Tineri din Scriptura
- II -
Brian Reynolds dupa "Le Seigneur est proche"
4 Tanarul rob egiptean
"Si au gasit pe un egiptean in camp si l-au adus la David; si i-au dat paine si a mancat; si i-au dat apa si a baut" (1 Sam. 30:11).
Aceasta a fost cea mai minunata zi din viata acestui tanar egiptean care era bolnav si pe care stapanul lui amalecit l-a parasit (v. 13) : oamenii lui David care i-au urmarit pe amaleciti si care luasera inapoi Ticlagul, gasindu-l "in camp", l-au adus la David si i-au dat paine si apa. El a prins putere.
In Biblie, "campul" este o imagine bine cunoscuta a lumii, "veacul rau de acum" (vezi Mt. 13:38 ; Gal. 1:4). Istoria tanarului egiptean infatiseaza astfel imaginea omului pacatos "fara speranta si fara Dumnezeu in lume" (Efes. 2:12), dar putand gusta acum painea si apa vietii !
Ei "l-au adus la David" : acesta este lucrul cel mai minunat care putea sa i se intample acestui tanar fara resurse. La multe secole dupa acest incident, citim istoria unui alt tanar numit Andrei. El a venit l-a fratele sau si i-a zis : "Noi am gasit pe Mesia". Apoi "l-a adus la Isus" (Ioan 1:41, 42). Aceasta a fost istoria miscatoare a nenumaratelor multimi de-a lungul secolelor : eram pierdut, dar acum am fost gasit (vezi Luca 15:32); eram orb, dar acum vad (vezi Ioan 9:25).
David, imparatul uns, ratacea inca in pustiul Iudeii. In scurt timp, el avea sa se suie pe tronul care in mod legitim era al sau. El este aici o imagine a Domnului nostru Isus Hristos, Fiul lui David ! El a fost lepadat de ai Sai, dar ziua se apropie foarte repede cand Se va aseza pe tronul Sau - tronul lui David (Luca 1:32 ; Apoc. 3:21).
Acum, in timpul lepadarii Sale, Hristos cheama pe pacatosii dintre natiuni (natiunile neiudaice) pentru a fi "un popor pentru Numele Sau" (Fapte 15:14).
Acest tanar egiptea este o imagine izbitoare.
"Si David i-a zis: Al cui esti? Si de unde esti? Si el a zis: Eu sunt un tanar egiptean, rob al unui amalecit, si stapanul meu m-a parasit, pentru ca m-am imbolnavit acum trei zile" (1 Sam. 30:13).
David a pus aceasta intrebare acestui tanar egiptean care a fost parasit pe camp : "Al cui esti?". Acesta din urma da un raspuns sincer : "Eu sunt un tanar egiptean, rob al unui amalecit". Acest exemplu ne invata ca sinceritatea in ce priveste propria noastra stare este un punct decisiv in viata noastra, ca si in cea a fiecarui pacatos. O alta lectie de retinut, este ca o convertire la Hristos nu este reala decat daca ea se exprima verbal - trebuie sa recunoaste cu gura noastra pe "Isus ca Domn" (Rom. 10:9). Dumnezeu vede (sau "Isi gaseste placere", n.t.) "adevarul in omul dinauntru", si cu siguranta "din prisosul inimii vorbeste gura" (Mt. 12:34).
Tanarul recunoaste ca a fost robul unui amalecit, care l-a parasit cand a cazut bolnav. Cu toti suntem robii unui stapan : sau il slujim pe Satan, sau Il slujim pe Hristos. Nu este cale de mijloc : nu exista decat doi stapani. Pavel arata clar atunci cand scrie ca noi suntem robi "fie ai pacatului, spre moarte, fie ai ascultarii, spre dreptate" (Rom. 6:16-20). Satan este un tiran nemilos, si cand a sfarsit cu cei pe care i-a inselat, ii paraseste, asa cum vedem ilustrat in istoria acestui tanar rob egiptean.
Amalecitul a fost fara mila fata de robul sau egiptean, dar ce contrast cu David ! El a avut grija de tanar. El era un stapan bun, care se ingrijea de nevoile oamenilor sai. La porunca lui, cei care erau prea obositi pentru a cobori sa lupte, au primit aceeasi parte din prada la fel ca cei care au luptat (1 Sam. 30:24). Ce perspectiva pentru noi care am schimbat stapanul ! Este scris ca Hristos "va imparti prada cu cei puternici" (Is. 53:12). El a platit pretul pentru a ne rascumpara, dar El va imparti impreuna cu noi rezultatele biruintei Sale.
5 David
"Robul tau a ucis si pe leu si pe urs; si acest filistean necircumcis va fi ca unul dintre ei, pentru a batjocorit ostirile Dumnezeului celui viu" (1 Sam. 17:36).
Viata lui David, atunci cand el era tanar pastor, nu s-a derulat fara incidente, dar aceste au fost productive. El a scapat turma tatalui sau atunci cand aceasta era amenintata de leu sau de urs (v. 34, 35). Fiecare slujitor al lui Dumnezeu trebuie sa fie antrenat si testat in scoala lui Dumnezeu inainte de a implini o sarcina mai mare, asa cum este scris : "Cine este credincios in foarte putin este credincios si in mult" (Luca 16:10).
Nimeni nu stia despre faptele lui David ca pastor, el le-a pastrat pentru el. Dar imprejurarile l-au fortat sa spuna despre ele, deoarece Israel era intr-un necaz mare in fata campionului filistenilor. A existat un principiu foarte important in reticenta lui David de a divulga biruintele sale pana in acel moment : biruintele noastre ascunse se petrec intre noi si Dumnezeu, dar ele vor avea impact cand vor fi amintite la momentul oportun. Astfel, apostolul Pavel, timp de 14 ani, nu a spus niciodata ca el a fost "rapit in al treilea cer" (2 Cor. 12:2).
Scopul slujirii crestine este de a hrani si conduce poporul lui Dumnezeu, dar fiecare pastor adevarat a fost format de Domnul inainte de a fi insarcinat sa aiba grija de turma Sa. In Psalmul 78, este spus cu privire la David : "El i-a pastorit dupa integritatea inimii lui si i-a condus cu iscusinta mainilor lui" (v. 72). David a invatat mult despre aceasta in slujba lui de tanar pastor. Integritatea morala personala, alaturi de aptitudinea practica de a se ocupa de altii, este de cea mai mare importanta pentru a hrani si conduce turma Domnului. Pe de alta parte, atunci cand David a fost chemat de Domnul, el era deja ocupat si credincios in detaliile privind activitatea familiala. El era credincios in "foarte putin", astfel Dumnezeu i-a incredintat cele mai mari responsabilitati. Fie ca aceasta sa fie o incurajare pentru cei care au pe inima sa hraneasca si sa conduca turma. "Luati seama deci la voi insiva si la toata turma in care v-a pus Duhul Sfant supraveghetori, ca sa pastoriti Adunarea lui Dumnezeu" (Fapte 20:28).
"Si si-a luat toiagul in mana si si-a ales cinci pietre netede din parau si le-a pus in sacul de pastor pe care-l avea, in traista, si prastia lui era in mana lui" (1 Sam. 17:40).
Ca tanar pastor, David stia cu siguranta sa manuiasca bine prastia lui. A avut, fara indoiala, multe ocazii de a o folosi in timpul lungilor zile petrecute pe campuri cu turma tatalui sau. Dar el nu s-a bazat pe experienta lui peentru a-l infrunta pe Goliat. El avea certitudinea, prin credinta, ca "lupta este a Domnului" (v. 47), si ca el merge sa-l intampine pe filistean "in Numele Domnului ostirilor" (v. 45).
Luand cele cinci pietre netede din parau, David nu se baza pe niciun sfat sau resursa omeneasca. Aceste cinci pietre netede reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu folosit cu puterea Duhului de catre cel care traieste intr-o dependenta totala de Dumnezeu. Atunci cand Satan L-a ispitit pe Domnul Isus, el a fost invins prin Scripturile citate de catre Domnul. Este interesant de notat ca in acest conflict cu diavolul, Domnul a citat numai pasaje din Deutoronom, si niciunul din alta carte a Pentateuhului (cele cinci carti ale lui Moise). El nu S-a folosit decat de o piatra neteda si a pastrat pe celelalte patru de rezerva pentru o alta zi.
David a refuzat din nou sa foloseasca resursele omenesti atunci cand i-a inapoiat lui Saul armura sa si tot ceea ce el i-a oferit, deoarece nu le "incercase niciodata" (v. 39). El i-a spus cu indrazneala lui Goliat : "Nu prin sabie, nici prin sulita salveaza Domnul... si El va va da in mana noastra" (v. 47).
Aceasta lectie se aplica si noua astazi : "Armele luptei noastre nu sunt firesti (sau "carnale"), ci puternice, potrivit lui Dumnezeu" (2 Cor. 10:4). Lupta noastra nu este carnala, ci spirituala. Prea adesea credinciosii se lupta impotriva oamenilor de-o maniera carnala, si nu sunt constienti ca in spatele conflictului, sunt de fapt puteri spirituale care actioneaza. Implicarea in politica lumii pentru a atinge rezultate spirituale este o manevra inutila care dezonoreaza pe Dumnezeu. Fie ca noi sa ne angajam in batalia spirituala cu puterea Cuvantului lui Dumnezeu si numai in Numele lui Isus Hristos.
"Si David a alergat si a stat pe filistean si i-a luat sabia si a scos-o din teaca si l-a ucis si i-a taiat capul cu ea. Si, cand au vazut filistenii ca viteazul lor a murit, au fugit" (1 Sam. 17:51).
Propria sabie a lui Goliat este aceea pe care David a folosit-o pentru a-l omori rapid pe uriasul filistean ! Actiunea lui David implinita cu arma uriasului este o ilustratie minunata a modului prin care Hristos, "prin moarte", l-a facut fara putere "pe cel care avea puterea mortii, adica pe diavolul" (Ev. 2:14). Datorita pacatului omului, Satan avea puterea mortii, dar Domnul Isus a devenit Om pentru a ne smulge de sub puterea lui si a ne da viata. Pentru aceasta, a trebuit ca El Insusi sa intre in moarte : El "a fost facut cu putin (sau "pentru putin") mai prejos decat ingerii datorita mortii pe care a suferit-o... astfel incat, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru fiecare (sau "pentru tot") (Ev. 2:9).
La fel ca fiii lui Israel inaintea lui Goliat, toti oamenii se aflau sub puterea si frica de moarte pana la aceasta biruinta decisiva a Domnului Isus; El i-a eliberat "pe toti aceia care, prin frica de moarte, erau supusi robiei toata viata lor" (Ev. 2:15 ; vezi Rom. 5:12). Pentru cel credincios moartea nu mai este un vrajmas, ea face parte acum din lucrurile care sunt "ale noastre" (1 Cor. 3:22). Intr-un anumit sens, moartea apartine credinciosului. Dupa ce Hristos a purtat judecata noastra pe cruce, cand un credincios moare, acesta nu mai este judecat pentru pacatul sau. Moartea, pentru noi acum, este pur si simplu cea care ne duce spre glorie.
David se intoarce la Saul , "cu capul filisteanului in mana" (1 Sam. 17:57). Cand Ionatan - si el de asemenea, un tanar - il vede pe David, "l-a iubit ca pe sufletul sau" (1 Sam. 18:1). Ionatan i-a dat lui David mantia sa de fiu de imparat, "si hainele sale, pana si sabia sa si arcul sau si braul sau" (v. 4). Frumoasa imagine a atasamentului unui credincios fata de Acela pe care L-a descoperit ca Mantuitor al sau si pe care apoi Il recunoaste ca Domnul sau ! Apostolul Pavel va putea sa zica : "Pentru ca dragostea lui Hristos ne constrange, noi judecand aceasta: ca, daca Unul a murit pentru toti, toti deci au murit; si El a murit pentru toti, pentru ca cei care traiesc sa nu mai traiasca penrtru ei insisi, ci pentru Cel care pentru ei a murit si a inviat" (12 Cor. 5:14, 15)
6 Iosif
"Si Israel iubea pe Iosif mai mult decat pe fratii sai... si i-a facut o haina pestrita" (Gen. 37:3).
Iosif avea aproximativ 17 ani atunci cand i-a fost data haina pestrita. Ea il distingea in mod public ca fiind "despartit de fratii sai (sau "pus deoparte", lit. "nazaritean")" (Gen 49:26). El era al unsprezecile fiu al lui Iacov si penultimul. Ruben era intaiul-nascut, dar el sa descalificat de drepturile legate de aceasta pozitie din cauza purtarii sale stricate si a imoralitatii sale socante. Pentru acest motiv, dreptul de intai-nascut al familiei a fost transmis lui Iosif. "Dreptul sau de intai-nascut" ii dadea o responsabilitate asupra chestiunilor familiale, si el primea o parte dubla de mostenire (1 Cr. 5:1, 2).
Aceste fapte si dragostea speciala pe care Iacov o avea pentru fiul sau ar fi fost sursa geloziei si a urii fratilor lui Iosif. Favoritismul pe care parintii il arata fata de un copil poate avea o influenta nefasta asupra celorlalti copii.
Vedem ca disfunctionalitatile in viata de familie a lui Iacov au inceput inca de la inceputul vietii sale conjugale. El a iubit-o pe Rahela, dar Laban, tatal Rahelei, l-a obligat sa se casatoreasca cu Leea, sora Rahelei, inainte de a o lua pe Rahela ca cea de-a doua sotie (Gen. 29:30). Ca o consecinta a favoritismului conjugal, fiii Leei au crescut alimentati de o ranchiuna profunda fata de Iosif. Cand sora lor Dina a fost dezonorata, Levi si Simeon au reactionat de-o maniera foarte violenta (Gen. 34).
Neluand seama la gravele anomalii care se dezvoltau in relatiile sale familiale, Iacov a trebuit sa secere, in anii ce au urmat, ceea ce el a semanat (vezi Gal. 6:7). Dumnezeu, totusi, in suveranitatea Sa plina de har, a putut sa intoarca toate circumnstantele acestei case spre propria Lui glorie si pentru binecuvantarea unui mare numar (Gen. 50:20).
Iosif s-a aratat in mod personal vrednic de favoarea speciala care i-a fost acordata. Caracterul sau remarcabil si imprejurarile din viata lui au facut din el un tip (imagine simbolica) dintre cele mai complete a Domnului nostru Isus Hristos.
7 Iosua
"Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul sau. Si se intorcea in tabara; dar slujitorul sau, Iosua, fiul lui Nun, un tanar, nu iesea dinauntru cortului" (Ex. 33:11).
Iosua a trait o viata de slujire pentru Dumnezeu si pentru poporul Israel, o viata lunga si bogata in evenimente. Cei 110 din viata sa se intind de la eliberarea fiilor lui Israel din Egipt din timpul Exodului, pana la cuceririle lor victorioase din Canaan. Ca si conducator militar, el a castigat numeroase victorii si, impreuna cu Caleb, au fost singurii din cele douasprezece iscoade care au istorisit bine despre tara. Dupa moartea lui Moise, Iosua a devenit unul din conducatorii cei mai respectati din istoria lui Israel.
Cum se poate explica un astfel de succes neintrerupt si o astfel de victorie spirituala ? Raspunsul nu se gaseste in talentele sale naturale sau in sansa lui, ci in faptul ca el era plin de Duhul. Aceasta era cheia pentru Iosua si ea este la fel si pentru noi. Dumnezeu Insusi este cel care a vorbit despre acest caracter important al lui Iosua : "Ia pe Iosua, fiul lui Nun, barbat in care este Duhul" (Num. 27:18). Si din nou, la sfarsitul vietii lui Moise, aceeasi marturie este data in Scriptura : "Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul intelepciunii, pentru ca Moise isi pusese mainile peste el" (Deut. 34:9).
Cum se face ca Iosua era atat de plin de Duhul Sfant ? Doua lucruri caracterizeaza tineretea lui : legatura sa stransa cu Moise si faptul de a ramane in mod obisnuit in prezenta Domnului. Ca tanar, el locuia "in cort' si era permanent cu Moise, omul lui Dumnezeu. Contactul cu Hristos si comuniunea zilnica cu Dumnezeu sunt absolut indispensabile daca vrem sa avem vreo speranta de a obtine o biruinta constanta in viata crestina, prin faptul ca suntem plini de Duh. Inca de tanar, Iosua avea obiceiuri evlavioase si aceasta ar trebui sa ne serveasca tuturor ca model.
8 Tinerii lui Boaz
"Ochii tai sa fie pe ogorul care se secera si mergi pe urmele lor. N-am poruncit eu slujitorilor (sau "tinerilor") sa nu te atinga? Si, daca-ti este sete, du-te la vase si bea din ce scot slujitorii (sau "tinerii") " (Rut 2:9).
Boaz a incurajat-o pe Rut, care aduna spice de pe ogoarele sale, sa mearga la vase si sa bea "din ce scot tinerii". In aceasta miscatoare scena, tinerii scot apa din fantana pentru a o pune in ulcioare. Ei sunt o imagine a celor carora Domnul le-a dat daruri pentru a expune Cuvantul lui Dumnezeu si pentru a aduce inviorare pentru credinciosi. Lucrul acesta a fost adevarat in istoria Bisericii. Cand Domnul i-a chemat, apostolii erau cu totii tineri, avand probabil in jur de douazeci de ani. Lucrul acesta este adevarat pentru marile treziri care au avut loc de-a lungul istoriei Bisericii. Cei care erau in fruntea acestor miscari, au fost chemati de Domnul atunci cand erau tineri.
In sens spiritual, expresia "tineri" nu are nimic a face cu varsta fizica. Ea evoca pe cei care, oricare ar fi varsta lor, si-au consacrat energia pentru a inviora pe poporul lui Dumnezeu. Astfel de persoane si-au consacrat viata pentru "rugaciune" si pentru "slujirea Cuvantului" (Fapte 6:4). Apostolul Ioan descrie astfel ceea ce ii caracterizeaza pe tineri : "V-am scris, tinerilor, pentru ca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si l-ati invins pe cel rau" (1 Ioan 2:14).
Boaz este stapanul ogorului sau; el a pus pe tineri sa-i lucreze ogorul, dupa cum i se parea potrivit. Ce imagine frumoasa a Domnului nostru, inaltat la cer, care a dat "daruri" (care sunt oameni) pentru "desavarsirea sfinilor" (vezi Efes. 4:10-12) ! Boaz a poruncit tinerilor sa nu se atinga de Rut si sa nu-i faca nicio observatie cand ea va aduna spice dintre snopi (v. 9, 15). Cat este de important ca cei care invata pe credinciosi sa fie atenti si blanzi, si ca ei sa aiba grija de suflete ca sa nu dea o imagine gresita despre Stapanul ogorului !
9 Saul din Tars
"Si martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar numit Saul" (Fapte 7:58).
Saul din Tars a fost "educat la picioarele lui Gamaliel" (Fapte 22:3), un mare invatator al legii. El apartinea de ramura cea mai stricta a sectei fariseilor, si era foarte mandru cu stramosii sai evrei (Fapte 26:5 ; Filip. 3:5). Toate acestea l-au dus pe o cale de persecutie violenta si de ura impotriva celor care-L marturiseau pe Isus ca Mesia. Atitudinea lui era implinirea cuvintelor profetice ale lui Isus : omorand pe ucenici, astfel de prigonitori gandeau chiar ca "implinesc o slujba pentru Dumnezeu" (Ioan 16:2 ; vezi Gal. 1:13 ; Filip. 3:6). Asa era Saul din Tars !
Cu inima plina de violenta, Saul mergea spre Damasc cu scopul de a-i aresta pe credinciosi. Dintr-o data, este arestat el insusi de catre Domnul Isus, care i-a zis : "Saule, Saule, pentru ce Ma persecuti?" (Fapte 9:4). Ce impact a avut acest glas si "marea lumina, venita din cer" (Fapte 22:6), asupra acestui fariseu inteligent, dar religios pana la fanatism ! Persecutandu-i pe ucenicii lui Isus din Nazaret, Saul persecuta pe Domnul gloriei ! Atunci a realizat el unitatea intima dintre Domnul si ai Sai, si aceasta a influentat puternic invatatura lui ulterioara : credinciosii sunt madulare ale trupului lui Hristos si uniti cu Capul lor care este in cer. Mai tarziu, Pavel numeste aceasta invatatura "taina lui Hristos" (Efes. 3:4).
Tanarul Saul era plin de ravna pentru religia parintilor sai. El avea o mare "ravna pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunostintei" (Rom. 10:2). El a avut un rol mare in moartea lui Stefan, caci martorii si-au pus hainele la picioarele sale. O data mantuit, energia lui nu a slabit. Dar ea era acum centrata pe predicarea Evangheliei harului lui Hristos, care aduce mantuire.
Putem trage aceasta lectie : ravna este un lucru bun daca scopul ei este dupa gandul lui Dumnezeu si daca ne lasam condusi de Duhul Sfant.
.............................................................................................................................
"Si si-a luat toiagul in mana si si-a ales cinci pietre netede din parau si le-a pus in sacul de pastor pe care-l avea, in traista, si prastia lui era in mana lui" (1 Sam. 17:40).
Ca tanar pastor, David stia cu siguranta sa manuiasca bine prastia lui. A avut, fara indoiala, multe ocazii de a o folosi in timpul lungilor zile petrecute pe campuri cu turma tatalui sau. Dar el nu s-a bazat pe experienta lui peentru a-l infrunta pe Goliat. El avea certitudinea, prin credinta, ca "lupta este a Domnului" (v. 47), si ca el merge sa-l intampine pe filistean "in Numele Domnului ostirilor" (v. 45).
Luand cele cinci pietre netede din parau, David nu se baza pe niciun sfat sau resursa omeneasca. Aceste cinci pietre netede reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu folosit cu puterea Duhului de catre cel care traieste intr-o dependenta totala de Dumnezeu. Atunci cand Satan L-a ispitit pe Domnul Isus, el a fost invins prin Scripturile citate de catre Domnul. Este interesant de notat ca in acest conflict cu diavolul, Domnul a citat numai pasaje din Deutoronom, si niciunul din alta carte a Pentateuhului (cele cinci carti ale lui Moise). El nu S-a folosit decat de o piatra neteda si a pastrat pe celelalte patru de rezerva pentru o alta zi.
David a refuzat din nou sa foloseasca resursele omenesti atunci cand i-a inapoiat lui Saul armura sa si tot ceea ce el i-a oferit, deoarece nu le "incercase niciodata" (v. 39). El i-a spus cu indrazneala lui Goliat : "Nu prin sabie, nici prin sulita salveaza Domnul... si El va va da in mana noastra" (v. 47).
Aceasta lectie se aplica si noua astazi : "Armele luptei noastre nu sunt firesti (sau "carnale"), ci puternice, potrivit lui Dumnezeu" (2 Cor. 10:4). Lupta noastra nu este carnala, ci spirituala. Prea adesea credinciosii se lupta impotriva oamenilor de-o maniera carnala, si nu sunt constienti ca in spatele conflictului, sunt de fapt puteri spirituale care actioneaza. Implicarea in politica lumii pentru a atinge rezultate spirituale este o manevra inutila care dezonoreaza pe Dumnezeu. Fie ca noi sa ne angajam in batalia spirituala cu puterea Cuvantului lui Dumnezeu si numai in Numele lui Isus Hristos.
"Si David a alergat si a stat pe filistean si i-a luat sabia si a scos-o din teaca si l-a ucis si i-a taiat capul cu ea. Si, cand au vazut filistenii ca viteazul lor a murit, au fugit" (1 Sam. 17:51).
Propria sabie a lui Goliat este aceea pe care David a folosit-o pentru a-l omori rapid pe uriasul filistean ! Actiunea lui David implinita cu arma uriasului este o ilustratie minunata a modului prin care Hristos, "prin moarte", l-a facut fara putere "pe cel care avea puterea mortii, adica pe diavolul" (Ev. 2:14). Datorita pacatului omului, Satan avea puterea mortii, dar Domnul Isus a devenit Om pentru a ne smulge de sub puterea lui si a ne da viata. Pentru aceasta, a trebuit ca El Insusi sa intre in moarte : El "a fost facut cu putin (sau "pentru putin") mai prejos decat ingerii datorita mortii pe care a suferit-o... astfel incat, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru fiecare (sau "pentru tot") (Ev. 2:9).
La fel ca fiii lui Israel inaintea lui Goliat, toti oamenii se aflau sub puterea si frica de moarte pana la aceasta biruinta decisiva a Domnului Isus; El i-a eliberat "pe toti aceia care, prin frica de moarte, erau supusi robiei toata viata lor" (Ev. 2:15 ; vezi Rom. 5:12). Pentru cel credincios moartea nu mai este un vrajmas, ea face parte acum din lucrurile care sunt "ale noastre" (1 Cor. 3:22). Intr-un anumit sens, moartea apartine credinciosului. Dupa ce Hristos a purtat judecata noastra pe cruce, cand un credincios moare, acesta nu mai este judecat pentru pacatul sau. Moartea, pentru noi acum, este pur si simplu cea care ne duce spre glorie.
David se intoarce la Saul , "cu capul filisteanului in mana" (1 Sam. 17:57). Cand Ionatan - si el de asemenea, un tanar - il vede pe David, "l-a iubit ca pe sufletul sau" (1 Sam. 18:1). Ionatan i-a dat lui David mantia sa de fiu de imparat, "si hainele sale, pana si sabia sa si arcul sau si braul sau" (v. 4). Frumoasa imagine a atasamentului unui credincios fata de Acela pe care L-a descoperit ca Mantuitor al sau si pe care apoi Il recunoaste ca Domnul sau ! Apostolul Pavel va putea sa zica : "Pentru ca dragostea lui Hristos ne constrange, noi judecand aceasta: ca, daca Unul a murit pentru toti, toti deci au murit; si El a murit pentru toti, pentru ca cei care traiesc sa nu mai traiasca penrtru ei insisi, ci pentru Cel care pentru ei a murit si a inviat" (12 Cor. 5:14, 15)
6 Iosif
"Si Israel iubea pe Iosif mai mult decat pe fratii sai... si i-a facut o haina pestrita" (Gen. 37:3).
Iosif avea aproximativ 17 ani atunci cand i-a fost data haina pestrita. Ea il distingea in mod public ca fiind "despartit de fratii sai (sau "pus deoparte", lit. "nazaritean")" (Gen 49:26). El era al unsprezecile fiu al lui Iacov si penultimul. Ruben era intaiul-nascut, dar el sa descalificat de drepturile legate de aceasta pozitie din cauza purtarii sale stricate si a imoralitatii sale socante. Pentru acest motiv, dreptul de intai-nascut al familiei a fost transmis lui Iosif. "Dreptul sau de intai-nascut" ii dadea o responsabilitate asupra chestiunilor familiale, si el primea o parte dubla de mostenire (1 Cr. 5:1, 2).
Aceste fapte si dragostea speciala pe care Iacov o avea pentru fiul sau ar fi fost sursa geloziei si a urii fratilor lui Iosif. Favoritismul pe care parintii il arata fata de un copil poate avea o influenta nefasta asupra celorlalti copii.
Vedem ca disfunctionalitatile in viata de familie a lui Iacov au inceput inca de la inceputul vietii sale conjugale. El a iubit-o pe Rahela, dar Laban, tatal Rahelei, l-a obligat sa se casatoreasca cu Leea, sora Rahelei, inainte de a o lua pe Rahela ca cea de-a doua sotie (Gen. 29:30). Ca o consecinta a favoritismului conjugal, fiii Leei au crescut alimentati de o ranchiuna profunda fata de Iosif. Cand sora lor Dina a fost dezonorata, Levi si Simeon au reactionat de-o maniera foarte violenta (Gen. 34).
Neluand seama la gravele anomalii care se dezvoltau in relatiile sale familiale, Iacov a trebuit sa secere, in anii ce au urmat, ceea ce el a semanat (vezi Gal. 6:7). Dumnezeu, totusi, in suveranitatea Sa plina de har, a putut sa intoarca toate circumnstantele acestei case spre propria Lui glorie si pentru binecuvantarea unui mare numar (Gen. 50:20).
Iosif s-a aratat in mod personal vrednic de favoarea speciala care i-a fost acordata. Caracterul sau remarcabil si imprejurarile din viata lui au facut din el un tip (imagine simbolica) dintre cele mai complete a Domnului nostru Isus Hristos.
7 Iosua
"Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul sau. Si se intorcea in tabara; dar slujitorul sau, Iosua, fiul lui Nun, un tanar, nu iesea dinauntru cortului" (Ex. 33:11).
Iosua a trait o viata de slujire pentru Dumnezeu si pentru poporul Israel, o viata lunga si bogata in evenimente. Cei 110 din viata sa se intind de la eliberarea fiilor lui Israel din Egipt din timpul Exodului, pana la cuceririle lor victorioase din Canaan. Ca si conducator militar, el a castigat numeroase victorii si, impreuna cu Caleb, au fost singurii din cele douasprezece iscoade care au istorisit bine despre tara. Dupa moartea lui Moise, Iosua a devenit unul din conducatorii cei mai respectati din istoria lui Israel.
Cum se poate explica un astfel de succes neintrerupt si o astfel de victorie spirituala ? Raspunsul nu se gaseste in talentele sale naturale sau in sansa lui, ci in faptul ca el era plin de Duhul. Aceasta era cheia pentru Iosua si ea este la fel si pentru noi. Dumnezeu Insusi este cel care a vorbit despre acest caracter important al lui Iosua : "Ia pe Iosua, fiul lui Nun, barbat in care este Duhul" (Num. 27:18). Si din nou, la sfarsitul vietii lui Moise, aceeasi marturie este data in Scriptura : "Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul intelepciunii, pentru ca Moise isi pusese mainile peste el" (Deut. 34:9).
Cum se face ca Iosua era atat de plin de Duhul Sfant ? Doua lucruri caracterizeaza tineretea lui : legatura sa stransa cu Moise si faptul de a ramane in mod obisnuit in prezenta Domnului. Ca tanar, el locuia "in cort' si era permanent cu Moise, omul lui Dumnezeu. Contactul cu Hristos si comuniunea zilnica cu Dumnezeu sunt absolut indispensabile daca vrem sa avem vreo speranta de a obtine o biruinta constanta in viata crestina, prin faptul ca suntem plini de Duh. Inca de tanar, Iosua avea obiceiuri evlavioase si aceasta ar trebui sa ne serveasca tuturor ca model.
8 Tinerii lui Boaz
"Ochii tai sa fie pe ogorul care se secera si mergi pe urmele lor. N-am poruncit eu slujitorilor (sau "tinerilor") sa nu te atinga? Si, daca-ti este sete, du-te la vase si bea din ce scot slujitorii (sau "tinerii") " (Rut 2:9).
Boaz a incurajat-o pe Rut, care aduna spice de pe ogoarele sale, sa mearga la vase si sa bea "din ce scot tinerii". In aceasta miscatoare scena, tinerii scot apa din fantana pentru a o pune in ulcioare. Ei sunt o imagine a celor carora Domnul le-a dat daruri pentru a expune Cuvantul lui Dumnezeu si pentru a aduce inviorare pentru credinciosi. Lucrul acesta a fost adevarat in istoria Bisericii. Cand Domnul i-a chemat, apostolii erau cu totii tineri, avand probabil in jur de douazeci de ani. Lucrul acesta este adevarat pentru marile treziri care au avut loc de-a lungul istoriei Bisericii. Cei care erau in fruntea acestor miscari, au fost chemati de Domnul atunci cand erau tineri.
In sens spiritual, expresia "tineri" nu are nimic a face cu varsta fizica. Ea evoca pe cei care, oricare ar fi varsta lor, si-au consacrat energia pentru a inviora pe poporul lui Dumnezeu. Astfel de persoane si-au consacrat viata pentru "rugaciune" si pentru "slujirea Cuvantului" (Fapte 6:4). Apostolul Ioan descrie astfel ceea ce ii caracterizeaza pe tineri : "V-am scris, tinerilor, pentru ca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si l-ati invins pe cel rau" (1 Ioan 2:14).
Boaz este stapanul ogorului sau; el a pus pe tineri sa-i lucreze ogorul, dupa cum i se parea potrivit. Ce imagine frumoasa a Domnului nostru, inaltat la cer, care a dat "daruri" (care sunt oameni) pentru "desavarsirea sfinilor" (vezi Efes. 4:10-12) ! Boaz a poruncit tinerilor sa nu se atinga de Rut si sa nu-i faca nicio observatie cand ea va aduna spice dintre snopi (v. 9, 15). Cat este de important ca cei care invata pe credinciosi sa fie atenti si blanzi, si ca ei sa aiba grija de suflete ca sa nu dea o imagine gresita despre Stapanul ogorului !
9 Saul din Tars
"Si martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar numit Saul" (Fapte 7:58).
Saul din Tars a fost "educat la picioarele lui Gamaliel" (Fapte 22:3), un mare invatator al legii. El apartinea de ramura cea mai stricta a sectei fariseilor, si era foarte mandru cu stramosii sai evrei (Fapte 26:5 ; Filip. 3:5). Toate acestea l-au dus pe o cale de persecutie violenta si de ura impotriva celor care-L marturiseau pe Isus ca Mesia. Atitudinea lui era implinirea cuvintelor profetice ale lui Isus : omorand pe ucenici, astfel de prigonitori gandeau chiar ca "implinesc o slujba pentru Dumnezeu" (Ioan 16:2 ; vezi Gal. 1:13 ; Filip. 3:6). Asa era Saul din Tars !
Cu inima plina de violenta, Saul mergea spre Damasc cu scopul de a-i aresta pe credinciosi. Dintr-o data, este arestat el insusi de catre Domnul Isus, care i-a zis : "Saule, Saule, pentru ce Ma persecuti?" (Fapte 9:4). Ce impact a avut acest glas si "marea lumina, venita din cer" (Fapte 22:6), asupra acestui fariseu inteligent, dar religios pana la fanatism ! Persecutandu-i pe ucenicii lui Isus din Nazaret, Saul persecuta pe Domnul gloriei ! Atunci a realizat el unitatea intima dintre Domnul si ai Sai, si aceasta a influentat puternic invatatura lui ulterioara : credinciosii sunt madulare ale trupului lui Hristos si uniti cu Capul lor care este in cer. Mai tarziu, Pavel numeste aceasta invatatura "taina lui Hristos" (Efes. 3:4).
Tanarul Saul era plin de ravna pentru religia parintilor sai. El avea o mare "ravna pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunostintei" (Rom. 10:2). El a avut un rol mare in moartea lui Stefan, caci martorii si-au pus hainele la picioarele sale. O data mantuit, energia lui nu a slabit. Dar ea era acum centrata pe predicarea Evangheliei harului lui Hristos, care aduce mantuire.
Putem trage aceasta lectie : ravna este un lucru bun daca scopul ei este dupa gandul lui Dumnezeu si daca ne lasam condusi de Duhul Sfant.
.............................................................................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu