Drumul cresterii spirituale
- III -
Arend Remmers
4 Pastele (Exod 12)
Primul tip din aceasta serie este Pastele. Semnificatia sa este subliniata de-o maniera impresionanta prin cuvintele Domnului : "Aceasta luna va fi pentru voi inceputul lunilor; ea va fi pentru voi intaia luna a anului" (Ex. 12:2). In imagine, aceasta subliniaza necesitatea unui nou inceput in viata fiecarui om. Moise si Aaron, dupa Evrei 3:1, un dublu tip al Domnului Isus ca "Apostol si Mare Preot al marturisirii noastre", sunt astfel cei care invata si care conduc poporul lui Dumnezeu (*).
(*) Gasim inca astfel de tipuri duble in cazul lui Iosif si Beniamin, care sunt o imagine a Domnului Isus ca Mesia, mai intai dispretuit si apoi glorificat, precum David si Solomon ca tipuri de imparat respins apoi pe tron.
Inainte ca un om sa poata face primul pas pe drumul cresterii, trebuie mai intai sa faca un inceput cu totul nou. Acesta poate fi vazut din doua parti : din partea lui Dumnezeu, adica nasterea din nou ; din partea omului, aceasta este convertirea. Aici, este vorba de a doua, partea omului. Convertirea inseamna intoarcere - intoarcere spre Dumnezeu, de la un drum gresit in pacat si in vointa proprie. Intoarcerea precede cunostinta de a fi un pacatos pierdut. Doar atunci omul se poate intoarce la Dumnezeu, sa se pocaiasca de pacatele sale si sa creada in Domnul Isus, care din dragoste pentru noi a purtat pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele noastre. Adevarurile Bibliei care sunt atasate de acestea, iertarea vinovatiei, indreptatirea pacatosului si punerea la adapost de judecata eterna, ne sunt prezentate in imaginea Pastelui. Prin urmare, Pastele, este o imagine minunata a Domnului Isus ca Mielul lui Dumnezeu, al carui sange ne-a adus rascumpararea eterna.
Termenul ebraic care se afla la radacina cuvantului paste este pesah, care semnifica "a trece peste". Acesta a avut loc dupa ultima din cele zece plagi din Egipt. In noaptea celei de-a paisprezecea zile a primei luni, Dumnezeu a facut sa moara toti intaii-nascuti din toata tara Egiptului si a adus "judecati peste toti dumnezeii Egiptului" care erau onorati, de asemenea, de catre israeliti (Ex. 12:12 ; Ios. 24:14 ; Ez. 20:8). Nu doar casele egiptenilor, dar si cele ale israelitilor erau amenintate de aceasta judecata. Intr-adevar, la versetul 5 din cap. 11 nu este spus : "toti intaii-nascuti ai egiptenilor...", ci "orice intai-nascut in tara Egiptului va muri". Intaii-nascuti, a caror moarte a vestit-o deja Dumnezeu in Exod 4:23, aici reprezentantii intregului popor, caci in versetul precedent, Dumnezeu a spus despre ansamblul poporului Sau : "Israel este fiul Meu, cel intai-nascut al Meu", si in Evrei 12:22, adunarea nou testamentara (*) este numita "Adunarea celor intai-nascuti". Sfintirea pentru Domnul a tuturor intailor-nascuti, poruncita in capitolul urmator (Ex. 13:2), trebuie sa fie inteleasa, de asemenea, sub acest aspect. Intai-nascuti reprezentau intregul popor.
(*) Conceptul nou testamental Adunare (gr. "eklesia") inglobeaza intotdeauna pe credinciosii din perioada actuala, dupa sfatul din eternitate al lui Dumnezeu, universal sau local din timpul prezent.
Dar Dumnezeu indica El Insusi un mijloc de salvare : mielul pascal. Fiecare israelit trebuia sa injunghie un miel pentru el personal si pentru casa lui. Apoi trebuia sa puna sangele pe amandoi usorii usii si pe pragul de sus al casei sale si in final toti membrii familiei trebuiau sa manance carnea mielului fript la foc.
Moartea mielului si sangele sau vorbesc despre doua lucruri care sunt de cea mai mare importanta in Sfanta Scriptura : moartea si varsarea sangelui. Ele ne spun despre faptul ca Domnul Isus a murit pentru noi. Ambele sunt de nedespartit, unite unul cu altul, dar sunt totusi diferentiate intre ele in Noul Testament. Prin moartea Domnului Isus, noi suntem impacati cu Dumnezeu (Rom. 5:10 ; Col. 1:22), iar prin sangele Sau, suntem indreptatiti, salvati si curatiti (Rom. 5:9 ; Efes. 1:7 ; Ev. 9:14 ; 1 Pet. 1:19 ; 1 Ioan 1:7).
Vedem in mielul pascal injunghiat si in sangele sau varsat un tip al lui Hristos si a daruirii de Sine la cruce (*). Pavel Il numeste in mod expres pe Domnul Isus : "pastele nostru" (1 Cor. 5:7), dar mai degraba sub aspectul de principiu. El nu spune : "L-am jertfit si mancat pe Hristos, pastele nostru", adica : primit personal pentru noi prin credinta (asa cum este descris atat de expresiv in tipul din Exod 12), ci "pentru ca si pastele nostru, Hristos, a fost jertfit...".
(*) Desi mii de miei au trebuit sa fie sacrificati, este scris intotdeauna in tot capitolul 12 "mielul", la singular. Toti mieii aratau spre singurul "Miel al lui Dumnezeu".
In Exod 12:5 este vorba despre un miel "fara cusur", dar Petru spune despre Domnul Isus : "un miel fara cusur si fara pata" (1 Petru 1:18, 19), caci El este in toate privintele perfect. El este "Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii" (Ioan 1:29). El va apare inaintea ochilor nostri in glorie in mijlocul tronului lui Dumnezeu ca "un Miel stand ca injunghiat", si va fi Obiectul etern al adorarii noastre desavarsite si neintrerupte (Apoc. 5:6).
4.1 Valoarea sangelui
Descrierea pastelui in Exod 12 ne arata diferite lucruri importante. Mai intai, este "pastele Domnului" (Ex. 12:11). Se uita foarte usor faptul exprimat in aceste cuvinte. Ne gandim prea des la noi insine si uitam ca primul loc revine lui Dumnezeu si gloriei Sale. Nu este elocvent ca atunci cand un miel este mentionat pentru prima data in Biblie, se spune : "Dumnezeu Insusi va ingriji de mielul pentru arderea de tot" (Gen. 22:8) ? Lucrarea Domnului Isus de la cruce a fost mai intai pentru gloria lui Dumnezeu si pentru satisfacerea cerintelor dreptatii Sale cu privire la pacat. Prin moartea si prin varsarea sangelului lui Hristos, nu doar toate cerintele Sale sfinte fata de oamenii pacatosi au fost implinite, dar prin ele, El a fost, de asemenea, glorificat. Dumnezeu a gasit astfel o baza perfect dreapta pentru a oferi mantuirea tuturor oamenilor.
In al doilea rand, Dumnezeu a aratat pentru prima data oamenilor, prin paste, ca ei nu pot gasi un adapost pentru judecata decat prin sange : "Fara varsare de sange nu este iertare" (Evrei 9:22 ; comp. Levitic 17:11). Acest principiu se vede deja in imbracamintea din piele cu care Dumnezeu i-a imbracat pe Adam si pe Eva si in darul lui Abel, desi el nu era inca mentionat. De acum inainte, el ocupa un loc important in Sfintele Scripturi. Cu toate acestea, nu si-a gasit revelatia sa deplina decat atunci cand sangele pretios al lui Isus Hristos a fost varsat. In timpul instituirii Cinei, Domnul intinde paharul celor unsprezece ucenici cu aceste cuvinte : "Beti toti din el; pentru ca acesta este sangele Meu, al noului legamant, cel care se varsa pentru multi spre iertarea pacatelor" (Matei 26:27, 28).
Totusi, sangele lui Hristos nu a fost varsat numai pentru iertarea pacatelor. El are mai mult sa ne spuna. De asemenea, el este pretul pe care Domnul Isus la platit pentru a ne elibera de judecata eterna (Efes. 1:7 ; Tit 2:14 ; Ev. 9:11, 12 ; 1 Pet. 1:18, 19). Prin "stropirea cu sangele lui Isus Hristos" (1 Petru 1:2), noi suntem curatiti pentru totdeauna de intinaciunea pacatului, caci Dumnezeu ne vede intr-un fel sub stropirea cu sangele lui Hristos, prin jertfa prin care El a fost glorificat in mod desavarsit. In final, sangele lui Hristos ne-a deschis o cale noua la Dumnezeu, ca Tatal nostru (Efes. 2:13 ; Ev. 10:19). Intreaga valoare a sangelui pretios al lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu, nu a putut fi dezvaluita in intregime in imagine pastelui. Invatatura esentiala a pastelui ramane eliberarea de judecata lui Dumnezeu prin sangele mielului. El sa fie binecuvantat pentru eternitate !
Versetele din Romani 3:21 la 5:11 trateaza, de asemenea, valoarea imensa a sangelui lui Hristos si a efectelor sale binecuvantate, si le putem compara cu pastele. Citim aici ca Dumnezeu L-a randuit pe Hristos "ca ispasire (lit. "scaun al indurarii"), prin credinta in sangele Lui, pentru aratare dreptatii Sale...in timpul de acum, astfel incat El sa fie drept si sa-l indreptateasca pe acela care este din credinta in Isus" si ca noi suntem "acum indreptatiti prin sangele Sau" (Rom. 3:25, 26 ; 5:9). A fi indreptatit inseamna ca, pentru cel care isi marturiseste pacatele inaintea Lui si crede in Domnul Isus, nu mai exista judecata, ci este considerat ca drept de catre Dumnezeu, ca si cum nu ar fi pacatuit niciodata. Indreptatirea, la fel ca si iertarea, se refera, prin urmare, la pacatele noastre, adica faptele noastre vinovate. Fiind indreptatiti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, o pace pe care a facut-o Domnul Isus "prin sangele crucii Lui" (Col. 1:20). Fiind indreptatiti, avem, de asemenea, viata de inviere a Domnului Isus. Indreptatirea noastra este o "indreptatire a vietii", deoarece Hristos nu S-a dat numai pentru greselile noastre, ci, de asemenea, a inviat pentru indreptatirea noastra (Rom 4:25 ; 5:18 ; 6:4, 11).
Sarbatoarea pastelui din Exod 12 este astfel o imagine a acceptarii lucrarii de rascumpare a lui Hristos printr-o credinta sincera. In fiecare casa, mielul trebuia sa fie injunghiat si fiecare intai-nascut din Israel trebuia sa se refugieze sub sange pentru a fi la adapost de judecata lui Dumnezeu. Nimicitorul trecea doar peste casele unde vedea sangele pe usi. Minunat lucru, Dumnezeu anunta judecata, dar indica si mijlocul prin care israelitii puteau fi crutati de aceasta judecata. Un miel nevinovat trebuia sa moara in locul primului-nascut si sangele lui il ocrotea pe acesta de pedeapsa lui Dumnezeu.
Dupa aceea, sarbatoarea pastelui a fost reinnoita in fiecare an, dar cu o diferenta fundamentala : sangele nu mai trebuia sa fie pus pe usi (Lev. 23:5). Faptul ca primul paste din Exod 12 este o imagine a lucrarii de rascumparare a lui Hristos este pus astfel in evidenta. Toate sarbatorile care au urmat au avut ca scop sa mentina amintirea rascumpararii si sunt, in aceasta, o imagine potrivita a Cinei Domnului, pe care noi o putem sarbatori in fiecare prima zi a saptamanii, pana la intoarcerea Sa.
Multi israeliti s-ar putea sa fi tremurat in casa lor in ciuda prezentei sangelui, si se temeau totusi sa nu fie crutati de grozava judecata. Dar Dumnezeu nu a zis : "veti vedea sangele...", ci "Eu voi vedea sangele si voi trece peste voi" (Ex. 12:13). Cel mai important era nu intelegerea lor sau aprecierea sangelui de catre ei, ci ascultarea credintei prin care ei faceau ceea ce le-a poruncit Dumnezeu. Ei erau in siguranta deoarece Dumnezeu le-a promis, nu datorita a ceea ce simteau ei.
Si astazi, multi copii ai lui Dumnezeu se chinuie intrebandu-se daca sunt salvati cu adevarat pentru eternitate, deoarece privesc la ei insisi si nu la sangele Mielului lui Dumnezeu. In schimb, cat de fericit este cel care, prin credinta, isi gaseste scaparea in sangele pretios a lui Hristos, Mielul injungiat ! Rascumpararea noastra prin sangele Sau este o "rascumparare eterna" (Efes. 1:7 ; Ev. 9:12). Valoarea sangelui Sau nu va fi uitata niciodata. In gloria cerului, cei rascumparati vor lauda intr-o buna zi intr-o pace desavarsita pe Mielul care Se afla in mijlocul tronului lui Dumnezeu : "Ai fost injunghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, prin sangele Tau, din orice semintie si limba si popor si natiune si i-ai facut imparati si preoti pentru Dumnezeul nostru..." (Apoc. 5:9, 10 ; comp. 1:5, 6).
4.2 Neeliberati ?
Cu toate acestea, ceea ce ne invata pastele nu este tot ceea ce Dumnezeu vrea sa dea in Hristos celor care cred in El. Acela care crede in sangele Domnului Isus este cu siguranta perfect salvat pentru eternitate (Efes. 1:7). Dar pentru viata noastra de credinta pe pamant, numai sangele lui Hristos nu ne da o adevarata eliberare. Pentru a putea sa ne bucuram de o pace reala si de o comuniune permanenta cu Domnul Isus si cu Tatal, avem nevoie de ceva mai mult. Trebuie sa stim nu doar ca prin sangele lui Isus suntem indreptatiti inaintea lui Dumnezeu cu privire la pacatele noastre, dar si ca, prin moartea si invierea Sa, am fost scosi din lume si am trecut din pozitia de pacatosi in pozitia de drepti (Rom. 5:19).
Atunci cand, cu ocazia pastelui, israelitii se hraneau cu mielul, al carui sange i-a pus pe intaii nascuti la adapost de moarte, ei erau inca in Egipt. Dumnezeu avea sa-i conduca, cu siguranta, in acea noapte spre o eliberare definitiva. Dar atata timp cat nu se aflau in libertate, chiar azimile pe care le mancau - de fapt, o imagine a sifinteniei si curatiei lui Hristos - erau pentru ei "painea intristarii" (Ex. 12:8 ; Deut. 16:3 ; 1 Cor. 5:8).
Pentru credinciosii care se multumesc cu "pastele", constiinta este initial linistita deoarece ei privesc la sangele lui Hristos - si afirmam cu tarie : acesta este, cu siguranta, singurul mijloc prin care putem sta inaintea lui Dumnezeu. Dar, desi cred cu adevarat, ei Il vad inca adesea pe Dumnezeu ca judecatorul nemilos. Prin urmare, ei nu se bucura de o pace solida. In momentul cand pierd din vedere sangele, ei vad in plus puterea vrajmasului care incearaca permanent sa-i lege de el prin vechile lanturi si legaturi. Ei cad atunci intr-o stare asemanatoare cu cea a lui Israel la iesirea lui din Egipt : inaintea lui Marea Rosie si moartea, in spate Faraon cu ostirile sale.
Atata timp cat un crestin se limiteaza la sangele lui Hristos si la iertarea pacatelor sale, el nu va inainta mai departe in viata lui spirituala decat Israel in Egipt - desi el apartine pentru totdeauna lui Dumnezeu. Totusi, pentru Israel, pastele nu era scopul, el era doar prima etapa pe drumul unei binecuvantari minunate si complete. Atunci cand Domnul a vorbit lui Moise din mijlocul rugului aprins, a promis sa-l duca pe Israel "intr-o tara unde curge lapte si miere" (Ex. 3:8). El nu a mentionat nimic despre tot ceea ce avea sa se intample intre Egipt si Canaan. Vedem aici care a fost intentia speciala a lui Dumnezeu pentru poporul Sau pamantesc. El a vrut nu doar sa-i salveze, ci si sa-i binecuvanteze. Nu este altfel in timpul actual.
Pentru ce atat de multi crestini se gasesc intr-o astfel de stare de incertitudine si nesiguranta ? Ei nu au inteles inca semnificatia mortii si invierii lui Hristos. Ca pacatosi, ei se refugiaza la adapostul sangelui, dar inca nu au inteles ca doar credinta in moartea si in invierea Lui dau o eliberare reala. Intr-un fel, invierea este pecetea pe care a pus-o Dumnezeu peste lucrarea implinita a Fiului Sau, ea este dovada ispasirii toturor pacatelor. Tot ceea ce ar fi putut sa ne condamne a ramas in mormantul lui Hristos.
Evanghelia completa a mantuirii include nu doar indreptatirea noastra prin sangele lui Hristos, dar si consecintele binecuvantate ale mortii si invierii Sale. Acolo unde acest fapt nu este predicat sau cunoascut, exista o deficienta foarte importanta. Domnul Isus a murit pentru noi, dar faptul ca prin propria Lui moarte, El a invins pentru totdeauna moartea ca atare, nu a fost revelat decat prin invierea Sa : prin ea "a desfiintat moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea prin Evanghelie" (2 Tim. 1:10). Aceasta este o stare dincolo de pacat si de moarte, si care era pana atunci total necunoscuta omului. Pacatul si moartea nu mai au nicioa putere asupra acestei "vieti de inviere".
Aceasta Evanghelie completa o gasim in 1 Corinteni 15:1-4 : "Si va fac cunoscut, fratilor, Evanghelia pe care am vestit-o, pe care ati primit-o, in care si stati, prin care si sunteti mantuiti (daca tineti cu tarie cuvantul pe care vi l-am vestit), afara numai daca n-ati crezut in zadar. Pentru ca v-am dat intai ce am si primit: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; si ca a fost inmormantat; si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi". Si alte pasaje confirma semnificatia invierii Domnului nostru, precum Romani 4:24 la 5:1 : "cei care credem in Cel care L-a inviat dintre morti pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greselile noastre si a fost inviat pentru indreptatirea noastra. Deci, fiind indreptatiti pe principiul credintei, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos", si Romani 6:4 : "... dupa cum Hristos a fost inviat dintre morti prin gloria Tatalui..." (comp. printre altele Fapte 17:18 ; Rom. 8:34 ; 2 Cor. 5:15 ; 1 Tes. 4:14 ; 1 Cor. 15:17 ; 1 Pet. 1:3).
De aceea, intelegerea trecerii Marii Rosii, care ne este prezentata in tipul care urmeaza, este atat de importanta pentru cresterea noastra spirituala si pentru o viata spirituala fericita si viguroasa. Din nefericire, adevarul nou testamental pe care il contine ea nu este inteles de multi credinciosi. Este vorba aici de eliberarea de lume, de domeniul puterii lui Satan, si de sfarsitul pozitiei noastre precedente ca pacatosi. Toate acestea sunt rezultatul mortii si invierii Domnului Isus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu