temelia si adevarul

 

                                                  Drumul cresterii spirituale

                                                   - I -

     Arend Remmers

     1     Introducere

     Cine este deci un crestin "matur" sau "perfect" ? Este cel care are o mare cunostinta a Bibliei, a Cuvantului lui Dumnezeu ? Sau un crestin spre care ceilalti isi indreapata privirile deoarece poseda un dar deosebit, care tine meditatii captivante si care merg la inima, sau cel care face lucrari de credinta extraordinare ? Sau poate cineva care - pretinde - a ajuns in viata sa la un nivel in care nu mai pacatuieste ?

     Nimic din toate acestea ! Cu toate acestea, sunt multi copii ai lui Dumnezeu care gandesc - mai ales printre  noii convertiti - ca un crestin "matur" este caracterizat prin cunoasterea Bibliei, prin multa activitate pentru Mantuitorul lui si prin fapte de credinta deosebite. De aceea, la inceput, ei se forteaza mult sa "creasca" in aceasta directie, dar, dupa un anumit timp, trebuie sa recunoasca ca si-au fixat o tinta pe care nu o pot atinge. Consecinta este ca de multe ori ei devin abatuti si incep sa-si piarda curajul.

     Atunci cand copiii parintilor crestini se convertesc, este uneori contrariul. Ei isi zic : "Ceea ce este important este sa fii convertit !" si se multumesc cu aceasta. Ei au participat, este adevarat, la strangerile regulate ale celor credinciosi, dar gandesc ca este suficient ca acum fac parte din ea (adunare). Ei dobandesc de asemenea, cu timpul, o anumita cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu si a vietii crestine, dar aceasta nu este in niciun caz o crestere spirituala.

     Ambele cazuri scot in evidenta o conceptie superficiala despre ceea ce este adevarata crestere spirituala. Primul lucru si cel mai important in viata de credinta este si ramane acesta :  a trai aproape de Domnul Isus si a invata sa-L cunoastem mai bine, pe El si lucrarea Sa. Cunoasterea lucrarii Sale de rascumparare da o pace adevarata si profunda pentru constiinta si pentru inima, si cunoasterea minunatei Sale Persoane ca Om glorificat acum in cer, El care a fost altadata pe acest pamant, produce dorinta de a semana practic mai mult cu El, si ne face sa gasim odihna pentru sufletul nostru. Gasim doua etape esentiale ale credintei in Matei 11:28-30 : "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, pentru ca Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre".

     Domnul doreste, in primul rand, sa ne aiba ca rascumparati ai Sai aproape de Sine astfel incat sa gasim in El pacea si bucuria. Atunci cand am gustat cat de bun este Domnul nostru, vom putea sa invatam de la El si sa crestem cu adevarat. De asemenea, vom primi si putere spirituala pentru a face ceva pentru El. Orice altceva nu va avea ca rezultat practic decat activism, sau o anumita forma de legalism in care gandim ca trebuie sa facem cutare sau cutare lucru pentru a a fi un bun crestin. Ori, apostolul Pavel se ruga pentru ca credinciosii sa poata sa aduca rod in orice lucrare buna, si sa creasca in cunostinta lui Dumnezeu (Col. 1:10). O crestere spirituala reala produce rod pentru Dumnezeu ; dar cresterea nu se opreste niciodata la atat, ea continua atat timp cat suntem pe pamant.

     Esentialul este totusi sa invatam sa-L cunoastem pe Domnul Isus ca Om glorificat la dreapta lui Dumnezeu in glorie, si de a sti ce inseamna a fi "in Hristos", adica sa fi fost facuti placuti in Cel Preaiubit (Efes. 1:6). In Noul Testament, cei care sunt nascuti din nou sunt descrisi, cu privire la dezvoltarea lor spirituala, ca "oameni maturi" (adulti), sau "desavarsiti" (gr. : teleios), atunci cand ajung sa se odihneasca in Hristos si gasesc in El tot ce au nevoie. Ei au inteles, prin credinta, ca sunt scosi din lume prin lucrarea Lui rascumparatoare si ca in El, Omul glorificat la dreapta lui Dumnezeu, sunt adusi intr-o noua si minunata pozitie cereasca. Acesta este nivelul cel mai inalt pe care-l putem atinge in viata noastra crestina practica, independent de tot ceea ce vom face pentru El.

     Cu toate acestea, multi copii ai lui Dumnezeu sunt inca mai mult sau mai putin departe de a fi  "adulti" spiritual. Lor le sunt adresate in primul rand aceste randuri. Cel care le citeste atent va face constatarea ca, toti, mai avem inca sa crestem ca crestini. Este tocmai ceea ce apostolul Petru indeamna pe cititorii sai la inceputul primei sale epistole, ca si la sfarsitul cele de-a doua sa epistole : " Ca niste prunci nou-nascuti, doriti mult laptele spiritual curat al Cuvantului, ca prin el sa cresteti spre mantuire, daca ati gustat, in adevar, ca Domnul este bun" (1 Petru 2:2-3). - "Ci cresteti in har si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria si acum si in ziua eternitatii! Amin" (2 Petru 3:18).

     2     Cresterea in credinta

     Ca si crestini, trebuie sa recunoastem cu totii ca nu am inteles dintr-o data intregul adevar al mantuirii sub toate glorioasele lui "fatete" si poate ca nici acum nu le intelegem. Imperfecta noastra intelegere, slaba noastra credinta si esecul nostru nu schimba cu nimic acceptarea noastra perfecta inaintea lui Dumnezeu. Atunci cand am crezut in Domnul Isus si in lucrarea Lui implinita a rascumpararii, am primit mantuirea sufletului nostru. Avem aceasta mantuire deja de acum ca o posesiune prezenta, eterna si sigura (1 Petru 1:9 ; conf. Efes. 2:5, 8). Dar exista o mare diferenta intre a se declara satisfacut de a avea iertarea pacatelor sale, sau de a cunoaste cu adevarat perfectiunea lucrarii de rascumparare a Domnului Isus, maretia si gloria Sa, si de a afla in El sursa inepuizabila a bucuriei si puterii noastre.

     2.1     Doua feluri de perfectiune

     Noul Testament vorbeste despre doua feluri diferite de perfectiune spirituala la cei care cred in Domnul Isus :

     -  Cel care crede in El si in lucrarea Lui de rascumparare, este facut desavarsit pentru totdeauna in ochii lui Dumnezeu. "Caci, printr-o singura jertfa i-a desavarsit pentru totdeauna pe cei sfintiti" (Ev. 10:14). Aceasta perfectiune se refera la pozitia eterna si sigura in Hristos, pe care am primit-o prin harul lui Dumnezeu. Ea este rezultatul lucrarii desavarsite a Domnului nostru la cruce, si a primirii noastre prin credinta a acestei lucrari, dar nu depinde de masura credintei noastre. Astfel, fiecare credincios este facut potrivit, indata ce el a crezut in Domnul Isus, sa intre in gloria cerului. Nu putem, prin noi insine, sa contribuim cu nimic, in afara de credinta noastra in lucrarea de rascumparare a Mantuitorului nostru, implinita odata pentru totdeauna.

     -  Asa cum un copil creste de la nasterea sa pana cand atinge statura lui deplina, la fel si crestinul trebuie sa devina efectiv perfect - sau adult - adica sa cunoasca pozitia sa in Hristos mentionata mai sus, si sa traiasca in El (vezi 1 Cor. 2:6 ; 14:20 ; Filip. 3:15 ; Col. 3:18 ; 4:12 ; Ev. 5:14). Aceasta perfectiune nu implica nicidecum o stare in care cineva ar fi fara pacat, nici o cunostinta extraordinara a adevarului biblic. Un crestin este desavarsit - sau adult - (gr. teleios), atunci cand nu doar Il cunoaste pe Domnul Isus ca Cel prin care a primit iertarea pacatelor, ci atunci cand se vede ca mort si inviat impreuna cu El, si ca atare "in Hristos" (Rom. 6:1-11 ; Efes. 1:3 la 2:10). In Hristos, al doilea Om, noi suntem asezati intr-o pozitie cu totul noua. Cel care prin credinta in Cuvantul Sau ia in mod constient aceasta pozitie este, dupa invatatura Noului Testament, un crestin desavarsit si adult, un om matur.

     Unul din primii pasi importanti in viata de credinta este cunoasterea si discernamantul acestor doua forme de perfectiune (*). Perfectiunea pozitiei credinciosilor, rezultat al eficacitatii depline a lucrarii lui Hristos, este ceea ce lucreaza Dumnezeu fata de un pacatos altadata pierdut. O primim din partea lui Dumnezeu prin credinta in Domnul Isus ca Mantuitor. In schimb, desavarsirea in ce priveste cresterea, varsta adulta spiritual, este rezultatul unei dezvoltari. Cu toate acestea, nu vom atinge aceasta perfectiune printr-o simpla cunoastere a adevarului cu privire la rascumparare. Este vorba, de asemenea, de a intelege prin credinta acest adevar si de a-l trai, pentru a ajunge la o stare de pace interioara si de maturitate, in care nu mai suntem acaparati permanent de lume, de preocuparile pamantesti si de noi insine, ci suntem ocupati cu Hristos, Domnul nostru in glorie. Avem privilegiu sa ne vedem una cu El care este glorificat la dreapta lui Dumnezeu, si de a ne bucura de o bucurie si o multumire desavarsita in El,  in care Tatal Si-a gasit din eternitate placerea Sa.

     (*) O a treia forma de perfectiune, eliberarea in intregime si eterna de slabiciune si pacat, o vom atinge atunci cand Domnul Isus ne va duce in casa Tatalui (1 Cor. 13:10). Atunci toti credinciosii vor fi schimbati in asemanarea trupului gloriei Sale si vor fi facuti desavarsiti in trup, suflet si duh (Filip. 3:12, 21).

     O astfel de stare de perfectiune spirituala in Hristos, este cea pe care au atins-o "parintii", carora apostolul Ioan a putut sa le scrie : "Va scriu parintilor, pentru ca L-ati cunoscut pe Cel care este de la inceput". Ei si-au gasit satisfactia deplina in Hristos, care L-a revelat in mod deplin pe Dumnezeu si harul Sau pe pamant, si au aflat in El si in lucrarea Lui o pace deplina. Parintii nu au nevoie de nimic mai mult decat de El Insusi si de comuniunea intima cu El ! In comparatie cu El, nimic altceva nu are valoare pentru ei. Nu mai sunt ocupati cu ei insisi, cu slabiciunile si experientele lor, sau chiar cu "realizarile" lor, ci cu El. El a devenit totul pentru ei. In ce priveste credinta, ei nu mai sunt "copii", care sunt expusi la a fi influentati de invataturile gresite, nici "tineri" care trebuie sa fie atenti la pericolele lumii, ci ei au devenit "parinti" in Hristos, adulti spiritual si maturi (vezi 1 Ioan 2:13-27). Pavel gandea ceva asemanator atunci cand a zis despre sine insusi : "Pentru mine a trai este Hristos, si a muri, castig" (Filip. 1:21). Hristos era centrul si continutul vietii lui de credinta, si de aceea se bucura sa fie cu El in curand pentru totdeauna. Si cu toate acestea, in acelasi timp se straduia permanent sa-i incurajeze pe ceilalti crestini in cresterea lor spirituala, "indemnand pe orice om si invatand pe orice om, in toata intelepciunea, ca sa prezentam pe orice om desavarsit in Hristos" (Colo. 1:28). Aceasta desavarsire depinde  de intelegerea si bucuria noastra in lucrarea implinita a lui Hristos si de binecuvantatele ei rezultate.

     Dar fiecare din cei care au crezut in Domnul Isus si in lucrarea Sa, au ei aceasta cunostinta si se bucura de ea ? Raspunsul este din nefericire : nu. Putini sunt credinciosii care au inteles de la convertirea lor toate consecintele binecuvantate ale lucrarii de rascumparare. Numerosi sunt cei care se declara satisfacuti de iertarea pacatelor lor si nu merg mai departe in cunoasterea mantuirii lor si a eliberarii lor desavarsite. Pentru altii, este pur si simplu lipsa invataturii biblice. Ei raman astfel in urma in intelegerea lor, desi Duhul Sfant poate sa dea la astfel de credinciosi o pace minunata care "intrece orice cunostinta" (Filip. 4:7).

     De fapt, nu este vorba doar de cunoasterea adevarului mantuirii si de tot ceea ce acesta priveste. Este vorba, in fond, sa stim daca am gasit pacea in Domnul Isus si in lucrarea Sa, si daca ne este de ajuns. Cel care isi conduce astfel viata sa cu Domnul Isus, are totul ! Probabil ca el nu poate explica totul exact, dar nu aceasta este esential. Cel mai important este de a avea si de a se bucura de mantuirea deplina in Hristos. Si totusi, este bine sa cunoastem fundamentele divine ale tuturor lucrurilor. Cunoasterea adevarului ne asigura, de fapt, mangaierea si taria vietii noastre de credinta.

     2.2     Cresterea spirituala

     Scopul invataturii Sfintei Scripturi, a eforturilor Duhului Sfant si al slujirii darurilor date de Domnul Isus este "desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunostintei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la masura staturii plinatatii lui Hristos" (Efes. 4:12, 13). Si drumul pe care putem ajunge la aceasta stare de maturitate spirituala ne este de asemenea aratat : "Tinand (sau "spunand) adevarul in dragoste, sa crestem in toate pana la Cel care este Capul, Hristos" (Efes. 4:15).  Cresterea spirituala consta deci in faptul ca ne apropiem prin credinta de Hristos, ca aflam o pace deplina in El, si ca ne vom asemana mai mult cu El. Avem nevoie, in acest scop, de adevar si de dragoste, asa cum El le-a manifestat intotdeauna in mod perfect in timpul lucrarii Sale aici jos.

     Aceasta crestere spirituala nu se poate produce fara ca noi sa fim preocupati cu Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu ; indemnul lui Petru adresat catre toti credinciosii ne arata : "Ca niste prunci nou-nascuti, doriti mul laptele spiritual curat al Cuvantului, ca prin el sa cresteti spre mantuire" (1 Petru 2:2). Nu trebuie sa confundam acest indemn adresat tuturor crestinilor cu pasajele aparent asemanatoare din 1 Corinteni 3:1, 2 si Evrei 5:11-14. Acolo, intr-adevar, laptele este hrana spirituala pentru prunci in Hristos, deci, ca sa zicem asa, prunci spirituali, in timp ce adultii in credinta pot sa suporte deja o "hrana tare" mai consistenta. Ioan face, de asemenea, diferenta intre copilasi, tineri si parinti in credinta, dupa cum am vazut deja (1 Ioan 2:13 si urmat.). Dar Petru compara pe toti credinciosii cu niste prunci nou-nascuti, care trebuie sa doreasca laptele spiritual (in fr. si en. este "intelectual") al Cuvantului lui Dumnezeu, pentru a creste spiritual. Daca el desemneaza mantuirea ca scop al cresterii, aceasta nu trebuie sa ne mire, caci aici este vorba nu de mantuirea sufletului, pe care o avem deja prin credinta in lucrarea de rascumparare a lui Hristos, ci de mantuirea trupului, a sufletului si a duhului la sfarsitul calatoriei noastre pamantesti (comp. 1 Petru 1:5). Preocupandu-ne cu lucrurile ceresti, in care Preaiubitul nostru Domn este centrul, acum deja in timpul vietii noastre, si nu doar atunci la venirea Lui, suntem atrasi spre El si mereu mai separati in interior si in exterior de tot ce nu este in armonie cu El si natura Lui.

     Gasim elemente necesare pentru cresterea spirituala mai ales in epistolele Noului Testament. De aceea, citirea si studiul acestor epistole sunt atat de importante si necesare. Examinarea imaginilor Vechiului Testament - si in special calatoria lui Israel din Egipt spre Canaan - ne poate fi totusi de ajutor. Daca Domnul si lucrarea Sa devin mai pretioase pentru noi si daca suntem astfel condusi sa gasim odihna deplina in lucrarea si in dragostea Lui,  atunci aceste constatari vor fi avut un rezultat binecuvantat ! Cresterea in credinta si in cunoastrerea adevarului rascumpararii ne sunt efectiv expuse in mod clar in imaginile pe care le vom observa in continuare.