa se judece inaintea lui Dumnezeu si sa caute voia Sa. El Se suie la Bochim, "locul lacrimilor" (Jud. 2:1-5). De fapt poporul va plange la Bochim si chiar va aduce jertfe. Dar nu este nicio schimbare in purtarea lui : cel care isi marturiseste faradelegile si le paraseste primeste indurare (Prov. 28:13).
Nu trebuie sa recunoastem ca, din lipsa exercitiilor reale, am lasat Vrajmasul sa ne rapeasca, cel putin in parte, bucuria mostenirii pe care Dumnezeu ne-a rezervat-o ? (Jud. 2-3). Pentru a lua cu adevarat in stapanire aceasta mostenire, trebuie ca virtutea - sau energia spirituala - sa fie alaturi de credinta (2 Pet. 1:5 ; Ios. 1:9 ; Ps. 16:5-6). Mai intai trebui sa imbracam si sa pastram armura completa a lui Dumnezeu. Atunci vom putea sa ne impotrivim puterii spirituale a rautatii, care se afla inca in locurile ceresti (Efes. 6:10-18).
Aici, neascultarea incapatanata a poporului fata de voia lui Dumnezeu are ca rezultat o situatie trista. In ciuda avertismentelor clare ale Domnului, fiii lui Israel fac alianta cu locuitorii Canaanului si nu le-au sfaramat altarele. Dimpotriva, ei au luat pentru fiii lor pe fiicele lor si au slujit baalilor (Jud. 2:2 ; 3:5-7 ; Deut. 32:16) !
In cantarea sa, Debora a afirmat pe buna dreptate : "Isi alegeau dumnezei noi; atunci razboiul era la porti" (Jud. 5:8). Mania Domnului s-a aprins impotriva poporului Sau si El i-a vandut in mana vrajmasilor lor. Lipsit de ajutorul Sau, Israel nu mai poate sa stea impotriva lor (Jud. 2:14). Dar inainte de a se pocai cu adevarat si de a se intoarce la Domnul, ei au ramas mult timp asupriti (Ier. 4:1). Dumnezeu este intristat de starea lui Israel; caci nu de placere necajeste si intristeaza El pe fiii oamenilor (Plan. 3:33).
In final ei striga la El, si in indurarile Lui, le trimite un "salvator". Acestia sunt oameni "cuprinsi de slabiciune", dar Dumnezeu este glorificat cand Se foloseste de lucrurile rele ale lumii, de cele care sunt dispretuite si de cele care nu sunt (Jud. 10:16 ; 1 Cor. 1:27-29).
4 Judecatori 4
La capitolul 4 din cartea Judecatori, fiii lui Israel au facut din nou ceea ce este rau in ochii Domnului. Carnea nu poate fi inbunatatita, ea este nevindecabila. Domnul a vandut pe poporul Sau in mana lui Iabin, al carui nume inseamna "cunostinta" (Jud. 4:2). Acesta era un imparat din Canaan, el imparatea in Hator, in tara ! El evoca aceasta intelepciune omeneasca, opusa lui Dumnezeu : o intelepciune pamanteasca, animalica, diabolica, in contrast complet cu intelepciunea de sus (Iac. 3:15-17). Capetenia ostirii lui Iabin, Sisera (= cel care leaga lanturi) este o imagine a lui Satan. Ei vor asupri pe Israel, cu cele noua sute de care de fier ale lor , timp de douazeci de ani.
Dar, de fapt, acesta este un vrajmas care a renascut din cenusa sa. Stramosul sau, numit de asemenea Iabin, a trait in timpul lui Iosua. La momentul cuceririi tarii el a ocupat aceeasi regiune. Capitala lui purta acelasi nume si el avea, de asemenea, care de fier. Dar atunci, Israel, bazandu-se pe Domnul, l-a nimicit in intregime si a ars Hatorul cu foc, impreuna cu toti locuitorii sai, "dupa cum poruncise Domnul robului Sau Moise" (Ios. 11:1-15). Poporul lui Dumnezeu trebuie sa evite orice relatie cu lumea, chiar si in ceea ce este atractiv pentru duhul nostru, care trebuie sa fie, de asemenea, sfintit (1 Tes. 5:23). "Vedeti sa nu fie nimeni care sa va fure prin filozofie si amagire desarta, dupa traditia oamenilor, dupa cunostintele elementare ale lumii" (Col. 2:8). Teritoriul lui Iabin trebuia sa fie sters de pe harta Canaanului ! Sa nu-i lasam loc in gandurile noastre.
Se poate, din nefericire, regasi abateri asemanatoare in istoria Bisericii. La inceput, ea a fost separata in intregime de lume. Dar, putin cate putin, lumea s-a infiltrat, principiile sale au invadat inimile copiilor lui Dumnezeu (1 Ioan 2:16 ; Gal. 1:4).
Deja la Corint, copiii lui Dumnezeu au indraznit sa intre in procese inaintea necredinciosilor (1 Cor. 6:1-4). Domnul a zis catre Pergam : "Stiu unde locuiesti, acolo unde este tronul lui Satan" (Apoc. 2:13). Chiar in timpul marii treziri de la Reforma, credinciosii nu au ezitat sa caute ajutor sprijinindu-se pe autoritatile acestei lumi. Astazi, cand crestinii sunt persecutati, nu cauta multi uneori sa fie protejati de cei care guverneaza ? Altii, este adevarat, au aratat o credinta vie si s-au bucurat sa sufere pentru Numele lui Hristos !
Deseori Biserica abia se distinge de lume, atat de mult a adoptat ea caracterele lumii. In astfel de situatii nu mai este putere spirituala. Poate fara sa ne dam seama, suntem robiti de Printul acestei lumi, asa cum a fost cazul aici cu Iabin, fata de Israel.
"Nu vedeai nici scut, nici sulita la patruzeci de mii in Israel" (Jud. 5:8 ; 1 Sam. 13:19-22). Deci nu mai exista nicio arma de aparare si nici de atac. Unde sunt armele noastre, cele pe care ni le-a dat Dumnezeu ? (2 Cor. 10:4). Cum folosim noi Sabia Duhului ? (Efes. 6:17). Mai stim noi manui Cuvantul pentru a ne impotrivi doctrinelor false care roiesc in mijlocul crestinatatii ?
Fiii lui Israel sunt, dint punct de vedere omenesc, in mod absolut la mila vrajmasilor lor. Singurul lor ajutor in necaz, si al nostru de asemenea, este de a se smeri, de a marturisi greselile lor si de a striga la Domnul ! (Ps. 60:5, 11). Suntem noi dispusi in mod personal la acestea ? Binecuvantarea este pentru cei care isi "sfasie inimile" si nu hainele (Ioel 2:13).
Debora, persoana activa (numele sau inseamna albina), si profetesa, judeca in Israel in timpul acela. Intristata de toata aceasta ruina, ea s-a ridicat (Jud. 5:7). Barac se afla la Cades (= sanctuar), una din cetatile de refugiu. Ea l-a chemat si i-a poruncit, din partea Domnului, sa se duca cu zece mii de barbati din Neftali, pe muntele Tabor (Jud. 4:6).
Dumnezeu i-a spus lui Barac : "Voi atrage la tine, la raul Chison, pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, carele lui si multimea lui si-l voi da in mana ta" (Jud. 4:7).
Barac este mentionat printre cei care fac parte din "marele nor de martori ai credintei" (Ev. 11:32 ; 12:1). Cuvantul spune despre ei ca erau slabi, dar au fost intariti, au devenit puternici in batalie, au alungat ostirile straine (Ev. 11:34). Ne place sa citim si sa reflectam la aceasta lista a martorilor credintei. Aici, Dumnezeu scoate in evidenta manifestarile credintei pe care noi nu am fi in stare sa le vedem.
In aceasta relatare din Judecatori, Barac pare mai degraba lipsit de curaj. El ii spune lui Debora : "Daca vei merge cu mine, atunci voi merge". El are nevoie de un sprijin omenesc, vizibil si acesta va fi o femeie. Debora accepta : "Da, voi merge cu tine", dar l-a avertizat ca aceasta nu va fi spre onoarea lui, caci Domnul va da pe Sisera in mainile altei femei, si aceasta va fi Iael ! (4:8-9). Ea a inteles ca este o rusine pentru conducatorii lui Israel ca Dumnezeu sa incredinteze unei femei un loc de lucrare publica.
Apostolul a scris : "Vreau deci ca barbatii sa se roage in orice loc" (1 Tim. 2:8). Aici este vorba cu adevarat de barbat in contrast cu femeia. Or, in zilele noastre, exista femei care, in neascultare de Cuvant (1 Tim. 2:11-12), iau locul pe care Dumnezeu l-a dat barbatilor. Ne dam noi seama ca daca un barbat pastreaza permanent tacerea, fie la strangerea de rugaciune sau adorare, el ia, prin aceasta atitudine, locul femeii ? Unii s-au obisnuit atat de bine sa taca , an de an.
Barac si-a adunat ostirea. Debora s-a suit impreuna cu el si l-a incurajat : "Ridica-te, pentru ca aceasta este ziua in care a dat Domnul pe Sisera in mana ta! N-a iesit Domnul inaintea ta?" (4:14). De fapt, Dumnezeu a pus in invalmaseala pe Sisera si toate carele sale. Toata ostirea lui a pierit si Sisera a fugit pe jos. Lui Iael, sotia lui Heber chenitul, ii revine onoarea, in ciuda slabiciunii sale naturale, sa-l omoare pe acest vrajmas. Ea actioneaza fara sa iasa din cort, adica din locul ei (4:21 ; Gen. 18:3).
5 Judecatori 5
5.1 Nenorocire si trezire
Este o biruinta deplina, si Debora, aceasta mama in Israel, instruita in Cuvantul lui Dumnezeu, canta, impreuna cu Barac, o cantare Domnului, Dumnezeului lui Israel (Iac. 5:13). Este singura pe care o gasim in aceasta carte Judecatori, si una din rarele cantari din Vechiul Testament.
Erau numai doi martori care cantau (Deut, 19:15), intr-un timp de ruina. Uniti prin aceeasi dragoste pentru Dumnezeu si pentru poporul Sau, ei au acelasi sentiment si gandesc la un singur si acelasi lucru (Filip. 2:2). Ei sunt constienti de slabiciunea lor si de unitatea pierduta in familia lui Dumnezeu. Cantarea are ca scop principal de a lauda puterea si bunatatea lui Dumneze, dar ea scoate in evidenta, de asemenea, ceea ce este spre gloria Sa sau spre dezonoarea Sa in mijlocul poporului Sau.
Regasirea laudei este intotdeauna semnul unei treziri. Cei credinciosi isi amintesc de primele binecuvantari, cand muntii s-au topit inaintea Domnului, de acest Sinai, de Dumnezeul lui Israel. Ei se sprijina in intregime pe Domnul. Inaintea Lui, un munte mare devine o campie (Jud. 5:4-5 ; Deut. 33:2 ; Zah. 4:7). Realizam, de asemenea, ca
in slabiciunea noastra,
Harul Sau ne lumineaza.
Neputinta noastra este
chiar siguranta noastra :
Cine nu vrea nimic fara El,
poate totul in bunatatea Sa !
Sa nu gandim, asa cum credinciosii infideli o fac, ca trebuie sa ne adaptam la zilele in care traim ! Nu este schimbare nici umbra de mutare la Tatal luminilor cu care avem de-a face (Iac. 1:17).
5.2 Conducatori pregatiti de Dumnezeu
Dumnezeu a pregatit adesea in ascuns pe cei pe care i-a ales pentru a conduce pe poporul Sau (Moise, David, Amos, Pavel). Conducatorii se pare ca lipseau foarte mult inaintea acestei mari batalii. Acum, cantarea Deborei ii citeaza mai intai. Accentul este pus pe rolul pe care ei l-au jucat in poporul lui Dumnezeu. Din lipsa de o conducere inteleapta, fiecare este in pericol de a-si urma propriul sau drum si de a se rataci (Jud. 21:25).
Acolo unde cei care sunt in frunte sunt condusi de Dumnezeu si vegheaza, poporul este incurajat, si merge inainte de buna voie. El (poporul) este gata in mod spontan sa se sacrifice in totul, chiar viata sa (Jud. 5:2 ; 1 Ioan 3:16). Acesta este un motiv de a face sa se inalte lauda spre Dumnezeu, care dispune de inimi : "Binecuvantati pe Domnul !" (v. 2). El lucreaza in noi si vointa si infaptuirea, dupa buna Sa placere (Filip. 2:13).
La inceputul istoriei Bisericii pe pamant, au existat adevarati conducatori in poporul lui Dumnezeu. In special, Domnul a ales doisprezece apostoli, pentru a vesti Cuvantul, dar si pentru a avea grija de ucenicii Sai. Acestia din urma, impreuna cu cei doisprezece, "staruiau in invatatura si in comuniunea apostolilor, in frangerea painii si in rugaciuni) (Fapte 2:42). Apostolul Pavel putea sa spuna : "Fiti imitatorii mei, cum si eu sunt al lui Hristos" (1 Cor. 11:1). Un adevarat conducator pune in practica ceea ce a invatat (Ev. 13:7 si 17 ; 2 Tim. 3:10).
Insa, de-a lungul secolelor, "conducatorii" au dus uneori in ratacire pe poporul lui Dumnezeu (Is. 9:16), stricand Scripturile, chiar desfiintandu-le prin traditiile lor (2 Cor. 2:17 ; Mc. 7:13). Mai putin grijulii decat beerenii, care erau atenti la cercetarea Scripturilor in fiecare zi pentru a vedea daca lucrurile spuse de Pavel erau asa (Fapte 17:11), multi credinciosi s-au lasat inselati : "poporul Meu iubeste aceasta" (Ier. 5:30-31 ; 23:16). Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie intotdeauna singura noastra piatra de temelie.
5.3 O insemnatate profetica
Debora a inteles importanta cantarii sale, care are chiar o insemnatate profetica. Ea cheama pe imparati si pe capetenii sa asculte, si ea este utila si pentru noi pentru ca sa fim atenti. Sub calauzirea Duhului Sfant, ea evoca evenimente mari, inca viitoare. Biruinta de "langa apele Meghidoului" (5:19) prefigureaza un triumf complet asupra fortelor raului.
5.4 Tabloul trist al poporului
Profetesa traseaza un tablou trist al starii poporului. Ea citeaza pe Samgar, pe care il asociaza cu Iael. Erau instrumente slabe, dar ei au implinit, unul la nord, altul la sudul tarii, fapte valoroase pentru Israel (Jud. 3:31). Chiar si astazi, intr-o vreme de slabiciune si de ruina asemanatoare, o umblare in credinciosie Il onoreaza pe Dumnezeu. Sa nu dispretuim timpul lucrurilor mici (Zah. 4:10).
Drumurile mari erau neumblate, din cauza nesigurantei, in folosul cailor strambe (sau, "pustii" ; Is. 33:8). Totusi, Dumnezeu precizeaza in Cuvantul Sau drumul pe care trebuie sa mergem (Is. 30:21), dar preferam deseori sa urmam inclinatia incapatanata a inimii noastre. Ademeniti de propria pofta, vom sluji la diferiti idoli. Or, tot ceea ce poate atinge drepturile lui Dumnezeu in inima mea este un idol (Ps. 32:8 ; Ier. 9:14 ; 1 Ioan 5:21).
Cetatile, in care ar fi trebuit sa locuiasca in siguranta, erau parasite. Nu ar trebuie sa recunoastem ca am pierdut privilegiile pe care le gaseam in strangerile laolalta, sub efectul combinat al lumii si din teama de vrajmasi ? Vom fi noi numiti pe buna dreptate reparatori de sparturi si restauratori ai cailor de mers (Is. 58:12) ?
5.5 A dori binele poporului lui Dumnezeu
Debora este foarte intristata de toata aceasta nenorocire. Suntem si noi fata de starea Bisericii ? Ea este cu atat mai recunoscatoare in fata interventiei puternice a lui Dumnezeu, de la care coboara orice dar desavarsit. Ea exclama : "Inima mea este pentru capeteniile lui Israel, care s-au oferit de bunavoie pentru popor. Binecuvantati pe Domnul !" (5:9). "Cine este gata sa consacre astazi pentru Domnul ?" intreaba David (1 Cr. 29:5). Si Scriptura aminteste pe cei care au aratat o astfel de dispozitie : "Fiecare pe care-l misca inima, sa se apropie de lucrare ca sa o faca" (Ex. 36:2). Ea ne indeamna : "Fiecare sa dea dupa cum s-a hotarat in inima, nu cu parere de rau sau de nevoie, pentru ca Dumnezeu il iubeste pe acela care da bucuros" (2 Cor. 9:7).
Sa invatam sa vedem binele produs sub actiunea Duhului Sfant si sa aducem multumiri Domnului. Dumnezeu cheama si astazi barbati credinciosi in adunari pentru a-si lua partea la suferinta, ca buni soldati ai lui Hristos (2 Tim. 2:3).
5.6 Cei care au beneficii fara sa fi luat parte la lupta
Apoi profetesa se adreseaza celor care, din nefericiri multi, sunt gata sa se bucure de regasirea sigurantei fara sa fi luat parte la lupta. Ii gasim in toate "clasele" societatii : sunt fii de imparat, insa altii au o stare foarte modesta. Cei care "incaleca pe magarite albe", cei care "sunt asezati pe covoare" sau cei care umbla simplu pe drum, toti au apreciat aceasta siguranta regasita. Debora le spune sa mediteze, sa aduca multumiri Domnului.
Altii, care impart prada acolo, "in mijlocul adapatoarelor", istorisesc ceea ce a facut Dumnezeu, dreptatile Sale (5:11 ; Num. 23:23).
5.7 A lua robia roaba
Debora il indeamna pe Barac, fiul lui Abinoam, care a condus ostirea biruitoare a Domnului, sa ia "robia sa roaba", adica sa duca in triumf convoiul lung de prizonieri de razboi. Barac este aici un tip al Celui care a castigat o biruinta completa si definitiva peste toate puterile rautatii : "Prin moarte sa-l desfiinteze (sau "sa-l faca fara putere") pe cel care are puterea mortii, adica pe diavolul" (Ev. 2:14).
Mai tarziu, David preamareste aceste glorii ale lui Hristos inviat si descrie binecuvantarile milenare care au rezultat pentru poporul Sau pamantesc : "Te-ai suit pe inaltime, ai luat robia roaba, ai primit daruri in om, chiar si pe cei razvratiti, pentru ca Domnul (lit. "Iah") Dumnezeu sa aiba o locuinta acolo" (Ps. 68:18).
Apostolul Pavel la randul sau, calauzit de Duhul Sfant, aplica aceasta profetie la Biserica. Ea a primit daruri spirituale de la Capul Trupului, Hristos, intrat deja in glorie (Efes. 4:8 ; Col. 2:15).
5.8 Cei care sunt onorati
Debora face deosebire acum intre semintiile care au luat parte la lupta. Efraim, semintia ei, este citata prima pe tabloul de onoare, in special cei a caror radacina (sau "scaun") este in Amalec (5:14). Ei se asemana celor din Pergam, carora Domnul le spune : "Stiu unde locuiesti: unde este tronul lui Satan; si tii cu tarie Numele Meu si n-ai tagaduit credinta Mea, chiar in zilele in care era Antipa, martorul Meu credincios, care a fost ucis printre voi, acolo unde locuieste Satan" (Apoc. 2:13). Prezenta lui Amalec in mijlocul oamenilor lui Efraim avea rostul sa tina evidenta esecurilor lor. Dar in ciuda esecurilor, era in mijlocul lor cei care, la momentul incercarii, au fost credinciosi Domnului.
Dupa Efraim, este mentionat Beniamin. Nu este spus nimic deosebit cu privire la el, dar aceasta semintie s-a aflat acolo la momentul luptei. Ca si Filadelfia, avea fara indoiala "putina putere", dar era credincios. Aceasta semintie a raspuns cu simplitate la chemarea Domnului, la fel ca Filadelfia, caruia Domnul i-a spus : "ai pazit Cuvantul Meu si nu ai tagaduit Numele Meu" (Apoc. 3:8).
Din Machir, unul din fiii lui Manase, au coborat legiuitorii. Ei erau gata sa se supuna legii divine, in timp de razboi ca si in timp de pace. Cei care cauta cu adevarat sa faca voia lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau, trebuie sa fie gata "sa lupte pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna" (Iuda 3).
Din Zabulon au venit, de aesemenea, "cei care manuiau toiagul conducatorului" sau poate al scribului. Ei au o atitudine total diferita de cea a scribilor pe care i-a mustrat Domnul , cand era pe pamant. La Meghido, ei s-au opus cu vitejie vrajmasilor poporului lui Dumnezeu. Ce trist de a vedea pe alti scribi care cautau sa-L prinda cu vorba pe Slujitorul divin, si apoi alaturandu-se celor care L-au rastignit (Mt. 27:41). Cei care sunt instruiti cu privire la gandul si la voia lui Dumnezeu si au invatat de la El, trebuie sa fie gata, ca si acesti scribi din Zabulon, sa se supuna poruncii lui Dumnezeu, in ceasul pericolului.
"Capeteniile lui Isahar erau cu Debora; si Isahar, ca si Barac; au fost trimisi in vale la picioarele lui". Era o mare binecuvantare pentru aceste capetenii de a fi alaturi de Debora. Intr-adevar, ca profetesa, ea cunostea gandul lui Dumnezeu si ea putea sa-l transmita lui Israel. Capeteniile erau ca si Barac, dar daca aveau parte de aceleasi privilegii, ei ii erau totusi supusi. La picioarele lui, sub comanda sa, ei sunt trimisi in valea Meghido.
Este pretios sa stim ca harul lui Dumnezeu ne-a chemat sa avem parte de locul care-I apartine lui Hristos inaintea lui Dumnezeu Tatal : "Asa cum este El, asa suntem si noi in lumea acesta" (1 Ioan 4:17). Dar, daca partea noastra este atat de privilegiata, nu trebuie sa uitam ca El este Domnul nostru. Locul nostru, ca Maria din Betania, este la picioarele Sale, pentru a-L adora si a-L lasa sa vorbeasca inimilor noastre in toate circumstantele.
5.9 Inactivii (cei care nu fac nimic)
5.9.1 Inactivii cu putin exercitiu spiritual
Toate celelalte sunt constatari cu privire la Ruben : "La paraiele (sau "diviziuni") lui Ruben au fost mari hotarari ale inimii!". Ei au petrecut mult timp intrebandu-se ce este potrivit sa faca in aceasta zi de criza, dar au sfarsit prin a lasa sa le scape privilegiul de a sta de partea lui Dumnezeu in acest conflict.
Nu este suficient de a avea o inima exersata, si de a plange (Ios. 7:10), ci trebuie sa decurga actiunea pentru Dumnezeu. In cantarea sa, Debora i-a pus o intrebare solemna lui Ruben : "De ce ai ramas intre staule, ca sa auzi behaitul turmelor?" (5:16). Exista un timp cand este potrivit de a sta in mijlocul oilor. Nu pentru a asculta behaiturile lor, ci pentru a le hrani si a avea grija de ele, asa cum i-a spus Domnul lui Petru (Ioan 21:15-17). Dar, la momentul luptei, trebuie sa fim dispusi de a lua partea de suferinte ca un bun ostas al lui Isus Hristos (2 Tim. 2:3). Daca nu, o ocazie este pierduta, in loc sa fie folosita (Efes. 5:16).
Multi dintre noi ne asemanam cu Ruben ! Luam hotarari mari, inimile noastre par sa fie exersate inaintea lui Dumnezeu, dar in final ratam orice ocazie de a ne arata loiali fata de El, la momentul incercarii. Tinutul Galaad, ocupat de catre Ruben, Gad si jumatate din semintia lui Manase, era situat dincolo de Iordan. Locuitorii sai nu se asemanau cu generatia trecuta care, in timp ce isi alege sa locuiasca de partea cealalta a Iordanului, a spus : "Noi insine vom fi gata inarmati sa mergem inaintea fiilor lui Israel, pana ii vom duce la locul lor" (Num. 32:17). Acestia din urma au luat parte activ la luptele pentru a intra in stapanirea mostenirii, si Iosua a putut sa le spuna : "N-ati parasit pe fratii vostri, in aceste multe zile, pana in ziua aceasta" (Ios. 22:3).
5.9.2 Inactivi si fara exercitiu spiritual
Aici, se pare ca la Gad si la aceasta jumatate de semintie din Manase nu au avut loc aceleasi hotarari de inima ca la Ruben. In loc sa aiba pe inima interesele Domnului, pentru ei era suficient sa stea linistiti in mijlocul posesiunilor lor, dincolo de Iordan (Num. 32:4).
Dar nu au fost singurii care au ramas inactivi. Debora se intreaba si despre Dan : "Pentru ce a ramas langa corabii?". El nu era interesat de luptele Domnului. El era angajat in mod activ in comert, el prospera in afacerile acestei lumi in timp ce fratii sai isi riscau viata pe campul de batalie. O astfel de atitudine, foarte frecventa si astazi, este deosebit de trista. Cuvintele lui Pavel catre filipeni sunt intotdeauna de actualitate : "Pentru ca toti cauta cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos" (Filip. 2:21).
Unii, ca Dan, cauta cu orice pret sa prospere in aceasta lume. Altii, ca Aser, au in vedere mai presus de toate confortul si siguranta lor : "Aser a stat pe tarmul marii si a ramas in porturile sale" (Jud. 5:17). Omul se bucura de o atmosfera placuta, pe tarmul marii. Se simte mai in siguranta intr-un mic port. Dar poporul lui Dumnezeu nu trebuie sa caute in mod egoist bunastarea sa (Rom. 15:1-3). Trebuie cautat mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Sa. La momentul luptei trebuie sa fim gata sa ajutam si sa aratam, in ciuda pericolului, loialitatea noastra fata de Domnul. Dan se poate asemana cu cei care puneau lumina lor sub banita, o masura de capacitate pentru cereale, in timp ce Aser cu cei care o ascundeau sub un pat lenes (Mc. 4:21).
5.10 Inca unul care a fost onorat
In contrast complet cu Dan si Aser, "Zabulon este un popor care si-a primejduit viata pana la moarte" Jud. 5:18). Acesti oameni erau gata pentru orice sacrificiu, inclusiv cel al vietii lor, pentru ca poporul lui Dumnezeu sa scape de robie. Rasplata lor bogata este de a avea aprobarea lui Dumnezeu in aceasta pagina ispirata.
Neftali, semintia lui Barac, a impartasit impreuna cu ei acest sacrificiu de sine insusi, acest privilegiu si aceasta onoare : "Si Neftali, pe inaltimele campului" (5:18). Aceste doua semintii credincioase ne amintesc de sfintii din Smirna, carora Domnul le-a spus : "Nu te teme deloc de ce vei suferi. Iata, diavolul va arunca dintre voi in inchisoare, ca sa fiti incercati; si veti avea necaz zece zile. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii" (Apoc. 2:10). Altii, in jurul nostru, din dragoste pentru Hristos, au cunoscut incercari asemanatoare.
Zabulon a iesit din aceasta lupta cu o dubla onoare. La versetul 14, capeteniile sale au primit o mentiune onorabila, si la versetul 18, intreaga semintie este onorata. Apostolul Pavel, scriind sfintilor din Filipi, se adreseaza nu doar tuturor sfintilor, ci si celor care aveau grija de ei : "impreuna cu supraveghetorii si slujitorii" si salutul era pentru ei toti : "Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal noastru si de la Domnul Isus Hristos" (Filip. 1:1-2).
Semintiile lui Iuda si Simeon, distantate de campul de batalie, sunt trecute sub tacere.
5.11 Batalia
Versetele 19 la 22 descriu aceasta mare batalie. Ea are loc la Meghido, si prefigureaza ceea ce se va intampla atunci cand natiunile se vor aduna la Armaghedon, si vor fi nimicite. Acest eveniment va avea loc cu putin inaintea stabilirii Imparatiei Domnului Isus pe pamant. Aici, este scris : "Imparatii au venit, s-au luptat. Atunci imparatii Canaanului s-au luptat in Tanaac, langa apele Meghidoului" (Jud. 5:19 ; 2 Imp. 29:29). In ziua cea mare a Armaghedonului, vor fi in aceasta campie imparati "de pe intreg pamantul locuit", convinsi de minuni (1 Imp. 22:21-22 ; 2 Tes. 2:9), adunati de catre duhurile demonilor pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic ! (Apoc. 16:14-16).
Iabin, imparatul Canaanului, si Sisera, capetenia ostirii sale, nu au luat prada de argint. In loc sa jefuiasca, ei au fost jefuiti dupa cum vesteste profetic Zaharia : "Si Iuda va lupta si el la Ierusalim; si vor fi adunate bogatiile tuturor natiunilor din jur, aur si argint si haine foarte multe" (Zah. 14:14). Daca Iuda si Simeon nu sunt mentionati de catre Debora, ei nu vor fi absenti la aceste lupte din zilele de la urma si vor avea partea lor de onoare si de biruinta.
Barac si cei care au venit sa-l ajute nu ar fi putut face fata puternicei ostiri a lui Iabin, fara ajutorul venit de la Domnul. "Din ceruri se lupta, de pe cararile lor, stelele s-au luptat cu Sisera" (Jud. 5:20). Dumnezeu este preocupat de luptele poporului Sau. El intervine la momentul potrivit cu resursele Sale pentru a da biruinta alor Sai. Intreaga istorie a poporului Sau da marturie despre acest lucru. De fiecare data cand poporul s-a indreptat spre Dumnezeu, el a primit ajutor. Chiar si astazi putem experimenta aceeasi experienta.
Nu a fost doar bratul invizibil al lui Dumnezeu care a actionat in favoarea Deborei si a lui Barac, ci si elementele (fizice, materiale, n.t.) au actionat, de asemenea, in favoarea lor : "Raul Chison i-a maturat" (5:21). Debora exclama : "Ai calcat puterea in picioare, suflete al meu!" Barbatii viteji ai vrajmasului au cautat in zadar salvarea lor prin fuga. Nu trebuie sa ne temem de vrajmasii nostri. Dumnezeu ofera resursele Sale alor Sai pentru a rezista atacurilor lor. Sa ne sprijinim pe promisiunea : "Dumnezeul pacii va zdrobi in curand pe Satan sub picioarele voastre" (Rom. 16:20).
5.12 Neutrii
Merozul ocupa fara indoiala o pozitie strategica cheie, foarte utila pentru nimicirea ostirii lui Sisera. Dar locuitorii sai au refuzat in mod intentionat sa ajute : "Ei nu au venit in ajutorul Domnului, in ajutorul celor viteji" (5:23). Inactivitatea lor ii expune, si pe cei care, destul de multi, au actionat ca ei, la blestem. Dumnezeu nu are nevoie de Meroz, El nu are nevoie de nimeni. Meroz este blestemat pentru ca nu a facut nimic. Sunt momente si situatii in care neutralitatea afisata ia un caracter criminal (Mt. 12:30). Ce atentionare pentru fiecare dintre noi ! Sa ne ferim de a refuza ocaziile pe care Domnul ni le da, din tinerete, de a-L sluji (Ier. 30:21 ; 22:21).
Cand Pavel trimite saluturile sale catre credinciosii din Corint, el adauga : "Daca nu-L iubeste cineva pe Domnul Isus Hristos, sa fie anatema (blestemat)! Maranatha (Domnul vine)!" (1 Cor. 16:22). Aparent putem merge impreuna cu ceilalti, dar ziua luptei arata ca nu a fost niciun devotament pentru Cel care am marturisit ca-L slujim.
5.13 Iael
Iael, sotia lui Heber chenitul, ofera prin purtarea ei curajoasa un contrast total cu Meroz. Felul ei de a actiona, in momentul in care a fost pusa la incercare (sau la proba, n.t.) in mod personal, ii va aduce binecuvantare din partea lui Dumnezeu : "Binecuvantata sa fie mai presus de femei Iael, sotia lui Heber chenitul, binecuvantata mai presus de femeile care stau in cort!". Era pace intre Iabin si acest chenit, dar se pare ca era o pace rusinoasa (Jud. 4:17).
Deborei ii face placere sa detalieze modul de a actiona al lui Iael. Ca si Meroz, ea a avut o ocazie unica, si literalmente a folosit-o cu ambele maini : una pentru a tine tarusul cortului, si celalata pentru a se folosi de ciocan. Acest lucru nu este o atutudine obisnuita pentru o femeie, dar in aceasta imprejurare era o fapta de credinta din partea ei. Ea intelege ca poate sa ajute la eliberarea poporului lui Dumnezeu. Aceasta fapta nu era din patriotism, ci din credinta.
Drepturile lui Dumnezeu trebuie sa treaca inaintea sentimentelor naturale sau a drepturilor omenesti. Fapta Iaelei arata ceea ce s-a intamplat la cruce unde Isus, samanta femeii, a zdrobit capul sarpelui cel vechi, Satan (Gen. 3:15-16). Harul lui Dumnezeu s-a manifestat acolo intr-un mod minunat, mai ales ca femeia a fost prima care a cazut sub sagetile arzatoare ale celui Rau (1 Tim. 2:14 ; Rom. 5:20).
5.14 Rezultatul, acum, si mai tarziu
In loc de o biruinta la care se astepta, insotita de prada obisnuita, vrajmasii poporului lui Dumnezeu au parte de infrangere si nimicire. Triumful si bucuria sunt pentru poporul lui Dumnezeu, necazul si plansul pentru cei care gandeau sa-i tina in continuare in robie si sa-i jefuiasca (Jud. 5:28-29). Debora atribuie totul Domnului. Vrajmasii lui Israel sunt in ochii ei aceeasi care sunt si in ai lui Dumnezeu Insusi. Ea exclama : "Asa sa fie nimiciti toti vrajmasii Tai, Doamne!" (5:31).
Si la fel va fi la sfarsit. Toti cei care se vor ridica impotriva lui Israel, ca vin din vest, din est sau nord, isi vor atrage asupra lor judecata nimicitoare a lui Dumnezeu.
Cat despre poporul lui Dumnezeu, legea va fi scrisa in inimile lor. Ei vor fi cu adevarat "cei care Te iubesc" si "ca rasaritul soarelui in puterea sa" (Jud. 5:31). Ei se vor indrepta spre Cel care va fi ca "soare al dreptatii", si care va aduce vindecarea in aripile Sale (Mal. 4:2).
Dupa aceasta biruinta, tara a avut odihna 40 de ani. Dar cand va veni Domnul ca sa dea biruinta poporului Sau, tara va cunoaste pacea in toata perioada milenara. Aceasta va fi ziua lui Hristos si gloria Domnului va acoperi pamantul, asa cum apele acopera marea.
Trezirea spirituala a poporului Israel in intregime ocupa unul din gandurile dominante ale acestei cantari. Chemarea : "trezeste-te" este repetata de patru ori (Jud. 5:12). Dumnezeu ne invita, de asemenea, la o trezire asemanatoare, la sfarsitul economiei harului, in ajunul revenirii lui Isus Hristos pentru a rapi Biserica Sa, alcatuita din toti credinciosii adevarati. In asteptarea venirii Sale, fiecare copil al lui Dumnezeu este chemat sa-I ofere prin Hristos, neincetat lui Dumnezeu, o jertfa de lauda, adica rodul buzelor care marturisesc Numele Lui (Ev. 13:15). In curand (*), vom canta in desavarsire Cantarea cea noua in jurul tronului Sau si al Mielului : "Vrednic esti sa iei cartea si sa-i deschizi pecetile, pentru ca ai fost injunghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, prin sangele Tau, din orice semintie si limba si popor si natiune" (Apoc. 5:9).
(*) Scumpul nostru frate Philippe Laügt se afla deja in prezenta Domnului sau preaiubit. El a plecat acasa la Domnul in luna aprilie a acestui an (admin. blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu