Drumul cresterii spirituale
- XVI -
Arend Remmers
8 Traversarea Iordanului - Iosua 3 si 4 (continuare)
8.3 Locurile ceresti
Traversarea Iordanului de catre poporul Israel este o imagine a modului in care luam prin credinta, ca rascumparati, locul pe care-l avem in Hristos in locurile ceresti. Atunci cand primim prin credinta ca am fost adusi la viata impreuna cu Hristos, inviati impreuna cu El si asezati in El in locurile ceresti, suntem cu adevarat crestini maturi spiritual. Asa cum israelitii si-au atins scopul in tara Canaan, asa si noi ne luam adevarata noastra pozitie crestina ca "desavarsiti" spiritual sau "maturi" atunci cand am inteles prin credinta toata insemnatatea lucrarii de rascumparare si binecuvantarea spirituala in Hristos care este legata de ea.
Aceasta parte a adevarului crestin o gasim in epistolele catre Efeseni si Coloseni. In Efeseni 2:4 la 6 este scris : "Dar Dumnezeu, fiind bogat in indurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit (fiind si noi morti in greseli), ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti) si ne-a inviat impreuna si ne-a asezat impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus". Pavel scrie intr-un fel asemanator, desi de-o maniera mai putin extinsa, in epistola catre Coloseni : "...fiind inmormantati impreuna cu El in botez, in care ati fost inviati impreuna cu El, prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, care L-a inviat dintre cei morti. Si pe voi, care erati morti in greselile si in necircumcizia carnii voastre, v-a inviat impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile" si : "Deci, daca ati fost inviati impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu" (Col. 2:12, 13 ; 3:1).
In aceste doua epistole, suntem vazuti ca adusi la viata si inviati impreuna cu Hristos. Epistola catre Efeseni merge, totusi, putin mai departe : Dumnezeu ne-a "asezat impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus" (Efes. 2:6). Vrem acum sa ne ocupam de aceste fapte, din nefericire putin intelese.
8.3.1 Adusi la viata impreuna cu Hristos
In primul rand este spus : "Adusi la viata impreuna cu Hristos". Domnul Isus a fost adus la viata ca om, dupa ce a implinit lucrarea Sa de la cruce, a murit si a fost inmormantat. El a fost "omorat in carne, dar facut viu prin Duhul" (1 Pet. 3:18 ; comp. Rom. 8:2). In textul original, articolul lipseste inaintea cuvantului "Duh". Lucrul acesta inseamna ca accentul este pus mai putin pe Persoana Duhului Sfant prin puterea Caruia a fost inviat Domnul, decat pe caracterul vietii. Ea poarta semnele distinctive ale Duhului Sfant. Pentru ca aceasta viata incoruptibila sa poata sa straluceasca pentru noi, trebuia ca moartea sa fie nimicita si chestiunea pacatului rezolvata odata pentru totdeauna (2 Tim. 1:10 ; Ev. 7:16). Viata Domnului Isus in carne este caracterizata prin smerenie si suferinte. Viata Lui ca Om in inviere, dimpotriva, este caracterizata prin putere si glorie (Rom. 14:9 ; 2 Cor. 13:4).
Aceasta este viata pe care noi am primit-o, deoarece am fost "adusi la viata impreuna cu Hristos". El este "ultimul Adam, un duh datator de viata" (1 Cor. 15:45). Cel dintai Adam a primit respiratia vietii naturale prin suflarea lui Dumnezeu (Gen. 2:7). Dar atunci cand Domnul Isus, in ziua invierii Sale, a stat in mijlocul ucenicilor, si a suflat peste ei, a zis : "primiti Duh Sfant" (Ioan 20:22). In acest fel, ei au primit viata Lui de inviere caracterizata prin Duhul Sfant, pe care ei nu au putut s-o aiba inca in natura ei pana atunci - desi erau deja nascuti din nou prin Duhul Sfant. Ceea ce au primit ucenicii atunci, nu a fost deci Duhul Sfant ca Persoana, ci viata caracterizata prin Duhul Sfant (*). Domnul Isus a numit-o, de asemena, "viata din belsug" (Ioan 10:10). Toti cei care acum cred in El, o primesc prin faptul ca sunt "adusi la viata impreuna cu Hristos " (Efes. 2:5).
(*) Credinciosii nu au primit Duhul Sfant ca Persoana divina locuind in ei decat in ziua Cincizecimii (Fapte 1:5, 8 ; 2:4 ; comp. Ioan 7:39).
Pentru ca sa putem lua parte la aceasta viata care-I apartine, trebuia ca mai intai Domnul sa invieze ca biruitor dintre morti. El ii facuse deja cunoscut Martei cu ocazia mortii fratelui ei Lazar. Desi El Insusi este viata eterna, nu i-a zis : "Eu sunt viata si invierea", ci "Eu sunt invierea si viata" (Ioan 11:25). Pacatul si moartea trebuiau sa fie biruite prin lucrarea Sa de rascumparare si prin invierea Sa, inainte ca noi sa avem parte de viata Lui.
Astfel, noi suntem vazuti, ca sa zicem asa, ca si cum am fi iesit impreuna cu El din mormant. Ca adusi la viata impreuna cu Hristos, noi avem deci nu doar o noua viata, ci o viata care poarta caracterul lui Hristos inviat. El a dat dovada ca El este invierea si viata, si este acum viata noastra, si aceasta, in glorie (Ioan 11:25 ; Col. 3:4). Aceasta viata nu este numai dincolo de moarte, ci ea este si dincolo de pacat. De aceea, in Efeseni 2:5, la acest cuvant "inviati impreuna cu Hristos", este adaugat : "prin har sunteti mantuiti". Epistola catre Coloseni este chiar mai concreta ; in ea este scris : "... v-a inviat impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile" (Col. 2:13). Harul mantuitor al lui Dumnezeu si iertarea pacatelor noastre sunt legate foarte strans cu darul vietii. Expresia : "indreptatirea vietii" din Romani 5:18, cuprinde, de asemenea, acest gand. Acolo, indreptatirea noastra prin credinta este caracterizata de viata lui Hristos, aici, indreptatirea noastra este caracterizata de mantuire si iertare. Ce parte minunata este deci de a fi "adusi la viata impreuna cu Hristos" !
Faptul de a fi "adusi la viata impreuna cu Hristos", mentionat in epistolele catre Efeseni si Coloseni, nu este acelasi lucru cu a fi "nascuti din nou". La nasterea din nou, am primit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Duhul Sfant o viata noua. Suntem "nascuti din Dumnezeu" si "nascuti din Duhul" (Ioan 1:13 ; 3:5, 8). A fi "adusi la viata impreuna cu Hristos" inseamna, dimpotriva, a avea prin invierea Sa o mantuire perfecta si cunoastrea constienta a vietii eterne.
8.3.2 Inviati impreuna cu Hristos
Cu toate acestea, noi nu suntem numai adusi la viata impreuna cu Hristos, dar noi suntem si inviati impreuna cu Hristos. Aceste doua notiuni se aseamana mult, dar nu inseamna insa acelasi lucru (Ioan 5:21 ; 11:25). Prin inviere, am fost asezati intr-o pozitie noua. Am primit viata de inviere, totusi, nu pentru a duce o viata mai buna pe pamant, ci pentru a trai in Hristos Isus pentru Dumnezeu (comp. Rom. 6:11). Exemplul Domnului nostru este util in aceasta privinta. Atunci cand S-a facut cunoscut Mariei din Magdala in ziua invierii Sale, plina de bucurie, ea a vrut sa-L atinga. Cu toate acestea, El a impiedicat-o cu aceste cuvinte : "Nu Ma atinge, caci nu M-am suit inca la Tatal Meu" (Ioan 20:17). Ca inviat, El nu a revenit in sfera vietii naturale, ci a intrat intr-o noua pozitie unita cu cerul. Cu siguranta, Maria Il vedea inca in fata ei, dar El apartinea insa de lumea invierii, si Se afla inca pe pamant doar pentru ca invierea Lui sa poata fi atestata prin "multe dovezi" (Fapte 1:3). Dupa inaltarea Sa, ea L-a inteles deplin (*).
(*) Femeile care, in Matei 28, 9, au atins picioarele Domnului, au facut-o in semn de adorare, adica intr-o cu totul alta intentie decat Maria din Magdala.
Cuvintele lui Pavel din 2 Corinteni 5:16 merg in acelasi sens : "Astfel incat noi, de acum, nu cunoastem pe nimeni potrivit carnii; si chiar daca L-am cunoscut pe Hristos potrivit carnii, totusi acum nu-L mai cunoastem astfel". Cum ii vedem noi pe apropiatii nostri necredinciosi ? Ii vedem si ii tratam potrivit pozitiei lor in lume sau ii vedem in lumina lumii de inviere asa cum ii vede Dumnezeu : ca pacatosi pierduti, care au nevoie de mantuire ? Asa ii vedea Pavel si colaboratorii sai pe oamenii din jurul lor. Primii crestini care L-au cunoscut inainte pe Domnul Isus ca Mesia traind pe pamant, nu L-au mai cunoscut sub acest caracter, ci doar ca Domnul lor in glorie. Astfel, privirea tuturor celor care au inviat impreuna cu El trebuie sa fie indreptata spre Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Ei trebuie sa caute "lucrurile de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu" si sa gandeasca "la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant" (Col. 3:1, 2).
Domnul Isus a inviat trupeste, noi intr-un mod spiritual. Prin invierea noastra impreuna cu El, am fost introdusi intr-o sfera noua a vietii. Desi ne aflam inca pe pamant, in ce priveste pozitia noastra suntem in intregime separati de lume. Putem noi ca crestini sa ne mai preocupe lumea, sau avem misiunea de a influenta in mod activ evenimentele din aceasta lume ? Noi nu mai facem parte din ea, ci noi apartinem de lumea invierii. Aceasta poate deveni o realitate in orice moment si pentru trupul nostru, atunci cand Domnul Isus va veni ca sa-i rapeasca pe ai Sai. "Pentru ca cetatenia noastra este in ceruri, de unde Il si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre in asemanare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrarii puterii pe care o are, de a-Si supune chiar toate lucrurile" (Filip. 3:20, 21).
Invierea noastra spirituala impreuna cu Hristos nu este ceva viitor, este un fapt prezent. Desigur, noi nu-l percepem cu simturile noastre, caci ea este un fapt al credintei. Dar atunci cand l-am inteles prin credinta, intelegem ca am fost, nu doar scosi din sfera lumii, dar si transferati in sfera cerului.
Pentru realizarea acestui lucru a fost necesara o mare desfasurare a puterii lui Dumnezeu. Aceeasi putere care s-a manifestat la invierea lui Hristos, a inviat, de asemenea, in mod spiritual pe ai Sai care cred. Atunci cand Domnul Isus a fost inviat "prin gloria Tatalui", aceasta a avut loc "dupa lucrarea puterii tariei Lui, care a lucrat in Hristos, inviindu-L dintre morti" (Rom. 6:4 ; Efes. 1"19, 20). In timpul mortii Sale pe cruce, nu s-a vazut nicio urma de forta sau de putere. Dimpotriva, a fost "rastignit in slabiciune" (2 Cor. 13:4). Parasit de Dumnezeul Sau, El a purtat pedeapsa pentru pacat si a fost pus "in tarana mortii". Moartea este "plata pacatului" (Rom. 6:23 ; Iac. 1:15). Singurul nevinovat a luat-o asupra Lui, ca Substitut (sau : Inlocuitor ; Lev. 16 : tapul pentru Azazel, n.t.) pentru noi. Invierea Sa dintre morti este dovada ca problema pacatului a fost rezolvata pentru totdeauna. In dimineata primei zile a saptamanii, lucrarea de putere a lui Dumnezeu, care L-a inviat dintre morti si I-a dezlegat durerile mortii, s-a manifestat intr-un mod care nu s-a mai vazut niciodata pana atunci (Fapte 2:24 ; Col. 2:12). Moartea a fost nimicita, si Domnul Isus a inviat dintre morti prin gloria Tatalui (Rom. 6:4). Aceasta putere a lui Dumnezeu a lucrat, de asemenea, la invierea noastra spirituala impreuna cu Hristos. Pavel o descrie ca : "nemarginita (sau "excelenta", n.t.) marime a puterii Lui fata de noi, care credem" (Efes. 1:19).
Nu doar Hristos "a fost dat pentru greselile noastre si a fost inviat pentru indreptatirea noastra" (Rom. 4:25), dar si noi, ca credinciosi, am inviat cu totii impreuna cu El. Astfel, avem parte la pozitia pe care Cel inviat o ocupa acum dincolo de pacat si de moarte in glorie, asezat la dreapta lui Dumnezeu. Prin moartea lui Hristos si prin moartea noastra (spiritual vorbind) impreuna cu El, am fost scosi impreuna cu El din lume. Am vazut acest lucru atunci cand am analizat traversarea Marii Rosii de catre Israel. Prin invierea lui Hristos si prin invierea noastra (spiritual vorbind) impreuna cu El, am fost scosi afara din moarte si introdusi in sfera vietii eterne. Traversarea Iordanului ne-a aratat cum putem realiza aceasta prin credinta. Chivotul legamantului a inaintat cel dintai pana in apele mortii, si apoi, poporul a putut sa traverseze Iordaul pe uscat. Albia raului secat arata cum a fost anulata complet puterea mortii prin invierea lui Hristos.
Pavel ne prezinta consecintele practice ale invierii noastre impreuna cu Hristos in mai multe dintre epistolele sale. El a scris filipenilor ca are dorinta de a-L castiga pe Hristos, de a fi gasit in El, de a-L cunoaste tot mai bine si astfel sa experimenteze puterea invierii Sale, dar si a suferintelor Sale. Pentru aceasta, el dorea sa treaca chiar prin moarte, deoarece, la venirea Lui, va realiza astfel si invierea trupului (Filip. 3:8-11). Cei care sunt astfel preocupati cu Domnul glorificat, el ii numeste "desavarsiti", ceea ce inseamna : maturi spiritual (gr. "teleios"). Ei trebuie sa mentina aceasta stare de duh in orice imprejurare. Cei care nu au atins acest stadiu, si au "un alt gand", ii incurajeaza spunandu-le ca Dumnezeu le va descoperi aceasta (v. 15).
Colosenilor, le spune : "Deci, daca ati fost inviati impreuna cu Hristos, cautati lucrurile de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu" (Col. 3:1). Acolo, in glorie, se afla viata noastra si sfera vietii noastre spirituale. Desigur, noi suntem inca pe pamant, dar cum am putea sa iubim lucrurile de pe pamant mai mult decat pe El ? Cu toate acestea, exista acest pericol, de aceea exista indemnul acesta : "Ganditi la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant" (v. 2). Daca ne gasim bucuria in invierea noastra impreuna cu Hristos, si cautam lucrurile de sus, acolo unde Se afla El deja, atunci suntem in practica "desavarsiti" (sau : "maturi") in Hristos (Col. 1:28). Spre acest lucru erau indreptate toate eforturile apostolului Pavel pentru coloseni, si spre care putem sa ne indreptam si noi astazi.
8.3.3 In Hristos, in locurile ceresti
Cu toate acestea, noi nu suntem doar adusi la viata si inviati impreuna cu Hristos. In Efeseni 2:6 este adaugat un al treilea pas "...ne-a asezat impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus". Cand Domnul va veni ca sa ne ia in casa Tatalui, vom fi pentru totdeauna cu El in trupuri glorificate (Ioan 14:2, 3 ; 1 Cor. 15:51 ; Filip. 3:20, 21 ; 1 Tes. 4:17). Cu toate acestea, in ce priveste pozitia noastra spirituala, avem inca de acum in El locul nostru in locurile ceresti. De aceea este scris aici foarte clar "in Hristos Isus", ceea ce inseamna : facuti una cu El, dar nu inca uniti "cu El". Noi traim inca pe pamant, dar "in El" suntem deja in locurile cersti. De aceea, rapirea credinciosilor in cer nu este mentionata in aceasta epistola catre Efeseni. Domnuzeu socoteste planul sau ca implinit deja (*).
(*) Se vorbeste, totusi, de doua ori despre speranta noastra (1:18 ; 4:4). Din punctul de vedere al credinciosilor care se afla pe pamant, planul lui Dumnezeu nu este inca implinit.
Aici, Dumnezeu ne-a facut cunoscut planul Sau, care depaseste cu mult ceea ce, ca pacatosi pierduti, am fi putut cere. La convertirea noastra, cautam mai intai eliberarea de judecata eterna a lui Dumnezeu. Am primit-o, dupa cum ne-a aratat imaginea Pstelui. Dar Dumnezeu, dupa bogatiile harului Sau, ne-a dat cu mult mai mult. In Hristos si in virtutea minunatei Sale lucrari de rascumparare, am primit un loc prin care am fost adusi in relatia si comuniunea cea mai intima cu El, Fiul dragostei Tatalui, centrul oricarui lucru ! Cunoastem noi aceasta pozitie minunata ? Ne bucuram noi de binecuvantarea imensa care este legata de ea, de a fi in glorie cu Hristos glorificat ? Daca nu este asa, trebuie sa trecem din nou Iordanul pentru a intra in mod practic prin credinta in Canaanul spiritual, in locurile ceresti.
In Romani 6, am vazut trei pasi care arata sfarsitul omului vechi : rastigniti impreuna cu Hristos, morti si inmormantati. Aici, gasim trei pasi care pregatesc introducerea omului nou : adusi la viata impreuna cu Hristos, inviati si asezati in El in locurile ceresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu